UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ŞTIINŢE JURIDICE, ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE

BRAŞOV

LECT.UNIV.DR. ŞERBAN CERNAT CLAUDIA

_ _

DREPTUL COMERŢULUI
INTERNAŢIONAL.
CONTRACTE
Ediţia a II-a revizuită şi completată

2017
Dreptul comerţului internaţional.Contracte .

CUPRINS

CURS 1. Dreptul comerţului internaţional- delimitări conceptuale. Principiile

 Pag. 2
fundamentale ale Dreptului Comerţului Internaţional
CURS 2. Izvoarele dreptului comerţului internaţional Pag. 4
CURS 3. Raportul juridic de comerţ internaţional Pag. 5
CURS 4. Contractele comerciale internaţionale. Aspecte generale Pag. 7
CURS 5. Contractul de agent/agenţie comercială (agenturare) Pag. 17
CURS 6. Contractul de barter Pag. 25
CURS 7. Contractul de comision Pag. 33
CURS 8. Contractul de distribuţie exclusivă Pag. 41
CURS 9.Contractul de consulting-engineering Pag. 50
CURS 10. Contractul de franciză (franchising) Pag. 58
CURS 11. Contractul de know-how Pag. 83
CURS 12. Contractul de leasing Pag. 91
CURS 13. Contractul de lohn Pag. 99
CURS 14.Contractul de vânzare-cumpărare comercială Pag. 107
BIBLIOGRAFIE Pag. 117
Exemple de grile pentru examen Pag. 121

1
 CURS 1. Dreptul comerţului internaţional- delimitări
conceptuale. Principiile fundamentale ale Dreptului
Comerţului Internaţional

Dreptul comerţului internaţional constituie ansamblul normelor de drept care

reglementează raporturile de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică
stabilite între participanţii la comerţul internaţional.
Dreptul comerţului internaţional este o materie juridică interdisciplinară, care cuprinde
mai multe norme juridice, aparţinînd mai multor ramuri de drept, în principal de drept comercial,
drept civil, drept procesual-civil, drept internaţional privat.
În raporturile comerciale internaţionale este caracteristică poziţia de egalitate juridică în
care se află subiectele unele faţă de altele. Trebuie de menţionat că în aceste raporturi, statul
acţionează ca subiect de drept privat, adică de pe poziţii de egalitate juridică cu cealaltă parte,
care poate fi o persoană fizică sau juridică care aparţine altui stat. În alte cazuri, în raporturile cu
persoanele fizice şi juridice străine, statul acţionează ca putere suverană.
Normele juridice prin care sunt reglementate raporturile de drept al comerţului
internaţional, constituie un set de reguli privind simplificarea şi accelerarea operaţiunilor
comerciale. Aceste norme au următoarele caracteristici:
a) Formalităţile cerute pentru validitatea actului juridic sunt minime şi uşor de îndeplinit.
Exemplu: contractul de vînzare – cumpărare internaţional.
b) În materie comercială, majoritatea sistemelor de drept naţional nu reclamă o formulare anume
pentru punerea în întîrziere a debitorului. Se prevede că punerea în întîrziere poate rezulta din
orice înscris.
c) Normele dreptului comerţului internaţional consacră în materie de probaţiune, principiul
libertăţii probelor, potrivit cărora dovada unui contract comercial poate fi făcută prin orice
mijloace, inclusiv proba cu martori şi prezumţiei, indiferent de valoarea acelui contract.
d) Procedura simplificată de soluţionare a litigiilor datorită posibilităţii supunerii jurisdicţiei
arbitrajului internaţional.

Principiile dreptului comerţului internaţional

Principiile fundamentale ale dreptului comerţului internaţional sunt principiul libertăţii
comerţului, principiul protecţiei concurenţei loiale, principiul libertăţii convenţiilor şi egalităţii
juridice.
Principiul libertăţii comerţului – Principiul libertăţii comerţului reprezintă o cerinţă
fundamentală, care asigură participarea activă şi neîngrădită la schimburile internaţionale de
mărfuri şi servicii. Libertatea comerţului dă expresie şi facilitează existenţa economiei de piaţă.
Libertatea comerţului nu exclude controlul statului. Activitatea participanţilor la raporturile de
comerţ internaţional este controlată de stat prin mijloace financiar bancare. Intervenţia statului se
realizează, în condiţiile legii, prin intermediul taxelor, a impozitelor şi a licenţelor de export-
import.
Principiul concurenţei loiale – Principiul concurenţei loiale se aplică între persoane care
exercită o activitate asemănătoare. Concurenţa este o confruntare sau o competiţie între
comercianţi, exercitată în domeniile deschise pieţei pentru atragerea şi menţinerea clientelei în

2
scopul obţinerii de profit. În desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, concurenţa
îndeplineşte următoarele funcţii importante:
 funcţia de garanţie a economiei de piaţă;
 funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor;
 funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la actele de comerţ internaţional.
 are un rol deosebit în determinarea preţului mărfurilor.
Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două categorii. Ele privesc
restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei neloiale. Restricţiile impuse concurenţei
urmăresc să apere existenţa liberei concurenţe, prin suprimarea practicilor monopoliste,
împiedicând folosirea abuzivă a puterii economice.
Concurenţa neloială reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare a procedurilor oneste sau
corecte în exercitarea unei activităţi comerciale sau industriale. Reprimarea concurenţei neloiale
urmăreşte să asigure o folosire corectă a libertăţii de concurenţă prin sancţionarea actelor
abuzive.
Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este deosebită de concurenţa
interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul unui drept este excesiv, pe când concurenţa
interzisă implică săvârşirea unui act fără drept.
Principiul libertăţii convenţiilor – Puterea de decizie a părţilor în contractele de comerţ
internaţional este configurată de principiul libertăţii convenţiilor. Prin principiul libertăţii
convenţiilor se înţelege că o parte se obligă prin manifestarea propriei voinţe numai la ceea ce
acceptă şi numai în măsura în care doreşte.În operaţiunile de comerţ internaţional, libertatea
contractuală a părţilor prezintă accepţiuni diferite care pot fi grupate în două concepţii: concepţia
subiectivă şi obiectivă.
După concepţia subiectivă se susţine că izvorul principal al drepturilor şi obligaţiilor stipulate în
contract constă în acordul de voinţă al părţilor. Astfel, părţile au posibilitatea să sustragă
contractul lor de sub incidenţa oricărei legislaţii naţionale. Raporturile părţilor pot fi guvernate
de lex mercatoria sau de principiile de chitate.
După concepţia obiectivă se consideră că legea este prioritară faţă de voinţa părţilor. Importanţa
legii exclude efectul creator al voinţei individuale independent şi în afara unui sistem de drept
statal. Părţile au libertatea de a desemna legea aplicabilă contractului, dar numai în măsura în
care opţiunea lor este admisă de legea forului.
Principiul egalităţii juridice – La baza raportului de comerţ internaţional se află egalitatea
juridică a părţilor. Fiecare parte, la asumarea obligaţiilor şi la executarea acestora, se supune doar
propriei voinţe. Evident, fiind pe poziţie de egalitate, ambele părţi trebuie să-şi onoreze obligaţiile,
în caz contrar, cealaltă parte dispune de suficiente mijloace pentru a-şi apăra propriile drepturi şi
interese. Un asemenea mijloc constituie excepţia de neexecutare, potrivit căreia, partea poate să
nu-şi execute obligaţiile proprii până cealaltă nu o face. Primul aspect sub care se evidenţiază
egalitatea juridică este posibilitatea ambelor părţi de a-şi exprima, în mod liber, voinţa de a iniţia
sau de a pune capăt raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional. Un alt aspect care
scoate în evidenţă egalitatea juridică a părţilor ţine de procedurile judiciare şi de arbitraj.
Indiferent de faptul dacă partea e reclamant sau pârât, drepturile procedurale sunt egale pentru
ambele.
 CURS 2. Izvoarele dreptului comerţului internaţional

Izvoarele dreptului comerţului internaţional pot fi clasificate în două categorii:

a) Interne;
b) Internaţionale.
Cele interne sunt:
a) Legile interne;
b) Uzanţele comerciale interne.
Legile interne cuprind:
a) Constituţia şi legile constituţionale;
b) Legile organice;
c) Legile ordinare (Legea cu privire la S. A., Legea vînzării de mărfuri).
Uzanţele comerciale sunt în esenţa lor uzanţe profesionale. Uzanţele comerciale sunt incluse de
regulă în conţinutul contractelor comerciale, forţa lor juridică fiind aceea a unei clauze
contractuale.
Izvoarele internaţionale sunt:
a) Convenţiile şi tratatele internaţionale;
b) Uzanţele comerciale uniforme internaţionale.
Convenţiile internaţionale pot fi:
a) Bilaterale;
b) Multilaterale.
Printre convenţiile multilaterale, putem enumera următoarele:
• Convenţia de la Viena privind vînzarea internaţională de mărfuri, din 11 aprilie 1980;
• Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă a obligaţiilor contractuale.
Uzanţele comerciale uniforme internaţionale constituie acele reguli prin folosirea repetată a unor
clauze contractuale în armonie cu obiceiurile practicate în diverse centre comerciale şi pe care
practica comercială internaţională le-a pus în valoare, instituind o anumită standardizare şi
unificare a lor, realizată prin metode diferite precum:
a) Adoptarea de condiţii uniforme cu caracter general
b) Elaborarea de contracte model cu privire la grupuri speciale de mărfuri
c) Includerea într-un contract internaţional anumit a unor condiţii generale de livrare.
Exemplul cel mai elocvent sunt regulile INCOTERMS adoptate sub egida Camerei
internaţionale de Comerţ din Paris. Corespunzător acestor reguli din SUA si Canada se aplica
uzanţele RAFTD. Unii autori consideră că din izvoarele internaţionale ale dreptului comerţului
internaţional mai fac parte de asemenea regulamentele si directivele U.E., principiile
UNIDROIT, modele de contracte internaţionale uniforme elaborate de către Camera
internaţionala de Comerţ din Paris sau de către Asociaţiile internaţionale de specialitate.
 CURS 3. Raportul juridic de comerţ internaţional

Obiectul dreptului comerţului internaţional

Obiectului dreptului comerţului internaţional îl constituie raporturile juridice patrimoniale
care au caracter atît comercial, cît şi internaţional. Raporturile de comerţ internaţional, sunt prin
esenţa lor, raporturi patrimoniale.
Determinarea noţiunii de comercialitate aparţine sistemului de drept al fiecărui stat şi se
face după criterii proprii. În principal sunt întîlnite 2 concepţii cu privire la determinarea
comercialităţii:
a) Concepţia subiectivă;
b) Concepţia obiectivă.
Concepţia subiectivă, consacrată în sistemele de drept de influenţă germană, i-a în
considerare calitatea participantului la raportul juridic. Conform acestei concepţii, operaţiunile
efectuate de către un comerciant în exerciţiul funcţiunii sale, sunt considerate acte şi fapte de
comerţ. Astfel, calitatea de comerciant, stabileşte o prezumţie legală de comercialitate.
Prezumţia are un caracter relativ, putînd fi înlăturată de persoana interesată, prin administrarea
probei contrare.
Concepţia obiectivă o întîlnim în sistemele juridice de inspiraţie franceză are în vedere
obiectul reglementării juridice, adică activitatea comercială. Potrivit acestei concepţii, actele şi
faptele de comerţ sunt operaţiunile pe care legea le determină ca atare, indiferent de calitatea şi
voinţa părţilor.
Caracterul internaţional presupune existenţa unui element de extraneitate în cadrul
raportului juridic de drept internaţional. Nu orice element de extraneitate prezent într-un raport
juridic este de natură să confere acestuia caracterul internaţionalităţii. De exemplu, în tratatul
internaţional se consideră că pentru caracterul internaţional al unui raport juridic, cetăţenia părţilor
ca element de extraneitate, este irelevant. În schimb, dacă sediul sau domiciliul părţilor se află în
state diferite avînd deci caracter de extraneitate, de regulă este luat în considerare pentru
determinarea caracterului internaţional al contractului respectiv. Convenţiile
internaţionale în materie, folosesc pentru definirea internaţionalităţii, soluţii distincte în materia
contractului de vînzare internţională de mărfuri, caracterul internaţional este dat de domiciliul sau
sediul părţilor, iar în absenţa acestuia, de reşedinţa lor obişnuită. Putem menţiona astfel art. 1, alin.
1 al Convenţiei de la Viena din 1980 privind vînzarea internaţională de mărfuri sau art. 2 al
Convenţiei de la New York din 1974 privind prescripţia în materie de vînzare internaţională de
mărfuri.
În domeniul transporturilor, caracterul internaţional este dat de executarea prestaţiei pe
teritoriul mai multor state. De exemplu, art. 1 al Convenţiei de la Geneva referitoare la contractul
de transport internaţional de mărfuri pe şosele din 1956 (CMR).
Unele convenţii internaţionale adoptă pentru identificarea internaţionalităţii, 2 criterii,
unul fiind principal, care este dublat de unul secundar. Astfel Convenţia de la Haga privind
vînzarea internaţională de bunuri din 1964, impune coexistenţa a 2 criterii în mod cumulativ.
Elementul de internaţionalitate se concretizează prin sediul sau reşedinţa părţilor în state diferite,
precum şi prin mişcarea obiectelor vîndute, locul încheierii contractelor sau locul predării
bunului vîndut.
Subiectele raportului dreptului de comerţ internaţional
Acestea pot fi clasificate după mai multe criterii.
 În funcţie de ordinea juridică de apartenenţă, acestea pot fi clasficate în:
 Subiecte de drept internaţional;
 Subiecte de drept naţional;
 Societăţile transnaţionale sau multinaţionale.
Subiectele de drept internaţional pot fi clasificate la rândul lor, în două subgrupe:
a) Statul;
b) Organizaţiile internaţionale.
Dreptul statelor de a face comerţ este un drept fundamental, prevăzut în Carta Drepturilor
şi Îndatoririlor Economice ale statelor, fiecare stat fiind liber să aleagă modalităţile de organizare
a relaţiilor sale economice externe.
În principiu, statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la raporturile juridice
civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept. Atribuţiile statului şi ale unităţilor
administrativ – teritoriale se exercită în asemenea raporturi de organele acestora, în conformitate
cu competenţa lor. Organele împuternicite să exercite o parte din funcţiile Guvernului posedă
personalitate juridică doar dacă aceasta decurge din prevederile legii sau în cazurile expres
prevăzute de lege din actele autorităţilor publice centrale sau locale.
Organizaţiile internaţionale sunt create prin acorduri de voinţă al statelor interesate.
Capacitatea juridică a acestora este determinată prin convenţia de constituire a lor. Asemenea
statelor, organizaţiile internaţionale figurează în calitate de subiecte de drept a raporturilor de
comerţ internaţional doar atunci cînd acţionează în administrarea patrimoniului atribuit acestora,
şi doar în măsura în care este necesar pentru atingerea scopului.
Societăţile transnaţionale sau multinaţionale, sunt societăţi comerciale care chiar de la
constituirea lor se caracterizează prin elemente fără caracter naţional, cum ar fi:
a) Capitalul ce provine de la asociaţi din ţări diferite;
b) Stabilirea uneori, a unora sau mai multor sedii principale în ţări diferite, şi care sunt lipsite de
o legătură juridică cu un anumit stat, astfel în privinţa lor, nu primeşte vocaţie nici una din legile
naţionale.
Participanţii cei mai des întâlniţi în raporturile de comerţ internaţional sunt subiectele de
drept naţional (persoanele fizice/juridice).
 CURS 4. Contractele comerciale internaţionale. Aspecte
generale

Teoria generală
Particularităţi – elementul de internaţionalitate. Principiile contractelor comerciale
internaţionale adoptate de catre UNIDROIT cu sediul la Roma.
Incheierea contractelor
Convenţia de la Viena din 1980.
Conţinutul contractelor comerciale internaţionale
Principiul care guvernează conţinutul lor este principiul libertăţii părtilor în stabilirea
conţinutului contractului, părţile sunt libere să insereze în contract clauze privind drepturile şi
obligaţiile lor după cum cred de cuviinţă. Aceste clauze care formează conţinutul contractului,
pentru raţiuni de şcoala se clasifică în două categorii:
 clauze generale în contractele comerciale internaţionale care se regăsesc în toate
contractele
 clauze speciale în anumite tipuri de contracte comerciale internaţionale.
Limitarea pincipiului libertăţii contractuale este dată de lege, adica de norme imperative
fie din Convenţiile internaţionale, fie din reglementările interne aplicabile comerţului
internaţional, dar există şi limitări impuse de o parte celeilalte– de ex. în cazul contractului de
adeziune– contractele bancare, de asigurare, de transport, de expediţii internaţionale.
Clauzele generale
În general contractele comerciale internaţionale au un preambul. In preambul părţile
menţionează de regulă împrejurările în care au încheiat contractul, raţiunile pentru care îl
încheie, etc.
Clauzele privind părţile contractante. Ambele părţi trebuie individualizate prin
atributele lor de identificare: denumire şi sediu sau naţionalitate – persoane juridice; nume,
domiciliu pentru pesoanele fizice.
Clauzele privind obiectul material al contractului. Din punct de vedere al obiectului,
contractul se subclasifică în două categorii:
1. obiectul material al contractului
2. obiectul pecuniar al contractului

1. Obiectul material al contractului

a) clauze privind marfa, lucrarile sau serviciile care fac obiectul material al contractului.
In contract trebuie să se indice denumirea completă a mărfii, determinarea ei în funcţie de
particularităţi, tip, serie, măasură, etc. In cazul în care obiectul contractului nu este o marfă
determinată, ci un bun viitor trebuie indicate toate elementele în vederea identificării lui în
viitor.
b) clauzele privind cantitatea. Părţile trebuie să introducă în contract cantitatea de marfă,
indicându-se unitatea de măsură, locul, momentul şi modul de determinare a cantităţii,
documentul care atestă cantitatea. De asemenea trebuie să se precizeze clauzele privind
recepţia cantităţii, termenele în care trebuie să se facă, condiţii, locul recepţiei, etc.
c) clauzele privind calitatea. Dreptul comerţului internaţional interferează cu o serie întreagă
de reglementări aparţinând altor ramuri de drept: dreptul concurenţei, dreptul protecţiei
consumatorului– implied terms– completează contractul, chiar dacă părţile nu au făcut
referire la ele. In această categorie intră următoarele:
 clauzele privind metodologia de determinare a calităţii (specificaţii, standarde de
calitate) care se stabilesc prin certificate de calitate, prin declaraţii de conformitate,
instrucţiuni de folosire, etc.
 clauzele privind constatarea lipsurilor calitative (recepţia cantităţii se face de organele
specializate de control care sunt experţi), clauze privind locul unde se face recepţia, cine
suportă cheltuielile, etc.
 clauzele privind răspunderea pentru calitate– obligaţia de garanţie pentru calitate,
termene de garanţie, modalităţi de remediere a lipsurilor calitative, sancţiunile care se
aplică furnizorului în cazul lipsurilor calitative.
 clauzele privind întinderea şi modul de calcul al termenelor de garanţie, sancţiunile
aplicabile în cazul încălcării obligaţiei de calitate, penalităţi, despăgubiri.
 clauzele privind obligaţia de reparare a calităţii, furnizarea unei mărfi de înlocuire,
reducerea preţului.
d) clauzele privind reclamaţiile (procedura de reclamare a lipsurilor cantitative şi calitative).
Contractul trebuie să prevadă condiţiile, termenele şi modalităţile de soluţionare a
reclamaţiilor de cantitate şi calitate. Cuprinsul reclamaţiei şi documentele anexate ei,
dovezile de lipsă cantitativă şi calitativă, termenele de formulare a reclamaţiei fiind foarte
scurte, de zile.
e) clauzele privind ambalajul şi marcarea mărfii: felul ambalajului, tipul, regimul lui
juridic– dacă trece în proprietatea cumpărătorului sau trebuie să fie restituit.
f) clauzele privind obligaţia de livrare a mărfii şi termenele de livrare. In contract trebuie
prevăzut termenul de livrare prin indicarea fie a unei datei fixe de livrare, de regulă se
prevede o perioadă de livrare care poate fi o săptămână, o lună, un trimestru, trebuie indicată
şi partea care are dreptul să opteze pentru o zi din perioada de livrare (revine de regulă
debitorului– vânzătorului); modalităţile de livrare, etc.
g) clauzele privind momentul transmiterii riscurilor şi momentul transmiterii dreptului de
proprietate cu privire la marfă. De obicei, în ceea ce priveşte transmiterea riscurilor,
părţile o fac prin trimitere la uzanţe codificate, iar dacă este vorba de vânzare o fac prin
trimitere la regulile INCOTERMS care prevăd reguli precise privind momentul transferului
riscurilor de la vânzător la cumpărător. De regulă, Convenţiile internaţionale (ex. Convenţia
de la Viena) şi regulile INCOTERMS nu reglementează transferul proprietăţii. Acest aspect
rămâne la latitudinea părţilor.
h) clauzele privind condiţiile de expediere a mărfii– încărcare, descărcare, expediţie, transport
şi asigurare, de regulă se face trimitere la regulile INCOTERMS.
i) clauzele privind obligaţia beneficiarului de preluare a mărfii, lucrării sau serviciilor
care fac obiectul contractului.

2. Obiectul pecuniar al contractului.

Clauzele privind obiectul pecuniar al contractului sunt:
a) clauzele privind preţul sau alte prestaţii pecuniare. Preţul trebuie să fie determinat sau
determinabil, dar potrivit Convenţiei de la Viena din 1980, contractul este valabil şi dacă preţul
nu este determinat. Este posibil ca părţile să se refere ca modalitate de determinare a
 preţului şi la ceea ce se numeste preţul curent, acesta însemnând preţul pe piaţa caracteristică
a mărfii respective, preţul bursei caracteristice, în dreptul comerţului internaţional.
b) clauzele privind obligaţia de plată a preţului şi condiţiile de plată. Părţile trebuie să
prevadă modalitatea de plată– plata prin acreditiv. Trebuie să stabilească de asemenea
instrumentul de plată, data şi locul plăţii.

Clauze specifice în contractele comerciale internaţionale

1. clauzele asiguratorii împotriva riscurilor valutare şi nevalutare. Aceste clauze sunt
specifice contractelor comerciale încheiate pe termen mediu şi lung.
2. clauzele privind răspunderea contractuală– clauzele sancţionatorii şi clauzele penale;
clauzele exoneratorii de răspundere şi mai ales clauza de forţă majoră şi convenţiile asupra
răspunderii.
3. clauzele privind preîntâmpinarea litigiilor şi clauzele privind soluţionarea litigiilor. Cele
de prevenire sunt cele prin care părtile prevăd că orice litigiu dintre ele trebuie soluţionat pe
cale amiabilă. Atunci când acest lucru nu este posibil, părţile trebuie să prevadă modalităţile
de soluţionare a litigiilor prin mijloace nejurisdicţionale sau mijloace jurisdicţionale.
Mijloacele nejurisdicţionale– concilierea şi medierea (ADR- alternative dispute resolution).
Clauzele de jurisdicţie pot fi în favoarea unei instanţe ordinare, dar de cele mai multe ori în
dreptul comerţului internaţional, ele sunt în favoarea arbitrajului. Clauza de arbitraj prin care
părţile prevăd ca un litigiu viitor între ele va fi soluţionat prin arbitraj se numeste clauza
compromisorie. O convenţie de arbitraj poate îmbrăca nu numai forma clauzei
compromisorii, dar şi a compromisului de arbitraj– se încheie în cazul în care un litigiu este
deja născut, există, spre deosebire de clauza compromisorie, care se încheie pentru un litigiu
viitor.

4. clauzele privind determinarea dreptului aplicabil contractului sunt clauzele prin care
părţile prevăd care este sistemul de drept potrivit căruia un litigiu dintre ele urmează a fi
soluţionat.
5. clauzele privind autorizaţiile de export-import. Părţile trebuie să prevadă în contract cui
anume îi revine obligaţia de procurare a autorizaţiei, ce fel de obligaţie este aceasta (de
mijloace sau de rezultat), care sunt consecinţele în cazul în care autorizaţia nu se obţine.
6. clauza de confidenţialitate este clauza prin care părţile prevăd ca una din ele sau ambele
părţi se angajează ca atunci când posedă sau dobandeşte anumite informaţii cu caracter de
confidenţialitate în cursul încheierii sau executării contractului, să nu dezvăluie aceste
informaţii terţilor şi nici să nu le folosească în scopuri proprii fără consimţământul celeilalte
părţi.
7. clauza de exclusivitate se întâlneşte mai ales în contractele de prestări servicii, cum ar fi
contractul de agenţie, de concesiune exclusivă, franciza. Exclusivitatea poate fi unilaterală
sau bilaterală şi poate fi o exclusivitate ratione personae, adica agentul este obligat să nu
comercializeze decât marfa pricipalului sau poate fi o exclusivitate ratione materiae– se
obligă să comercializeze numai o anumită marfă sau ratione loci– să nu facă afaceri pe o
anumită zonă geografică.
8. clauza de neconcurenţă sau nonconcurenţă este angajamentul pe care şi-l asumă o parte
contractantă– debitorul, obligându-se de a nu efectua într-o anumită perioadă de timp şi pe o
zonă geografică aceeaşi activitate ca a celeilalte părţi, de obicei delimitând o activitate
comercială de aceeaşi natură cu cea efectuată de cealaltă parte contractantă– creditorul
 obligaţiei de exclusivitate. (contractele de prestări servicii, contractele de agenţie, de
franciză, etc. )
9. clauzele de modificare a contractului sunt acelea prin care părţile prevăd cum anume
contractul poate fi modificat. De regulă, se prevede principiul simetriei juridice.
10. clauzele privind încetarea efectelor contractului sunt aşa-numitele clauze de terminare a
contractului. Trebuie să se precizeze dacă el poate înceta numai prin mutus dissensus sau
poate fi reziliat unilateral de una din părţi şi în ce condiţii.
11. menţiuni finale privind numărul de exemplare în care se încheie contractul (contractele
sinalagmatice se incheie în atâtea exemplare câte părţi sunt); limba contractului– se încheie
în mai multe limbi; clauze privind data încheierii contractului (data si locul ), semnăturile
părţilor, ştampila de obicei nu se pune.

Clauzele specifice în contractele comerciale internaţionale încheiate pe termen

mediu şi lung
Riscurile în comerţul internaţional
Marea majoritate a contractelor comerciale internţionale se încheie pe termen mediu şi
lung, foarte puţine sunt cu executare uno ictu.
Pe termen mediu– 1 an– 5 ani.
Pe termen lung– peste 5 ani.
Datorită acestei situaţii există riscul ca între momentul încheierii contractului şi cel al
executării contractului să apară anumite împrejurări de natură a perturba echilibrul contractului
iniţial. Aceste evenimente se numesc riscuri. Riscurile sunt aşadar evenimente posibil de a se
produce dupa încheierea contractului independent de culpa vreuneia dintre părţi şi care dacă se
produc, ele pot afecta echilibrul contractului iniţial, în sensul că fac mai oneroasă sau chiar
imposibil de executat obligaţia uneia sau chiar a ambelor părţi contractante. Riscul este antagonic
ideii de culpă. Riscurile sunt clasificabile în două mari categorii:
1. comerciale sau economice. Ele se clasifică în mai multe categorii:
 riscuri valutare- sunt cele care constau în modificarea cursului de schimb al monedei în
care se prevede a fi plătit preţul faţă de alte monede de referinţă.
 riscuri nevalutare- îmbracă formele cele mai variate: modificări în preţul materiilor
prime , modificări în preţul forţei de muncă, modificări în preţul materialelor, energiei,
modificări ale tarifelor de transport internaţional, ale dobânzilor, ale comisioanelor
bancare, cererii şi ofertei, etc.
2. necomerciale, care se subclasifică în două categorii:
a) politico-administrative- sunt cele care constau în activitatea statului sau a diferitelor
autorităţi administrative ca şi în evenimente sociale (conflictele armate, greve, modificări
ale regimului politic, refuz de a emite o autorizaţie de import sau export, restricţii la
schimburile valutare, etc.)
b) riscuri naturale- calamităţile naturale- cutremure, inundaţii, seceta, mare înaltă,
alunecări de teren, etc.
Pentru a evita efectele negative ale riscurilor asupra contractului lor, părţile trebuie să
introducă în contract clauze asiguratorii împotriva riscurilor. Acestea se clasifică după trei
criterii:
după felul riscurilor la care se referă:
– clauze asiguratorii împotriva riscurilor valutare– clauza aur, clauzele valutare, clauzele
de opţiune a locului de plată, etc.

10
 – clauze asiguratorii împotriva riscurilor nevalutare– clauza de revizuire a preţului,
clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de impreviziune
sau de hardship
– clauzele de forţă majoră- care privesc de obicei riscurile politico-administrative şi
riscurile naturale.
după obiectul clauzei
– clauze de mentinere a valorii- sunt cele care privesc numai prestaţia monetară din
contract. Intră: clauza aur, clauzele valutare, clauza de opţiune a locului de plată
– clauze de adaptare a contractului- sunt acele clauze care au un obiect mai larg, ele
privesc întreaga economie a contractului (marfă, calitate, cantitate, termene de livrare,
etc.)- clauza ofertei concurente, clauza clientului celui mai favorizat, clauza de
impreviziune, clauza de forţă majoră.
după modul lor de a acţiona
– clauze cu acţiune automată sunt acele clauze care conţin în ele însele un mecanism de
readaptare a contractului în aşa fel încât ele pot fi aplicate de oricare dintre părţi singură.
De exemplu, la clauzele valutare dacă a scăzut cursul monedei de plată, vânzătorul care
este creditorul preţului va factura mai mult pentru a acoperi procentul de devalorizare a
monedei de plată. Este o problemă de negociere.
– clauze care implică renegocierea contractului. Clauza de impreviziune sau de hardship
implică întotdeauna renegocierea contractului. Clauzele asigurătorii sunt necesare în
contractele comerciale internaţionale chiar şi în cazul în care sistemul de drept aplicabil
contractului este dreptul român, deoarece în dreptul român există conceptul de
impreviziune- (ca şi în alte sisteme- există teoria impreviziunii- practic, şi în alte state s-
a conferit prin lege posibilitatea judecătorului de a adapta contractul la noile
împrejurări dacă au survenit riscuri)- concept care reprezintă o excepţie de la principiul
pacta sunt servanda, conform căruia părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile, chiar dacă
executarea lor a devenit mai oneroasă, fie datorită creşterii costurilor executării propriei
obligaţii, fie datorită scăderii valorii contraprestaţiei. Astfel,impreviziunea are loc atunci
când: executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă datorită unei schimbări
excepţionale a împrejurărilor care ar face vădit injustă obligarea debitorului la executarea
obligaţiei, cazuri în care, instanţa poate să dispună1:
a) adaptarea contractului, pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile
şi beneficiile ce rezultă din schimbarea împrejurărilor;
b) încetarea contractului, la momentul şi în condiţiile pe care le stabileşte.
Totuşi, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
a) schimbarea împrejurărilor a intervenit după încheierea contractului;
b) schimbarea împrejurărilor, precum şi întinderea acesteia nu au fost şi nici nu
puteau fi avute în vedere de către debitor, în mod rezonabil, în momentul încheierii
contractului;
c) debitorul nu şi-a asumat riscul schimbării împrejurărilor şi nici nu putea fi în
mod rezonabil considerat că şi-ar fi asumat acest risc;
d) debitorul a încercat, într-un termen rezonabil şi cu bună-credinţă, negocierea
adaptării rezonabile şi echitabile a contractului.

1
Art. 1271 Noul cod civil
Clauzele asigurătorii împotriva riscurilor valutare
Două categorii de clauze sunt consacrate:
1. clauza aur- ea are în momentul de faţă mai mult un rol istoric. Ea a dominat în perioada
interbelică şi în perioada postbelică până la sfarşitul anilor ’70, adică atâta timp cât au
funcţionat Acordurile de la Bretton-Woods din 1944 care au pus bazele FMI. Potrivit lui
Keynes, sistemul monetar internaţional a fost bazat pe două principii:
 principiul convertibilităţii în aur a statelor membre ale FMI
 principiul parităţilor fixe în aur ale monedelor. Fiecare monedă avea o anumită acoperire
în aur (888 mg aur fin– dolarul) .
Prin raportarea tuturor la aur, el era denominatorul comun (aveau o paritate fixă una faţă
de cealaltă). In această perioadă, clauza aur funcţiona foarte uşor. Preţul contractual era exprimat
într-o valută şi se prevedea ca în cazul în care paritatea în aur a dolarului creşte sau scade cu +/-
un anumit procent (peste 5%) , preţul contractual se modifică invers proporţional. Această clauză
a funcţionat până în anul 1978, când la Kingston, Jamaica s-a adoptat noua concepţie a FMI.
2. clauzele valutare- acestea se caracterizează prin faptul că părţile stabilesc două categorii
de monede, una de plată (de facturare) şi una sau mai multe monede de cont (de
referinţă, de calcul). Scopul acestei clauze este acela de a evita riscul variaţiei cursului de
schimb al monedei de plată faţă de cele sau cea de cont între momentul încheierii
contractului şi momentul executării acestuia. Riscul de variaţie se va evita prin includerea
în preţ a procentului de scădere a ratei de schimb sau prin deducerea din preţ a
procentului de creştere a ratei de schimb. Clauza valutară este de trei feluri:
 clauza monovalutară presupune indicarea de către părţi a unei monede de cont şi a
uneia de plată. Moneda de cont considerată mai stabilă este cea în care se va stabili
preţul, adică cea în care se măsoară valoarea prestaţiei pe care debitorul o datorează
creditorului. Ea constituie etalon pentru stabilirea cantităţii de monedă (moneda de
plată) necesară pentru stingerea datoriei. Moneda de plată mai puţin stabilă este cea
care indică natura semnelor monetare în care se emite factura şi se efectuează plata.
 clauza plurivalutara (multivalutară) bazată pe un coş valutar stabilit de părţi. Aceasta
clauză constă în raportarea cursului monedei de plată la media cursurilor mai multor
monede, de regula 3-5 monede care formează un coş valutar şi joacă rolul unor monede
de referinţă. Prin această clauză, părţile prevăd ca preţul contractual exprimat în
moneda de plată să fie facturat în funcţie de media cursurilor monedelor din coţ faţă de
moneda de plată la data executării contractului.
 clauza pluri/multivalutară bazată pe un coş instituţionalizat. Această clauză constă în
aceea că monedele care fac parte din coş şi modalitatea de calcul a modificărilor de
schimb nu sunt stabilite de către părţi, ci de către un organ specializat cu caracter
internaţional. Acest coş reprezintă o monedă de cont instituţionalizată.

Clauzele asigurătorii împotriva riscurilor nevalutare

1. Clauza de revizuire a preţului (clauza de indexare nevalutară sau clauza de
recalcurare a preţului). Prin aceasta clauză, părţile stabilesc că oricare dintre ele este
îndreptăţită să procedeze la recalcularea preţului contractual în cazul în care între
momentul încheierii şi cel al executării contractului au survenit modificări semnificative
ale unor elemente de natură nevalutară, nemonetară care modifică echilibrul contractual
stabilit de către părţi la data contractării. Clauzele de revizuire sunt de trei feluri:
  clauzele de revizuire cu indexare unică sau specială- sunt cele prin care preţul
contractual este raportat la preţul unui produs determinat (de ex. Preţul unei tone de
cereale) exprimat într-o unitate de măsură uzuală sau care este raportat la un indice
statistic care exprimă sintetic evoluţia preţurilor unui grup de produse determinat.
 clauzele cu indexare cumulativă sau complexă- sunt acele clauze care leagă preţul
contractual de preţul mai multor elemente de referinţă privite cumulativ (de ex. Preţul
materiilor prime, a forţei de munca, energiei, etc.) necesare pentru realizarea obiectului
contractului.
 clauzele cu indexare generală- sunt acele clauze prin care preţul contractual este
raportat la valoarea întregului ansamblu de bunuri şi servicii care pot fi procurate cu
cantitatea de monedă în care este exprimat acel preţ într-o zonă geografică determinată.

2. Clauza ofertei concurente

Prin această clauză o parte contractuală numită beneficiar dobândeşte dreptul să solicite
adaptarea contractului, dacă între momentul încheierii contractului şi cel al executării acestuia
primeşte o ofertă mai favorabilă din partea unui terţ. Dacă promitentul refuză să procedeze la
negocieri pentru reaşezarea contractului, beneficiarul are dreptul să solicite în instanţă sau unui
arbitru să procedeze la reaşezarea contractului în spiritul ofertei terţului, să-l suspende sau să
pronunţe rezilierea acestuia. Pentru a funcţiona este necesar să fie îndeplinite mai multe condiţii:
o oferta mai favorabilă trebuie să provină din partea unui terţ serios care să nu facă parte
din cercul de influenţă al promitentului.
o oferta să fie mai favorabilă (să conţină un preţ mai bun, condiţii şi termene de plată mai
bune, obligaţii mai puţine din partea beneficiarului, etc.)
o oferta trebuie să fie realizată în stare de angajament juridic, adică prin emiterea ei, terţul
să fi urmărit ca odată acceptată, să se încheie contractul.
Oferta nu trebuie facută de complezenţă în ideea de a ajuta beneficiarul clauzei să obţină
condiţii contractuale mai bune de la promitent. Terţul care ar realiza o asemenea ofertă de
complezenţa riscă ca în situaţia în care beneficiarul clauzei acceptă oferta, întrucât nu a obţinut
condiţii mai bune din partea promitentului, să fie nevoit să execute contractul care s-a format
prin acceptare. Contractul va fi renegociat de către părţi, iar în cazul în care promitentul refuză
invitaţia de a renegocia contractul, beneficiarul poate solicita instanţei judecătoreşti sau instanţei
arbitrale reaşezarea contractului, suspendarea lui sau rezilierea cu daune-interese. Promitentul nu
este obligat să ofere beneficiarului condiţii identice cu cele ale ofertei concurente mai favorabile.
Acesta este, însă, obligat să accepte readaptarea contractului în spiritul ofertei terţului. Terţul
trebuie să fie cunoscut ca o persoană serioasă. Clauza poate fi stipulată în favoarea oricăreia
dintre părţile contractante sau chiar în favoarea ambelor părţi contractante.

3. Clauza clientului celui mai favorizat

Este acea clauză contractuală prin care o parte contractantă– promitent se obligă ca, în
ipoteza în care pe parcursul executării unui contract pe termen lung, va încheia cu un terţ un
contract similar prin care va acorda acestuia condiţii mai favorabile decât cele înscrise în
contractul în curs de executare, să aplice aceste condiţii şi în favoarea celeilalte părţi
contractante, contractul fiind astfel adaptat în mod corespunzător. Clauza se aplică dacă sunt
întrunite următoarele condiţii:
o promitentul să încheie un contract cu o terţă parte, iar acesta să aibă aceeaşi natură cu
cel încheiat cu beneficiarul clauzei
 o contractul încheiat cu terţul să conţină condiţii mai favorabile. Cu privire la această
clauza s-a ridicat în discuţie problema informării beneficiarului de către promitent cu
privire la încheierea celui de al doilea contract. Promitentul ar putea avea interesul să nu-l
informeze pe beneficiar că a încheiat un nou contract conţinând condiţii mai favorabile.
Pentru a preîntâmpina o atare situaţie, în practică, părţile introduc în contract o clauză
penală împotriva promitentului pentru situaţia în care acesta nu-şi execută obligaţia de
informare şi de adaptare a contractului.
O altă tehnică ar fi aceea a depunerii contractelor încheiate la un terţ desemnat de către
părţi. Spre deosebire de clauza ofertei concurente în care oferta mai favorabilă provine de la un
terţ, în cazul clauzei clientului celui mai favorizat iniţiativa porneşte de la una din părţile
contractului iniţial. Dacă în cazul ofertei concurente, etalonul pentru readaptarea contractului îl
reprezintă o ofertă , în cazul clientului celui mai favorizat, etalonul îl reprezintă un contract.
Dacă în cazul ofertei concurente, contractul se readaptează prin negocieri şi în spiritul ofertei
terţului, în cazul clauzei clientului celui mai favorizat, contractul se reaşează automat nefiind
necesare negocieri , iar conţinutul acestuia va fi identic cu conţinutul contractului încheiat cu
terţul. Clauza clientului celui mai favorizat se aseamană cu clauza ofertei concurente prin faptul
că amândouă au ca scop adaptarea contractului iniţial în cazul producerii unor riscuri nevalutare,
evitându-se crearea pentru una dintre părţi a unei situaţii nefavorabile.Clauza clientului celui mai
favorizat poate fi stipulată în favoarea uneia sau a ambelor părţi contractante.

4. Clauza de hardship (de impreviziune)

Această clauză prevede obligaţia părţilor de a proceda la negocieri în vederea adaptării
contractului sau de a apela în subsidiar la un terţ, dacă pe parcursul executării contractului
intervine o împrejurare de orice natură, independentă de culpa vreuneia dintre părţi, care
afectează grav echilibrul contractual producând o îngreunare substanţială a executării contractului
pentru cel puţin una din părţi, îngreunare care ar fi inechitabil să fie suportată de partea afectată.
Condiţiile aplicării clauzei de hardship:
o să intervină o împrejurare de orice natură care să afecteze echilibrul contractual
(financiară, economică, etc.)
o împrejurarea trebuie să fie independentă de culpa părţilor, trebuie să fie imprevizibilă şi
nu neapărat insurmontabilă. Atunci când una dintre părţi se află în culpă, intervine
răspunderea contractuală a acesteia, iar într-un asemenea caz se poate aplica o cauza
limitativă de raspundere.
o împrejurarea intervenită trebuie să afecteze în mod grav, substanţial echilibrul
contractual, prin urmare nu orice dezechilibru contractual atrage aplicarea clauzei de
hardship.
o prejudiciul intervenit (potenţial) să fie inechitabil, să fie suportat exclusiv de către partea
afectată tocmai în ideea că evenimentul intervenit este imprevizibil.
Partea care suferă îngreunarea substanţială trebuie să-i notifice celeilalte părţi survenirea
împrejurării şi să-i solicite să procedeze la renegocieri. In cazul în care cealaltă parte refuză,
partea afectată va putea solicita instanţei de judecată sau arbitrale să oblige cealaltă parte
contractantă să procedeze la negocieri. Nu se va putea pronunţa o hotărâre de reaşezare a
contractului. In concluzie, în situaţia în care pârâtul refuză negocierea, contractul poate fi reziliat
cu daune-interese.
Prin stipularea unei clauze de hardship, părţile limitează de fapt aplicarea principiului
forţei obligatorii a contractului.
 Dacă contractul dintre părţi nu cuprinde o clauză de hardship, în situaţia intervenirii unui
eveniment care afectează în mod grav echilibrul contractual dintre părţi, partea afectată trebuie să
execute contractul în termenii iniţiali, sub sancţiunea de daune-interese.

5. Clauza de forţă majoră (prin stipularea ei, părţile evaluează într-un fel convenţional
daunele-interese)
Practica arbitrală de comerţ internaţional defineşte forţa majoră ca fiind un eveniment
imprevizibil şi insurmontabil, independent de culpa celui care îl invocă, survenit după încheierea
contractului şi care face obligaţia debitorului imposibil de executat. Practica a stabilit o serie de
cazuri care sunt considerate cazuri de forţă majoră şi altele care nu sunt considerate cauze de
forţă majoră.
Este considerat caz de forţă majoră refuzul eliberării licenţei de import-export sau
imposibilitatea obţinerii unei asemenea licenţe într-o ţară străină.
Nu constituie cazuri de forţă majoră următoarele:
o Defecţiunile în funcţionarea instalaţiilor uzinei producătoare, chiar dacă acestea au putut
fi reparate după un timp îndelungat
o Lipsa capacităţilor uzinei producătoare
o Lipsa spaţiilor de depozitare ale beneficiarului
o Sosirea cu întârziere a navei maritime în portul de încărcare
o Greva muncitorilor în anumite situaţii
o Neprimirea unor utilaje cu care uzina producătoare fabrica mărfurile, etc.
Debitorul care suferă cazul de forţă majoră trebuie să nu se afle în culpă. Nu va beneficia
de efectele forţei majore debitorul care la data intervenirii evenimentului de forţă majoră se afla
în întârziere cu executarea obligaţiei sau cel care nu şi-a executat deloc obligaţia. Forţa majoră
trebuie să intervină după momentul încheierii contractului.
Forţa majoră în comerţul internaţional ( Regimul convenţional al forţei majore)
Dacă în dreptul intern forţa majoră este reglementată prin norme imperative, în dreptul
comerţului internaţional, aceste norme îţi pierd caracterul imperativ, ceea ce permite părţilor ca
prin clauze contractuale să modifice condiţia forţei majore, să enumere cauzele de forţă majoră
sau chiar să modifice efectele acesteia. Practica internaţională a relevat trei tipuri de definiţii ale
forţei majore în comerţul internaţional:
Definiţia sintetică. Prin definiţia sintetică, părţile particularizează forţa majoră prin
condiţiile esenţiale ale acesteia. Condiţiile forţei majore pot fi modificate prin atenuarea
sau agravarea lor. Cel mai adesea, părţile atenuează condiţia insurmontabilităţii sau chiar
a imprevizibilităţii stabilind că vor fi considerate cazuri de forţă majoră şi acelea care nu
sunt absolut imprevizibile sau insurmontabile.
Definiţia analitică. Prin definiţia analitică, părţile enumeră principalele situaţii pe care le
consideră ca fiind de forţă majoră. Cel mai adesea acestea sunt calamităţile naturale,
actele autorităţilor publice, conflictele armate , embargoul , dificultăţi de aprovizionare şi
transport, etc. In situaţia intervenirii unui eveniment care nu se încadrează între cele
enumerate de părţi în conţinutul clauzei, părţile nu-l vor considera ca fiind de forţă
majoră şi nu va avea efect exonerator de răspundere.
Definiţia mixtă. In definiţia mixtă, părţile formulează sintetic condiţia forţei majore şi
enumeră cu titlu de exemplu principalele cazuri de forţă majorî. (enumerare
exemplificativă)
 Debitorul care sufera intervenţia cazului de forţă majoră poate să renunţe în mod expres
sau implicit la efectele acesteia.
Efectele forţei majore
Forţa majoră are în primul rând un efect suspensiv de executare şi în subsidiar un efect
extinctiv de reziliere a contractului, atunci când forţa majoră durează un timp mai îndelungat şi
executarea obligaţiei devine evident imposibilă. Efectul suspensiv acţionează în mod automat,
însă poate fi lăsat şi la latitudinea debitorului sau chiar a creditorului. Uneori părţile prevăd în
contract, când situaţia în care forţa majoră durează un timp mai îndelungat, nu vor rezilia
contractul, însă vor proceda la negocieri în vederea salvării acestuia. Forţa majoră trebuie
anunţată.
Procedura anunţării forţei majore
Partea care suferă cazul de forţă majoră are obligaţia de a o înştiinţa imediat pe cealaltă
parte contractantă printr-o notificare scrisă transmisă prin fax, poştă electronică, executor
judecătoresc. Prin excepţie, se admite şi notificarea făcută electronic, însă aceasta trebuie
confirmată ulterior în scris. Sancţiunea neanunţării forţei majore este aceea a suportării de către
debitor a prejudiciilor pe care creditorul le-ar fi putut evita dacă ar fi primit înştiinţarea în
termen. Şi în acest caz, debitorul va fi exonerat de răspundere dacă dovedeşte că însăşi
înştiinţarea existentă cazului de forţă majoră, a fost imposibilă. In comerţul internaţional de cele
mai multe ori părţile prevăd obligaţia lor de a coopera în vederea evitării sau înlăturării efectelor
forţei majore.
Proba forţei majore
Probarea forţei majore se poate face cu următoarele mijloace de probă:
o Cu certificatele de forţa majoră emise de Camera de Comerţ şi Industrie a României care
de regulă fac probă pe teritoriul României. Certificatul reprezintă un mijloc de probă
relativ, în sensul că pot fi combătute prin dovada contrarie.
o Expertiza, care poate fi utilizată în mod separat sau coroborat cu alte mijloace de probă
o Orice alt mijloc de probă având în vedere faptul că forţa majoră reprezintă un eveniment,
o situaţie de fapt.
Cazurile notorii de forţă majoră nu trebuie dovedite. Ele vor fi luate în considerare, cu
excepţia situaţiei în care partea adversă invocă faptul că acel caz de forţă majoră nu l-a afectat în
mod concret şi direct pe debitor.
 CURS 5. Contractul de agent/agenţie comercială
(agenturare)
Reglementare:
Legea nr. 509/2002 (M.Of. nr. 581/06.08.2002)

Definiţie
Contractul de agenţie comercială este un contract de intermediere care se încheie
între o persoană juridică, numită societate reprezentată, şi o altă persoană juridică sau fizică,
(reprezentant sau agent), în temeiul căruia aceasta din urmă îşi asumă obligaţia ca, în schimbul
unui comision, să trateze afaceri comerciale în numele şi pe seama celei dintâi2.

PĂRŢILE
REPREZENTAT (COMITENT)
Partea care mandatează pe reprezentant să trateze afaceri comerciale în numele şi pe
seama sa, în schimbul unui preţ.
REPREZENTANT (PREPUS/AGENT)
Partea care îşi asumă obligaţia ca, în schimbul unui preţ, să trateze afaceri comerciale
în numele şi pe seama reprezentatului.

PREŢUL- COMISION
CARACTERE SPECIFICE
● Contractul de agent/agenţie comercială sau de agentură, implică, în mod necesar, o
reprezentare perfectă: agentul care este, în toate cazurile, comerciant independent şi nu face
altceva decât intermedierea cu titlu de profesie, încheie acte juridice în numele şi pe seama
reprezentantului.
● Serviciile de reprezentare prestate de agent sunt remunerate cu o sumă
procentuală calculată asupra cifrei de afaceri a reprezentantului.
● Reprezentantul are drept de retenţie asupra bunurilor primite de la reprezentat sau pentru
acesta în scopul îndeplinirii mandatului încredinţat, drept care se pastrează până îm momentul în
care reprezentatul achită comisionul şi-l despăgubeşte pe agent pentru cheltuielile
făcute cu reprezentarea.
● Contractul de agenţie comercială este un contract de intermediere care se deosebeşte de alte
contracte de acest tip prin două trăsături specifice:
– comportă relaţii mai îndelungate între reprezentant şi agent;
– conţine în cuprinsul său clauza de exclusivitate teritorială, pe baza căreia
agentul are monopolul încheierii afacerilor comerciale pe un anumit teritoriu.
● Aceste două trăsături limitează considerabil posibilitatea reprezentatului de a revoca unilateral
contractul.
● Revocarea fără un motiv legitim, de către reprezentat, a contractului este admisibilă numai
dacă acesta face dovada culpei agentului.

2
Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) Contractele mileniului III- 142 de modele de acte civile şi comerciale, Ed.
Rentrop & Straton, Ediţia I, Bucureşti, p. 597
● Contractul de agenţie comercială prezintă interes pentru ambele părţi3:
– din punctul de vedere al reprezentatului, serviciile agentului sunt deosebit de
utile deoarece acesta, fiind interesat să obţină o remuneraţie cât mai mare, va depune toate dili-
genţele pentru realizarea unei cifre de afaceri cât mai mari, în care scop se va preocupa de
prospectarea, supravegherea şi stăpânirea pieţei de desfacere a produselor reprezentatului ca
urmare a cunoştintelor sale privind piaţa, preferinţele clientelei, uzanţele locale, legislaţia etc.;
– din punctul de vedere al agentului interesul său decurge din faptul că remunerţia este
sursa lui de câştig.
● Agentul nu este în relaţii de subordonare faţă de reprezentat, ci se comportă ca un comis-
voiajor, colectând comenzi pe care le trimite acestuia în vederea încheierii operaţiunii juridice
direct cu terţul.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE AGENŢIE COMERCIALĂ

Încheiat astăzi .........................
la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. ................................................................. (firma) , cu sediul social în
......................................................, (ţara, localitatea şi adresa) înregistrată la
..................................................................... (registrul comerţului sau o altă entitate similară)
sub numărul ............................................din .........................., având contul nr.
........................ deschis la ..............................., existând şi funcţionând potrivit legislaţiei
statului .........................................., reprezentată de ..................................., cu funcţia de
................................., cetăţean ......................., posesorul paşaportului/actului de identitate seria
......... nr. ....................., eliberat de ................... la data de .............................., în calitate de
reprezentat (comitent) şi
sau
1.1. S.C. .......................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ..........................,
(localitatea) str. ................................................. nr. ......, bloc ......., scară ......, etaj ......,
apartament ..........., judeţul/sectorul ................................., având codul unic de înregistrare nr.
.................. atribut fiscal .................................. şi număr de ordine în registrul comerţului
........./.........../..........., contul nr. ............................ deschis la .................., telefon ................,
fax .................... reprezentată prin ............................ cu funcţia de ................. în calitate de
reprezentat (comitent) şi
1.2. S.C. ......................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în ...........................,
(localitatea) str. ............................................ nr. .........., bloc ......, scară ......, etaj ......, apartament
.........., judeţul/sectorul ....................................., având codul unic de înregistrare nr.
......................., atribut fiscal ............................ şi număr de ordine în registrul comerţului
........./........./........, contul nr. ................................ deschis la ........................................., telefon
............................., fax ............, reprezentată prin .................................., cu funcţia de
......................., în calitate de reprezentant (prepus, agent)
3
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 598
 sau
1.2. .............................................................. (numele şi prenumele), cu domiciliul în
...............................................,(localitatea) str. .......................... nr. ........., bloc ….........,
scară ........ etaj ........, apartament ..........., judeţul/sectorul .........................................
având actul de identitate seria ................... numărul ...................., eliberat de
........................... la data de ..........................., codul numeric personal ..............................., în
calitate reprezentant (prepus, agent)
au convenit să încheie prezentul contract de agent/agenţie/agenturare, cu respectarea
următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie împuternicirea reprezentantului (prepusului, agen-
tului) de către comitent, să trateze afaceri comerciale şi să încheie contracte privind vânzarea
mărfurilor reprezentatului (comitentului) prevăzute în anexa la prezentul contract, către terţi,
activitate ce se desfăşoară în contul acestuia din urmă.
2.2. Reprezentantul (prepusul, agentul) este împuternicit să reprezinte interesele comerciale ale
reprezentatului (comitentului) exclusiv în limitele
............................................................................................................................................................
(teritoriul în limitele căruia subzistă monopolul încheierii afacerilor comerciale)
2.3. Contractele de vânzare-cumpărare pentru produsele reprezentatului (comitentului) încheiate
de reprezentant (prepus, agent) îşi vor produce efectele numai în interiorul teritoriului sus-
menţionat

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de .............. luni/ani începând cu data semnării
acestuia.
3.2. Părţile contractante pot conveni prelungirea duratei prezentului contract cu cel puţin
.............. (zile, luni)de la încheierea duratei lui.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. Reprezentatul (comitentul) va plăti reprezentantului (prepusului, agentului) un comision de
..................% din valoarea fiecărui contract încheiat de acesta din urmă în numele şi pe
seama reprezentatului (comitentului).
4.2. Plata comisionului se va efectua în lei echivalentul în EURO/USD calculaţi la cursul
de schimb al B.N.R. din ziua efectuării plăţii.
sau
4.2. Plata comisionului se va efectua în EURO/USD.
4.3. Pentru contractele care nu produc efecte, deci sunt neexecutabile, pentru activitatea
reprezen- tantului (prepusului, agentului) comisionul se reduce la ...........% din valoarea lor,
produsele aferente urmând a se vinde numai cumpărătorilor care îşi desfăşoară activitatea pe
teritoriul respectiv.
4.4. Reprezentatul (comitentul) va achita comisionul datorat reprezentantului (prepusului, agen-
tului) astfel:............................................................................................ (modalitatea de plată, datele
efectuării plăţii, locul efectuării plăţii)

V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTANTE

5.1. Reprezentatul (comitentul) se obligă:
a) să întocmească listele de preţuri pentru mărfurile ce urmează a fi vândute de
reprezentant (prepus, agent) şi să le transmită la timp acestuia;
b) să pună la dispoziţia agentului, în mod gratuit, documentele tehnice prezentării
mărfurilor respective (cataloage, pliante, mostre, colecţii);
c) să aducă la cunoştinţa agentului condiţiile comercializării (preţ, termen de livrare,
modalităţi de plată, transport etc.);
d) să acorde asistenţă tehnică în perioada negocierilor, prin delegarea de specialişti
împuterniciţi;
e) să avizeze proiectul de contract de vânzare-cumpărare pe care reprezentantul
(prepusul, agentul) l-a negociat şi urmează să-l încheie în numele său;
f) să comunice, în scris, agentului orice diminuare a stocului de produse de care dispune,
în maximum ........................ zile de la data scăderii volumului acestora;
g) să execute obligaţiile prevăzute în contractele încheiate de reprezentant (prepus,
agent) în numele şi pe seama sa, dacă acestea au fost aprobate în prealabil, dacă ele sunt
profitabile la nivelul unei marje minime de profit de ........% şi dacă sunt în acord cu
instrucţiunile pe care le-a transmis reprezentantului (prepusului, agentului);
h) să achite comisionul cuvenit agentului în condiţiile prevăzute în cuprinsul prezentului
contract;
i) să garanteze mărfurile livrate şi să asigure, pe cheltuiala sa, service-ul acestora în
cadrul termenelor de garanţie;
j) să anunţe reprezentantul (prepusul, agentul) cu privire la evenimentele de forţă
majoră sau fortuite intervenite în perioada executării contractului şi să notifice încetarea
lor, în termenele prevăzute de prezentul contract;
k) să participe, alături de reprezentant (prepus, agent), la soluţionarea litigiilor
provenind din reclamaţii ale terţilor cu care au fost încheiate contracte de vânzare- cumpărare.
5.2. Obligaţiile reprezentantului (prepusului, agentului) sunt următoarele:
a) să trateze afaceri comerciale şi să încheie contracte de vânzare-cumpărare
înăuntrul teritoriului prevăzut de prezentul contract, pentru produsele din anexă, în numele şi pe
seama comitentului;
b) să informeze terţii cu care încheie contracte de vânzare-cumpărare despre calitatea sa
de reprezentant (prepus, agent);
c) să se informeze asupra solvabilităţii şi credibilităţii terţilor, înainte de încheierea
contractelor de vânzare-cumpărare;
d) să respecte condiţiile comerciale şi instrucţiunile de marketing ale reprezentatului
(comitentului);
e) să consulte permanent reprezentatul (comitentul), iar în cazul în care acest lucru nu
este posibil, în timp util, să ia decizia cea mai bună, astfel încât să nu-l prejudicieze în nici un fel
pe acesta;
f) să trimită reprezentatului (comitentului), spre avizare, proiectele de contracte şi să-l
informeze asupra cererilor de ofertă şi a comenzilor primite;
g) la cererea reprezentatului (comitentului) să remită, într-un interval de timp scurt, copii
după comenzi, cereri de ofertă, informaţii şi înscrisuri privind solvabilitatea, credibilitatea şi
bonitatea terţilor;
h) să prezinte comitentului un raport lunar în care să indice lista clienţilor şi cifra de
afaceri realizată, spre a facilita calculul indemnizaţiei cuvenite în caz de reziliere a contractului;

20
 i) să comunice reprezentatului (comitentului) cifra de afaceri nerealizată şi con-
secinţele nerealizării ei;
j) să efectueze, periodic, studiul pieţei, să organizeze şi să participe la manifestaţii
comerciale pentru promovarea produselor reprezentatului (comitentului);
k) să transmită reprezentatului (comitentului), în termen de .... zile de la încheierea
fiecărui contract, o copie a acestuia, astfel încât comitentul să beneficieze de un timp util spre a-l
pune în executare, în condiţii normale;
l) să nu divulge terţilor know-how-ul, secretele de comerţ, inclusiv marketing-ul,
furnizate de către reprezentant (prepus, agent) atât pe durata contractului, cât şi ulterior.

VI. CLAUZA DE NECONCURENŢĂ

6.1. Reprezentantul (prepusul, agentul) se obligă să nu încheie contracte de agenţie comercială cu
alţi reprezentaţi (comitenţi) care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul său.
6.2. Reprezentatul (comitentul) se obligă să nu încheie contracte de agenţie comercială cu alţi
reprezentanţi (prepuşi, agenţi) care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul reprezentantului.
6.3. Reprezentatul (comitentul) se obligă să nu vândă produse ale sale, în teritoriul sus-
menţionat, singur sau/şi prin alţi reprezentanţi (prepuşi, agenţi).
6.4. Reprezentantul (prepusul, agentul) se obligă să nu promoveze pentru vânzare în afara acelui
teritoriu şi să nu vândă produse şi/sau similare cu cele care fac obiectul prezentului contract.

VII. CESIUNEA CONTRACTULUI

7.1. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute în prezentul con-
tract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris, de către cedent.
7.2. Acordul prevăzut la pct. 7.1 trebuie comunicat de cesionar în termen de ......... zile de la data
când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a con- simţit
cesiunea contractului.

VIII. CLAUZA DE CONFIDENŢIALITATE

8.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care
le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit prevederilor anga-
jamentului anexă.

IX. FORŢA MAJORĂ

9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de
.................................... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în
vederea limitării consecinţelor lui.
9.3. Dacă în termen de ..................... (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

XI. CLAUZA PENALĂ

11.1. În cazul în care reprezentatul (comitentul) nu achită reprezentantului (prepusului,
agentului) comisionul conform condiţiilor prevăzute de prezentul contract, se obligă să plătească
acestuia din urmă o penalizare de .......% pe zi de întârziere, din suma datorată.
11.2. Pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate sau pentru îndeplinirea necorespunzătoare a lor
reprezentantul (prepusul, agentul) datorează daune-interese.

XII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

12.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva de părţi/reprezentanţii
părţilor, va fi soluţionat pe calea arbitrajului de către 2) .................................................. ce va avea
loc în .............................. (localitatea) din ....................... (ţara), în conformitate cu regulile
prevăzut de legea ţării respective.
12.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.

XIII. CLAUZE FINALE

13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con-
tractante.
13.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
13.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de .................. exemplare redactate în limbile
.................., toate exemplarele fiind originale şi având aceeaşi valoare juridică, din care
...................
REPREZENTAT(COMITENT) REPREZENTANT(PREPUS,AGENT)

Anexa nr. ..................

la contractul nr. ................... din ..................

Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi

documentelor a fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex
contractului încheiat între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la
...................... .

I. OBIECT
1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ......................... ca efect al executării
contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale.
2. în sensul prevederilor pct. 1 sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:
a) ..........................................................................................................................
b) ..............................................................................................................................
c) ..................................................................................................................... etc.
3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis-
poziţie:
a) .........................................................................................................................
b) .............................................................................................................................
c) ......................................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR {I DOCUMENTELOR

4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori
documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor
implicate în executarea contractului sus-menţionat.
5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii,
consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile
şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ....................... aprobă, în scris,
această posibilitate.
6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul
luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt
scop.

III. DURATA ANGAJAMENTULUI

7. Durata prezentului angajament este de ........................... începând cu data semnării acestuia, în
afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de
termen.
8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............. înainte de a deveni efectivă
hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament.

IV. SANCŢIUNI îN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI

9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri
astfel: .............................................................................................................................
10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:
a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost
obţinute de la
.............................................................................................................................
b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială;
c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a
primit acordul scris pentru aceasta;
d) dacă datele, informaţiile sau documentelele erau de circulaţie publică la data
 dezvăluirii lor;
e) dacă ................................... a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, infor-
maţiile sau documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI
11. Încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7.
12. Începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu
mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ............................... în .......................

exemplare, din care ........................…… ………………..

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

Note
1. Agent comercial – mandatarul, persoană fizică sau juridică, a cărui activitate independentă,
cu caracter profe- sional şi de durată, constă în a trata afaceri comerciale în numele şi pe
seama unui mandant (industriaş sau comerciant) faţă de care nu se află legat printr-o
legătură de subordonare. Spre deosebire de mandatarul obişnuit, nu este fixat în funcţie de o
operaţie sau mai multe (ca la contractul de mandat), ci se prelungeşte pe o durată determinată
sau nedeterminată, potrivit convenţiei părţilor, agentul comercial primind, în schimb, un
comision.
● Forme:
– colectarea de comenzi pe care le transmite mandantului spre acceptare şi respingere;
– împuternicirea de a trata şi a încheia afaceri comerciale în numele şi pe seama mandantului.
● Caracteristici:
– independenţa;
– exclusivitatea teritorială;
– stabilitatea;
– dreptul la comision;
– calitatea de comerciant.
● Categorii de agenţi comerciali:
– Curtierul – în temeiul unui contract de curtaj îşi pune la dispoziţie serviciile de intermediar,
rolul său fiind de a pune în legătură directă două părţi în scopul încheierii unui contract.
– Auxiliari dependenţi – intermediari aflaţi într-o certă dependenţă faţă de comerciant,
denumiţi prepuşi, care îl reprezintă pe comerciant:
■ fie ca un reprezentant general – procurist general;
■ fie ca un reprezentant ale cărui puteri sunt limitate – vânzătorul.
– Comisul de comerţ – salariat al societăţii însărcinat cu vânzarea mărfurilor, în care scop el
tratează cu publicul, sub supravegherea comerciantului.
– Comisul-voiajor – salariat al societăţii (are salariu, dar poate avea şi comision) a cărui
activitate se desfăşoară în afara sediului acesteia, prin căutarea clientelei şi încheierea de
afaceri în numele şi pe seama comerciantului.
2. Se precizează instanţa, localitatea şi ţara în care urmează a se soluţiona eventualele litigii.
 CURS 6. Contractul de barter

Reglementare:
O.G. nr. 59/1994 privind reglementarea operaţiunilor de import-export care se derulează
prin clearing, barter şi cooperare economică internaţionala în baza acordurilor comerciale şi de
plăţi guvernamentale (M.Of. nr. 245/30.08.1994)4.

Definiţie
Barterul este o operaţiune comercială prin care se efectuează un schimb de mărfuri având
valori echivalente, eliminându-se transferul de sume de bani între participanţi. Barterul se
realizează prin încheierea unui acord de barter şi implicit a contractului de barter. Barterul nu
trebuie confundat cu clearingul, care este un sistem de decontare prin compensarea globală a
livrărilor de mărfuri şi a prestaţiilor de servicii, intervenit între două sau mai multe state 5.
Contractul de barter este contractul prin care fiecare parte se obligă să transmită
celeilalte dreptul de proprietate asupra unor bunuri, plata efectuându-se prin compensarea
valorii bunurilor transmise reciproc.

ACORDUL DE BARTER
● nomenclatorul de bunuri supuse schimbului;
● categoriile de operaţiuni comerciale a căror decontare urmează să se facă pe bază de
compensare;
● unitatea de cont (valută sau unitatea monetară artificială) care urmează să servească la
evidenţierea contabilă a intrărilor reciproce.

PĂRŢILE
IMPORTATOR (Import merchant)
- persoana juridică care cumpără produse de la exportator şi le vinde cu profit pe piaţa
internă.
EXPORTATOR (Export merchant)
- persoana juridică care cumpără produse direct de la producător şi le vinde cu profit în
străinătate în starea în care se află, folosind marca de fabrică a producătorului.

TROC SAU TRAMPA6

Este cea mai veche tehnică a negoţului care astăzi se numeşte barter şi care constă în
schimbul cantitativ de bunuri materiale fără intervenţia banilor.

MODEL DE CONTRACT

4
A se vedea şi modificările făcute prin O.U.G. nr. 87/1997 (M.Of. nr. 375/24.12.1997); Legea nr. 176/1998 (M.Of.
nr. 388/13.10.1998); Legea nr. 153/2004 (M.Of. nr. 446/19.05.2004), republicare- M.Of. nr. 998/29.10.2004. A se
vedea şi H.G. nr. 475/1993 (M.Of. nr. 239/05.10.1993); H.G. nr. 202/1995 (M.Of. nr. 67/12.04.1995) cu
modificările ulterioare
5
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 607
6
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 608
 CONTRACT DE BARTER
Încheiat astăzi .........................
la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1.1. S.C. ........................................................., cu sediul în ..................................., str.

.......................
(denumirea şi forma societăţii) (localitatea)
nr. ............., ţara ..................................., înregistrată în
.........................................................................
(entitatea corespunzătoare ţării respective)
sub nr. .................... din ...................., având contul ................................ nr............................
deschis la .................., telefon ................, fax ......, reprezentată prin ......................................,cu
funcţia de ...................................., în calitate de exportator şi
(numele şi prenumele)
1.2. S.C. ................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul
social în ..............................., str. ......................................... nr. ........., bloc ......., scară .......,
etaj.......,
(localitatea)
apartament ........, judeţul/sectorul ....................................., având codul unic de înregistrare nr.
..........., atribut fiscal ...... şi număr de ordine în registrul comerţului ......../......../........, contul nr.
........................... deschis la .................., telefon ................, fax ............, reprezentată prin
.........................., cu funcţia de ................., în calitate de importator
au convenit să încheie prezentul contract de barter, cu respectarea următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul contractului îl reprezintă schimbul de mărfuri dintre exportator şi importator astfel:
a) exportatorul va livra importatorului mărfurile menţionate în anexa nr. ....... la
prezentul contract, iar în contrapartidă;
b) importatorul va livra exportatorului mărfurile menţionate în anexa nr. ........ la
prezentul contract.
2.2. Raportul de schimb convenit de părţile contractante, stabilit în baza preţurilor existente pe
piaţa mondială, a caracteristicilor mărfurilor, a loturilor de mărfuri livrate în avans, a
termenelor de livrare, se stabileşte după cum urmează:
a) cantitatea de .................. (sortimentul) buc./kg/tone etc. în valoare de
.................................
cu livrare, de către exportator, până la data de .......................
– cantitatea de .............
– cantitatea de ..............
– cantitatea de .................. etc.
în contrapartidă cu
b) cantitatea de ................. (sortimentul) buc./kg/tone etc. în valoare de .............. cu
livrare, de către importator, până la data de .................................
 – cantitatea de .................................
– cantitatea de .................................
– cantitatea de ................................. etc.
2.3. Exportatorul va livra mărfurile în conformitate cu regulile „Incoterms“10) în vigoare astfel:
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
.. .
2.4. Importatorul va livra mărfurile în conformitate cu regulile „Incoterms“ în vigoare astfel:
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
.. .

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Termenele de livrare pentru mărfurile exportatorului sunt următoarele:

............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
....
............................................................................................................................................................
.. .
3.2. Termenele de livrare pentru mărfurile importatorului sunt următoarele:
............................................................................................................................................................
...
............................................................................................................................................................
...
............................................................................................................................................................
...
............................................................................................................................................................
..

IV. VALOAREA CONTRACTULUI

4.1. Importatorul şi exportatorul se obligă să deschidă o garanţie bancară irevocabilă în sumă de

................................ din valoarea mărfurilor care formează obiectul prezentului contract, plus
............% din contravaloarea dobânzilor aferente.
4.2. În cazul în care exportatorul sau importatorul nu va efectua livrările de mărfuri convenite,
partea solvabilă poate încasa garanţia bancară, fără acordul părţii culpabile şi îşi va acoperi
diferenţa pe riscul şi cheltuiala acesteia, potrivit clauzelor prezentului contract.

V. CALITATEA MĂRFURILOR

5.1. Calitatea mărfurilor este cea prevăzută în anexa nr. ........... la prezentul contract, determinată
prin
.........................................................................................................................................................
(efectuarea de analize de laborator, demonstraţii tehnice etc.)
5.2. Calitatea mărfurilor se atestă prin certificate specifice, pentru fiecare parte contractantă în
parte, de către o societate specializată în controale de calitate pe plan internaţional, agreată de
părţi.
5.3. Documentul de atestare a calităţii mărfurilor este certificatul de calitate eliberat de societatea
specializată abilitată.
5.4. Neconcordanţa livrărilor cu calitatea mărfurilor specificată în prezentul contract conduce la
refuzul acestora de către partea lezată.

VI. CONDIŢII DE LIVRARE

6.1. Mărfurile vor fi livrate de părţi în conformitate cu condiţia „INCOTERMS“ în

vigoare
............................................................................................................................................................
.. .
6.2. Fiecare parte contractantă va comunica, în prealabil, celeilalte termenul sosirii mărfurilor la
graniţă, precum şi greutatea netă a mărfii.

VII. GARANŢII

7.1. Părţile contractante se obligă să garanteze mărfurile în funcţie de specificul fiecărui

sortiment, eliberând certificate de garanţie în care se vor indica:
a) data de la care începe să curgă termenul de garanţie;
b) cazurile de prelungire sau de încetare a termenului de garanţie.
7.2. Înăuntrul termenului de garanţie, fiecare parte contractantă se obligă să acorde
asistenţă tehnică pentru marfa livrată şi furnizarea de piese de înlocuire, dacă este cazul,
aceste operaţiuni efectuându-se gratuit.
7.3. Atât importatorul cât şi exportatorul răspund de viciile ascunse ale mărfurilor livrate.

VIII. TRANSPORTUL MĂRFURILOR1)

8.1. Exportatorul va transporta mărfurile astfel:
............................................................................................................................................................
.. .
8.2. Importatorul va transporta mărfurile astfel:
............................................................................................................................................................
.. .

IX. RECLAMAŢII

9.1. Părţile au dreptul să-şi reclame reciproc, în urma constatării, abaterile cantitative şi calitative
sau defecţiunile mărfurilor care fac obiectul prezentului contract, determinate de vicii
ascunse sau de alte cauze.
9.2. Reclamaţiile se vor face în scris, în termen de ........................... de la preluarea mărfurilor şi
vor
(ore, zile etc.)
cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele:
a) obiectul reclamaţiei,
b) termenul în care a fost formulată;
c) dovezile abaterilor reclamate;
d) metoda de verificare ce trebuie folosită;
e) cauzele care au determinat defectele reclamate;
f) necesitatea păstrării în depozit a mărfurilor reclamate, pe un termen contractual
determinat;
g) modul de stingere a reclamaţiei.
9.3. Defecţiunile constatate de părţi, în urma transportului defectuos, se vor consemna în recla-
maţii care se adresează, de partea afectată, cărăuşului, cu înştiinţarea celeilalte părţi de către
partea care le-a descoperit.

X. INVALIDARE PARŢIALĂ

10.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligaţiilor
deja scadente între părţi.
10.2. Prevederile alineatului precedent nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din
vina sa, a determinat încetarea contractului.

XI. DIVIZAREA CONTRACTULUI

11.1. În cazul în care una sau mai multe clauze ale prezentului contract vor fi declarate nule,
clauza/clauzele valide îşi vor produce, în continuare, efectele, cu excepţia cazurilor în care
clauza/clauzele anulate reprezintă o obligaţie esenţială.
11.2. În condiţiile prevăzute la pct. 11.1 sunt considerate esenţiale următoarele obligaţii2):
............................................................................................................................................................
.. .

XII. RENUNŢAREA LA DREPTURI

12.1. Faptul că una dintre părţi nu insistă pentru îndeplinirea strictă a clauzelor prezentului
contract sau nu îşi exercită vreuna dintre opţiunile la care are dreptul în baza acestuia,
nu înseamnă că renunţă la drepturile pe care urmează să le dobândească în temeiul clauzelor sale.
XIII. CESIUNEA CONTRACTULUI

13.1. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de

prezentul contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent.
13.2. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de ... zile
de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a
consimţit cesiunea contractului.

XIV. FORŢA MAJORĂ

14.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
14.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice, celeilalte părţi, în termen de
...................., producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării
(zile, ore)
consecinţelor lui.
14.3. Dacă în termen de ............. de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au
(zile, ore)
dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca vreuna dintre ele să
pretindă daune-interese.

XV. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

15.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
15.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
15.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
15.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

XVI. CLAUZA PENALĂ

16.1. în cazul în care oricare dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile contractuale sau şi
le
îndeplineşte în mod necorespunzător, este obligată la daune-interese.

XVII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

17.1. Părţile au convenit ca toate neînţelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezul-
tate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate pe cale amiabilă de

30
reprezentanţii lor.
17.2. în cazul în care eventualele neînţelegeri ce decurg din sau în legătură cu prezentul contract
nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă, părţile au căzut de acord ca acestea să fie soluţionate
definitiv pe calea arbitrajului comercial din .................................................., în conformitate cu
(ţara tribunalului arbitral)
regulile instanţei respective de arbitraj.

XVIII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI

18.1. Prezentul contract încetează de plin drept fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal
arbitral, în cazul în care una dintre părţi:
a) nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale prevăzute la pct. .......... din prezentul
contract;
b) este declarată în stare de incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura de
lichidare/faliment, înainte de începerea executării prezentului contract;
c) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul
celeilalte părţi;
d) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare
scrisă, de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la
rezilierea/rezoluţiunea prezentului contract;
sau
e) în termen de ............ zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la
cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare dintre
obligaţiile ce îi revin.
18.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va
notifica celeilalte părţi, cu cel puţin .... zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi
producă efectele.
18.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente
între părţile contractante şi nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat
încetarea lui.

XIX. CLAUZE FINALE

19.1. Modificarea prezentului contract se va face numai prin act adiţional încheiat între părţile
contractante.
19.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
19.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun
prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei
respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său.
19.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de .......... exemplare, având următoarea
des- tinaţie ....................... .

EXPORTATOR IMPORTATOR
Note

1. Modul de efectuare a transportului este în funcţie de specificul produselor ce urmează a se

livra. În contract trebuie să se stipuleze căile de transport, modul de corelare a ambalajelor
exterioare sau a containerelor cu specificul mijloacelor de transport etc.
2. De exemplu: obligaţia livrării produselor, obligaţia certificării de calitate a mărfurilor etc.
 CURS 7. Contractul de comision internaţional

Reglementare
Art. 2043-2053 Noul Cod civil.

Noţiune şi caractere
Contractul de comision este un contract prin care o parte, numită comisionar, se obligă pe
baza împuternicirii celeilalte părţi, numită comitent, să încheie anumite acte de comerţ, în nume
propriu, dar pe seama comitentului, în schimbul unei remuneraţii, numită comision7.
El a apărut în relaţiile comerciale pentru a înlătura rigurozitatea regulilor mandatului,
permiţându-se astfel ca o persoană să facă afaceri în nume propriu însă, pe seama altuia. Are o
utilizare frecventă în vânzarea-cumpărarea de mărfuri, transporturi, turism, operaţiuni cu valori
mobiliare. Deducem din definiţie că acest contract este un mandat comercial fără reprezentare:
afacerea se face pe seama altuia, dar nu în numele său, ci în numele comisionarului.
Cele două contracte prezintă asemănări şi deosebiri: amândouă au ca obiect tratarea de
afaceri comerciale şi amândouă se fac pe seama altei persoane, ce a dat împuternicirea.
Deosebirea rezultă din aceea că, comisionarul nu este reprezentantul comitentului, precum
mandatarul al mandantelui. Comitentul stă în raportul juridic în care intră în nume propriu.
Afacerea însă, o face în limitele împuternicirii primite de la comitent.
De aici deducem că acest contract are următoarele caractere juridice:
– este bilateral (sinalagmatic), dă naşterea la obligaţii în sarcina ambelor părţi;
– este oneros, pentru că părţile urmăresc realizarea unui folos material;
– este consensual, pentru că ia naştere prin simplul acord de voinţă al părţilor.
În ceea ce-l priveşte pe comisionar, avantajul contractului de comision internaţional îl
reprezintă remuneraţia- comisionul- care este proporţional cu volumul afacerilor pe care le
încheie. În ceea ce priveşte societatea pentru care lucrează comisionarul, aceasta este scutită de
controlul şi supravegherea operaţiilor.

PĂRŢILE
Ordonator- dominus negotii comitent- cel care vinde.
Comisionar- (prin intermediar) banca.
Comisionar- al doilea intermediar- agentul de schimb (curierul).
Terţul cumpărător8
Comisionarul acţionează în nume propriu, dar pe socoteala ordonatorului (comitentului),
tratând în numele acestuia, cf. regulilor mandatului.
În relaţiile cu ordonatorul, comisionaru este un mandatar căruia nu îi incumbă nici o
răspundere faţă de mandant, în cazul neexecutării contractului încheiat cu terţul, afară de situaţia
în care, acesta şi-a asumat vreo astfel de răspundere prin contract.
Între terţ şi comisionarul care a tratat în numele comitentului u există nici un raport
juridic, decât dacă acesta a tratat în nume propriu (caz în care e menţionat expres în contractul
cu terţul).

7
ST. D. Cărpenaru (2007), Drept comercial român, ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Universul Juridic, Bucureşti,
p. 515
8
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 615
 Condiţii de valabilitate
Cei ce încheie un contract de comision trebuie să aibă în vedere condiţiile generale pentru
valabilitatea contractelor, precum şi cele cerute de art. 2043-2053 Noul Cod civil, care
reglementează materia. Aceste condiţii capătă unele particularităţi specifice numai acestui
contract. Astfel:
– contractul are la bază o împuternicire pe care comitentul o dă comisionarului ca să
încheie anumite acte juridice, împuternicire ce stabileşte limitele în care poate acţiona
comisionarul. Împuternicirea este un act unilateral, exprimă voinţa comitentului şi este numită
procură.
Cu privire la împuternicire trebuie să existe întotdeauna o manifestare expresă de voinţă
din partea comitentului. Această împuternicire nu poate fi dedusă dintr-o altă manifestare a
părţilor. În caz contrar, dacă se îndeplineşte, tacit voinţa unei alte părţi, încheindu-se un act
juridic, avem de a face cu un contract de mandat, deoarece mandatul poate fi şi tacit.
– comitentul trebuie să aibe capacitatea de a încheia el însuşi actele juridice pe care le va
încheia pe seama comisionarului. Fiind vorba de un act de comerţ, comitentul trebuie să fie
capabil de a încheia acte de comerţ.
Comisionarul trebuie să aibe capacitatea de exerciţiu. Întrucât acţionează în nume
propriu, dacă încheie acte juridice ca o profesiune obişnuită, el va dobândi calitatea de
comerciant9. Dacă este comerciant, el are toate obligaţiile specifice.
Totodată, este obligat să ceară de la fiecare debitor câte un înscris pentru fiecare obligaţie
şi, în caz de plată, să indice în registru ce creanţă s-a achitat. Dacă nu se fac aceste precizări,
plata se va împărţi proporţional pentru toate creanţele10.
– obiectul acestui contract este tratarea de afaceri comerciale. Comisionarul îşi asumă o
obligaţie de a face, fiind un prestator de servicii.
În practică comisionarii caută parteneri cu care face afaceri pe seama comitenţilor săi, în
practică se întâlnesc şi alte varietăţi ale contractului de comision (contractul de consignaţie,
contractul de expediţie în materie de transporturi etc)11.

Efectele contractului
Contractul dă naştere unor obligaţii în sarcina comitentului şi comisionarului. Aceste
obligaţii sunt guvernate de regulile mandatului.
Însă, îndeplinirea însărcinării primite presupune încheierea de către comisionar a unor
acte juridice cu terţii. În aceste raporturi juridice comisionarul are o poziţie independentă.
În această schemă juridică comitentul nu are obligaţii faţă de terţi.

Raportul juridic între comitent şi comisionar

a) obligaţiile comisionarului
– să execute mandatul încredinţat de comitent. În limita împuternicirii primite
comisionarul încheie acte juridice cu terţii şi face toate operaţiunile care duc la realizarea
cerinţelor comitentului. Comisionarul trebuie să se conformeze întru-totul instrucţiunilor primite.
De asemenea, trebuie să informeze pe comitent asupra modificării împrejurărilor avute în vedere

9
ST. D. Cărpenaru, (2007) op.cit., p. 516
10
ST. D. Cărpenaru, (2007) op.cit., p. 517
11
O. Căpăţână, Contractul de expediţie, în Revista de drept comercial nr. 3/1975, p. 7; nr. 4/1997, p. 5; nr. 6/1997,
p. 5
la darea împuternicirii. Dacă comisionarul îşi depăşeşte împuternicirea, comitentul poate refuza
operaţiunea făcută de comisionar.
Prevederea legii însă, nu exclude posibilitatea ca un comisionar să încheie afacerea în
condiţii mai avantajoase decât cele precizate de comitent. Avantajele suplimentare obţinute se
cuvin comitentului.
Comisionarul este îndreptăţit să primească de la comitent comisionul pentru operaţiunea
îndeplinită. Acest comision i se cuvine şi în ipoteza în care a făcut actul cu sine însuşi.
– să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii mandatului primit. De aici rezultă
sarcina de a informa pe comitent în legătură cu mersul operaţiunilor ce le face.
În toate actele juridice făcute de comisionar, drepturile şi obligaţiile se nasc în persoana
comitentului. Patrimoniul comitentului va fi afectat direct de operaţiunile încheiate de
comisionar. Acest efect se explică prin natura juridică a contractului de comision. Comisionarul
este un prestator de servicii şi-şi asumă o obligaţie de face, nu de a da. El încheie acte juridice în
condiţiile împuternicirii primite pe seama comitentului. În acest context comisionarul va fi
obligat să predea comitentului tot ce a primit de la terţ în baza contractului încheiat.
– să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi cu diligenţa unui bun profesionist.
Această diligenţă este apreciată in abstracto. Deci, comisionarul răspunde pentru cea mai uşoară
culpă.
b) obligaţiile comitentului
– să plătească remuneraţia–comisionul- cuvenită comisionarului. Sarcina de plată îi
revine din momentul încheierii actelor cu terţii chiar dacă ele nu au fost executate 12. Aceasta
deoarece comisionarul şi-a îndeplinit obligaţia prin facerea contractului.
Câtimea remuneraţiei va fi stabilită de părţisub forma unei sume fixe sau a unui procent
calculat la valoarea afacerilor realizate de comisionar.
– să restituie cheltuielile făcute de comisionar cu îndeplinirea însărcinării primite. De
asemenea, va plăti pagubele suferite de comisionar în îndeplinirea împuternicirii primite.
Comisionarul are privilegiul, în realizarea acestei creanţe, asupra bunurilor comitentului (bunuri
ce le deţine în executarea contractului de comision).

Efectele executării contractului faţă de terţi

Între comitent şi terţ nu există raporturi juridice şi prin urmare comitentul nu are acţiune
contra persoanelor cu care a contractat comisionarul. De asemenea, nici terţul nu are acţiune
contra comitentului.
De aici deducem următoarele:
– pentru neexecutarea contractului făcut de comisionar cu terţul nu răspunde
comisionarul, ci terţul. Acesta din urmă poate răspunde numai faţă de comisionar.
– comisionarul este răspunzător faţă de comitent numai pentru nerespectarea obligaţiilor
sale de prestator de servicii.
– comisionarul este obligat să-l acţioneze pe terţ dacă acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile
faţă de comitent. Dacă nu promovează acţiunea, va plăti despăgubiri comitentului.
Comisionarul poate ceda comitentului acţiunile sale contra terţului.
– comisionarul va răspunde faţă de terţ dacă comitentul nu-şi îndeplineşte sarcinile
asumate prin contractul de comision. Asta, chiar dacă comisionarul nu are culpă (culpa
aparţinând doar comitentului).

12
O. Căpăţână, Brânduşa Ştefănescu, (1987) Tratat de drept al comerţului internaţional, vol. II, p. 144
 – comisionarul este răspunzător faţă de comitent pentru neîndeplinirea obligaţiilor terţului
în cazul în care în contractul de comision s-a stabilit o obligaţie del credere (de garanţie a
solvabilităţii debitorului). Pentru o obligaţie de garanţie comisionarul trebuie să primească o
remuneraţie specială numită proviziune. Dacă remuneraţia nu a fost stabilită şi părţile nu se
înţeleg, ea va fi calculată de către instanţă.
Clauza del credere capătă caracterul unei garanţii asemănătoare fidejusiunii.
Pentru creanţele sale asupra comitentului, comisionarul are un drept de retenţie asupra
bunurilor acestuia, aflate în detenţia sa. Comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul ne
plătit13.
Încetarea contractului de comision.
Acest contract va înceta ca şi contractul de mandat: revocarea împuternicirii, renunţarea
la împuternicirea primită, moartea, interdicţia, insolvabilitatea sau falimentul comitentului ori a
comisionarului.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE COMISION
Încheiat astăzi .........................
la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. ................................................................ S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul
social în........................................., (localitatea) str. ................................. nr. ........., bloc
.........., scară .........., etaj .........,apartament ......, judeţul/sectorul ......................, având codul
unic de înregistrare nr. ......, atribut fiscal .......... şi număr de ordine în registrul comerţului
........./........./............., contulnr. ............................... deschis la ........................, telefon
........................., fax ......................, reprezentată prin ............................., cu funcţia de .................,
în calitate de comitent şi
1.2. S.C. .............................................................. S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu
sediul social în ..........................................., (localitatea) str. ..................................... nr. ..........,
bloc ........., scară .........,etaj ....,apartament ......, judeţul/sectorul ......................, având codul
unic de înregistrare nr. ......, atribut fiscal ...... şi număr de ordine în registrul comerţului
.........../.........../............, contul nr. ........................... deschis la .................., telefon ................, fax
....................., reprezentată prin .........................., cu funcţia de ................., în calitate de
comisionar
au convenit să încheie prezentul contract de comision cu respectarea următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie cumpărarea, de către comisionar, din
împuternicirea comitentului, de la terţe persoane de pe piaţa
2)
........................................................................ (ţara/ţările) mărfurile prevăzute în anexă , încheind
contracte de vânzare-cumpărare cu acestea.
2.2. Contractele de vânzare-cumpărare se vor încheia, ca pentru o afacere proprie, de către
comisionar cu terţii, în numele său, dar pe seama comitentului, conform instrucţiunilor acestuia.
2.3. Comisionarul va asigura operaţiile de manipulare, încărcare-descărcare şi transport a
13
Art. 2053 Noul Cod civil.
mărfurilor de la terţul furnizor până la depozitul comitentului din
......................................................,(localitatea)str. .............................. nr. ................
judeţul/sectorul .................., încheindu-se proces-verbal de recepţie3).
2.4. Cheltuielile de manipulare, încărcare-descărcare şi transport aferente se suportă de comitent,
în limitele unui tarif maxim de ............. LEI/EURO/USD pe tonă/km.

III. TERMENUL CONTRACTULUI

3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ......................... (zile/luni/ani) începând cu data
semnării acestuia.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. Comitentul va achita comisionarului:
a) contravaloarea mărfurilor primite în limitele de preţ din anexă, precum şi contra- valoarea
operaţiilor de manipulare, încărcare-descărcare şi transport în condiţiile tarifului maxim
prevăzut de prezentul contract, în termen de .......... zile de la recepţia mărfurilor;
b) comisionul datorat în termenul prevăzut la lit. a) de mai sus.
4.2. Plata se va face din/în conturile menţionate în partea introductivă a prezentului contract.

V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
5.1. Comitentul se obligă:
a) să prezinte comisionarului cererile de import cu indicarea sortimentelor mărfurilor şi a
caracteristicilor tehnice ale acestora, a calităţii şi cantităţii lor, precum şi a altor elemente
necesare negocierilor cu partenerii externi, în vederea includerii acestor elemente în contractele
pe care urmează să le încheie comisionarul cu aceştia;
b) să examineze ofertele ce i-au fost transmise de comisionar şi să-şi definească opţiunea
privind condiţiile tehnice şi de calitate, în maximum ....... zile de la primirea fiecărei oferte;
c) să avizeze proiectele de contracte externe de vânzare-cumpărare şi să asigure sumele în
lei/valută necesare pentru plata preţului mărfurilor şi acoperirea celorlalte cheltuieli care îi revin;
d) să plătească direct taxele vamale;
e) să efectueze recepţia mărfurilor;
f) să-şi valorifice – dacă este cazul – dreptul la daune faţă de furnizorul extern şi de cărăuş.
5.2. Obligaţiile comisionarului sunt următoarele:
a) să negocieze şi să încheie contractele de vânzare-cumpărare, să prezinte proiectele acestora
spre avizare comitentului şi să participe la derularea lor;
b) să dea instrucţiuni de transport, vămuire şi dirijare cărăuşului, privind modul de efectuare a
transportului;
c) să asigure mărfurile pe timpul transportului, dacă este cazul;
d) să efectueze formele pentru plata preţului furnizorului extern;
e) să acorde asistenţă comitentului, pentru soluţionarea eventualelor reclamaţii şi să apere
drepturile comitentului în faţa organelor arbitrale.

VI. PRIVILEGIUL COMISIONARULUI

6.1. Comisionarul beneficiază de privilegiul special prevăzut de art. 68, 378 şi 388 din Codul
comercial.

VII. GARANŢII4)
7.1. Mărfurile livrate de comisionar comitentului vor fi însoţite de certificate de garanţie sau de
buletine de analiză conform standardelor internaţionale.
7.2. Comisionarul va asigura service-ul mărfurilor în termenul de garanţie şi al pieselor
de schimb necesare, pe seama furnizorului.
7.3. Comisionarul va depune toate diligenţele necesare obţinerii de la furnizori ca termenele de
livrare să coincidă sau să fie cât mai apropiate de termenele solicitate de comitent, în caz contar
trebuind să se obţină acordul scris al acestuia.

VIII. DREPTUL DE PROPRIETATE

8.1. Mărfurile vor fi recepţionate conform standardelor internaţionale şi clauzelor contractuale,
iar în eventualitatea unor lipsuri cantitative sau/şi calitative, comisionarul va transmite, în timp
util, toate documentele necesare comitentului în vederea întocmirii şi transmiterii
reclamaţiilor către cărăuş sau/şi partener, după caz.
8.2. Mărfurile vor deveni proprietatea comitentului din momentul semnării procesului-verbal de
predare-primire, întocmit la preluarea lor în vamă.

IX. CESIUNEA CONTRACTULUI

9.1. Părţile nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei
terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent.
9.2. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de .... zile
de la primirea cererii, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a consimţit cesiunea
contractului.

X. FORŢA MAJORĂ
10.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de
executarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
10.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen
de ................................... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în
vederea limitării consecinţelor lui.
10.3. Dacă în termen de ................................... (zile, ore)de la producere, evenimentul respectiv
nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

XI. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

11.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
11.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare
recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la
data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
11.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
11.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.
XII. CLAUZA PENALĂ
12.1. În cazul în care una dintre părţi nu îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute de prezentul
contract sau şi le îndeplineşte în mod necorespunzător, se obligă să plătească celeilalte părţi daune-
interese.
12.2. Pentru neplata la timp a comisionului, comitentul datorează o penalizare de .............% pe zi
de întârziere calculată asupra sumei neachitate.

XIII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

13.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de
reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitajul Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile
de procedură arbitrală ale acestei Curţi.
13.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.
sau
13.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă,
părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

XIV. ÎNCETAREA CONTRACTULUI

14.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal
arbitral/instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
a) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă de
către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea
prezentului contract;
b) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acor- dul celeilalte
părţi;
c) este declarată în stare de incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare
(faliment) înainte de începerea executării prezentului contract;
d) alte cauze prevăzute de lege.
14.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va
notifica celeilalte părţi, cu cel puţin ..... zile înainte de data la care cauza de încetare urmează să-
şi producă efectele.
14.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente
între părţile contractante.

XV. CLAUZE FINALE

15.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con-
tractante.
15.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară şi
ulterioară încheierii lui.
15.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ........... exemplare, din care.......... .
 COMITENT COMISIONAR

Note

1. Nota 1 o puteti gasi in volumul tiparit “Contractele Mileniului III - 142 modele de acte civile
şi comerciale”.
2. În anexă se prevăd mărfurile care urmează a fi cumpărate, originea lor, cantitatea, calitatea
şi limita maximă a preţurilor acestora, termenele de livrare, cerinţele privind ambalarea,
marcarea, etichetarea, timbrarea ş.a.
3. Din comisia de recepţie vor face parte reprezentanţi ai comitentului şi ai comisionarului.
4. Capitol opţional – pentru mărfurile care impun asemenea clauze.

40
 CURS 8. Contractul de distribuţie exclusivă

Reglementare
În legislaţia romană contractul de distribuţie exclusivă cunoaşte doar o reglementare
generală, prin regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr.21/1996 în
cazul înţelegerilor verticale, publicat în M. Of. nr. 374 din 29 aprilie 2004 în care se defineşte
sistemul de distribuţie selectivă.
Contractul de distribuţie exclusivă în sine, a cunoscut o primă reglementare proprie printr-
o decizie a Curţii de Casaţie a Franţei- FCA 03 noiembrie 1982, Bull CRAM nr 258, Nina Ricci.

Definiţie
Contractul de distribuţie exclusivă este acel contract prin care o parte, denumită
producător/vânzător, se obligă să vândă mărfurile sale unei alte părţi, denumită distribuitor, care,
la rândul său, le poate vinde numai în limitele unui anumit teritoriu prestabilit, în schimbul unui
preţ14.

PĂRŢILE
Producător/Vânzător- partea care îşi vinde mărfurile unui distribuitor spre a le revinde în
limitele unui teritoriu prestabilit.
Distribuitor- partea care cumpărăr mărfuri de la producător/vânzător şi le vinde în limitele unui
teritoriu prestabilit.
Producătorul îşi poate alege astfel distribuitorii astfel încât să menţină renumelemărcii
sale, iar distribuţia să se realizeze în cele mai bune condiţii, distribuitoriinebeneficiind de vreo
formă de exclusivitate. Distribuţia selectivă priveşte în principalproduse de lux, de prestigiu sau
de marcă, cum sunt parfumurile sau produsele deînaltă tehnologie sau cele care prezintă un
anumit grad de originalitate. Precum la distribuţia exclusivă, dar într-o proporţie mai redusă,
acest tip de contract poate aduce atingere liberei concurenţe, pentru că limitează numărul de
vânzătorii şi nu favorizează reducerea preţului15.

Trăsături
- este un contract nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros şi cu executare succesivă;
- este un contract de dependentă, în care furnizorul are o poziţie de preeminenţă faţă de
distribuitor, putându-i impune anumite obligaţii, fără ca acesta din urmă săle poată
negocia.
- este un contract de integrare, permite dezvoltarea reţelelor de distribuţie şicolaborarea
dintre distribuitorii aparţinând aceleiaşi reţele
- cuprinde frecvent clauză de exclusivitate, de regulă cu caracter reciproc, precum şi
asumarea de către distribuitor a anumitor obligaţii privind volumul minim comercializat,
servicii post-vanzare, etc;

14
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 622
15
Adrian Ţuţuianu, Livia Mocanu, Rada Postolache ş.a.(2000), Contracte comerciale speciale, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti, p. 90.
 - de regulă, se încheie pe durată nedeterminată, ambele părţi având posibilitatea de
denunţare a contractului în orice moment, cu respectarea condiţiilor ţinând de preaviz şi
cu bună credinţă;
- este un contract consensual, dar de regulă se încheie în formă scrisă;

ASPECTE PRIVIND DISTRIBUŢIA

Distribuţia reprezintă o activitate comercială organizată şi complexă, care presupune
funcţionarea în temeiul unor dispoziţii legale şi al unor uzanţe comerciale. Astfel în ţările cu
economie de piaţă dezvoltată, distribuţia mărfurilor şi serviciilor se prezintă ca un sistem modern
de organizare a comercializării acestora, sub forma distribuţiei comerciale.
În plan juridic, distribuţia se concretizează în raporturile juridice dintre producător şi
distribuitor, dintre distribuitori şi dintre distribuitor şi consumatori.
Distribuţia se realizează în cele mai multe cazuri sub forma unor reţele de distribuitori,
care contractează cu furnizorul sau iniţiatorul reţelei. Reţeaua reprezintă aceea creaţie economico-
politică a iniţiatorului, a cărui voinţa este în acord cu voinţeletuturor distribuitorilor integraţi, ceea
ce presupune convergenţa intereselor celor implicaţi. Reţelele de distribuţie s-au dezvoltat
considerabil din momentul în carecomercianţii au înţeles că este mai important procesul de
vânzare decât cel de producţie.
Integrarea comercială este un fenomen care cunoaşte noi dimensiuni datoritătendinţei de
generalizare a distribuţiei în reţea; limitată iniţial la produse de lux sau de înaltă tehnologie,
precum domeniul cinematografic, astăzi distribuţia în reţea priveştetoate sectoarele activităţii
comerciale, cum ar fi, de exemplu, industria automobilelor sau a produselor de uz casnic.
Conceptul de distribuţie în sens juridic care nu este însă clar determinat nici în legislaţie,
nici în doctrină. Orientarea jurisprudenţei franceze este de a analizaliceitatea reţelei de distribuţie
în funcţie de caracterul licit sau ilicit al contractelor încheiate între furnizor şi distribuitori.
În ceea ce priveşte înţelegerile verticale, Regulamentul Consiliului Concurenţei
din24.05.2002 arată că acestea reprezintă orice acord sau practică concertată convenităîntre doi
sau mai mulţi agenţi economici- fiecare operând, în scopul îndepliniriiacordului respectiv, la
niveluri diferite ale lanţului de producţie-distribuţie- referitoare la condiţiile în care părţile pot
cumpăra, vinde sau revinde anumite produse ori servicii.În această categorie se includ şi acorduri
de genul distribuţiei exclusive, distribuţieiselective, francizei. Se porneşte de la prezumţia că
atunci când furnizorul deţine pe opiaţă relevantă o cotă care nu depăşeşte 30%, înţelegerile
verticale care nu conţinrestricţii cu efecte anticoncurenţiale (cum ar fi impunerea preţului minim
şi maxim devânzare de către furnizor, obligaţia de neconcurenţă pe durată nedeterminată sau pe
odurată mai mare de 5 ani, obligaţia directă sau indirectă impusă distribuitorilor selectivisă nu
vândă produsele unor anumiţi furnizori concurenţi) pot avea efecte benefice,precum ameliorarea
producţiei şi distribuţiei. În cazul unei cote mai mari de 30%, se consideră în general că
avantajele nu pot compensa efectul anticoncurential16.
Contractul de distribuţie exclusivă este aşadar, contractul prin care producătorul îl
recunoaşte pe distribuitor drept singurul cu drept de vânzare a produselor contractuale în
cadrul teritoriului stabilit în contract. Furnizorul, care printr-un contract încheiat în interes
comun, pune la dispoziţia distribuitorului denumirea comercială, marca şi sigla, solicitându-i
angajament de exclusivitate, trebuie ca, înainte de încheierea contractului, să comunice
distribuitorului informaţii adevărate, care să-i permită acestuia să se angajeze în cunoştinţă de
cauză. Pentru a fi legală, stipularea de exclusivitate trebuie să îndeplinească două condiţii:
16
Şerban Diaconescu, (2010), Contractul-cadru de distribuţie comercială, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, p. 267
 a) să fie delimitată sau delimitabilă în privinţa teritoriului dar şi limitată în timp;
b) distribuitorul trebuie să se oblige că se aprovizionează exclusiv de la un furnizor dat.
Exclusivitatea de cumpărare trebuie stipulată fără echivoc. Se recomandă stabilirea
cantităţii de produse de cumpărat. Distribuitorul nu încalcă clauza de exclusivitate a contractului
de aprovizionare atunci când, de exemplu, este în imposibilitatea de a se aproviziona din cauza
refuzului de livrare primit de la mandatarul furnizorului.
Fiind vorba de durată, exclusivitatea trebuie limitată la zece ani, atunci cand
cumpărătorul, cesionar sau locator al bunurilor mobile, se angajează faţă de vânzător, cedent sau
cel care închiriază, să nu facă uz de obiecte asemănătoare sau complementare provenind de la un
alt furnizor17.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE DISTRIBUŢIE EXCLUSIVĂ

Încheiat astăzi .........................
la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. ........................................ (denumirea şi forma societăţii) cu sediul în
................................... (localitatea), str. ....................... nr....................,ţara ...........................
înregistrată în ........................................................(entitatea corespunzătoare ţării respective)sub
nr. ............................................, din ................................, având contul nr. ...................... deschis
la ................., telefon ............................., fax .................................., reprezentată
prin................................................ (numele şi prenumele), cu funcţia de .................................. în
calitate de producător/vânzător şi
1.2. S.C. ................................................ S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în
........................................., str. ........................... nr. ............, bloc .............., scara ..........., etaj
..........,(localitatea)apartament .........., judeţul/sectorul ..................................., având codul unic de
înregistrare nr. .................., atribuit fiscal ....................... şi nr. de ordine în registrul comerţului
.........../........./........., contul nr. .............. deschis la ................., telefon ................., fax ................,
reprezentată prin ......................, cu funcţia de ....................., în calitate de distribuitor
au convenit să încheie prezentul contract de distribuţie exclusivă, cu respectarea următoarelor
clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Producerea şi/sau vânzarea de către producător/vânzător a mărfurilor prevăzute în
anexă, acordând distribuitorului exclusivitatea desfacerii acestora în interiorul teritoriului
prevăzut de prezentul contract, în afară de cazul în care producătorul/vânzătorul nu-şi dă acordul
scris să le revândă şi în afara lui.
2.2. Prin „teritoriu“, în sensul prezentului contract, se înţelege aria geografică situată în
.............................. şi cuprinsă în următoarele coordonate: ................................................. .
2.3. În scopul prevăzut la pct. 2.1. producătorul/vânzătorul este obligat să furnizeze dis-
tribuitorului mărfurile din anexa sus-menţionată, în condiţii de continuitate pe întreaga
17
Articol online despre contractele de distribuţie- http://e-juridic.manager.ro

43
durată a prezentului contract.
2.4. Producătorul/vânzătorul se obligă ca, pentru mărfurile nominalizate în anexa mai sus
menţionată să nu încheie contract de distribuţie exclusivă cu nici un alt distribuitor până la
expirarea duratei prezentului contract.
2.5. Producătorul/vânzătorul şi distribuitorul se obligă să-şi comunice reciproc orice cerere de
ofertă sau comandă provenită de la terţi aflaţi în teritoriu, astfel cum a fost stabilit la pct. 2.2.
2.6. Distribuitorul vinde mărfurile pe cont propriu şi se obligă să depună toate diligenţele în
vederea creşterii cererii şi a segmentului de piaţă de pe teritoriul său.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Durata prezentului contract este de ................ (luni, ani) începând cu data semnării lui.
3.2. Părţile pot conveni prelungirea duratei prezentului contract prin act adiţional.

IV. CANTITĂŢI MINIME DE MĂRFURI

4.1. Distribuitorul se obligă ca, pe toată durata contractului, să cumpere de la
producător/vânzător în tranşe săptămânale/lunare/trimestriale/semestriale un contingent minim
de mărfuri prevăzut, pe sortimente, în anexă.
4.2. În cazul în care mărfurile nu se vând ori sunt lent vandabile, părţile pot conveni prin act
adiţional la reducerea contingentului de mărfuri.
4.3. Dacă şi după reducerea convenită a contingentului de mărfuri acestea nu se vând ori sunt
lent vandabile, producătorul/vânzătorul are dreptul să rezilieze prezentul contract cu condiţia
notificării prealabile a distribuitorului şi acordarea unui preaviz de minimum ........... zile,
cu condiţia să cumpere de la distribuitor toate mărfurile rămase în stoc, la preţul prevăzut în
anexă.

V. TRANSPORTUL MĂRFURILOR
5.1. Transportul mărfurilor se va efectua pe calea ferată/fluvială/maritimă/aeriană/cu mijloace de
transport auto (sau combinat, în funcţie de poziţia geografică a producătorului/vânzătorului faţă de
distribuitor) cu următoarele mijloace de transport:
......................................................................................................................................
în sistem vrac/containere/alte ambalaje, utilizându-se şi casele tranzitorii de expediţie
................................................................................................................ mijloacele de transport
fiind puse la dispoziţie de ................................

VI. PREŢUL CONTRACTULUI

6.1. Preţurile mărfurilor livrate de producător/vânzător sunt cele din anexă şi sunt franco-
depozitul producătorului (vânzătorului)/distribuitorului şi includ: accize, taxe vamale,
T.V.A., cheltuielile de expediere, manipulare, încărcare/descărcare şi transport – după caz.
6.2. Preţurile pot fi modificate numai prin acordul prealabil, dat în scris, de către părţi care au
obligaţia să notifice, în prealabil, acest fapt cu cel puţin ...... zile înainte.
6.3. Distribuitorul se obligă să achite producătorului/vânzătorului preţul mărfurilor cumpărate,
după cum urmează:
Sortimentele Termen Locul plăţii Modalităţi de plată
6.4. Revânzarea mărfurilor de către distribuitor se va face în limita maximă a preţurilor prevăzute
în anexă, acesta având dreptul să practice un adaos comercial/rabat comercial de .....%.

VII. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR CONTRACTANTE

7.1. Producătorul/vânzătorul se obligă:
a) să pună la dispoziţia distribuitorului, în mod gratuit: cataloage, prospecte, mostre şi alte
materiale publicitare în scopul promovării mărfurilor;
b) să restituie distribuitorului cheltuielile ocazionate de service-ul asigurat pentru mărfurile care
fac obiectul prezentului contract;
c) să livreze mărfurile comandate de distribuitor în cantităţile, la calitatea şi termenele
stabilite de părţi;
d) să remită distribuitorului documentaţia de desfacere a mărfurilor (informaţiile
economice, tehnice etc.);
e) să asigure, pe cheltuiala distribuitorului, specialişti pentru instruirea personalului
acestuia pentru activităţile de vânzare, service etc.;
f) să comunice distribuitorului lista cu materialele, instrumentele, consumabilele, piesele de
schimb, subansamblurile ş.a. necesare ativităţii de service;
g) să transporte şi să expedieze mărfurile în conformitate cu Regulile „INCOTERMS“ în
vigoare;
h) să garanteze mărfurile vândute, termenele de garanţie fiind prevăzute în anexă.
7.2. Obligaţiile distribuitorului sunt următoarele:
a) să cumpere mărfurile în sortimentele minime şi în condiţiile prevăzute de prezentul contract şi
să le desfacă, prin revânzare, în nume şi pe cont propriu;
b) să nu acţioneze în numele producătorului/vânzătorului şi să nu creeze obligaţii în sarcina
acestuia;
c) să transmită vânzătorului, în termen de ..... zile de la încheierea fiecărei luni, graficul
reprezentând volumul vânzărilor, stocul de mărfuri, necesarul de aprovizionat etc.;
d) să asigure, în teritoriul său de responsabilitate, pe cheltuiala sa, reclama/publicitatea
mărfurilor cumpărate de la producător/vânzător;
e) să participe, pe cheltuiala sa, la târgurile şi expoziţiile ce se organizează în teritoriul de
responsabilitate, în scopul promovării mărfurilor producătorului/vânzătorului;
f) să ia măsuri de asigurare a cumpărătorului cu service-ul gratuit pentru mărfurile cumpărate;
g) să plătească producătorului/vânzătorului contravaloarea mărfurilor cumpărate.

VIII. CLAUZA DE NECONCURENŢĂ

8.1. Distribuitorul se obligă să nu reprezinte, să nu producă sau să nu vândă mărfuri
identice sau/şi similare cu cele care fac obiectul prezentului contract.
8.2. În mod excepţional, distribuitorul poate să acţioneze în interesul unui alt
producător/vânzător, dar numai după ce a primit acordul dat în prealabil, în scris, din partea
producătorului/vânzătorului, parte a prezentului contract.

IX. RECLAMAŢII
9.1. Dacă după preluarea mărfurilor, distribuitorul constată lipsuri cantitative şi calitative, vicii
ascunse sau alte cauze generate de culpa producătorului/vânzătorului, are dreptul să reclame
defecţiunile constatate.
9.2. Reclamaţia se face în scris în termen de ..... zile de la constatare.
9.3. Mărfurile care fac obiectul reclamaţiei vor fi păstrate în depozitul distribuitorului pe
o perioadă de ..... zile de la constatare sau până la stabilirea modului de stingere a acesteia,
decizie care se ia în scris şi se semnează de ambele părţi contractante.
9.4. Părţile contractante vor conveni, în scris, dacă reclamaţia va afecta sau nu
continuitatea livrării mărfurilor.

X. DREPTURILE DISTRIBUITORULUI PE TOATĂ DURATA CONTRACTULUI

10.1. Producătorul/vânzătorul transmite distribuitorului dreptul de folosinţă, pe toată durata con-
tractului, a următoarelor mărci de comerţ/fabrică:
a) ......................................................................................................................
b) ...................................................................................................................... etc.
Mărcile prevăzute la alineatul precedent sunt şi rămân proprietatea exclusivă a
producătorului/vânzătorului.
Dreptul de folosinţă prevăzut la alineatele precedente nu va mai fi în vigoare imediat ce
încetează prezentul contract.
Distribuitorul va folosi aceste mărci exclusiv pentru mărfurile care fac obiectul prezentului
contract şi numai pentru reclamă/publicitate, expoziţii.
10.2. Distribuitorul nu dobândeşte nici un drept de proprietate industrială cu privire la aceste
mărfuri.
10.3. În cazul violării, pe teritoriul stabilit de prezentul contract, a dreptului de proprietate indus-
trială aparţinând unor terţe persoane, datorate desfacerii mărfurilor de către distribuitor,
răspunderea revine producătorului/vânzătorului, care va proceda la despăgubirea dis-
tribuitorului pentru pierderile suferite.

XI. CESIUNEA CONTRACTULUI

11.1. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de
prezentul contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent.
11.2. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de către cesionar în
termen de ........... zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-
se că cesionarul nu a consimţit cesiunea contractului.

XII. CLAUZA PENALĂ

12.1. În cazul în care una dintre părţi nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale sau şi le
îndeplineşte în mod necorespunzător, se obligă să plătească daune-interese.

XIII. FORŢA MAJORĂ

13.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
13.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen
de ................................ (zile, ore) producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în
vederea limitării consecinţelor lui.
13.3. Dacă în termen de ........................ (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

XIV. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

14.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
14.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
14.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
14.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

XV. CLAUZA DE CONFIDENŢIALITATE

15.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor
pe care le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit angaja-
mentului anexă.

XVI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

16.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de
reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu regulile
de procedură arbitrală ale acestei Curţi.
16.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.
sau
16.1. în cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă,
părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

XVII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI

17.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal
arbitrar/instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
a) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare
scrisă, de către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la
rezoluţiunea/rezilierea prezentului contract;
b) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul
prealabil, dat în scris de către cealaltă parte;
c) este declarată în stare de incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de
lichidare (faliment) înainte de începerea executării prezentului contract;
d) alte cauze prevăzute de lege.
17.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va
notifica celeilalte părţi, cu cel puţin ......... zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi
producă efectele.
17.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente
între părţile contractante.

XVIII. CLAUZE FINALE

18.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con-
tractante.
18.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
18.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ..... exemplare, din care ..................

PRODUCĂTOR/VÂNZĂTOR DISTRIBUITOR

Anexa nr. ............

la contractul nr. ............. din ..............

Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a

fost încheiat între .................................................................................................... şi
.............................................................. şi este conex contractului încheiat între acestea,
înregistrat sub nr. ...................................... din ......................................... la
....................................................... .

I. OBIECT
1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ...................................................... ca efect al
executării contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale.
2. în sensul prevederilor pct. 1 sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:
a) ......................................................................................................................................................
b) .......................................................................................................................................................
c) .....................................................................................................................................................
etc.
3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis-
poziţie:
a) ......................................................................................................................................................
b) ......................................................................................................................................................
c) ............................................................................................................................................. etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR {I DOCUMENTELOR

4. ....................................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori
documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai per-
soanelor implicate în executarea contractului sus-menţionat.
5. Persoanele implicate în sus-menţionatul contract, şi anume managerii, contabilii,
consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile
şi do- cumentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ................................. aprobă, în
scris, această posibilitate.
6. ......................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării
unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop.

III. DURATA ANGAJAMENTULUI

7. Durata prezentului angajament este de .................... începând cu data semnării acestuia,
în afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris, celeilalte părţi, încetarea lui înainte de
termen.
8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............................. înainte de a deveni efectivă
hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament.

IV. SANCŢIUNI îN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI

9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri
astfel: ................................................................................................................................................
10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:
a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de
la .......................................................................................................................................................
b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfi- denţială;
c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit
acordul scris pentru aceasta;
d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii
lor; e) dacă .......................................................................... a fost obligat(ă) în mod legal să
dezvăluie datele, informaţiile sau documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI
11. încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7.
12. începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu
mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ...................................... în ....... exemplare,

din care .................................................................. .

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR
 CURS 9. Contractul de consulting-engineering

Reglementare
Prezentul contract este reglementat de normele de drept comercial internaţional, neavând
o reglementare exlusivă în dreptul nostru.

Definiţie
Contractul de consulting-engineering este contractul prin care o parte, denumită prestator,
se obligă faţă de cealaltă parte, de numită client/beneficiar, să presteze în beneficiul acesteia, în
schimbul unei remuneraţii, o activitate de consulting-engineering, constând din cordarea de
consultaţii tehnice de specialitate privind realizarea unui obiectiv industrial social, sportiv, etc. şi
execuţia acestuia18.

ASPECTE GENERALE
Obiectul contractului îl reprezintă asigurarea consultanţei şi asistenţei de specialitate de
către specialişti cu experienţă pentru realizarea unor obiective industriale având parametri
funcţionali de eficienţă economică maximă. De asemenea, poate avea ca obiect şi un import sau
export de instalaţii, maşini şi utilaje, complexe care comportă mai multe operaţii precum:
– Efectuarea de studii preliminare
– Asigurarea materiilor prime, a materialelor şi utilităţilor (de regulă, în sarcina clientului)
– Executarea de construcţii civile (industriale- de regulă, în sarcina clientului)
– Livrarea echipamentelor (utilaje, piese de schimb, aparate de măsură, etc.)
– Furnizarea procedeelor tehnologice, a licenţelor, a documentaţiei tehnice
– Asigurarea asistenţei tehnie de către furnizor pentru lucrările de montaj
– Punerea în funcţiune a instalaţiei, efetuarea probelor de funcţionare şi recepţia ei
– Asigurarea, cf. voinţei părţilor, a asistenţei în domeniu marketingului.

PĂRŢILE
Prestator- Partea care se obligă să prestee în schimbul unei remuneraţii o activitate de consulting-
engineering.
Client/beneficiar- Partea în beneficiul căreia prestatorul se obligă să presteze activitatea de
consulting-engineering.
Obligaţiile părţilor19:
- Prestatorul:
 Efectuarea de studii ale instalaţiei
 Furnizarea documentaţiei, planurilor de ansamblu şi de detaliu, planurilor de
execuţie
 Conducerea realizării instalaţiei sau prestarea asistenţei tehnice necesare
 Executarea de lucrări
 Furnizarea de licenţă, brevete know-how, materiale
 Păstrarea secretului operaţiunilor realizate şi a rezultatelor obţinute, asupra
datelor, informaţiilor şi documentelor primite de la beneficiar.

18
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 631
19
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 632

50
 - Clientul/beneficiarul:
 Plata preţului potrivit convenţiei părţilor
 Suportarea cheltuielilor de executare a lucrărilor şi de adaptare a lor la eventualele
necesităţi apărute pe parcurs
 Eventuala punere la dispoziţie a terenului
 Procurarea autorizaţiilor şi avizelor necesare.

Garanţii
Prestatorul are obbligaţia de a face completările care trebuie sau care pot fi aduse
echipamentelor pentru asigurarea bunei funcţionări a instalaţiei- perioada se determină altfel încât
să se realizeze parametrii necesari.
Prestatorul are obligaţia ca în perioada de timp stabilită să remedieze eventualele defecţiuni
ivite- de concepţie şi de execuţie) precum şi pentru protejarea clie tului împotriva eventualelor
pretenţii formulate de terţi privind utilizarea tehnologiei20.

Trăsături
Contractul de consulting-engineering are următoarele trăsături juridice:
1) este un contract bilateral (sinalagmatic- cu prestaţii reciprroce), comutativ,
consensual, oneros, cu executare succesivă;
2) este un contract nenumit, complex, cu un conţinut variabil în raport de voinţa părţilor;
3) are caracter intuitu personae, pentru că obligaţiile ce rezultă din acest contract urmează
să fie executate personal de furnizorul de engineering, dar părţile pot deroga de la această regulă
mai ales în cazul prestaţiilor care depăşesc limitele unei operaţii de consulting-engineering şi
deci, pot fi cesionate unei alte firme în condiţiile stabilite de părţi. In toate cazurile, firma de
engineering rămâne singura răspunzătoare de executarea în mod corespunzător a contractului;
Aşadar, contractul de consulting-engineering este un complex de operaţiuni, prealabile
sau concomitente, de concepţie şi elaborare, precum şi de coordonare şi executare a proiectelor şi
lucrărilor pentru realizarea unui obiectiv. Operaţiunile de consulting-engineering se îndeplinesc
astfel cum am arătat mai sus, în cadrul a două faze principale: faza de studii, ce include
cercetările în baza cărora se elaborează un proiect, şi faza de executare, ce cuprinde realizarea
sau punerea în stare de serviciu a unui obiectiv.
În contractul la cheie, furnizorul livrează un anumit obiectiv în stare de funcţionare, iar
clientul plăteşte preţul forfetar (stabilit din timp) prestabilit. Contractul la cheie cuprinde mai
multe contracte şi anume: un contract de vânzare-cumpărare, un contract de licenţă, un contract de
locaţie de servicii, un contract de împrumut pentru creditul acordat de vânzător.
Contractele separate se încheie pentru fiecare operaţiune.
Contractele combinate implică un furnizor general care răspunde de realizarea
obiectivului industrial, cu excepţia construcţiilor civile, care se efectuează de către client.
Obiectul contractului de consulting-engineering îl formează operaţiunile prestate, de la simple
consultaţii până la realizarea unor proiecte sau obiective21.

20
Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 631
21
Articol online despre consulting-engineering, https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-
comertului-international/contracte-moderne-si-complexe/
MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE CONSULTING-ENGINEERING
Încheiat astăzi ..................
la ......................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE1)
1.1. S.C. ....................................................................................................,(denumirea şi forma
societăţii, potrivit legislaţiei ţării de origine) cu sediul social în ........................................, str.
....................................... nr. .........., înmatriculată în............................................ (localitatea şi
ţara), Registrul comerţului din .................................................. sub nr. ...................................,
având contul.....................nr. .......................................... deschis la ..............................., telefon
........................., fax ............................, reprezentată prin .............................................., (numele
şi prenumele reprezen- tantului/reprezentanţilor) cu funcţia de .............................., (se indică
pentru fiecare în parte) în calitate de prestator şi
1.2. S.C. ..................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul social în
..................................., str. .................................... nr. ........, bloc ............, scară ........, etaj
.........,(localitatea) apartament .............., judeţul/sectorul .............................., având codul unic de
înregistrare nr. ..............., atribut fiscal ........................ şi număr de ordine în registrul
comerţului ........../......../........., contul nr. ........................... deschis la ........................, telefon
............................., fax ........................., reprezentată prin ................................, cu funcţia de
...................., în calitate de client
au convenit să încheie prezentul contract de consulting-engineering, cu respectarea următoarelor
clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Prezentul contract are ca obiect realizarea obiectivului:
.............................................................. .(denumirea)
2.2. Obiectivul menţionat la pct. 2.1 va fi amplasat în .............................. str.
..........................(localitatea)nr. ................... judeţul/sectorul 2) .................................................

III. TERMENUL CONTRACTULUI

3.1. Obiectivul menţionat la pct. 2.1. şi 2.2. se va realiza în termen de ........................... (luni, ani)
începând cu data încheierii şi semnării prezentului contract.
3.2. Termenul de mai sus poate fi prelungit, cu acordul părţilor, prin act adiţional, cu cel puţin
.................. (zile, luni) înainte de expirarea lui.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. Preţul întregii lucrări de realizare a obiectivului este de ........................ reprezentând 3):
a) ...........................................................................................................................;
b)...........................................................................................................................;
c) ............................................................................................................................... . etc.
4.2. Clientul va suporta, de asemenea, şi cheltuielile implicate de adaptarea lucrărilor la
eventualele necesităţi apărute pe parcurs cum sunt:
............................................................................................................................................................
4.3. Plata preţului se va efectua astfel:
a) un avans de ...................% din valoarea lucrării;
b) plăţi periodice, astfel:.......................................................................................................
4.4. Plata se va efectua în contul prestatorului pe baza situaţiilor de lucrări, deconturilor etc. în
contul prestatorului indicat în partea introductivă a prezentului contract.

V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR4)
5.1. Prestatorul are următoarele obligaţii:
a) să efectueze studiile preliminare necesare – de bază şi de detaliu – realizării obiectivului
contractat în termen de ........................ de la semnarea prezentului contract;
b) să întocmească proiectele de ansamblu şi de detaliu, precum şi a celor de execuţie ale
obiectivului în termen de .................. de la prezentarea şi acceptarea studiilor preliminare;
c) să prezinte documentaţia prevăzută la lit. a) şi b) în limba ......................, prestatorul având
dreptul de proprietate şi după predarea ei clientului;
d) să livreze echipamentele (maşini, utilaje, piese de schimb, aparate de măsură şi control etc.) la
termenele stabilite în proiectele de execuţie;
e) să furnizeze clientului procedeele tehnologice, licenţele (brevetele) necesare realizării
obiectivului;
f) să acorde consultanţă şi/sau să asigure asistenţa tehnică în coordonarea activităţii diferiţilor
antreprenori care efectuează lucrări de construcţii-montaj;
g) să pună în funcţiune instalaţiile aferente, să efectueze probele de funcţionare şi să supună
recepţiei clientului obiectivul respectiv, predându-l „la cheie“;
h) să asigure asistenţa necesară în domeniul marketing-ului.
5.2. Obligaţiile clientului sunt următoarele:
a) să pună la dispoziţia prestatorului datele, informaţiile şi documentele necesare elaborării
documentaţiei aferente realizării obiectivului ce urmează a se realiza;
b) să asigure spaţiile necesare şi accesul personalului prestatorului la acestea;
c) să pună la dispoziţia prestatorului terenul necesar realizării investiţiei;
d) să folosească documentaţia elaborată de prestator numai în scopul pentru care a fost realizată
şi să nu o înstrăineze;
e) să plătească prestatorului preţul în conformitate cu prevederile pct. 4.1 – 4.4.

VI. GARANŢII
6.1. Termenul de garanţie acordat de prestator clientului este de ........................... (zile, luni, ani)
de la data predării „la cheie“ a obiectivului.
6.2. Prestatorul asigură clientului, pe perioada de garanţie, următoarele:
a) pentru completările ce trebuie aduse echipamentelor în vederea asigurării bunei funcţionări a
obiectivului şi atingerea parametrilor conveniţi: ................................................ ;
b) pentru eventualele defecţiuni de concepţie şi execuţie: .................................. ;
c) împotriva eventualelor pretenţii formulate de terţi cu privire la utilizarea pro- cedeelor
tehnologice folosite.

VII. RĂSPUNDERI
7.1. Prezentul contract serveşte interesul comun al ambelor părţi şi le obligă să execute întocmai,
la termenele stabilite şi de bună-credinţă, clauzele acestuia.
7.2. în cadrul obligaţiilor ce le revin din prezentul contract, părţile se obligă ca, periodic, să se
informeze reciproc cu privire la derularea lucrărilor la obiectivul respectiv şi să urmărească
încadrarea lor în graficele de execuţie.

VIII. FORŢA MAJORĂ

8.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de
forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
8.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de
.................. (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea
limitării consecinţelor lui.
8.3. Dacă, în termen de ....................(zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

IX. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

9.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului
contract.
9.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
9.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare dupăn
cea în care a fost expediată.
9.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate
prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

X. CLAUZA PENALĂ
10.1. Prestatorul datorează clientului:
a) penalităţi de .... % pe .......... (zi, lună) din valoarea echipamentelor şi materialelor livrate cu
întârziere;
b) daune-interese compensatorii pentru:
– neîntocmirea la termen a documentaţiei necesare realizării obiectivului care face
obiectul prezentului contract;
– decalarea recepţiei finale a obiectivului.
Daunele-interese compensatorii se limitează numai la daunele directe pe care clientul era în
măsură să le prevadă la încheierea contractului.
10.2. Clientul se obligă la plata de penalităţi de întârziere de ......% pe zi pentru neplata preţului
la termenele stabilite în prezentul contract.

XI. CLAUZA DE CONFIDENŢIALITATE

11.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care
le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit angajamentului anexa
nr. ......... la acesta.

XII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

12.1. Părţile au convenit ca toate neînţelegerile privind validitatea prezentului contract sau rezul-
tate din interpretarea, executarea ori încetarea acestuia să fie rezolvate ex aequo et bono 5) de către
reprezentanţii lor.
12.2. În cazul în care rezolvarea eventualelor litigii nu este posibilă ex aequo et bono, ele se vor
soluţiona de6) ........................................................................................ .

XIII. CLAUZE FINALE

13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con-
tractante.
13.2. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal
arbitral/unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
a) nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale asumate, şi anume:
– .............................................................................................................;
– ............................................................................................................................;
– ................................................................................................................; etc.
sau
a) încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă de
către cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea
prezentului contract;
sau
a) în termen de ......... zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la cunoştinţă
că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare dintre obligaţiile ce-i revin;
b) este declarată în incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare judiciară
(faliment) înainte de începerea executării clauzelor prezentului contract;
c) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte
părţi.
13.3. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica
celeilalte părţi cu cel puţin ......... zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă
efectele.
13.4. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente
între părţile contractante.
13.5. Prevederile pct. 13.1. – 13.4. nu înlătură răspunderea părţii care, în mod culpabil, a cauzat
încetarea contractului.
13.6. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
13.7. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ............. exemplare, în limba .........../în lim-
bile ................ ambele având aceeaşi forţă juridică din care: .......................... .

PRESTATOR CLIENT

Anexa nr. ........................

la contractul nr. ................ din ..................
 Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a

fost încheiat între ............................ şi ............................... şi este conex contractului încheiat
între acestea, înregistrat sub nr. ............................ din .................................... la ........................... .

I. OBIECT
1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ......................... ca efect al executării
contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale.
2. în sensul prevederilor pct. 1 sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:
a) .....................................................................................................................
b) ......................................................................................................................
c) ................................................................................................................. etc.
3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis-
poziţie:
a) .........................................................................................................................
b) ......................................................................................................................
c) ........................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR

4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori docu-
mente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor
implicate în executarea contractului sus-menţionat.
5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii,
consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile
şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ....................... aprobă, în scris,
această posibilitate.
6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării
unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop.

III. DURATA ANGAJAMENTULUI

7. Durata prezentului angajament este de .................. începând cu data semnării acestuia, în
afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de
termen.
8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............. înainte de a deveni efectivă
hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament.

IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI

9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri ast-
fel: ..............................................................................................................................
10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:
a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de
la ..................................................;
b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfi- denţială;
c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit
acordul scris pentru aceasta;
d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii
lor;
e) dacă ............................ a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, infor- maţiile sau
documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI
11. încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7.
12. începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu
mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi .................................................... în
.................exemplare, din care ............................................................................................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

Note

1. Dacă prestatorul este de naţionalitate română, datele de identificare a părţilor rămân

aceleaşi, schimbându-se doar „calitatea“ lor.
2. Se indică amplasamentul, dacă acesta nu se află într-o localitate.
3. Preţul contractului poate fi stabilit fie pentru întreaga lucrare, fie pentru fiecare natură de
prestaţii. El poate fi forfetar sau procentual în raport de valoarea întregii investiţii
determinată la încheierea contractului, ori În funcţie de cheltuielile efectuate, potrivit
sistemului de lucru „în regie“.
4. Părţile îşi selectează obligaţiile în raport de felul contractului – de consulting, de consulting-
engineering etc.
5. „Din echitate şi bunătate“ 22 sau „Ex aequo et bono, non ex callido versutoque iure rem
iudicari oportere“ („Un lucru trebuie să fie judecat potrivit dreptului de echitate şi bunătate, nu
după un drept viclean şi făţarnic“) sau: „Din ceea ce este just şi bun, cum este bine şi
echitabil“.
6. Se indică tribunalul arbitral al ţării pentru care s-a căzut de comun acord de părţi.

22
A se vedea Felicia Ştef, (1995) Dicţionar de expresii juridice latine, Editura Oscar Print, Bucureşti, p. 78; Ştefan
Cucu, (1989) Dicţionar explicativ de drept român – Termeni, principii şi expresii juridice latineşti, Editura M.
Duţescu, Bucureşti, p. 80
 CURS 10. Contractul de franciză (franchising)

Reglementare
Contractul de franciză are sediul juridic în OG nr.52/1997
privind regimul juridic al francizei, cu modificările şi completările ulterioare.

Definiţia şi dezvoltarea francizei

Regruparea oamenilor care se unesc pentru a pune în comun competenţa lor şi îşi unesc
forţele într-un scop comun constituie principiul din care s-a născut franciza.
Prin operaţii de franciză, la fel ca în cazul societăţilor de capitulari, pot fi atrase în afaceri
potenţiale economice de valori diferite, unele foarte mici şi care, prin ele însele fără încadrarea în
disciplina pe care o presupune franciza, nu au sorţi de izbândă. Prin acorduri de franciză sunt
atrase şi puse în valoare capitalurile noilor întreprinzători, se obţine fără eforturi investiţionale
ridicate din partea francizorului, accesul pe alte pieţe, se asigură reţelei de franciză nu doar o
clientelă constantă, ci şi creşterea acesteia fără cheltuieli mari de publicitate, se asigură prin
eficacitate, constanţa preţurilor, se reduc riscurile inerente oricărui nou început, se asigură
comerţului durabilitate şi stabilitate. În una dintre primele abordări ale francizei în doctrina
nostră s-a arătat faptul că: „ contractul de franciză este o varietate recentă şi foarte răspândită a
contractului de concesiune şi reprezintă concesiunea unei mărci (de produse sau servicii) la care
se adaugă concesiunea ansamblului de metode şi mijloace apte să asigure exploatarea şi
gestiunea cât şi cele mai bune condiţii de rentabilitate” 23. Acelaşi autor arăta că „franciza
reprezintă un instrument juridic ce împrumută caracterele unui contract de vânzare-cumpărare cu
monopol, ale unui contract de licenţă, ale unui contract de know-how şi ale unui contract de
reprezentare cu un întins drept de control din partea francizorului asupra activităţii
concesionarului. Prin intermediului acestui contract se realizează o unitate economică suplă de
întreprinderi specializate în vânzarea exclusivă a produselor sau serviciilor francizorului, o
concentrare economică în cadrul căreia concesionarii prelungesc actul creator al producătorului
până la stadiul comercializării” 24.
Doctrina nu este unitară în definirea francizei şi acordurilor de franciză. Chiar şi specialiştii
francizei, în codurile adoptate, definesc franciza în feluri diferite. În Codul deontologic al
Federaţiei Europene de Franciză, acesta este definită ca fiind un sistem de comercializare a
produselor, serviciilor şi/sau tehnologiilor care se bazează pe o continuă şi strânsă colaborare între
întreprinderi, distincte şi independente din punct de vedere juridic dar şi financiar, francizorul şi
francizaţii acestuia, în care francizorul acordă fancizaţilor săi dreptul şi impune obligaţia de a
exploata o înterprindere în conformitate cu conceptul francizorului. Dreptul astfel concedat
autorizează şi obligă pe francizat, în schimbul unei contribuţii financiare directe sau indirecte, să
utilizeze marca/firma produselor sau serviciilor şi alte drepturi de proprietate intelectuală susţinut
prin aportul contunuu de asistenţă comercială şi/sau tehnică în cadrul şi pe durata contractului de
franciză scris, încheiat între părţi în acest scop.
Comisia Comunităţilor Europene, în Decizia nr. 4087/88 din data de 30 noiembrie 1988
privind aplicarea art. 85 paragraful 3 al Tratatului (de la Roma) la diferite categorii de acorduri
de franciză, distinge între franciză şi acordurile de franciză. În Decizie se arată că, franciza este
„un ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau intelectuală privind mărci, nume
23
24
T.R.
Popescu, (1975) Dreptul comertului international, Bucuresti, p.215.
Y. Chartier, (1990) Droit des affaires, Ed.3. Paris, p. 15.

58
comerciale, firme, desene şi modele, dreptul de autor, savoir faire sau brevete destinate a fi
exploatate pentru vânzarea de produse şi prestarea de servicii către utilizatorii finali”.
Franciza într-o altă accepţie, specifică persoanei juridice, este definită ca fiind o
modalitate de colaborare între o societate denumită „francizor” şi alta (sau mai multe) societăţi
numite „francizate”. Francizorul, având drept de proprietate asupra unei mărci înregistrate (sau a
unor servicii), oferă francizatului resurse băneşti şi asistenţă de specialitate, cât şi dreptul de a
folosi marca sa, în vederea desfăşurării unor activităţi comerciale. Francizatul are o limită
stabilită prin contract a libertăţii sale de acţiune şi el varsă periodic o cotă parte din profitul
realizat, în folosul francizorului 25.
Franciza reprezintă operaţiunea care îmbracă forma unui contract prin care o persoană
denumită francizor (în engleză franchiser) îi acordă unei alte persoane, denumită beneficiar (în
engleză franchisee), dreptul de exploatare a unui ansamblu de drepturi de proprietate intelectuală
sau industrială, în scopul de producţie sau de comercializare a anumitor tipuri de produse şi/sau
de servicii. Obţinerea unei francize implică plata unei taxe de intrare în system, precum şi a unor
redevenţe anuale, de regulă sub forma unui procent din cifra de afaceri 26.
În general, prin franciză se desemnează acele operaţii, în care intervin mai multe
întreprinderi independente din punct de vedere juridic şi financiar şi în care, una transmite
celeilalte experienţa profesională, pe care a testat-o şi a perfecţionat-o permanent, în schimbul
unei remuneraţii directe sau indirecte. Astfel franciza reprezintă o relaţie simbiotică între
francizor şi francizat – ambele părţi depind unul de celălalt, dar, totodată rămân independenţi
unul faţă de celalalt din punct de vedere juridic.
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (1986) defineşte franciza 27: „operaţiunea prin
care o întreprindere, care a intrat pe piaţă ca distribuitor şi care a putut pune la punct un
ansamblu de metode comerciale, acordă în schimbul unei remuneraţii, unor comercianţi
independenţi posibilitatea de a se stabili pe altă piaţă utilizând marca sa şi metodele sale
comerciale care i-au adus succesul“.
Sediul materiei în domeniul francizei, în legislaţia românească, îl reprezintă Ordonanţa
Guvernului nr. 52 din 28 august 1997 (r) privind regimul juridic al francizei 28, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 79 din 9 aprilie 1998 29.
În înţelesul ordonanţei nr. 52/1997 franciza este definită ca fiind un sistem de
comercializare a produselor, serviciilor sau tehnologiilor, bazat pe o colaborare strânsă şi
continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care
o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită beneficiar, dreptul de a
exploata o afacere, un produs sau un serviciu. Parlamentul României prin legea nr. 79/1998, a
reformulat definiţia în următorii termeni: franciza este un sistem de comercializare bazat pe o
colaborare continuă între persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere
financiar, prin care o persoană, denumită francizor, acordă unei alte persoane, denumită
beneficiar, dreptul de a exploata sau de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un
serviciu 30.

25
Articol online, http://www.buget.ro/finante-banci-investitii-legi/
26
Articol online http://ro.wikipedia.org/wiki/Franciz%C4%83
27
Articol online http://rau.ro/mycourses/2004-2005/rei_.ppt+franciza+defini%
28
Monitorul Oficial- Partea I, nr. 224 din 30/08/1997, Republicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 180 din
14/05/1998.
29
Monitorul Oficial, Partea I, nr. 147 din 13/04/1998, dată când a intrat în vigoare.
30
Legea nr. 571/2002, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 927 din 23/12/2003
 Esenţa francizei, ca sistem de afaceri, ca operaţiune comercială specifică, o reprezintă
reproducerea pe o anumită piaţă, în anumite condiţii şi cu respectarea unor cerinţe de ordin
economic, a unei afaceri care şi-a demonstrat deja succesul pe o altă piaţă 31.
Franciza permite detinătorului afacerii de succes, denumit francizor, să reitereze un
succes comercial înregistrat pe o anumită piaţă şi să îl amplifice pe noi pieţe, de regulă pe
teritorii noi, prin intermediul partenerilor săi, denumiţi francizaţi, prin crearea de structuri suple,
descentralizate şi cu mobilizarea unor capitaluri minime de către francizor. Pe lângă faptul că
permite expansiunea rapidă a francizorilor, franciza apare ca fiind deosebit de avantajoasă şi
pentru că reprezintă o reală oportunitate de succes, mai cu seamă pentru întreprinzătorii de talie
medie, atraşi şi deveniţi, astfel, francizaţi 32. Păstrându-şi independenţa, francizatul beneficiază,
totodată, de imaginea, de renumele şi de marca francizorului, de transferul permanent de know-
how, cât şi de asistenţa tehnică, ceea ce îi procură un real avantaj concurenţial 33.
În fine, consumatorul este, la rândul său, în avantaj pentru că are certitudinea omogenităţii
şi a uniformităţii calităţii serviciilor prestate în întreaga reţea a unei francize, sub aceeaşi marcă,
datorită regulilor, condiţiilor şi parametrilor impuşi de francizor ca şi a controlului riguros pe
care acesta îl exercită. Franciza– independent de domeniul în care este utilizată – este un puternic
vector de schimbare, de noutate, ce potenţează tendinţa actuală manifestată în plan comercial,
aceea de specializare tot mai evidentă a participanţilor din mediul de afaceri 34.

Clasificarea francizelor
1. Categorii de franciză în funcţie de francizor
 Polidistribuţia ( reţelele mixte)– numeroşi francizori recurg, în acelaşi timp,
la diverse reţele de distribuţie. Astfel încât, distribuţia produselor şi/sau serviciilor are loc
fie prin intermediul beneficiarilor şi/sau al distribuitorilor agreaţi ori selecţionaţi, fie, de
cele mai multe ori, prin beneficiari şi/sau sucursale proprii.
 Polifranciza- presupune crearea mai multor reţele de fraciză, dominate de o
societate de holding.
 Franciza încrucişată- presupune un francizor ce devine beneficiarul unei alte
reţele de franciză.
 Franciza stand („de corner”) - se caracterizează prin faptul că un comerciant
independent oferă, în cadrul magazinului său, posibilitatea vânzării produselor fabricate
de un producător renumit, conform prescripţiilor acestuia.
 Franciza internaţională- francizorul, care înfiinţează întreprinderi în
străinătate sau îşi extinde activitatea în diferite zone geografice.

2. Categorii de franciză în funcţie de francizat

 Multifranciza- presupune posibilitatea beneficiarului de a deschide mai multe
stabilimente sub aceeaşi firmă.

31
A. Sitaru, C.P. Buglea, S.A. Stănescu, (2008) Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Partea specială. Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, pp. 341-343
32
A. Konigsberg, (2001) Master Franchising Revisited, Lapointe Rosenstein Law Firm Library. Montreal, Canada,
p.44
33
L. Gimalac, S. Grac, (2003) La Franchise. Guide Juridique et Pratique, Editions du Puits Fleuri. Paris, p. 53
34
P. Le Tourneau, (1994) Le Franchisage, Ed. Economică. Paris, p. 7

60
  Subfranciza- francizorul poate acorda beneficiarului posibilitatea de a înfiinţa
propria sa reţea de franciză, derivată din reţeaua iniţială.
 Franciza ierarhizată- reţelele de franciză pot avea o structură ierarhizată;
deasupra se află furnizorul, la nivelul imediat inferior, beneficiarii regionali care, în afara
răspunderii pentru propriul stabiliment, au ca sarcină recrutarea şi asistarea beneficiarilor
regionali.
 Plurifranciza- (a nu se confunda cu multifranciza) permite unui întreprinzător
francizat să deţină mai multe mărci35.

3. Categorii de franciză dependent de domeniul activităţii


Franciza de servicii – francizatul oferă un serviciu sub marca francizorului şi în
conformitate cu dispoziţiile acestuia. Franciza de servicii este considerată a fi „figura-
tipică” a francizei, aici calitatea know-how-ului fiind esenţială pentru reuşita afacerii.
Diferenţa faţă de franciza industrială, dar şi faţă de franciza de distribuţie este aceea că, în
mod constant în sectorul serviciilor, trebuie adoptată o poziţie standard de către francizaţi,
ceea ce va determina o atenţie deosebită în pregătirea acestora.
 Franciza industrială - permite francizatului atât a fabrica, cât şi a comercializa produse pe
care le obţine cu sprijinul francizorului care acesta din urmă îi comunică o serie de informaţii
referitoare la procedeele de fabricaţie, respective know-how-ului său, îi licenţiază brevetul
sau marca, îi furnizează asistenţă tehnică. În cazul acestui tip de franciză, esenţială este
transmiterea know-how-ului, respectiv protejarea acestuia.
 Franciza de distribuţie – face referire la vânzarea produselor, astfel încât francizatul se
limitează în a vinde anumite produse, sub marca francizorului. Fiind cea mai simplă formă
de franciză, dar şi cea mai apropiată de un alt angajament contractual, respectiv concesiunea
comercială, franciza de distribuţie se referă la distribuţia unei game de produse, sigle,
marci, know-how, logo, ş.a.
Acest concept poate fi întâlnit sub două forme:
Când francizorul este producătorul sau importatorul exclusiv al
produselor comercializate, vorbim de franciza de producţie.
Când francizorul selecţionează beneficiarii, în acest caz nu mai este nici
producător, nici importator, fiind preocupat, exclusiv de distribuţie, fie
gestionând o centrală de aprovizionare, fie stabilind o listă a produselor de
referinţă ( denumită prescurtat „mix”) ce urmează a fi distribuite prin reţeaua
de franciză.
 Franciza financiară - aşa cum am precizat încă de la începutul prezentării tipurilor de
franciză în funcţie de domeniul de activitate, domeniul hotelier presupune investiţii
substanţiale, această stare de fapt generând o dificultate particulară şi anume numărul redus
al beneficiarilor cu posibilităţi financiare care să acopere nevoile pentru acest tip de investiţii.
Soluţia acestei dificultăţi regăsindu-se în disocierea funcţiei de investiţii de cea a gestiunii,
respectiv, de a oferi posibilitatea deţinătorilor de capital, interesaţi de un capital substanţial al
acestuia, cu rpivire la gestionarea acestora. Această tehnică contractuală poartă denumirea de

35
Articol online, http://emarket.franchise.org/FranchiseOutlookJan2016.pdf
 franciză financiară, aparent un produs financiar ce pune în aplicare o strategie financiară
suplă 36.

Reglementarea francizei la nivel internaţional

Contractul de franciză a fost reglementat pentru prima dată în Statele Unite prin legea
federală "Full Disclosure Act" din 21.10.1979 prin care se aduceau numeroase restrângeri
libertaţii francizorului de a crea şi impune beneficiarului contractele dorite. Acest act normativ
impunea clauze precontractuale beneficiarului despre metodele, know-how şi experienţa sa,
precum şi despre trecutul său juridic.
Pe plan european, în urma evoluţiei jurisprudenţiale, după apariţia unor reglementări
similare relative la alte domenii de activitate şi sub influenţa reglementărilor americane în
spiritul protejării beneficiarilor, apar de asemenea reglementări cu privire la contractul de
franciză şi conceptul francizabil, în general.
În acest sens Codul de deontologie al Federaţiei franceze de franciză (1988) a fost conceput
de Federatia franceză de franciză în anul 1972, revizuit în anul 1977 şi completat în 1984, apoi
fiind reactualizat.
În cadrul Comunitătii Europene a apărut Codul deontologic european al francizei, elaborat
de Federaţia europeană a francizei şi care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1991. Acest Cod
Deontologic cuprinde cinci puncte, şi anume: definiţia francizei; principiile directoare; recrutare
şi publicitate; selectarea beneficiarilor; şi în final contractul de franciză.
Desprinsă din reglementările comunitare, în anul 1989 apare în Franţa Legea 89-1008,
"legea Doublin", care în art. 1 precizează obligaţia de informare prealabilă existentă la semnarea
unor categorii de contracte, printre care se include şi franciza.
În dreptul român, contractul de franciză este reglementat de Ordonanta Guvernului nr. 52/
1997 privind regimul juridic al francizei, publicată în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr.
224 din 30 august 1997, aprobată (cu modificări) prin Legea nr. 79 / 1998 ("Monitorul Oficial al
României", partea I, nr. 147 din 13 aprilie 1998) şi, apoi, republicată, dându-se textelor o nouă
numerotare, în "Monitorul Oficial al României", partea I, nr. 180 din 14 mai 1998 37.
Legea, la fel ca multe alte legi în materie de comerţ din S.U.A. are un caracter preventiv,
propunându-şi să evite ca viitorul francizat să suporte riscurile unei colaborări dezamăgitoare cu
un partener puţin fiabil sau lipsit de experientă. Francizatul trebuie să fie complet informat,
înaintea încheierii contractului de franciză. De aceea legea impune francizorului, american sau
străin, să pună la dispoziţia candidatului francizat un dosar cu informaţii de bază privind
experienţa sa cât şi a membrilor staff-ului acestuia, eventualele infracţiuni economice săvârşite,
descrierea francizei, condiţiile contractului. Al doilea dosar, dacă e cazul, va conţine informaţii
de ordin financiar.
Niciun contract de franciză nu poate fi încheiat în S.U.A. fără verificarea caracterului său
licit din punct de vedere al dreptului concurenţei.
Spre deosebire de S.U.A., Anglia, la fel ca alte state europene nu a reglementat în mod
special contractul de franciză. Însă franciza face obiectul unor contracte privind închirierea de
autovehicole, exploatarea unor locuinţe de lux, agenţii de voiajce, prestarea de servicii, ş.a. În
continuare În dreptul englez, contractul de franciză nu poate fi, totusi, contrar dispoziţiilor

36
A.C. Selde, R.C. Gibson, A.B. Parker, (2008) An introduction to franchising. Third edition. Minnesota department
of
37
employment and economic development, p. 49
Articol online, http://www.scritub.com/economie/business/Reglementarea-contractului-de-64438.php#_ftn2
cuprinse În "Competition Act" 1980 şi în "Restrictive Trade Practice Act" 1976 si 1977. Primul
permite directorului general al "Fair Trading" să cerceteze activităţile anticoncurenţiale. Al
doilea declară nule, ca fiind contrare ordinii publice, acordurile conţinând dispoziţii relative la
preţuri, condiţii de vânzare, acordarea de exclusivităţi teritoriale, etc.
O serie de excrocherii comise la inceputul anilor 1970 (când şi in SUA se produceau
astfel de fapte) a avut drept efect, în provincia canadiana Alberta, adoptarea unei reglementări.
Legea (Franchisees Act) a fost amendată în anul 1983 şi impune francizorilor înmatricularea
francizei şi depunerea unui dosar de informaţii, document care trebuie să conţină " o informare
clară, sinceră şi completă asupra francizei oferite", dosar care se remite şi candidatului francizat.
Francizorii care prezintă garanţii pot fi scutiţi de înmatriculare.
Nerespectarea acestei legi este sanctionată sever cu amenda cu închisoare. Conducătorii
întreprinderii francizoare pot fi personal urmăriţi pentru infracţiuni comise de societatea lor.
Exemplul provinciei Alberta nu a fost urmat în Canada. Totuşi, în Saskatchewar, o lege prevede
autorizarea francizelor vizând organizarea de vânzări în sistem "bulgăre de zăpadă" 38.
Liderul francizei din Europa, Franţa, situată pe locul trei mondial, a creat, mai întâi,
pentru contractul de franciză un statut jurisprudenţial, recurgându-se la mijloacele de drept
comun: rezilierea şi rezoluţiunea contractelor sau anularea în cazul lipsei consimţământului sau
obiectului (J.P Clement in "Encyclopedie de la pratique de la franchise"). Dar şi în perioada
statutului jurisprudenţial s-a admis existenţa obligaţiei de informare în faza precontractuală,
obligaţie consacrată ulterior în lege.
Legea nr. 89-1008 din data de 31 decembrie 1989 privind dezvoltarea întreprinderilor
comerciale şi artizanate şi îmbunătaţirea cadrului economic, juridic şi social, cunoscută, după
numele iniţiatorului, ca "Legea Doubin", nici nu foloseşte cuvântul franciză în cuprinsul ei, deşi
unul dintre scopurile urmărite a fost acela de "a moraliza lumea francizei". Legea formulează,
totuşi, un număr de reguli aplicabile francizei, dar, deşi a fost urmată la 4 aprilie 1991 de un
decret de aplicare (nr.91-337), nu a avut ambiţia de a reglementa relaţiile contractuale ale
părţilor. Scopul acestor acte normative a fost, mai curând, de a permite partenerului presupus mai
slab -francizatul- să se angajeze în cunoştinţă de cauză în privinţa riscurilor asumate odată cu
încheierea unui contract de franciză. Două din regurile formulate în această lege demonstrează
preocuparea pentru protejarea francizatului.
Prima constă în obligaţia pentru francizor de a remite candidatului un document care
trebuie să conţină informaţii sincere şi precise privind vechimea şi experienţa întreprinderii,
drepturile de proprietate intelectuală pe care le deţine, starea şi perspectivele de dezvoltare a
segmentului de piaţă vizat, importanţa reţelei, durata, condiţiile de reînnoire, de reziliere şi de
cesiune a contractului.
A doua conferă francizatului un termen de cel puţin douăzeci de zile între momentul
primirii dosarului de informaţii şi a proiectului de contract şi momentul semnării acestuia.
Timpul acordat trebuie să permită francizatului să nu se angajeze decât după o serioasă reflecţie.
Un text adoptat în anul 1991, pentru modificarea legii, a impus obligaţia informării
consumatorilor asupra calităţii de întreprindere independentă a francizatului, într-o manieră
lizibilă şi vizibilă, inclusiv prin menţiunile ce trebuie făcute pe documente şi reclama publicitară,
atât în interiorul, căt şi exteriorul locului de vânzare.

38
Articol online: International Franchising: Issues and Opportunities. Nyxon Peabody,
http://www.nixonpeabody.com/files/NP_Intl_franchise_webinar_8-June-2010.pdf
 Nerespectarea dispoziţiilor legii privind obligaţia de informare şi termenul de gândire
este sancţionată cu amenda 39.
În ciuda eforturilor organizaţiilor, cum ar fi UNIDROIT, nu există nicio modalitate
generală acceptată de reglementare a francizei pe plan internaţional. Douăzeci şi nouă de naţiuni
diferite, au legi specifice de franciză, precum şi lipsa oricărei abordări comune creează provocări
reale pentru companiile care doresc să francizeze afacerile lor pe plan internaţional, cât şi pentru
consilierii lor legali. În plus, dreptul comercial general poate avea un impact substanţial asupra
francizei.
Există trei tipuri diferite de reglementare de franciză în alte jurisdicţii, fiecare cu un scop
şi caracteristici distincte. Acestea fiind: reglementări anti încredere; reglementările de comerţ
exterior şi investiţii; şi regulamentele pure de franciză.
Legile naţionale de franciză pot fi plasate în aceste categorii de referinţă nu numai pentru
conţinutul lor de fond, ci şi originea lor.
Reglementările anti încredere sunt menite să prevină restrângerea comerţului şi, în
general, să se concentreze asupra unor probleme clasice de concurenţă de drept, cum ar fi
vânzarea legată, menţinerea unui preţ de vânzare cu amănuntul, exclusivitate şi aşa mai departe.
Acestea se găsesc în Japonia şi Venezuela. Uniunea Europeană are acest tip de reglementare sub
forma articolului 101 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene şi Restricţii Verticale
de Concurenţă.
Reglementările de comerţ exterior şi de investiţii sunt tipice pentru dezvoltarea pieţelor,
fie cu o politică economică protecţionistă, fie cu scopuri politice distincte, cum ar fi distribuţia
bogăţiei. Acestea se găsesc în China, Indonezia, Kazahstan, Coreea, Malaezia, Moldova, Rusia,
Ucraina, Belarus, Barbados şi Vietnam. De regulă, ei caută să reglementeze intrarea în piaţa
internă a sistemelor de afaceri străine care scapă de restricţiile plasate la investiţiile străine directe.
În mod evident, UE nu ar dori să adopte acest tip de drept, întrucât este contrar abordării generale
a comerţului liber 40.
Regulamentele de franciză pure se concentrează asupra zonelor cu potenţial abuz în
franciză, şi anume dezvăluirile precontractuale şi relaţia în termen între francizor şi francizele
sale. Acestea sunt, în general simptomatic pieţelor mai dezvoltate, şi se găsesc în Statele Unite,
Australia, Canada, Brazilia, Taiwan, Georgia şi Mexic. Ele au multe în comun cu legile de
franciză ale Franţei, Spania, Italia, Belgia şi Suedia. Legile din SUA şi Australia sunt de o
importanţă deosebită. Unele dintre aceste Regulamente de franciză pure îşi au originea în
legislaţia privind protecţia consumatorilor.
Unele ţări au adoptat legi care sunt hibride sub forma în care acestea sunt cel mai bine
plasate într-o singură categorie, dar prezintă, de asemenea, caracteristici ale altei legi; două
exemple sunt Malaezia şi China. Ambele au legi comerciale şi de franciză de investiţii străine, cu
un element puternic al reglementării de franciză pure în ele. Croaţia defineşte acordurile de
franciză, dar nu le şi reglementează. Legea din Africa de Sud privind protecţia consumatorilor
anul 2009, care va intra în vigoare în 2010, este un hibrid între reglementările anti încredere
(previne sau limitează forţarea gamei complete) şi regulamentele de franciză pure (cu accent pe

39
G. Ripert, R. Roblot,P. Delebecque, M. Germain, (2004) Traité de droit commercial. Ed.17, vol.2, p 76.
40
Articol online: Unidroit franchising guide, 2007,
http://www.unidroit.org/english/guides/2007franchising/franchising2007-guide-2nd-e.pdf
dezvăluirea precontractuală). Toate cele opt legi de franciză ale statelor membre UE sunt
reglementări de franciză pure 41.

Reglementarea francizei în România

În prezent, franciza este reglementată de Ordonanţa nr. 52/1997 privind regimul juridic al
francizei, aşa cum a fost aprobată, modificată şi republicată în baza Legii nr. 79/1998, act
normativ care stabileşte, cu titlu general, cadrul legal aplicabil francizei (denumită în cele ce
urmează „Ordonanţa”). Cu titlu general, Ordonanţa defineşte noţiunile incidente oricărui
contract de franciză, respectiv termenii de franciză, francizor, beneficiar, reţea de franciză şi
know-how. Astfel încât, actul normativ conturează franciza ca fiind un sistem de comercializare
în care francizorul, în calitate de titular al unor drepturi de proprietate intelectuală şi al know-
how-ului necesar, acordă beneficiarului dreptul de a exploata şi dezvolta o afacere, un produs, o
tehnologie sau un serviciu, în schimbul unei redevenţe. De asemenea, actul normativ conturează
câteva norme destinate să guverneze relaţiile dintre părtile la contractul de franciză, cu referire în
principal la: conţinutul minimal şi principiile care ar trebui să guverneze contractul de franciză,
obligaţiile părţilor, aspecte de proprietate intelectuală, încetarea contractului, exclusivitate,
nonconcurentă şi confidenţialitate, publicitate şi selecţie.
Dintre aspectele menţionate de Ordonanţa nr. 52/1997 cu titlu de principii ce trebuie
avute în vedere la negocierea contractului de franciză, enumerăm următoarele 42:
(I) fixarea duratei contractului de franciză astfel încât să-i permită francizatului
amortizarea investiţiilor specifice;
(II) stabilirea clara şi fără echivoc a condiţiilor de reziliere a contractului, precum şi
instituirea unui preaviz suficient de mare pentru notificarea intenţiei de a nu reînnoi contractul la
data expirării sau de a nu semna un nou contract;
(III) precizarea obligaţiilor financiare ale beneficiarului şi stabilirea acestora astfel încât
să favorizeze atingerea obiectivelor comune;
(IV) reglementarea precisă a condiţiilor în care poate opera cesiunea drepturilor
decurgând din contract, precum şi modalităţile de desemnare a unui succesor;
(V) protejarea know-how-ului transmis de francizor prin includerea unor clauze de
nonconcurenţă;
(VI) instituirea unui drept de preempţiune, dacă se consideră necesar pentru menţinerea
sau dezvoltarea reţelei. Cu titlu de obligaţii date în sarcina beneficiarului, denumit şi „francizat”,
Ordonanţa menţionează dezvoltarea reţelei de franciză, menţinând identitatea sa comună şi
reputaţia acesteia, precum şi furnizarea către francizor a oricăror informaţii necesare acestuia
pentru gestionarea eficientă a francizei, cu privire la performanţele şi situaţia sa financiară. De
cealaltă parte a contractului, francizorul trebuie să fie titularul drepturilor de proprietate
intelectuală şi/sau industrială care fac obiectul francizei şi să asigure beneficiarilor pregătirea
iniţială necesară şi asistenţa tehnică cât şi comercială permanentă, pe toata durata existenţei
drepturilor contractuale. Faţă de aceste cerinţe minimale, francizorul se presupune că va folosi
inclusiv mijloacele financiare proprii în scopul promovării mărcii sale, cercetării şi inovaţiei,

41
M. Abell (2010) The regulation of international Franchising, Ed. Who’s Who legal, p.178
42
D.L. Hogaş, (2011) Pe tărâmul francizei: o introducere în contractul de franciză, Editura Lumen. Iaşi, p 111.
pentru a asigura viabilitatea şi dezvoltarea produsului, tehnologiei sau serviciului care face
obiectul contractului de franciză 43.

Actul normativ general

O caracteristică atipică actelor normative, dar care este evidentă în cazul de faţă, este
faptul că aceste norme au un caracter preponderent descriptiv, rareori instituind drepturi sau
obligaţii concrete pentru părţile implicate. Mai exact, textul de lege stabileşte conduite generale
de urmat de către părţi în redactarea şi executarea contractului de franciză, fără a determina care
sunt sancţiunile legale aplicabile în cazul nerespectării acestora. Astfel, în cazul în care nici
părţile nu reglementează contractual o anumită situaţie care se poate ivi pe parcursul derulării
contractului, şi nici legea nu oferă repere suficiente pentru clarificarea acesteia, riscul apariţiei
unor dispute contractuale nu poate fi neglijat. Drept consecinţă, ideal ar fi ca lipsa unei
reglementări detaliate a conţinutului raportului juridic specific francizei să fie compensată printr-
o atentă şi eventual exhaustivă reglementare, prin clauzele contractuale, a tuturor aspectelor ce s-
ar putea dovedi relevante. O atenţie aparte trebuie acordată, în acest sens, următoarelor aspecte:
drepturile şi obligaţiile specifice ale părţilor, condiţiile de transmitere a drepturilor de proprietate
intelectuală asupra mărcii furnizorului, răspunderea contractuală, nonconcurentă, exclusivitatea
şi confidenţialitatea, cauzele şi condiţiile de încetare a contractului, precum şi reglementarea
raporturilor dintre părţi după încetarea raporturilor contractuale 44.

Obligaţia de informare în contractul de franciză

În negocierea clauzelor contractuale, şi, în general, în etapa precontractuală, s-ar putea
vorbi de o poziţie oarecum deficitară a francizaţilor români, atât din cauza reglementării
insuficiente a domeniului în legislaţia natională, precum şi în lipsa unei doctrine şi a unei practici
semnificative în materie, la nivel naţional. În plus, de cele mai multe ori, contractul este propus
de francizor, care, dacă vorbim de francize internaţionale, are avantajul experienţei acumulate
atât la nivel internaţional, cât şi în diverse pieţe naţionale. Pentru faza precontractuală, legea
română stabileşte în sarcina francizorului obligaţia de a pune la dispoziţia viitorului beneficiar
informaţiile necesare cu privire la experienţa deja dobândită şi transferabilă, condiţiile financiare
ale contractului, respectiv redevenţa, taxa de intrare în reţea, precum şi detalii despre tarifele
aplicabile produselor, serviciilor sau tehnologiilor, în cazul existenţei obligaţiilor de cumpărare.
Aceste informaţii îi permit francizorului să participe la derularea contractului de franciză în
deplină cunostinţă de cauză. Astfel, legea nu instituie nicio sancţiune în cazul nerespectării
acestei obligaţii stabilite în sarcina francizorului. În acest caz şi în lipsa unor prevederi
contractuale care să reglementeze în mod expres acest aspect, se apeciază că se poate angaja
răspunderea delictuală a francizorului pentru prejudiciul cauzat beneficiarului, existenţa şi
cuantumul prejudiciului, precum şi raportul de cauzalitate dintre neîndeplinirea obligaţiei legale
de informare şi prejudiciu, fiind necesar a fi dovedite de beneficiar. Fiind evidentă dificultatea
prezentării unor astfel de probe, se recomandă ca această situaţie să fie corespunzătoare
reglementată de către părţi prin contractul de franciză, prin includerea unor declaraţii şi garanţii

43
J.C. Hearn, M.E. Santa Maria, H.S. Wolfson, International Agency Laws: Ignorance is Not Bliss. International
Franchise Association. Chicago Marriott Downtown Magnificent Mile. 47th Annual Legal Symposium May 4-6,
2014, p 11-13.
44
Articol online, Asociaţia română de franciză. Anuar de franciză. 2016. http://franciza.org.ro/page/reglementarea-
contractului-de-franciza/
corespunzătoare ale francizorului cu privire la prezentarea corectă şi completă a tuturor
informaţiilor necesare beneficiarului în luarea deciziei de a semna un contract de franciză, în
termenii şi condiţiile agreate. Corelativ, se poate institui obligaţia contractuală a francizorului de
a despăgubi beneficiarul pentru nerespectarea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de
informare, inclusiv prin stabilirea unor repere pentru cuantificarea despăgubirilor datorate, în
acest caz 45.

Reglementarea francizei în dreptul comunitar

Prima hotărâre în materie de franciză a fost pronunţată de Curtea de Justiţie a
Comunităţilor Europene la data de 28 ianuarie 1986.
Deoarece acordurile de franciză au efecte anticoncurenţiale, iar acestea pun problema de
validitate în temeiul art. 85 din Tratatul de la Roma care interzice astfel de acorduri, Comisia
Comunităţilor Europene a adoptat, la data de 30 noiembrie 1988, Regulamentul nr. 4087/88.
Acest Regulament vizează problemele concurenţei, dar se referă şi la diverse contracte de
franciză, însă fără a stabili un cadru juridic complet. Definiţia dată francizei în Regulament,
conform careia “franciza este un ansamblu de drepturi de proprietate industrială sau
intelectuală privind mărci, nume comerciale, firme, desene şi modele, drepturi de autor, savoir
faire sau brevete, destinate a fi exploatate pentru revânzarea de produse şi prestarea de servicii
către utilizatorii finali”, trebuia să fie însuşită şi de legiuitorul român.
Curtea de Justiţiei şi Comisia Comunitătilor Europene au elaborat un sistem care permite
contractului de franciză să funcţioneze autorizând, în acest tip de contracte, existenta unor clauze
care, în mod normal, în raport de dispoziţiile art. 85 din Tratatul de la Roma, ar fi lovite de
nulitate.
Dreptul comunitar nu reglementează, aşadar, franciza decât sub un aspect particular:
acela al compatibilităţii cu dreptul european al concurenţei.
Art. 85 al Tratatului de la Roma prevede, în cele trei paragrafe:
 Interzicerea acordurilor dintre întreprinderi, fiind susceptibile să afecteze comerţul între
statele membre şi care au ca obiect sau ca efect denaturarea jocului concurenţei în
interiorul Pieţei Comune.
 Nulitatea de drept a acordurilor încheiate cu încălcarea regurilor prezentate.
 Obţinerea de către întreprinderi a unor scutiri individuale, întelegând prin aceasta
obţinerea din partea Comisiei Comunităţilor Europene, a unei decizii care să declare un
acord, lovit de nulitate pe temeiul paragrafelor I şi II ale art. 85 din Tratat, ca fiind
autorizat, dacă răspunde condiţiilor: prezentarea unui interes de ordin economic general,
profitabilitate pentru consumator şi lipsa procurării de avantaje concurenţiale excesive
întreprinderilor implicate.
Aplicarea art.85 paragrafele I si II din Tratattul de la Roma contractelor de franciză ar fi
putut antrena dispariţia acestui tip de colaborare comercială.
Este inevitabil ca un contract de franciză să cuprindă clauze anticoncurenţiale, cum sunt
de exemplu, clauzele de exclusivitate teritorială şi interdicţia de a deplasa fondul de comert,
clauzele privind preţurile practicabile, regurile privind tehnicile comerciale utilizabile, clauzele
nonconcurenţei. Astfel că, dacă aceste clauze ar fi considerate nule în temeiul art. 85 paragrafele
I şi II, sistemul contractelor de franciză nu ar putea funcţiona.

45
A. Neagu, (2009) Obligatia de informare precontractuală în materie de franciză, Voicu & Filipescu - Attorneys
at Law, p. 7
 Potrivit Regulamentului, acordurile de franciză trebuie să cuprindă cel puţin următoarele
3 obligaţii:
 Utilizarea unui nume sau a unei firme comune şi o prezentare uniformă a
locaţiilor şi/sau mijloacelor de transport vizate prin contract.
 Punerea de către francizor la dispoziţia francizatului a “know how-lui”.
 Furnizarea continuă de către francizor francizatului a unei asistenţe comerciale
sau tehnice pe toata durata contractului.
Regulamentul se aplică nu doar acordurilor clasice în care participă două întreprinderi,
cât şi a acordurilor de franciză principală. În această situaţie, dispoziţiile relative la raporturile
francizor-francizat se aplică ,, utatis mutandis, relaţiilor dintre francizor şi francizatul principal
(master franchise) sau între francizatul principal şi francizat.
În ceea ce priveşte câmpul de aplicare al Regulamentului, acesta vizează:
- Acordurile de franciză de distribuţie şi servicii, francizele industriale fiind excluse,
- Francizele în care destinatarii produselor şi serviciilor sunt utilizatorii finali, şi nu
angrosişti,
- Structura reţelei de franciză este limitată la două persoane: francizor si francizat,
singura excepţie de la regulă fiind aceea care priveşte franciza principală.
- Scutirile nu pot privi decât acorduri vizate de art.85 paragraful I din Tratatul de la
Roma 46.
Particularităţile contractului de franciză
Un contract de franciză este o formă sofisticată de acord de licenţă. Prin urmare, este
necesar ca mai întâi să se ştie, pe scurt, ceea ce este o licenţă şi ce poate fi licenţiat. Un acord de
licenţă este o relaţie de afaceri contractuală între un licenţiator şi licenţiat. Licenţiatorul este fie
titularul sau deţinătorul anumitor drepturi de proprietate intelectuală sau de tehnologie, care
permite licenţiatului să le utilizeze, în schimbul unor remuneraţii sau avantaje.
Drepturile de proprietate intelectuală, care pot fi licenţiate includ drepturi statutare sau
non-statutare de proprietate intelectuală. Drepturile de proprietate intelectuală statutare includ
brevete, desene sau modele, mărci comerciale şi drepturile de autor, în timp ce drepturile non-
statutare de proprietate intelectuală includ know-how, secrete comerciale, liste de clienţi,
formule, metode de afaceri, instruirea personalului şi a manualelor.
În acţiunea de francizare, pentru succesul afacerii atât din partea francizorului cât şi a
francizatului, trebuie să exite o constantă reciprocitate a beneficiilor
Similar cu alte contracte, contractul de franciză prevede, de asemenea, un acord referitor la
drepturile şi obligaţiile părţilor implicate. Pe lângă aceasta, contractul de franciză conţine
anumite caracteristici speciale. Datorită acestui fapt, contractul de franciză este definit de dreptul
naţional şi dreptul internaţional de organizare. Cu toate acestea, contractul de franciză încă diferă
de alte contracte, de exemplu, contractul de agenţie şi contractul de distribuţie. De exemplu,
produsele sunt distribuite în regim de franciză de către francizaţi sub denumirea comercială a
francizorului în timp ce distribuitorii vând produsele sub nume propriu, deşi acestea pot avea
afişată marca inregistrată a produsului 47.
Conceptul de acord de franciză a fost de asemenea descris de către Curtea Europeană de
Justiţie ca şi o cooperare comercială între întreprinderi independente, care sunt reglementate prin
contract, în care, o parte, cunoscută sub numele de francizor, acordă uneia sau mai multor părţi –

46
V. Roş, (1999) Franciza sau cum să faci bani pe reuşita altuia. Ed. Rentrop & Straton. Bucureşti, p.24.
47
N.V. Ty, A.P.K. Olson (2000) Protecting Franchisee’s interests in Franchise Agreement under Vietnamese Law
in comparison with the Law of some European countries. Unfair competition and trade secrets act, Gazette, p.32-33

68
francizat/francizaţi– permisiunea de a utiliza marca sa sau denumirea comercială, precum şi orice
alte caracteristici distinctive ale francizorului în vânzarea de produse sau servicii. Vânzarea are
loc pe baza unui sistem de marketing special sau cu formula pe care a dezvoltat-o francizorul. În
schimb, francizatul plăteşte redevenţe francizorului. Utilizarea de către francizat a acestor
drepturi este sub supravegherea francizorului, în scopul de a garanta:
 coerenţa în ceea ce priveşte prezentarea către public
 calitatea produselor
 calitatea serviciilor 48.
În memorandumul şi articolele sale, Asociatia Britanică de franciză prezintă o altă definiţie a
contractului de franciză: o licenţă contractuală acordată de către o singură persoană (francizor)
altei persoane (francizat), care permite sau impune francizatului să desfăşoare în timpul perioadei
de franciză, afaceri speciale în conformitate cu, sau folosind un nume specificat care aparţine sau
este asociat cu francizorul. A da dreptul francizorului de a exercita un control continuu în timpul
perioadei de franciză asupra modului în care francizatul desfăşoară activitatea, care face obiectul
francizei şi obligă francizorul să furnizeze francizatului asistenţă în desfăşurarea activităţii, în
ceea ce priveşte organizarea activităţii francizatului, formarea personalului, management, etc 49.
Contractul de franciză trebuie să conţină cel puţin trei componente importante. Prima
componentă se ocupă cu elementele de transfer ale dreptului de proprietate industrială şi
intelectuală de la francizor, pentru francizat, cu intenţia de realizare a profitului. Cea de a doua
componentă este în legătură cu asistenţa francizorului pentru francizat în desfăşurarea procesului
de franciză, în timp ce ultima componentă este obligaţia financiară a francizatului fată de
francizor. Având aceste elemente, natura juridică a contractului de franciză este exprimată cu
precizie şi acest lucru ajută la diferenţierea între contractul de franciză şi alte contracte care au
anumite caracteristici comune 36.
Ca şi în orice alt contract, părţile trebuie să fie identificate şi descrise în mod
corespunzător. Este esenţial într-un contract de franciză ca proprietatea intelectuală (obiectul
licenţei) să fie, de asemenea, identificate şi descrise în contract. Prin urmare, definiţiile ar trebui
să includă mărcile comerciale, drepturile de autor, know-how, secretele comerciale şi alte
proprietăţi intelectuale. De asemenea, o descriere a afacerii francizate, este imperioasă. În plus,
având în vedere faptul că proprietarul sau titularul dreptului de proprietate intelectuală permite
francizatului să utilizeze proprietatea intelectuală, trebuie, de asemenea, să fie definite exact
teritoriul şi perioada utilizării proprietăţii intelectuale şi implicit data începerii, data terminării şi
reînnoirii 34.
Obligaţiile francizorului
Francizorul este un întreprinzător cu foarte multă experientă, care în decursul anilor a
dezvoltat un sistem performant de realizare a afacerilor (anume sistemul de franciză) a cărei
folosinţă deplină, liberă şi neîngrădită o transmite francizatului.
În ceea cel priveşte pe francizor, s-ar putea distinge următoarele obligaţii în sarcina
acestuia:
Obligaţia de transmitere a folosinţei mărcii şi a celorlalte semne distinctive sau alte drepturi
intelectuale.

48
M.A. Khasawneh, N. Yaacob, R.A. Rahman, (2016) Current Laws Governing Franchise Agreement in Jordan.
Asian
49
Social Science. Vol. 12, No. 4, p.64
R.D. Blair, F. Lafontaine, (2005) The economics of franchising. Cambridge University Press, p.29
36
R.D. Blair, F. Lafontaine, (2005) op.cit., p.29
34
Idem.
 Una dintre obligaţiile definitorii, de esenţă, ce revine francizorului o constituie transmiterea
dreptului de a utiliza marca de fabrică, de comerţ sau de servicii, şi a celorlalte semne distinctive
sau drepturi intelectuale, care fac parte din fondul de comerţ al francizorului, în considerarea
cărora francizatul încheie acest contract. Printre semnele distinctive, a căror folosinţă este
susceptibilă de a fi transmisă către francizat, legiuitorul român prevede şi dreptul asupra firmei
întreprinderii francizorului. Având în vedere specificul firmei şi faptul că aceasta nu poate fi
înstrăinată decât odată cu fondul de comerţ, dreptul de a utiliza firma francizorului nu poate fi
transmis francizatului decât dacă s-ar închiria întregul fond de comerţ, ceea ce ar face ca
proprietarul-locator să nu îl mai poata utiliza pe durata contractului de locaţiune. Astfel că, în
mod eronat legea română include între semnele distinctive şi dreptul de folosinţă al firmei sau al
emblemei.
Faţă de de contractul de concesiune exclusivă, pentru contractul de franciză obligaţia de a
utiliza marca şi celelalte semne distinctive este de esenţă în calificarea unei operaţiuni ca fiind
franciza. Cu toate că simpla lor menţionare în contract nu este suficientă pentru ca acesta să fie
calificat drept contract de franciză, absenţa dispoziţiilor referitoare la marcă şi celelalte semne
distinctive şi drepturi intelectuale constituie un obstacol insurmontabil în încadrarea juridică a
acordului, ca fiind contract de franciză.
Trebuie menţionat faptul că în temeiul contractului de franciză se transmite exclusiv
dreptul de a utiliza bunurile incorporale ale francizorului (marca, semne distinctive şi drepturi
intelectuale), acestea nu întră în fondul de comerţ al francizatului, ci rămân în proprietatea
exclusivă a francizorului. Prin urmare, exploatarea bunurilor intelectuale, în cadrul contractului
de franciză, este supusă unei duble limitări: pe de-o parte, ele nu pot fi utilizate în alte scopuri
decât cele prevazute în contract; iar pe de altă parte, francizatul nu poate aduce acestora nicio
modificare 50.
Obligaţia de comunicare a know-how-ului
Contractul de franciză conţine, ca element esenţial, determinant, comunicarea de know-
how, aferent utilizării mărcii licenţiate. Francizorul, în calitatea sa de proprietar al know-how-
ului se obligă nu numai să permită francizatului utilizarea acestuia dar, mult mai important, se
obligă să îl comunice, ceea ce reprezintă una dintre obligaţiile sale tipice. Pe langă caracterul de
noutate, secret, substanţial şi identificabil, o altă trăsătură esenţială a know-how-ului este
caracterul său transmisibil, fiind necesar ca toate aceste cunostinţe dobândite de francizor prin
propria sa experienţă, sau verificate de către acesta în practică să poată fi comunicate într-o
modalitate comprehensibilă, de regulă fiind materializate într-un suport material, care să permită
francizatului să le poată pune uşor în aplicare.
În doctrina anglo-saxonă s-a pus problema de a se stabili dacă transmiterea de know-how
poate constitui o vânzare sau este o simplă autorizare de exploatare. În lipsa unei stipulaţii
exprese în contractul de franciză cu privire la această problemă, există riscul ca instanţele să se
pronunţe în sensul înstrăinării efective a know-how-ului de către titularul său.
După cum se arată în doctrină, practica internaţională în materie de franciză a impus ca
modalitate de transmitere a informaţiilor care constituie know-how-ul în documente separate (şi
anume în manuale de operaţii ce formează "pachetul de franciză"), care fac parte integrantă din
acordul de franciză şi care sunt înmanate francizatului 51.

50
G. Cas, R. Bout, (2005) Droit economique, Concurrence, Distribution, Consommation, Edit. Lammy. Paris, p.13
51
I. Macovei, A. Amititeloaie, (2000) Contractul de franciza, o formula care poate garanta succesul in afaceri, Ed.
Candy, Iasi, p.39-41.

70
 Francizorul îşi rezervă dreptul de a reactualiza sau de a adapta anumite informaţii pentru a
corespunde pe deplin cerinţelor pieţei, sau de a introduce informaţii noi. În această situaţie,
francizorul este obligat să comunice imediat aceste informaţii noi sau aduse la zi pentru a putea fi
aplicate de către francizat. De asemenea, francizorul este obligat să comunice francizatului toate
informaţiile necesare cu privire la noile servicii şi/sau mărfuri pe care le introduce în activitatea
sa.
Comunicarea know-how-ului constituie o obligaţie de a face în sarcina francizorului, care
nu se limitează la simpla remitere a pachetului francizei, ci presupune şi organizarea unui stagiu
de formare care să-i permită cu adevărat francizatului însuşirea know-how-ului. Pregătirea
iniţială este deosebit de importantă şi se regăseşte în marea majoritate a contractelor de franciză.
În practică, este dificil să se stabilească o linie de demarcaţie netă între obligaţia de
comunicare a know-how-ului şi cea de asistare a francizatului.
Legislaţia comunitară subliniază importanţa îndeplinirii întocmai a acestei obligaţii de către
francizor, constituind un element esenţial, care deosebeşte contractul de franciză de alte instituţii
juridice, cum ar fi licenţa mărcii sau concesiunea de vânzare 52.
Cu toate acestea, comunicarea know-how-ului nu are o importanţă egala în economia
tuturor contractelor de franciză. Atunci când reţeaua de franciză se întemeiază pe notorietatea
unei mărci, comunicarea know-how-ului către francizat nu mai este elementul primordial al
contractului.
Obligaţia de acordare a asistenţei tehnice şi comerciale francizatului
Simpla comunicare a know-how-ului, transmiterea mărcii şi a semnelor distinctive nu este
suficientă pentru a asigura francizatului folosinţa acestora.
Francizorul are obligaţia de a transmite francizatului cunoştinţele sale (tehnice, comerciale,
contabile, fiscale, etc.) de a acorda sfaturi, ajutor etc. cu privire la toate aspectele necesare
exploatării şi gestionării întreprinderii.
De asemenea, francizorul organizează stagii de pregătire a francizatului şi a personalului
acestuia, necesare pentru formarea iniţială şi continuă a acestora, elaborează campanii
promoţionale şi de publicitate, dă sfaturi în vederea aplicării corecte a regurilor comerciale
proprii reţelei de franciză, uneori acordă şi ajutoare şi garanţii financiare francizatului. Sfaturile
şi ajutorul efectiv acordat francizatului intervin în general în cadrul întâlnirilor organizate
periodic de francizor. În cazul în care francizatul solicită expres, francizorul îi poate acorda
asistenţă şi sub forma unei supravegheri rezonabile, prin delegarea unor membri din personalul
propriu (experţi) la sediul francizatului.
Asistenţa acordată de francizor trebuie expres precizată în contract, fiind diferită de la caz
la caz, în funcţie de felul întreprinderii şi de persoana francizatului. Jurisprudenţa franceză a
calificat distinct obligaţia de acordare a asistenţei tehnice şi comerciale ca fiind o obligaţie de
rezultat, în schimb analizată din perspectiva eficacităţii această obligaţie este de mijloace.
Neîndeplinirea obligaţiei de furnizare a asistenţei, intrinsecă contractului de franciză,
îndreptăţeşte francizatul să rezilieze contractul, dar poate avea drept consecinţă, printre altele, şi
prejudicierea consumatorilor, deprecierea imaginii francizorului, etc 53.
Obligaţia de garanţie

52
V. Korah, D. O'Sullivan, (2002) Distribution agreements under the EC competition rules, Hart Publishing. Oxford-
Portland, Oregon, p. 76
53
M. Wilderspin, (2008) The Rome I Regulation: Communitarisation and modernization of the Rome Convention,
Published online, p. 262

71
 În principal, obligaţia de garanţie constă în îndatorarea francizorului de a lua toate măsurile
ce se impun pentru a avea un titlu valabil asupra mărcii licenţiate francizatului pe durata
contractului (ceea ce presupune ca aceasta să fie înregistrată pe numele său), garantând în caz
de uzurpare a mărcii exercitată contra francizatului.
Pentru a putea exploata franciza, în cele mai multe cazuri, francizatul trebuie să investească
sume de bani importante. Din acest motiv, francizorul este obligat să garanteze rentabilitatea
investiţiilor făcute de francizat.
În acest sens, francizorul se obligă, pe de-o parte, să menţină valoarea bunurilor
încorporale, dar şi a produselor şi/sau serviciilor pe care se aplică semnele distinctive ale
francizorului (mai ales în situaţia în care francizatul este obligat să se aprovizioneze de la
francizor).
De asemenea, francizorul este obligat să îndeplinească toate condiţiile cerute de lege pentru
a fi şi a rămâne titularul bunurilor incorporale şi de a transmite în mod valabil dreptul de utilizare
a acestora către francizat. Într-o anumită măsură, francizorul poate împuternici pe francizat să
îndeplinească formalităţile cerute de lege pentru exploatarea bunurilor incorporale, însă nu se va
libera complet de obligaţia de a le îndeplini el însuşi.
Pe de altă parte, francizorul are obligaţia de a supraveghea activitatea francizatului, pentru
ca acesta să nu aducă atingere imaginii semnelor distinctive şi nici să nu prejudicieze calitatea
bunurilor şi serviciilor furnizate consumatorilor sub marca sa.

Obligaţia de a perfecţiona continuu conceptul de franciză

Francizorul este obligat să îmbunătăţească continuu sistemul de franciză, adaptându-l la
noile cerinţe ale clientelei, având în vedere şi faptul că know-how-ul prin definiţie evoluează,
însă păstrând identitatea proprie a sistemului şi a reţelei. În orice caz, francizorul trebuie să
asigure o perioadă rezonabilă pentru ca întreaga reţea să pună în practică, să adopte noile idei şi
concepte.
Totodată, francizorul trebuie să se preocupe de modernizarea produselor şi/sau serviciilor
purtând marca sa, pe care francizatul le oferă clientelei. În doctrină se subliniază ca viitorul
întreprinderii depinde de succesul produsului; dacă acesta nu răspunde nevoilor consumatorilor
sau dacă are o calitate redusă, întreprinderea riscă să înregistreze un insucces .
Obligaţia de a veghea la păstrarea notorietăţii mărcii şi a celorlalte semne distinctive
Marca şi celelalte semne distinctive au o putere de atracţie cu atât mai mare cu cât sunt mai
bine cunoscute. Din această cauză, francizorul este obligat să sporească puterea de atracţie a
imaginii şi a renumelui mărcii sale (a semnelor distinctive) prin campanii publicitare adecvate,
reînnoite cu regularitate, realizate atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Însă francizorul
trebuie să aibă grijă ca mesajul publicitar să fie abil şi diversificat, în concordanţă cu specificul
activităţii desfăşurată de francizat şi să reflecte în mod onest potenţialul acestuia, în aşa fel încât
clientela să capete încredere în imaginea de marcă prezentată.
Obligaţiile francizatului
Obligaţia de a utiliza marca licenţiată potrivit cu indicaţiile date de francizor
Contractul de franciză este încheiat cu scopul de a se acorda francizatului dreptul de a
utiliza marca de fabrică, de comerţ sau de servicii.
Totodată are menirea de a acorda şi dreptul de a utiliza celelalte bunuri încorporate în
desfăşurarea propriei activităţi.
În acest sens, francizatul are obligaţia de a utiliza marca francizorului conform celor
stabilite de acesta şi numai în scopul pentru care i-a fost licenţiată. Mai mult, francizatul trebuie

72
să se asigure că dreptul la marcă ce i-a fost transmis este valabil şi nu este în pericol de a fi
exercitat de vreun terţ. Prin urmare, francizatul trebuie să verifice dacă au fost îndeplinite toate
condiţiile de înregistrare valabilă a mărcii pe teritoriul unde se execută contractul. În cazul în
care marca nu este înregistrată în mod valabil, francizatul trebuie să depună toate diligenţele
pentru a îndeplini cerinţele legale de înregistrare fie direct de francizor, fie de francizat în numele
şi pe seama francizorului.
Pentru ca activitatea desfăşurată în temeiul contractului de franciză să aibă succes, se
arată în doctrină, francizorul are obligaţia de a menţine şi de a cultiva imaginea de marcă, care
constituie aspectul important în atragerea clientelei.
Obligaţia de a păstra bunul renume al mărcii francizorului
Francizorul pune la dispoziţia francizatului o marcă de renume, care are o anumită valoare
intrinsecă. Având în vedere faptul că valoarea acesteia depinde în mare parte de calităţile celui
care o utilizează, francizatul este obligat să o exploateze în aşa fel încât să păstreze, cel puţin,
renumele iniţial, dacă nu chiar să contribuie la sporirea acestuia.
Francizatul trebuie să respecte imaginea mărcii şi a celorlalte semne distinctive ale
francizorului; în acest sens, pe de-o parte are obligaţia de a le utiliza în condiţii stabilite de
francizor, iar pe de altă parte, de a păstra calitatea serviciilor şi/sau calitatea produselor care
poartă marca francizorului. Diminuarea calităţii serviciilor prestate, a produselor fabricate sau
comercializate conduce inevitabil la degradarea mărcii, la pierderea valorii francizei. Francizorul
fixează clientela deja ataşată de marcă şi atrasă prin campania publicitară 54.
Obligaţia de remunerare a francizorului
Obligaţia de remunerare a francizorului reprezintă una dintre obligaţiile principale ce îi
revin francizatului.
Preţul poate fi stabilit şi plătit în diferite modalităţi, cum ar fi : o sumă iniţială, redevenţe
variabile sau fixe, dar şi combinaţii între aceste modalităţi.
De regulă, francizatul este obligat să achite ab initio o sumă de bani cu titlu de redevenţă
iniţială, care poate fi determinată în suma absolută sau forfetară. Această plată este justificată de
faptul că francizatul beneficiază, dinainte de a începe efectiv desfăşurarea activităţii, de asistenţă
din partea francizorului, de o pregătire iniţială (deci de comunicare de know-how), precum şi de
alte servicii 55.
Obligaţia de confidenţialitate
Contractul de franciză are ca obiect, printre altele, şi dreptul francizatului de a utiliza know-
how-ul francizorului şi prin aceasta de a avea acces la o serie de informaţii secrete, care îi permit
desfăşurarea cu succes a activităţii. Astfel că, francizatul, cât şi personalul acestuia, care iau
cunostiinţă de secretele comerciale, tehnice şi de altă natură ale francizorului, cuprinse în know-
how, au obligaţia de a păstra confidenţialitatea, de a nu divulga aceste secrete către terţi şi/sau de a
nu le utiliza în alte scopuri, decât cele pentru care le-au fost dezvăluite, sau chiar în scopuri
proprii, fără consimţământul francizorului.
Obligaţia de cooperare cu francizorul
Obligaţia de colaborare a părţilor contractante este specifică tuturor contractelor comerciale
sinalagmatice, fiind o consecinţă directă a executării cu bună credinţă a obligaţiilor asumate de
părţi 56.

54
55
P. Le Tourneau, (1992) Quelques aspects des publicités commerciales. Gaz.Pal. Nr.2, p. 847
P. Le Tourneau, (1992) op.cit., p.70.
56
I. Macovei, A. Amititeloaie, (2000) Contractul de franciză, o formulă care poate garanta succesul în afaceri, Ed.
Candy, Iaşi , p.43.
 Totodată, francizatul îi transmite francizorului date şi informaţii contabile, comerciale şi
financiare care să îi permită acestuia să elaboreze previziuni şi strategii de dezvoltare, adaptate
francizatului. De asemenea, francizatul îi va comunica francizorului propunerile sale de
îmbunătăţire a conceptului de franciză şi de perfecţionare a know-how-ului, pe care acesta din
urmă le va verifica, eventual în unitatea sa pilot, şi dacă se dovedesc viabile le va retransmite
francizatului.
Prin urmare, francizatul este un veritabil factor de dezvoltare a activităţii, fiind interfaţa
între francizor (aflat în amonte) şi clientela (aflată în aval) şi crează cadrul de adaptare a ofertei
la cerere 57.

Încetarea contractului de franciză

Pe scara Richter a evenimentelor semnificative în relaţie de franciză, terminarea
contractului este în zona cea mai extremă. Rezilierea de către francizor a francizei acordate
francizatului este sancţiunea finală, care este exprimată categoric prin termenul "privare de
drepturi". Necesitatea de a proteja investiţia francizatului de rezilierea oportunistă a francizorului
a fost si va fi o temă constantă în cadrul dezbaterii normative, dar absentă datelor cantitative ce
nu a sprijinit calitatea dezbaterii.
Rezilierea este ultima sancţiune contractuală. În conformitate cu principiile de drept
comun bine stabilite, un contract poate fi reziliat înainte de expirarea termenului său în cazul în
care cealaltă parte comite o încălcare gravă sau cu un preaviz rezonabil, în cazul în care nu există
niciun termen specificat. Părţile, prin contract pot modifica principiile implicite prin furnizarea
de restricţii privind dreptul de anulare sau autorizarea rezilierii fără o cauză anume. Libertatea
tradiţională a principiilor contractuale permite părţilor să prevadă în mod expres consecinţele
rezilierii prin specificarea condiţiilor particulare sau evenimente care pot apărea în cazul
rezilierii. În cazul contractelor de franciză, rezilierea şi consecinţele sale sunt invariabil
prevăzute.
În ceea ce priveşte dispoziţiile de terminare Hadfield (1990), într-o analiză a frecvenţei
clauzelor contractuale, notează că francizaţii, în general, trebuie să înţeleagă că orice încălcare a
unui termen al contractului, inclusiv detaliile manualului operaţional, constituie o încălcare gravă
şi reprezintă o bază pentru rezilierea contractului 58.
Clauzele care pot sta la baza încetării contractului de franciză pot fi:
 Clauze naturale: decesul/ lichidarea uneia dintre părţi şi împlinirea termenului
 Încetarea contractului pentru culpa unei părţi
Decesul sau lichidarea uneia dintre părti - contractul este încheiat ţinând seama de
personalitatea celui interesat. Dacă acesta dispare este normală rezilierea. Este preferabil să se
prevadă încetarea în cazul în care cei având cauza nu doresc să continue contractul său nu sunt
competenţi să o facă. Diferită este ipoteza în care intervine lichidarea judiciară sau redresarea
judiciară a unei societăţi care nu permite contractanţilor să rupă contractul, dacă judecătorul
sindic decide să menţină contractul.
Împlinirea termenului contractului – contractele pot fi cu durată determinată sau cu
durată nedeterminată.

57
P. Le Tourneau, (1992) Quelques aspects des publicités commerciales, Gaz.Pal. Nr.2, p.80
58
L. Frazer, A. Terry, (2002) Factors affecting franchise agreement terminations: lessons for the franchising sector,
Journal of Small Business Strategy. Vol. 13, No. l, p. 107-108

74
 Contractul cu durată determinată – termenul este prevăzut contractual, la finalul lui
fiecare parte reluându-şi libertatea.
Contractul cu durată nedeterminată – este reziliabil din principiu în orice moment de
către una dintre părţi. Părţilele sunt ţinute să respecte un anume preaviz în cazul deciziei de a
rupe contractul. În lipsa unui preaviz din partea francizorului, acesta datorează reparaţii
beneficiarului pentru întreg prejudiciul suferit în domeniul comercial cât şi material, eventual şi
moral. Dacă beneficiarul rupe contractul fără preaviz, francizorul ar putea să ceară despăgubiri şi
interese beneficiarului(francizatului) probând prejudiciul său. Fiecare element al prejudiciului
terbuie astfel probat.
Încetarea contractului pentru culpa unei părţi
Se pot distinge două situaţii:
1. contractul conţine o clauză rezolutorie = rezoluţia de plin drept constatată de către
judecator; această reziliere este automată în cazul în care părţile stipulează că nu este
nevoie de intervenţia instanţei de judecată.
2. francizorul poate cere rezilierea judiciară nefiind o reziliere automată.
Clauza rezolutorie – trebuie să prevadă în termeni clari ca în caz de neîndeplinire de către
beneficiar a uneia dintre obligaţiile sale, după punerea în întârziere rămasă fără efect într-un
anume termen şi prin scrisoare recomandată cu aviz de recepţie care notifică acea neîndeplinire a
obligaţiei, are loc rezilierea. În general clauza acoperă orice tip de neîndeplinire a obligaţiilor şi
prevede un termen în care beneficiarul poate să repare această lipsă. În primul rând trebuie ca
francizorul să respecte mecanismul şi mai ales să acorde beneficiarului un termen în care să
remedieze lipsurile în executarea contractului. Beneficiarul nu poate să se sustragă efectului
automat al clauzei. Contractul va fi reziliat de drept iar judecătorul nu poate decât să o constate.
Rezilierea judiciară în contractul de franciză - În această judecatorul are o largă putere de
apreciere în aplicarea acestei clauze (art.1020, 1021 C.civ). O parte va invoca culpa celeilalte
părţi în îndeplinirea obligaţiilor contractuale. Culpa trebuie să fie de o anumita gravitate care să
justifice ruptura. De cele mai multe ori este o cerere subsidiară atunci când clauza rezolutorie
antrenează anumite dubii în mecanismul aplicării ei, sau validitatea ei este incertă. Această cale
este mai puţin sigură decât clauza rezolutorie deoarece judecătorul poate aprecia că este vorba de
o culpă contractuală insuficient de gravă pentru a justifica ruptura contractului.
Francizorul poate cere rezilierea în cazul de neplată a redevenţelor sau a mărfii, încalcarea
clauzei de exclusivitate, violarea respectului pentru imaginea mărcii, violarea clauzei de intuitu
personae în act de schimbare a conducerii beneficiarului care nu a fost acceptatî, violarea clauzei
de nonconcurenţă în cursul contractului.
Beneficiarul poate cere rezilierea dacă francizorul nu respectă obligaţiile de
aprovizionare, dacă violează clauza de exclusivitate, dacă nu procedează la transmiterea know
how-ului sau acesta se dovedeste inexistent 59.
Efectele încetării contractului de franciză
Restituirea şi reparaţiile sunt efectele desfiinţării care prezintă importanţa şi particularităţi
în cazul contractului de franciză.
Atunci când contractul de franciză încetează, drepturile incorporale transmise spre
folosinţa francizatului vor fi restituite francizorului. Astfel francizatul nu va mai putea folosi nici
marca, nici alte semne distinctive şi nu va mai putea uza know-how-ul transmis.

59
Articol online, http://www.franciza.org.ro/incetarea-contractului-de-franciza.html
 De la data încetării contractului îşi vor produce efectele clauzele de nonconcurenţă
convenite de părţi. Legea noastra limitează clauzele de nonconcurenţă doar la protejarea know-
how-ului şi nu conţine un termen, asemănător celui din Regulamentul 4087/88, dar pentru că
astfel de cauze să fie validate în justiţie este necesar ca ele să fie limitate în timp, în obiect şi în
conţinut.
Problema prezintă o importanţă specială în cazul stocurilor. Soluţia restituirii contra cost
a produselor în stoc la încetarea contractului către francizor se justifică pe unitatea economică
formată de francizor şi francizat în temeiul contractului de franciză. Solutia nerestituirii
produselor în stoc se întemeiază pe argumente de ordin exclusiv juridic: francizatul a cumparat
fără condiţii produsele rămase în stoc pe riscul său. Solutia recunoaşterii dreptului de a vinde
produse rămase în stoc echivalează cu o prelungire a contractului de franciză şi poate încuraja
abuzurile francizatului, chiar dacă, aparent, pare cea mai echitabilă.
În faţa acestor soluţii posibile şi care nu pot da satisfacţie deplină şi nici nu sunt la
adăpost de critici, este de preferat negocierea unei clauze privind stocurile la încetarea
contractului.
Cu privire la reparaţii, atunci când încetarea contractului este urmare a conduitei
culpabile a uneia dintre părţi, iar aceasta a pricinuit prejudicii co-contractantului, acesta este
îndreptăţit la despăgubiri potrivit regurilor dreptului comun. Nu se pot recunoaşte francizatului
dreptul la despăgubiri pentru clientela pierdută 60.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE FRANCIZĂ
(franchising)
Încheiat astăzi .........................
la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. ............................................ (denumirea şi forma societăţii), cu sediul în
.................................................., (localitatea).............. str. .................... nr. ............., ţara
....................................., înregistrată în ............................................................... (entitatea
corespunzătoare ţării respective) sub nr. ......... din ............, având contul nr. ........................
deschis la ...................., telefon ....................., fax ........................, reprezentată prin
............................................... (numele şi prenumele), cu funcţia de ......................., în
calitate de francizor şi
1.2. S.C. ...................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul
social în ......................................, (localitatea)str. .......................................... nr. ......, bloc ......,
scară ......,etaj....., apartament ......, judeţul/sectorul ......................, având codul unic de
înregistrare nr. ......, atribut fiscal ................................. şi număr de ordine în registrul
comerţului ............./.........../........., contul nr. ............................ deschis la .................., telefon
................, fax ............, reprezentată prin .......................... cu funcţia de ................., în calitate de
beneficiar
sau

60
V. Roş, (1999) op.cit., p.73.

76
1.2. Asociaţia familială ..................., cu sediul în ...................................., (localitatea) str.
..........................nr......,bloc ......, scară ......, etaj ......, apartament ......, judeţul/sectorul
..........................., posesoarea autorizaţiei nr. .............. din .........................., eliberată de
..................................., având contul nr. ......................... deschis la ..............................,
reprezentată de ............................, cu funcţia de ................., în calitate de beneficiar
sau
1.2. ................................................ (numele şi prenumele) , cu domiciliul în
..................................., (localitatea) str. ................................ nr. ......, bloc ......, scară ......, etaj
......, apartament ......, judeţul/sectorul............, posesorul (posesoarea) autorizaţiei nr. ...............
din ..................., eliberată de ......................., persoană fizică care desfăşoară activitate economică
în mod independent în calitate de beneficiar au convenit să încheie prezentul contract de
franciză (franchising), cu respectarea următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie transmiterea de către francizor beneficiarului
a dreptului de a exploata produsele/tehnologia/serviciile sale sub denumirea şi asistenţa sa.
2.2. Produsele/tehologia/serviciile francizorului care poartă marca ........................., pentru care se
transmite beneficiarului dreptul de a exploata, sunt prevăzute în anexă.
2.3. Beneficiarul va comercializa produsele/tehnologia/serviciile purtând marca francizorului
prin reţeaua de magazine care funcţionează în teritoriul ........................., în conformitate cu
practica de afaceri a francizorului.
2.4. Produsele/tehnologia/serviciile francizorului vor fi livrate la preţurile prevăzute în anexă. Ele
includ/nu includ ..................................................................................................... .
2.5. Beneficiarul va plăti preţul produselor/tehnologiei/serviciilor în termen de ............. zile de la
data livrării lor.
2.6. Preţurile pot fi modificate numai prin acordul scris al părţilor, după o prealabilă înştiinţare
cu cel puţin ......... zile înainte de data aplicării noilor preţuri.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ............... ani, începând cu data semnării
acestuia, astfel încât beneficiarul să-şi poată amortiza investiţia.
3.2. Părţile contractante pot coveni la prelungirea duratei contractului prin act adiţional.
3.3. În cazul în care francizorul nu mai intenţionează să prelungească durata contractului,
se obligă să-l înştiinţeze pe beneficiar, printr-o notificare scrisă, cu cel puţin ..... zile/luni înainte
de data încetării lui.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. Beneficiarul se obligă să plătească francizorului o taxă de intrare în reţeaua de franciză în
sumă de ......................... LEI/EURO/USD, la semnarea prezentului contract.
La reînnoirea/prelungirea contractului, beneficiarul va plăti o nouă taxă de intrare ce va fi
negociată de părţi.
4.2. Beneficiarul va plăti o redevenţă de .........% din .............. în care au fost/nu au fost incluse
................................................................................................................................................. .
4.3. Redevenţa se achită în ultima zi a lunii/trimestrului/semestrului/anului pentru care se face
plata, prin mijlocirea conturilor indicate în partea introductivă a prezentului contract.
La reînnoirea/prelungirea contractului, redevenţa va fi renegociată de părţi.
V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
5.1. Francizorul se obligă:
a) să pună la dispoziţia beneficiarului, în mod gratuit, design-ul, instrucţiunile necesare privitoare
la mobilier şi decorare pentru spaţiile de fabricaţie/desfacere/ser- vicii, spaţii pe care, în prealabil
le-a avizat;
b) să confere beneficiarului dreptul de exploatare a produselor, marca de fabrică, de comerţ sau de
serviciu, al căror titular este;
c) să asigure beneficiarului produsele în regim de continuitate, în contingentele can-
titative/valorice prevăzute în anexă, conform Regulilor „INCOTERMS“ în vigoare;
d) să acorde, în mod gratuit, asistenţă tehnică în domeniile managementului şi instruirii
profesionale a personalului, pe toată durata contractului;
e) să transmită beneficiarului până la data de ........... planul de marketing, licenţa şi know-how-ul
procesului de fabricaţie şi distribuţie deja existent;
f) să fie titularul drepturilor de proprietate industrială asupra mărcii înregistrate, pe o durată mai
mare decât durata prevăzută de prezentul contract;
g) să nu folosească nici o altă marcă sau nume pentru produsele respective, altele decât cele care
au fost cesionate de francizor beneficiarului;
h) să acţioneze pentru promovarea mărcii de fabrică, de comerţ sau de serviciu folosind
toate mijloacele umane, materiale şi financiare în cercetare, în vederea asigurării viabilităţii şi
dezvoltării produselor;
i) să controleze respectarea know-how-ului, a elementelor constitutive ale imaginii mărcilor de
fabrică, de comerţ sau de serviciu, a modului cum se efectuează pu- blicitatea, a funcţionării
punctelor de fabricaţie şi/sau de desfacere ori servicii deschise de beneficiar;
j) să nu numească, pe întreaga durată a contractului, un alt beneficiar sau distribuitor pentru
produsele şi/sau serviciile care fac obiectul prezentului contract;
k) să garanteze produsele şi/sau serviciile care fac obiectul prezentului contract conform
termenelor înscrise în anexă;
l) să notifice, în scris, beneficiarului orice încălcare a obligaţiilor contractuale şi să-i
acorde termene rezonabile de remediere;
m) în decursul fiecărui an, să instruiască, pe cheltuiala sa/beneficiarului, în tehnologii de
fabricaţie/tehnici şi metode de distribuţie a produselor/serviciilor, la sediul său, pe perioadele
stabilite de părţi.
5.2. Obligaţiile beneficiarului sunt următoarele:
a) să fabrice şi să comercializeze produsele sau să presteze serviciile care fac obiectul prezentului
contract, cu respectarea strictă a licenţelor francizorului, a tehnologiei, procedeelor şi metodelor
tehnice ale acestuia;
b) să vândă produsele/serviciile numai în zona determinată de prezentul contract;
c) să efectueze investiţii pentru a pune în aplicare formula de producţie a francizorului, să doteze şi
să decoreze punctele de desfacere sau de servicii, conform designului şi instrucţiunilor
francizorului;
d) să lanseze comenzi cu ................. zile înainte de deschiderea fiecărui punct de desfacere,
pentru cantităţile de produse necesare desfacerii şi constituirii stocului care să-i permită o
activitate continuă;
e) să comercializeze produsele/serviciile care fac obiectul prezentului contract la preţurile
maximale prevăzute în anexă;
f) să utilizeze know-how-ul, mărcile de fabrică, de comerţ sau de serviciu, emblemele şi
informaţiile ce-i sunt furnizate de francizor conform clauzelor prezentului contract şi numai
pentru produsele/serviciile respective, fiindu-i interzis să le folosească şi/sau să le înstrăineze, în
folos propriu, către terţe persoane fizice sau juridice;
g) să supravegheze modul cum se pregăteşte personalul la cursurile de instruire organizate de
francizor şi să plătească sumele care reprezintă cheltuielile făcute în acest scop;
h) să desfăşoare întreaga activitate sub numele comercial/marca francizorului şi să facă cunoscut
consumatorilor şi altor terţe persoane fizice şi juridice faptul că este beneficiarul francizorului;
i) să-l informeze permanent pe francizor privitor la modificările legislative, administrative şi de
afaceri, precum şi la performanţele, la situaţia reală fianciară şi de gestiune în legătură cu
franciza;
j) să realizeze o publicitate adecvată produselor şi serviciilor care fac obiectul prezentului
contract, precum şi numelui francizorului, mărcilor de fabrică, de comerţ şi de servicii, emblemei
sale etc.;
k) să achite francizorului, la termenele şi în condiţiile prevăzute de prezentul contract, taxa de
intrare, redevenţa, contravaloarea produselor ce i se furnizează, cheltuielile efectuate cu
instruirea personalului ş.a.;
l) să păstreze confidenţialitatea know-how-ului atât pe toată durata prezentului contract, cât şi
ulterior.

VI. GARANŢII
6.1. Francizorul garantează produsele în limitele termenelor de garanţie prevăzute în anexă.
6.2. Beneficiarul garantează, la rândul său, produsele pe care le vinde, în limitele
aceloraşi termene şi asigură cumpărătorilor service-ul în mod gratuit înăuntrul termenelor
respective.
6.3. Francizorul se obligă să asigure, pe cheltuiala sa, prin grija beneficiarului, service-ul pentru
produsele necorespunzătoare.
Beneficiarul va organiza puncte de service conform instrucţiunilor şi pe cheltuiala francizorului,
urmând a fi dotate în mod corespunzător documentaţiei transmise de acesta. Francizorul se
obligă să transmită beneficiarului în termen de ............ zile de la data semnării prezentului
contract, documentaţia necesară privind organizarea, dotarea şi funcţionarea punctelor de
service.

VII. ALTE CLAUZE

7.1. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care
le vor deţine ca urmare a executării clauzelor prezentului contract, potrivit angajamentului anexă.
7.2. Beneficiarul nu va promova distribuirea produselor în afara teritoriului stabilit de părţi şi nici
nu va vinde produse similare cu cele care fac obiectul prezentului contract, dar va putea
onora comenzi pentru livrarea de produse în afara acestui teritoriu, dacă vor proveni de la
consumatori şi/sau de la alţi beneficiari ai francizorului.
De asemenea, beneficiarul se obligă să respecte cu stricteţe drepturile francizorului asupra
mărcilor de fabricaţie, comerţ şi servicii, a know-how-ului şi emblemei sale, să nu le
folosească în interes propriu şi/sau să nu le înstrăineze terţilor, atât pe toată durata contractului,
cât şi ulterior.
7.3. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul
contract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent.
7.4. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor prezentului contract nu va avea nici un efect asupra
obligaţiilor deja scadente între părţi şi nu este de natură să înlăture răspunderea părţii care, din
vina sa, a determinat încetarea contractului.

VIII. CLAUZA PENALĂ

8.1. În cazul în care beneficiarul nu-şi achită, la termen, taxa de intrare, redevenţe, preţul
produselor ş.a. se obligă să plătească o penalizare de .......... % din suma datorată.
8.2. Dacă părţile nu îşi îndeplinesc sau îşi îndeplinesc în mod necorespunzător obligaţiile
asumate prin prezentul contract, partea care va suferi o pagubă materială are dreptul la daune-
interese.

IX. FORŢA MAJORĂ

9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de
executarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de
forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de
.................,(zile, ore) producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea
limitării consecinţelor lui.
9.3. Dacă în termen de ................ (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare
recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la
data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

XI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

11.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de
reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile
de procedură arbitrală ale acestei Curţi.
11.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie
sau
11.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă,
părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

80
XII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI
12.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal
arbitral/unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
a) în termen de .............. zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la
cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare din
obligaţiile ce-i revin;
b) este declarată în incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare
judiciară (faliment), înainte de începerea executării clauzelor prezentului contract;
c) cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract, fără acordul
celeilalte părţi.
12.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va
notifica celeilalte părţi, cu cel puţin ............. zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi
producă efectele.
12.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente
între părţile contractante.
12.4. Prevederile prezentului capitol nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat
încetarea contractului.

XIII. CLAUZE FINALE

13.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile
contractante.
13.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură oricealtă înţelegre verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
13.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ........................... exemplare, din care
................... .

FRANCIZOR BENEFICIAR

Anexa nr. ..................

la contractul nr. ................ din ..................

Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a

fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex contractului încheiat
între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la .......................

I. OBIECT
1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ....................................... ca efect al executării
contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale.
2. în sensul prevederilor pct. 1, sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:
a) ........................................................................................................
b) ..................................................................................................................
c) ..................................................................................................... etc.
3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis-
poziţie:
a) ........................................................................................................................
b) ....................................................................................................................
c) ................................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR

4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori
documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor
implicate în executarea contractului sus-menţionat.
5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii,
consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile
şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ....................... aprobă, în scris,
această posibilitate.
6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor
decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop.

III. DURATA ANGAJAMENTULUI

7. Durata prezentului angajament este de ......................... începând cu data semnării acestuia, în
afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de
termen.
8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu ................. înainte de a deveni efectivă
hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament.

IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI

9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri
astfel: .................................................................................................................
10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:
a) dacă datele, informaţiile sau documente erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de
la..................................................
b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială;
c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit
acordul scris pentru aceasta;
d) dacă datele, informaţiile sau documentelele erau de circulaţie publică la data
dezvăluirii lor;
e) dacă ............................... a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, informaţiile sau
documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI
11. Încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7.
12. Începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu
mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din acestea.
Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ............................... în .......................
exemplare, din care .........................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR
 CURS 11. Contractul de know-how

Reglementare
Deşi nu are o reglementare de sine stătătoare în legislaţia noastră, putem regăsi o
definiţie legală a know-how-ului în OG 52/1997 privind regimul juridic al francizei, modificată
şi aprobată prin Legea nr. 79/1998, astfel cum veţi observa în rândurile care urmează.

Definiţie
Contractul de know-how este acel contract prin care o parte, denumită furnizor, se obligă
să asigure unei alte părţi, denumită nebeficiar, cunoştiinţele tehnice necesare (brevetabile sau
nebrevetabile)61 fabricării sau comercializării unor produse, pe o perioadă determinată şi în
schimbul unui preţ.

Conceptul de Know-how
Termenul de know-how se referă de obicei la o multitudine de cunoştinţe tehnice,
informaţii comerciale şi de experienţă dezvoltate şi achiziţionate de către o întreprindere de
producţie specializată. Acesta este adesea redusă la forma unui manual de operare sau reflectat în
documente similare. Multe dintre caracteristicile de succes ale francizelor rezidă în know-how,
secrete comerciale şi informaţii confidenţiale. Este important de remarcat faptul că, în cazul în
care know-how-ul sau secretele comerciale devin publice, acestea nu vor mai fi protejate putând
deveni lipsite de valoare. Prin urmare, dispoziţiile referitoare la competenţa confidenţialităţii ar
trebui incluse în contractul de franciză şi/sau în contractele de muncă 62.
Know-how-ul a fost definit după adoptarea Ordonanţei nr. 52/1997 ca fiind:
 cunoştinţe tehnice prezentând o noutate relativă şi subiectivă, nebrevetabile sau
brevetabile dar nebrevetate, referitoare la fabricarea, funcţionarea, întreţinerera
ori comercializarea unor mărfuri sau privitoare la elaborarea şi punerea în lucrare
a unor tehnici ori procedee;
 ansamblul formulelor, definiţiilor tehnice, documentelor, desenelor şi modelelor,
reţetelor tehnice, procedeelor, experienţei de producţie şi a altor asemenea
elemente ce servesc la fabricarea unui produs determinat;
 formulă prin care se desemnează arta de fabricaţie, subsumând ansamblul de
noţiuni, de cunoştinţe şi experienţă, de operaţii şi procedee necesare unui produs;
 cunoştinţele şi experienţa acumulată pentru aplicarea în practică a unei anumite
tehnici;
 expresie ce desemnează procedeele de fabricaţie sau cunoştinţe privitoare la
utilizarea şi aplicarea de tehnici industriale.
Termenul de know-how este preluat din dreptul american, unde „know-how” reprezintă
prescurtarea locuţiunii know how to do it şi este întrebuinţat ca atare, legiuitorul român optând în
a nu-l traduce, cum s-a procedat, de exemplu, în limbajul juridic francez unde s-a implementat
traducerea formei abreviate, respectiv aceea de savoir-faire.

61
Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 653
62
A. Kachra, R.E. White, Know-How Transfer: The Role of Social, Economic/Competitive, and Firm Boundary
Factors. Strategic Management Journal Vol. 29, No. 4, Apr. 2008, p. 425-445.
 Prin actele normative ulterioare, respectiv Regulamentul Consiliului Concurenţei privind
aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurenţei nr. 21/1996, în cazul înţelegerilor verticale şi
Regulamentul Consiliului Concurenţei privind exceptarea acordurilor de transfer de tehnologie
de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, au fost adoptate în
dreptul român definiţii ale know-how-ului care se îndepărteză de definiţia O.G. nr. 52/1997, dar
care se apropie până la identitate cu definiţiile din dreptul comunitar.

PĂRŢI
Furnizor- partea care asigură cunoştiinţele necesare fabricării sau comercializării unor
produse.
Beneficiar- partea căreia i se asigură cunoştiinţele necesare fabricării sau comercializării
unor produse.

Trăsături
Contractul de know-how este un contract:
- sinalagmatic
- oneros
- consensual însă supus formei scrise.

Condiţii de valabilitate a contractului.

Pentru încheierea valabilă a contractului de know-how este necesară existenţa condiţiilor
generale de valabilitate a contractelor prevăzute de art. 948 Cod civil (consimţământul părţilor,
capacitatea, cauza licită a obligaţiei contractuale, obiectul contractului).
În legătură cu obiectul acestui contract, trebuie făcută precizarea că el este destul de greu
de identificat. Pentru a putea stabili cu exactitate întinderea drepturilor şi obligaţiilor părţilor
unui contract de know-how este necesară descrierea cu exactitate în cuprinsul contractului sau într-
un document anexat a informaţiilor şi cunoştinţelor nebrevetabile sau brevetabile, dar nebrevetate,
precum şi determinarea produsului sau serviciului la care aceste informaţii şi cunoştinţe se aplică,
în scopul producerii sau al exploatării lor63.

Particularităţile contractului
Prin el se transmit cunoştiinţele necesre fabricării sau comercializării unor produse-
cunoştiinţe care au caracter confidenţial. Acestea nu sunt încă brevetate, ri sunt nebrevetabile ori
brevetabile, şi deşi nu îndeplinesc condiţiile unei invenţii, li se asigură un monopol de fapt
asupra lor (date, informaţii, experienţă, abilitate).
Protecţia know-how-ului se face printr-un contract de opţiune, prealabil celui de know-
how, a clauzei de confidenţialitate din contrat, etc.
Furnizorul transmite datele, informaţiile, documentaţia tehnică, experienţa, abilităţile,
asigurând aşadar o asistenţă de specialitate.
Părţile pot să convină clauze speciale privind eventualitate perfecţionării ulterioare a
know-how-ului, interzicerea utilizării cunoştiinţelor respective după încetarea contractului, unele
restricţii în exploatare, clauze de exclusivitate, etc 64.
Know-how-ul este un pachet de informaţii şi cunoştinţe tehnice, nebrevetabile sau
brevetabile, dar niciodată brevetate.Cu toate acestea, există posibilitatea transmiterii ansamblului

63
Articol online referitor la contractul de know-how, http://avocatmarta.ro/2009/02/contractul-de-know-how/
64
Iosif R. Urs, M . Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 654
de cunoştinţe tehnice ce alcătuieşte know-how-ul şi separat, printr-un contract care nu include şi
drepturi protejate prin brevet.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE KNOW-HOW
Încheiat astăzi .........................
la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. ................................................. (denumirea şi forma societăţii), cu sediul în
..................................., (localitatea) str. .............................. nr. ......, bloc ......, scară ......, etaj
......, apartament ......, judeţul/sectorul .................................., înregistrată în
........................................................................................... (entitatea corespunzătoare registrului
comerţului), sub nr. ...............................din ...................., având contul nr. .................. deschis la
.................., telefon ....................,fax ...................., reprezentată prin .............................................
(numele şi prenumele), cu funcţia de ..................................., în calitate de furnizor
şi
1.2. S.C. ................................................................. S.N.C./S.C.S./S.A./S.C.A./S.R.L. cu sediul
social în ................................................., (localitatea) str. ...................................... nr. ......, bloc
......, scară ......, etaj ......, apartament ........................, judeţul/sectorul ..................................,
având codul unic de înregistrare nr. .........., atribut fiscal ...................................... şi număr de
ordine în registrul comerţului ........../......../.........., contul nr. ........................... deschis la
...................., telefon ................., fax .............., reprezentată prin ........................., cu funcţia de
..............., în calitate de beneficiar
au convenit să încheie prezentul contract de know-how, cu respectarea următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul contractului îl constituie transmiterea de către furnizor beneficiarului a
cunoştinţelor (date, informaţii, documente, experienţă, abilităţi) necesare fabricării sau
comercializării produselor prevăzute în anexă.
2.2. În scopul implementării şi asimilării know-how-ului, furnizorul se obligă să trimită
spe- cialişti sau/şi să primească pentru instruire personal al beneficiarului, furnizând şi
materialele corespunzătoare.
2.3. În cazul în care furnizorul dobândeşte, ulterior, un brevet pentru cunoştinţele transmise prin
know-how, nu poate opune beneficiarului brevetul respectiv. Dacă în ceea ce priveşte
cunoştinţele transmise de furnizor, dobândeşte brevet o terţă persoană, beneficiarul know-how-
ului poate ca, după caz, să sisteze plata redevenţelor, să solicite reducerea lor ori să ceară
rezilierea contractului.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ........................... , începând cu data semnării lui.
3.2. Cu ..................................... (zile, luni) părţile pot conveni prelungirea prezentului contract
printr-un act adiţional.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. În schimbul cunoştinţelor transmise de furnizor beneficiarul va plăti o redevenţă în
LEI/EURO/USD după cum urmează:
............................................................................................................................................................
4.2. Cuantumul redevenţei poate fi modificat, cu acordul scris al părţilor, după ce partea
iniţiatoare a notificat intenţia, cu cel puţin .......... zile înainte.
4.3. Plata redevenţei se va face astfel:
a) cuantumul .......................................................................................................... ;
b) datele efectuării plăţii ....................................................................................... ;
c) locul efectuării plăţii ........................................................................................ ;
d) modalitatea de plată ....................................................................................... .
4.4. Conturile din şi în care se va face plata redevenţei sunt indicate în partea
introductivă a prezentului contract.

V. DREPTURI ŞI OBLIGAŢII
5.1. Furnizorul se obligă:
a) să comunice beneficiarului toate cunoştinţele tehnice stabilite în anexă, asigurându-l de
utilizarea completă şi eficientă a lor, în care scop:
1. va preda beneficiarului documentele, materialele şi instrucţiunile ce conţin
cunoştinţele respective, indicând modul de utilizare a lor;
2. va asigura beneficiarului asistenţă tehnică necesară pe toată durata con-
tractului prin trimiterea de specialişti şi primirea pentru instruire a personalului
convenit, în scopul perfecţionării calificării, astfel încât să dobân- dească
priceperea necesară pentru exploatarea completă şi eficientă a know-how-
ului;
b) să asigure exploatarea continuă a cunoştinţelor tehnice transmise, pe toată durata
contractului;
c) să păstreze secretul cunoştinţelor tehnice6) transmise beneficiarului, pe toată durata
valabilităţii contractului şi, după expirarea acestuia, pe o durată de 1) .............. ani.
5.2. Obligaţiile beneficiarului sunt următoarele:
a) să exploateze integral cunoştinţele tehnice transmise de furnizor2);
b) să păstreze secretul cunoştinţelor tehnice transmise de furnizor 3), pe întreaga
durată a contractului şi ............... ani după data expirării lui;
c) să asigure păstrarea calităţii mărfurilor produse şi comercializate de furnizor4).
5.3. Beneficiarul are dreptul să comunice cunoştinţele tehnice transmise de furnizor, filialelor sau
furnizorilor săi, în limitele impuse de executarea obligaţiilor asumate de aceştia faţă de el.
5.4. Părţile se obligă să-şi comunice reciproc eventualele îmbunătăţiri aduse oricărora dintre ele-
mentele ce ţin de obiectul contractului, pe parcursul executării lui5).
5.5. La expirarea contractului, furnizorul şi beneficiarul de know-how vor putea exploata gratuit
şi nelimitat cunoştinţele care fac obiectul acestuia, inclusiv eventualele perfecţionări duse în
cursul duratei prezentului contract.

VI. ALTE CLAUZE

6.1. Prezentul contract este guvernat de legea .................................................................. 6) (ţara a
cărei lege i se aplică).
6.2. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea cunoştinţelor transmise şi, respectiv, primite
conform angajamentului anexă.
6.3. Rezilierea parţială sau totală a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligaţiilor
deja scadente între părţi şi nici nu este de natură să înlăture răspunderea părţii care, din culpa sa,
a determinat încetarea contractului.
6.4. În cazul în care una sau mai multe clauze ale prezentului contract vor fi declarate
nule, clauza/clauzele valide îşi vor produce, în continuare, efectele, cu excepţia cazurilor în care
clauza/clauzele anulate reprezintă o obligaţie esenţială.
În sensul prevederilor alineatului precedent, sunt considerate esenţiale următoarele obligaţii:
............................................................................................................................................................
6.5. Părţile contractante nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul con-
tract unei terţe persoane fără acordul expres, dat în scris, de către cedent.
Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de ........... zile
de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a
consimţit cesiunea contractului.

VII. FORŢA MAJORĂ

7.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau/şi parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
7.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de
.................................... (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în
vederea limitării consecinţelor lui.
7.3. Dacă în termen de ........................... (zile, ore)de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

VIII. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

8.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului
contract.
8.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
8.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
8.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate
prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

IX. CLAUZA PENALĂ

9.1. În cazul în care beneficiarul nu-şi achită redevenţa la termen şi în cuantumul stabilit se
obligă să plătească o penalizare de ......% din suma datorată.
9.2. În toate celelalte cazuri de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a clauzelor
prezentului contract părţile îşi datorează daune-interese.

X. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR
10.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de
reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile
de procedură arbitrală ale acestei Curţi.7)
10.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.
sau
10.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă,
părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

XI. ÎNCETAREA CONTRACTULUI

11.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui tribunal
arbitral/unei instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:
a) îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă, de
cealaltă parte, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea prezentului
contract;
b) este declarată în incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare (faliment)
înainte de începerea executării prezentului contract;
c) cesionează drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte
părţi.
11.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va
notifica celeilalte părţi cu cel puţin ............................................ zile înainte de data la care
încetarea urmează
să-şi producă efectele.
11.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente
între părţile contractante.
11.4. Prevederile prezentului capitol nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat
încetarea contractului.

XII. CLAUZE FINALE

12.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con-
tractante.
12.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
12.3. Prezentul contract s-a încheiat în ......... exemplare, din care .............. .

FURNIZOR BENEFICIAR

Anexa nr. .................

la contractul nr. ................ din ..................

Angajament
Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a
fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex contractului încheiat
între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la ....................... .

I. OBIECT
1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de ......................... ca efect al executării
contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale.
2. în sensul prevederilor pct. 1, sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:
a) ...................................................................................................................................
b) ...................................................................................................................................
c) ................................................................................................................................... etc.
3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la dis-
poziţie:
a) ...................................................................................................................................
b) ...................................................................................................................................
c) ................................................................................................................................... etc.

II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR

4. ....................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori docu-
mente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor
implicate în executarea contractului sus-menţionat.
5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii,
consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile
şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ............................ aprobă, în scris,
această posibilitate.
6. ..................................... va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul
luării unor decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt
scop.

III. DURATA ANGAJAMENTULUI

7. Durata prezentului angajament este de ........................... începând cu data semnării acestuia, în
afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi încetarea lui înainte de
termen.
8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .................... înainte de a deveni
efectivă hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament.

IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI

9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri
astfel:
..................................................................................................................................................
10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:
a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost
obţinute de la ..................................................
b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială;
c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a
primit acordul scris pentru aceasta;
 d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data
dezvăluirii lor;
e) dacă ............................ a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, informaţile
sau documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI
11. Încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7.
12. Începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu
mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi .................................... în .......................

exemplare, din care .........................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

Note

1. Întinderea se apreciază în raport de convenţia părţilor.

2. Exploatarea cunoştinţelor trebuie să fie efectivă şi efectuată leal şi să aibă un caracter
serios.
3. Indiferent dacă contractul are caracter exclusiv sau nu.
4. în cazul în care furnizorul îi conferă beneficiarului dreptul de a aplica marca sa pe
mărfurile fabricate sub licenţă.
5. În lipsa unei stipulaţii contrare comunicările respective vor avea caracter de gratuitate.
6. În lipsa indicaţiei privind legea ţării aplicabile, contractul este guvernat de legea ţării în care
îşi are sediul furnizorul de know-how.
7. Părţile pot alege şi o altă instanţă arbitrală, din ţara de origine a furnizorului, de exemplu.

90
 CURS 12. Contractul de leasing

Reglementare
Contractul de leasing are sediul juridic în OG nr. 51/1997, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 90/1998, ordonanţă republicată în M.Of. r. 9 din 12 ianuarie 2000, cu modificările şi
completările ulterioare.

Definiţie
Contractul de leasing este acel contract prin care, o parte, denumită locator/finanţator
transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun, al cărui proprietar
este, celeilalte părţi, denumită utilizator, contra unui preţ, urmând ca la sfârşitul perioadei de
leasing locatorul să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi
durata contractului ori de a înceta raporturile contractuale 65. Acest contract este o formă
complexă a creditului.

PĂRŢILE
Locator/finanţator- partea care transmite dreptul de folosinţă a unui bun, al cărui
proprietar este, în schimbul unui preţ, celeilalte părţi.
Utilizator- partea care solicită bunul de la locator/utilizator şi care plăteşte preţul/ rata de
leasing.

Trăsături
Contractul de leasing prezintă următoarele caractere juridice:
- contract consensual- prin acordul de voinţă
- sinalagmatic- prestaţii reciproce
- oneros- ambele părţi urmăresc un interes patrimonial
- comutativ- încă de la început, părţile îşi cunosc întinderea obligaţiilor
- cu executare succesivă- prestaţiile părţilor se execută pe o anumită perioadă, în
timp: transmiterea folosinţei şi plata ratelor de leasing la scadenţele convenite.

Particularităţile contractului
Contractul de leasing trece prin următoarele faze:
- oferta fermă, însoţită de lista cu bunurile care vor constitui obiectul contractului şi
de actele din care să rezulte situaţia sa financiară
- vânzarea-cumpărarea (utilizatorul are dreptul de a-şi alege cu acordul societăţii de
leasing, furnizorul, precum şi societatea care va asigura bunul)
- contractul de locaţie
- opţiunea finală a utilizatorului.
Bineînţeles, că pe lângă acestea, după împrejurări, se pot adăuga şi alte contracte
accesorii.
Contractul de leasing se încheie întotdeauna pe o perioadă de cel puţin un an.
Acest contract constituie titlu executoriu dcă utilizatorul u predă bunul la finalul
perioadei de leasing (dacă nu a optat să îl cumpere sau să prelungească contractul) ori în cazul
rezilierii din vina exclusivă a utilizatorului.

65
Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 662
 În baza contractului, utilizatorul are acţiune directă împotriva furnizorului, în cazul
reclamaţiilor privind livrarea, calitatea, asistenţa tehnică, service-ul necesar pe perioada de
garanţie şi post-garanţie, având de asemenea şi dreptul de a exercita acţiuni posesorii faţă de terţe
persoane.

PUBLICITATEA OPERAŢIUNILOR DE LEASING

În cazul leasingului finanaciar înregistrarea amortizării bunului care face obiectul
contractului se realizează de către utilizator/locatar, pe când, în cazul leasingului operaţional,
aceasta se realizează de către finanţator/locator.
Achiziţiile de bunuri mobile şi imobile, în cazul leasingului financiar, sunt tratate ca
invetiţii, fiind supuse amortizării în conformitate cu actele normative în vigoare. Înregistrarea
operaţiunilor de leasing în evidenţele contabile ale societăţilor care efectuează operaţiuni de
leasing, precum şi ale societăţilor comerciale care utilizează bunuri în sistem de leasing, se
efectuează conform dispoziţiilor contabile în vigoare.
Fiecare operaţiune se evidenţiază distinct, după natura bunului închiriat. De exemplu,
contractele care au ca obiect imobile, se notează în cartea funciară.
În cazul în care apar schimbări cu privire la sediul utilizatorului sau al finanţatorului, ori
schimbări cu privire la situaţia juridică a bunului, persoana în cauză trebuie să procedeze la
notificarea celeilalte părţi şi la rectificare în cartea funciară 66.

SOCIETĂŢILE DE LEASING
Societăţile de leasing pot încheia contracte de leasing având ca obiect:
 realizarea unei construcţii pe terenul proprprietate a utilizatorului, caz în care
părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să curgă
de la recepţionarea construcţiei, conferind finanţatorului un drept de proprietate
asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă părţile nu au
convenit altfel.
 Dobândirea dreptului de edificare a unei construcţii pe terenul finanţatorului, caz
în care părţile pot conveni că perioada de rambursare a ratelor de leasing începe să
curgă de la recepţionarea construcţiei şi conferă utilizatorului un drept de
proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului, dacă
părţile nu au convenit altfel.
 Construcţiile existente, proprietate a finanţatorului sau care urmează să fie
achiziţionate de acesta, construite pe terenul proprietate a finanţatorului ori care
urmează să fie achiziţionat de acesta sau pe un teren asupra căruia acesta are un
drept de superficie- în acet caz, finanţatorul va transfera în sistem de leasing
construcţiile şi dacă este cazul, va finanţa costul terenului ce urmează a fi
achiziţionat şi va avea und rept de proprietate asupra costrucţiilor şi un drept de
proprietate sau de superficie asupra terenului, în timp ce utilizatorul va avea un
drept de folosinţă atât asupra construcţiilor, cât şi asupra terenului.
 Construcţiile existente, proprietate a finanţatorului construite pe terenul
proprietate a finanţatorului sau pe un teren proprietate a unui terţ, asupra căruia
finanţatorul are un drept de folosinţă- părţile pot conveni că perioada de
rambursare a ratelor de leasing începe să curgă de la recepţionarea construcţiei de
către locatar/utilizator. În această situaţie finanţatorul va avea un drept de
66
Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 663-664

92
 proprietate asupra construcţiei şi un drept de proprietate sau un drept de folosinţă
asupra terenului, dacă părţile nu au convenit altfel.
Contractul de leasing care are ca obiect bunuri imobile, se poate încheia pe o durată
stabilită de părţi.
În cazul veniturilor obţinute de nerezidenţi, sub formă de dobândă sau de redevenţă (rată
de leasing) stabilită de părţile contractante, în materia contractelor de leasing financiar sau
operaţional, se impun în România prin reţinere la sursă, conform prevederilor convenţiilor de
evitare a dublei impuneri sau ale legislaţiei interne. La contractele de leasing operaţional,
încheiate cu nerezidenţi, redevenţa semnifică beneficiul stabilit de părţi sau chiar toată rata de
leasing, dacă prin contrat nu se identifică partea de beneficiu.
În cazul înregistrării de daune şi încasării sumelor din asigurarea bunurilor- obiect al
contractelor de leasing- părţile pot conveni stingerea creanţelor reciproce prin compensare.
Dacă, utilizatorul, din vina societăţii de leasing ori a furnizorului, nu şi-a exercitat dreptul
de opţiune prevăzut în contract, privind prelungirea termenului de leasing sau chiziţia bunului,
iar bunul nu fost restituit, utilizatorul este obligat să plătească taxele vamale la valoarea
reziduală a bunului, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a acestuia,
indiferent dacă părţile au convenit o valoare reziduală.
În cazul achiziţiei bunurilor introduse în ţră de utilizatori- persoane fizice sau juridice
române ori societăţi de leasing- persoane juridice române, utilizatorul este obligat să achite taxa
vamală calculată la vloarea reziduală a bunului din momentul încheierii ontractului de vânzare-
cumpărare, care nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă
părţile au convenit o valoare reziduală.
Termenul în cadrul căruia bunurile urmează să fie restituite sau să primească o destinaţie
nouă, vamală, este cel convenit între părţi prin contractul de leasing dar acesta nu poate fi mai
mare de 7 ani de la data introduerii în ţară a bunului.
Bunurile care fac obiectul unui contract de leasing încheiat între finanţatori, persoane
juridie române, cu utilizatori, persoane fizice sau juridice străine, şi care se exportă din ţară în
baza acestor contracte, se încadrează în regimul vamal de export temporar, conform legislaţiei
actuale în materie.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE LEASING
(model de bază)
Încheiat astăzi .........................
la .............................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1.1. S.C…….......................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul

social în ......................................, (localitatea) str. ..................................... nr. ......, bloc .......,
scară ......, etaj ......,apartament ......, judeţul/sectorul ......................................., având codul unic
de înregistrare nr. ........................, atribut fiscal .................................. şi număr de ordine în
registrul comerţului .............../................./..................., contul nr. ........................................
deschis la .............................., telefon .........................., fax ........................., reprezentată prin
..........................,cu funcţia de ..........................., în calitate de locator/finanţator şi
sau
1.1. S.C. .................................................., (denumirea şi forma societăţii) cu sediul în
................................., (localitatea) str. .........................nr. ........., ţara .............................,
înregistrată în .................................................................(entitatea corespunzătoare registrului
comerţului) sub nr. ............................. din ........................., având contul nr. ............... deschis la
.........., telefon ........................, fax ............................................., reprezentată prin
......................................., (numele şi prenumele) cu funcţia de ..............................................., în
calitate de locator/finanţator
şi
1.2. S.C. ......................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul social
în ......................................, (localitatea) str. ..................................... nr. ......, bloc ......., scară ......,
etaj ......,apartament ......, judeţul/sectorul ........................................, având codul unic de
înregistrare nr. .........................., atribut fiscal ............................................. şi număr de
ordine în registrul comerţului .................../................./........................., contul nr.
........................................ deschis la .................................., telefon ..................................., fax
..................................., reprezentată prin ........................, cu funcţia de .................................., în
calitate de utilizator şi
sau

1.2. Asociaţia/Fundaţia/Uniunea/Federaţia ........................................, cu sediul în

............................., (localitatea) str. ......................................... nr. ......, bloc ......., scară .......,
etaj ......., apartament ......., judeţul/sectorul.................., înscrisă la ........................, în registrul
.............................. sub nr. ..................., pe baza certificatului de înscriere nr. ........ din
................, având contul nr. ....................... deschis la ...................................., telefon
................., fax ..............................., reprezentată de ........................., cu funcţia de ...................,
în calitate de utilizator
sau
1.2. Asociaţia familială ...................................................., cu sediul în
...............................................,(localitatea) str. ............................... nr. ........, bloc ........, scară
........, apartament ........., judeţul/sectorul............., posesoarea autorizaţiei nr. ............. din
...................., eliberată de ......................., având contul nr. ...................... deschis la ..................,
telefon ................, fax ........................, reprezentată de .................., cu funcţia de
.........................., în calitate de utilizator
sau
1.2. ............................................., (numele şi prenumele) cu domiciliul în
........................................, (localitatea) str. ............................... nr. ......., bloc .........., scară
........, etaj ........., apartament ........, judeţul/sectorul ......................, posesorul (posesoarea)
autorizaţiei nr. ............................. din ................................., eliberată de
....................., persoană fizică care desfăşoară activitate economică în mod independent, în
calitate de utilizator
sau
1.2. ....................................................., (numele şi prenumele) cu domiciliul în
................................, (localitatea) str. ............................... nr. ......., bloc ....., scară ......, etaj ......,
apartament ......, judeţul/sectorul ............. , având actul de identitate seria ............. numărul
.............................., eliberat de ..................................... la data de ...................., codul numeric
personal ........................., în calitate de utilizator
au convenit să încheie prezentul contract de leasing, cu respectarea următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul contractului îl constituie bunurile mobile/imobile solicitate de utilizator
şi prevăzute în anexă, pe care locatorul/finanţatorul se obligă să predea în leasing
acestuia, folosinţa lor1).
2.2. Predarea-primirea bunurilor se va face pe bază de proces-verbal, până la data de
........................
2.3. Cheltuielile legate de predarea-primirea bunurilor care fac obiectul prezentului contract vor
fi suportate de ................................. .
2.4. Locatorul are dreptul să verifice, la intervale de ......................, starea bunurilor şi modul de
exploatare a lor, iar dacă utilizatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, poate să
rezilieze, înainte de termen, contractul.

III. DURATA CONTRACTULUI2)

3.1. Contractul se încheie pe o durată de ............... începând cu data semnării lui.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. Utilizatorul va plăti locatorului/finanţatorului, începând cu data transmiterii folosinţei

bunurilor care fac obiectul prezentului contract, o redevenţă în valoare de .................................
LEI/EURO/USD, în rate lunare astfel:
– ............................................................................................................................
– ................................................................................................................................
– ....................................................................................................................... etc.
sau
4.1. Utilizatorul va plăti locatorului/finanţatorului, începând cu data transmiterii folosinţei
bunurilor care fac obiectul prezentului contract o rată de leasing lunară în valoare de..............
LEI/EURO/USD.
4.2. Evoluţia ratei inflaţiei care se înregistrează ulterior încheierii prezentului contract, determină
indexarea redevenţei/ratei de leasing.
4.3. Plata redevenţei/ratei de leasing se va face din şi în conturile prevăzute în partea introductivă
a prezentului contract sau în numerar, la casieria locatorului/finanţatorului, după caz, în
condiţiile legii.
4.4. În cazul în care, la expirarea contractului, utilizatorul îşi exprimă intenţia de a
cumpăra bunurile, locatorul/finanţatorul trebuie să ia în calcul vărsămintele făcute anterior cu
titlu de redevenţă/rată de leasing, precum şi valoarea reziduală a bunurilor.
4.5. Dreptul de opţiune constând din cumpărarea bunurilor se poate exercita până la expirarea
prezentului contract, cu acceptul locatorului/finanţatorului, numai dacă utilizatorul va formula o
ofertă de cumpărare fermă şi irevocabilă.

V. GARANŢII
5.1. Locatorul/finanţatorul garantează pe utilizator pentru evicţiune din partea oricărei persoane
fizice sau juridice care ar pretinde un drept de proprietate sau un alt drept real asupra
bunurilor care fac obiectul prezentului contract.
5.2. Locatorul/finanţatorul va acorda asistenţă tehnică utilizatorului pe toată durata pentru care s-
a încheiat prezentul contract.

VI. CLAUZA PENALĂ

6.1. În cazul în care predarea-primirea bunurilor nu se va putea realiza la data prevăzută
de prezentul contract, partea în culpă se obligă să plătească o penalizare de ....% din valoarea
bunurilor.
6.2. Neplata redevenţei/ratei de leasing la termenele şi în condiţiile prevăzute de prezentul
contract atrage penalizări de .......% pe zi de întârziere, calculate la valoarea redevenţei restante.

VII. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR3)

7.1. Locatorul/finanţatorul se obligă:
a) să încheie contract de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator, în condiţiile
expres formulate de către acesta;
b) să încheie contract de leasing cu utilizatorul şi să transmită acestuia, în temeiul contractului
de leasing, toate drepturile derivând din contractul de vânzare- cumpărare, cu excepţia dreptului
de dispoziţie;
c) să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului, care constă în posibilitatea de a opta pentru
prelungirea contractului sau pentru achiziţionarea ori restituirea bunului;
d) să îi garanteze utilizatorului folosinţa liniştită a bunului, în condiţiile în care acesta a respectat
clauzele contractuale;
e) să asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite în leasing.
7.2. Obligaţiile utilizatorului sunt următoarele:
a) să efectueze recepţia şi să primească bunul la termenul stipulat în contractul de leasing;
b) să exploateze bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor şi să asigure instruirea
personalului desemnat să îl exploateze;
c) să nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fără acordul
finanţatorului;
d) să efectueze plăţile cu titlu de rată de leasing în cuantumul valoric stabilit şi la
termenele prevăzute în contractul de leasing;
e) să suporte cheltuielile de întreţinere şi alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;
f) să îşi asume pentru întreaga durată a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea
obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii,
distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de
rată de leasing până la achitarea integrală a valorii bunurilor care fac obiectul contractului;
g) să permită finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului
care face obiectul contractului de leasing;
h) să îl informeze pe finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de pro- prietate,
venită din partea unui terţ;
i) să nu aducă modificări bunurilor fără acordul finanţatorului;
j) să restituie bunul în conformitate cu prevederile prezentului contract.
7.3. Utilizatorul are următoarele drepturi4):
a) de acţiune directă asupra furnizorului, în cazul reclamaţiilor privind livrarea, calitatea,
asistenţa tehnică, service-ul necesar în perioada de garanţie şi postgaranţie;
b) de a exercita acţiunile posesorii faţă de terţi.
VIII. RĂSPUNDEREA PĂRŢILOR
8.1. În cazul în care utilizatorul refuză să primească bunurile la termenul stipulat în contractul de
leasing sau dacă se află în stare de reorganizare judiciară şi/sau faliment, societatea de leasing are
dreptul de a rezilia unilateral contractul de leasing, cu daune-interese.
Finanţatorul nu răspunde dacă bunurile care fac obiectul contractului de leasing nu este
livrat utilizatorului.
8.2. În cazul în care utilizatorul nu îşi execută obligaţia de plată a ratei de leasing timp de două
luni consecutive, finanţatorul are dreptul de a rezilia contractul de leasing, iar utilizatorul este
obligat să restituie bunul, să plătească ratele scadente, cu daune-interese.
8.3. Dacă finanţatorul nu respectă dreptul de opţiune a utilizatorului, acesta datorează
daune- interese în cuantum egal cu valoarea reziduală a bunului sau cu valoarea sa de circulaţie,
calculată la data expirării prezentului contract.
8.4. În cazul în care, în timpul derulării contractului de leasing, finanţatorul vinde bunurile care
fac obiectul contractului unui alt finanţator, noul finanţator este legat de aceleaşi obligaţii
contractuale ca şi vânzătorul, care rămâne garant al îndepliniriii obligaţiilor faţă de utilizator.
8.5. Din momentul încheierii contractului de leasing şi până la expirarea acestuia şi reintrarea în
posesia bunului, finanţatorul este exonerat de orice răspundere faţă de terţi pentru prejudiciile
provocate prin folosinţa bunului de către utilizator.

IX. FORŢA MAJORĂ

9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau/şi parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de
forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de
...................................., (zile, ore) producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în
vederea limitării consecinţelor lui.
9.3. Dacă în termen de ........................... (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

XI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR

11.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de
reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin Arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu regulile
de procedură arbitrală ale acestei Curţi.
11.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.
sau
11.1. în cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă,
părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

XII. CLAUZE FINALE

12.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con-
tractante.
12.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul
său reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
12.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de .................. exemplare, din care
..................... .

LOCATOR/FINANŢATOR UTILIZATOR

Note

1. În cuprinsul contractului sau în anexă, după caz, se vor descrie exact bunurile care fac
obiectul contractului (denumirea, descrierea tehnică şi calităţile bunurilor, scopul şi destinaţia
lor, precum şi valoarea acestora ş.a.).
2. Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an.
3. În cadrul operaţiunilor de leasing, drepturile şi obligaţiile părţilor se stipulează în contract şi
nu se limitează la cele prevăzute la cap. VII.
4. Drepturile reale ale finanţatorului asupra bunului utilizat în baza unui contract de leasing
sunt opozabile judecătorului-sindic, în situaţia în care utilizatorul se află în stare de
insolvenţă potrivit Legii nr. 85/2006 (M.Of. nr. 359/21.04.2006).
 CURS 13. Contractul de lohn

Reglementare
Contractul de lohn nu este reglementat în legislaţia noastră, fiind un contract
internaţional.

Definiţie
Contractul de lohn este acel contract prin care o parte, denumită producător, se angajează
faţă e cealaltă parte, denumită beneficiar, care îi pune la dispoziţie materii prime, documentaţia şi
prescripţiile tehnice, pentru a le prelucra în schimbul unei retribuţii în bani sau natură 67.
O altă definiţie a acestuia îl prezintă ca fiind acel contract prin care un producător
(executant) se obligă să execute un produs la comanda unui beneficiar (ordonator), în schimbul
unei renumeraţii şi pe baza documentaţiei tehnice pusă la dispoziţie de ordonator 68.

PĂRŢILE
Producător- partea care se obligă să prelucreze materiile prime care sunt puse la
dispoziţie de ordonator (beneficiar), pe baza documentaţiei şi a prescipţiilor tehnice, în schimbul
unei remuneraţii.
Beneficiar- partea care pune la dispoziţia executantului (producătorului) materiile prime,
documentaţia şi prescripţiile tehnice pentru realizarea unui produs finit.

Trăsături
Caracterele juridice ale contractului de lohn 69:
– Sinalagmatic
– Oneros (de regulă, retribuţia/remuneraţia este în natură)
– Consensual
– Cu executare succesivă.

Particularităţile contractului

Obiectul acestui contract îl constituie produsul finit pentru producător şi procentul

din profit pentru beneficiar.Pentru ca să se poată îndeplini condiţiile unui contract de lohn trebuie
asigurate şi echipamentele tehnologice şi know-how-ul necesare. Producătorul are avantajul că
de cele maimulte ori de toate acestea se ocupă însuşi beneficiarul care realizează
retehnologizarea fabricii. Producătorului îi revine doar un mic procent din profit care nu îi
permite o dezvoltare aafacerii care iî aduce comenzi.
Cu cât volumul acestora este mai ridicat şi venitul producătorului cresc direct
proporţional. Domeniul predilect pentru utilizarea contractului de prelucrare în lohn este
industria confecţiilor, deoarece aici nivelul salarizării este scăzut.Un alt sector este cel al
tehnologiei informaţiei.
Aşadar, contractul de lohn se practică frecvent în ţările unde forţa de muncă este ieftină.

67
Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 679
68
Dicţionar juridic online, http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Contract_de_Lohn_
69
Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 679-680
MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE LOHN
Încheiat astăzi .................
la .....................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE
1.1. S.C. ....................................................................., (denumirea şi forma societăţii)
cu sediul în ....................................................., (localitatea) str. ................................................
nr. ......................, ţara ..............................................., înregistrată în
......................................................................... (entitatea corespunzătoare registrului comerţului),
sub nr. .......................... din ................................... având contul nr. .............................
deschis la ........................................... reprezentată prin...............................................
(numele şi prenumele), cu funcţia de ............................................, în calitate de beneficiar şi
sau
1.1. S.C. ..................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul
social în .......................................... (localitatea), str. ......................................... nr. ........., bloc
..........,scară ......., etaj .........., apartament ......, judeţul/sectorul ................................., având
codul unic de înregistrare nr. ......................... atribut fiscal ............................................... şi
număr de ordine în registrul comerţului
................................../.........................../................................., contul nr..........................................
deschis la ................................, telefon ........................, fax ........................., reprezentată prin
........................., cu funcţia de ...................................., în calitate de beneficiar şi
1.2. S.C. .................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L. cu sediul
social în ................................................ (localitatea), str. ..............................nr. ......, bloc ......,
scară ......, etaj.... .,apartament ............, judeţul/sectorul ..................................., având codul unic
de înregistrare nr. .................. atribut fiscal ....................................... şi număr de ordine în
registrul comerţului ........../.............../................., contul nr. ..................................... deschis la
...................................., telefon ..........................., fax ..........................., reprezentată prin
..............................., cu funcţia de .................................., în calitate de producător
au convenit să încheie prezentul contract de prelucrare în lohn, cu respectarea
următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul contractului îl constituie prelucrarea de către producător a materiilor prime şi
materialelor puse la dispoziţia sa de către beneficiar, conform anexei la prezentul contract,
în scopul producerii următoarelor produse finite1):
..............................................................................................................................................etc.
2.2. Beneficiarul va pune la dispoziţie, totodată, documentaţia şi prescripţiile tehnice necesare,
precum şi maşinile, instalaţiile şi dispozitivele necesare 2) conform anexei.
2.3. în scopul realizării obiectivului prezentului contract, beneficiarul pune la
dispoziţie următoarele capacităţi de producţie: ............................................................... etc.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ............ luni/ani, începând cu data semnării lui.

100
3.2. Cu ............. zile/luni înainte de încheierea prezentului contract, părţile pot conveni la pre-
lungirea duratei acestuia.

IV. PREŢUL CONTRACTULUI

4.1. Valoarea contractului este de ...................... LEI/EURO/USD, calculată pe sortimente/unitate
de produs finit EXW/FCA/INCOTERMS în vigoare astfel:
Sortimente Preţ Valoare
............................ .................................. ............................
............................ .................................. ............................
............................ .................................. ......................
Total ........................
4.2. La preţurile şi valorile de mai jos, în afară de costul operaţiilor de prelucrare, se adaugă chel-
tuielile şi beneficiul producătorului, conform anexei.
4.3. Beneficiarul se obligă să plătească producătorului în ......... zile de la data semnării
contractului ............ % la vedere, contra garanţie bancară şi gaj/ipotecă, prin care se vor acoperi
atât valoarea avansului, cât şi valoarea produselor livrate de beneficiar.
4.4. Beneficiarul va plăti producătorului .....% la livrare contra factură, certificat de calitate şi
documente de transport, documente ce descarcă şi garanţia bancară, plătibili la livrare prin
acreditiv irevocabil, transferabil, deschis la Banca ........................., plătibil şi încasabil în
............................ .
4.5. Totodată producătorul va elibera certificatele de calitate şi va remite beneficiarului
documentele de transport şi alte documente aferente.
4.6. Dacă plata se face în natură, producătorul va reţine o parte din produse reprezentând
echivalentul a ..........% din materiile prime şi materialele primite spre prelucrare.
4.7. Decontările se vor efectua prin băncile părţilor, din şi în conturile menţionate în partea
introductivă a prezentului contract.
4.8. Preţurile şi termenele de livrare pot fi renegociate de părţi, pe bază de act adiţional, pentru
fiecare lot de produse finite, dar nu mai târziu de ..... zile înainte de terminarea lotului anterior.

V. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR
5.1. Beneficiarul se obligă:
a) să predea în termen de ............... zile de la ................ materiile prime, materialele necesare
procesului de producţie;
b) să asigure, în termen de ........... zile de la ................., producătorului documentaţia, schiţele,
proiectele, desenele, modelele, prescripţiile tehnice după care se vor executa produsele finite,
precum şi etichetele, ambalajele, emblemele etc.;
c) să asigure producătorului un avans de ............. LEI/EURO/USD, pentru a permite acestuia
organizarea procesului de producţie şi realizarea producţiei contractate;
d) să asigure asistenţa tehnică necesară lansării în producţie a sortimentelor convenite şi pe
parcursul desfăşurării procesului de producţie;
e) să accepte instituirea dreptului de gaj al producătorului asupra materiilor prime şi materialelor
necesare primite spre prelucrare, ca garanţie a plăţii preţurilor prelucrării;
f) să asigure folosirea integrală a capacităţilor de producţie pe care producătorul s-a obligat să le
pună la dispoziţia sa;
g) să efectueze plăţile în cuantumul şi termenele prevăzute de prezentul contract;
h) să înlocuiască în termen de ...... zile de la notificarea scrisă a vânzătorului materiile prime şi
materialele cu defecte şi să completeze eventualele lipsuri constatate;
i) să-l despăgubească pe producător pentru pierderile suferite ca urmare a diminuării producţiei
la care s-a obligat, ori de câte ori aceasta este cauzată de insuficienţa sau calitatea
necorespunzătoare;
j) să deschidă acreditivul şi să depună garanţie bancară astfel: ............................................ ;
k) să pună la dispoziţia producătorului maşinile, instalaţiile şi dispozitivele din anexă, contra
chirie/vânzare-cumpărare, operaţiune pentru care se va încheia un contract separat.
5.2. Obligaţiile producătorului sunt următoarele:
a) să asigure toate formalităţile necesare privind importul materiilor prime, materialelor, pieselor
brute, accesoriilor etc. trimise spre prelucrare pentru realizarea obiectului prezentului
contract;
b) să asigure exportul produselor finite către beneficiar sau către un mandatar sau împuternicit
al acestuia;
c) să efectueze recepţia materiilor prime şi materialelor, a accesoriilor etc. livrate de beneficiar şi
să-l înştiinţeze în termen de ...... zile de la sosirea acestora, sesizându-l despre eventualele lipsuri
cantitative şi calitative şi motivele care l-au determinat să le respingă;
d) să respecte prescripţiile tehnice, documentaţia, schiţele, proiectele şi desenele puse la
dispoziţie de către beneficiar;
e) să respecte termenele de livrare, stabilite de comun acord cu beneficiarul, pentru produsele
rezultate din valorificare;
f) să nu reproducă pentru sine sau pentru un terţ produse finite după prescripţiile tehnice,
documentaţia, schiţele, proiectele şi desenele puse la dispoziţie de beneficiar;
g) să restituie beneficiarului materia primă şi materialele, precum şi accesoriile excedentare
realizării produselor finite contractante sau să le dea destinaţia hotărâtă de acesta;
h) să marcheze şi să eticheteze produsele finite conform cerinţelor beneficiarului;
i) să asigure transportul produselor finite pe cheltuiala beneficiarului;
j) să asigure ambalarea corespunzătoare protejării produselor finite pe parcursul
transportului, iar pentru produsele care prin natura lor se livrează fără ambalaj, să asigure
transportul cu mijloace adecvate;
k) să accepte dreptul de supraveghere a procesului de producţie din partea beneficiarului şi să
faciliteze delegaţilor acestuia efectuarea controlului.

VI. GARANŢII
6.1. Producătorul garantează produsele conform termenelor de garanţie prevăzute în anexă.
6.2. Pentru produsele la care contractul nu acordă un termen de garanţie, producătorul va elibera
un certificat de calitate sau un buletin de analiză, în funcţie de natura produsului.
6.3. În perioada de garanţie producătorul continuă să răspundă pentru remedierea defecţiunilor,
chiar dacă transferarea riscurilor de la producător la beneficiar a avut deja loc, prin livrarea
produselor finite.

VII. ALTE CLAUZE

7.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor prezentului contract nu are nici un efect
asupra obligaţiilor deja scadente între părţi.
Prevederile alineatului precedent nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din vina
sa, a determinat încetarea contractului.
7.2. Părţile nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei terţe
persoane fără acordul expres, dat în scris de cedent.
Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de ..... zile de la
data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu a
consimţit cesiunea contractului.
7.3. Părţile se obligă să păstreze confidenţialitatea datelor, informaţiilor şi documentelor pe care
le vor deţine în virtutea executării clauzelor prezentului contract, potrivit prevederilor
angajamentului anexă.

VIII. CLAUZA PENALĂ

8.1. În cazul în care beneficiarul nu va livra producătorului materiile prime şi materialele,
precum şi accesoriile, conform termenelor contractuale, beneficiarul se obligă să plătească
penalităţi de .....% pe zi de întârziere din valoarea lor, în primele ..... zile şi .....% pe zi în
următoarele zile.
8.2. În cazul în care, la încheierea ultimului termen prevăzut la pct. 8.1. beneficiarul nu va efectua
livrările contractate, producătorul are dreptul să denunţe contractul şi să solicite daune- interese în
funcţie de prejudiciile ce i s-au produs.
8.3. Dacă producătorul nu-şi respectă obligaţiile contractuale, se obligă să plătească
beneficiarului penalităţi de .........% pe zi de întârziere din valoarea contractului în primele .......
zile şi....% pe zi de întârziere, în următoarele zile din valoarea acestuia.
8.4. În cazul în care la încheierea ultimului termen prevăzut la pct. 8.3. producătorul nu-şi va
respecta obligaţiile contractuale, beneficiarul are dreptul să denunţe contractul şi să solicite daune-
interese în funcţie de prejudiciile ce i s-au adus.

IX. FORŢA MAJORĂ

9.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost cauzată de
forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
9.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen
de................................ (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în
vederea limitării consecinţelor lui.
9.3. Dacă în termen de ............................ (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

X. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

10.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
10.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
10.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
10.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.
XI. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR
11.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de
reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile
de procedură arbitrală ale acestei Curţi.
11.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.
sau
11.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă,
părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

XII. CLAUZE FINALE

12.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile con-
tractante.
12.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
12.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de ...... exemplare, din care ................ .

PRODUCĂTOR BENEFICIAR

Anexa nr. ..................

la contractul nr. ................ din ..................

Angajament

Prezentul angajament pentru păstrarea confidenţialităţii datelor, informaţiilor şi documentelor a

fost încheiat între .................................... şi ............................... şi este conex contractului încheiat
între acestea, înregistrat sub nr. ................... din .................... la .......................

I. OBIECT
1. Datele, informaţiile şi documentele obţinute de .......................... ca efect al executării
contractului sus-menţionat sunt strict confidenţiale.
2. în sensul prevederilor pct. 1, sunt confidenţiale următoarele date şi informaţii:
a) ................................................................................
b) ........................................................................................
c) ................................................................................................ etc.
3. De asemenea, sunt confidenţiale şi următoarele documente care s-au pus şi se vor pune la
dispoziţie:
a) ............................................................................................
b) ................................................................................................
c) ........................................................................................................etc.
II. SFERA CIRCULAŢIEI DATELOR, INFORMAŢIILOR ŞI DOCUMENTELOR
4. .................................... poate dezvălui informaţii sau poate pune la dispoziţie date ori
documente din cele menţionate la pct. 2 şi/sau 3 din prezentul angajament numai persoanelor
implicate în executarea contractului sus-menţionat.
5. Persoanele implicate în executarea sus-menţionatului contract, şi anume managerii, contabilii,
consilierii juridici, precum şi alte categorii de persoane, nu vor putea dezvălui datele, informaţiile
şi documentele confidenţiale, cu excepţia cazului în care ......................... aprobă, în scris, această
posibilitate.
6. .................................. va folosi datele, informaţiile şi documentele numai în scopul luării unor
decizii cu privire la executarea contractului, fiind ţinut să nu le utilizeze în nici un alt scop.

III. DURATA ANGAJAMENTULUI

7. Durata prezentului angajament este de ........................... începând cu data semnării acestuia, în
afară de cazul în care una dintre părţi notifică în scris celeilalte părţi, încetarea lui înainte de
termen.
8. Notificarea prevăzută la pct. 7 trebuie făcută cu .............. înainte de a deveni efectivă
hotărârea, dar nu mai mult de ultima zi a duratei prezentului regulament.

IV. SANCŢIUNI ÎN CAZ DE NERESPECTARE A ANGAJAMENTULUI

9. Partea care încalcă prevederile prezentului angajament se obligă la plata unor despăgubiri
astfel: ......................................................................................................................................
10. Exonerează de răspundere următoarele situaţii:
a) dacă datele, informaţiile sau documentele erau cunoscute înainte de a fi fost obţinute de
la .............................................................................................................................
b) dacă datele, informaţiile sau documentele au fost primite dintr-o sursă neconfidenţială;
c) dacă dezvăluirea datelor, informaţiilor sau documentelor s-a făcut după ce s-a primit
acordul scris pentru aceasta;
d) dacă datele, informaţiile sau documentele erau de circulaţie publică la data dezvăluirii
lor;
e) dacă ............................ a fost obligat(ă) în mod legal să dezvăluie datele, informaţile sau
documentele respective.

V. ÎNCETAREA ANGAJAMENTULUI
11. încetarea angajamentului are loc la data stabilită la pct. 7.
12. începând cu data încetării lui, datele, informaţiile şi documentele prevăzute la pct. 2 şi 3 nu
mai au caracter confidenţial cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.

Prezentul angajament a fost întocmit şi semnat astăzi ................. în ........................

exemplare, din care ...........................

SEMNĂTURILE PĂRŢILOR

Note

1. Obiectul contractului se conturează prin indicarea caracteristicilor tehnice şi calitative

specifice produsului, cantitatea, preţul şi repartiţia pe mărimi, culori etc., însoţită de modelul
omologat de părţi, desene şi detalii. În unele cazuri, beneficiarul pune la dispoziţia
producătorului, cu chirie sau prin vânzare, instalaţii, maşini şi dispozitive.
2. Prin închiriere şi vânzare-cumpărare.
3. În cazul în care aceste cheltuieli nu au fost incluse în preţul operaţiunii de lohn.
 CURS 14. Contractul de vânzare-cumpărare comercială

Reglementare
Contractul de vânzare-cumpărare are sediul materiei în art. 1650-1740 Noul cod civil.
Codul civil prevede anumite reguli speciale atât cu privire la lucrul vândut cât şi cu
privire la preţul vânzării care se aplică cu precădere în raporturile juridice specifice
întreprinderilor comerciale şi profesioniştilor care au calitatea de comercianţi.

Definiţie
Contractul internaţional de vânzare-cumpărare comercială este contractul prin care o parte
denumită vânzător, se obligă să transmită celeilalte părţi, deumite cumpărător, dreptul de
proprietate asupra unui bun sau a unui alt drept, în schimbul unui preţ (echivalentul in
LEI/USD/EURO, etc al bunului transmis)70.

PĂRŢILE
Vânzător- partea care se obligă să transmită dreptul de proprietate asupra unui bun sau
aunui alt drept, în schimbul preţului.
Cumpărător-partea care primeşte dreptul de proprietate asupra unui bun sau a unui alt
drept.

Caractere juridice
Este un contract:
- Sinalagmatic
- Cu titlu oneros
- Comutativ
- Cu caracter translativ
- Consensual

Caractere juridice specifice şi cumulative

- Comercialitatea – pe plan internaţional, distincţia dintre vânzarea civilă şi cea
comercială, are o importanţă redusă. Competentă a determina caracterul civil ori
comercial al vânzării este lex contractus. Vânzarea este supusă lex loci actus- legea
locului unde se încheie actul- şi lex fori- legea instanţei arbitrale sau judecătoreşti
sesizate.
- Internaţionalitate- vânzarea comercială are caracter internaţional atunci când părţile
au sediul comercial ori reşedinţa pe teritoriul unor state diferite, dacă contractul
presupune că lucrul vândut face sau va face obiectul transportului de pe teritoriul
unui stat pe teritoriul altui stat ori atunci când actele care constituie oferta şi
acceptarea sunt îndeplinite pe teritoriul unor state diferite sau dacă predarea lucrului
trebuie să se realizeze pe teritoriul unui alt stat decât cel unde s-au fpcut actele care
constituie oferta şi acceptarea.

Consecinţele interdependenţei obligaţiilor părţilor

70 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 688

107
  Excepţia de neexecutare a contractului- se poate invoca de oricare dintre părţi, atunci
când cealaltă parte se află într-o situaţie economică atât de precară încât există temerea că
aceasta nu îşi va putea executa o parte esenţială din obligaţii.
 Rezoluţiunea pentru neexecutare- intervine, în cazul contractelor cu executare succesivă,
când nu se execută de către o parte, o anumită obligaţie referitoare la o livrare, fapt care dp
celeilalte părţi motive de teamă de neexecutare a obligaţiilor viitoare, urmare cărora, se
poate cere rezoluţiunea într-un termen scurt.
 Riscurile contractuale- în lipsă de stipulaţie contrară, sunt guvernate de legea care
reglementează însuşi contractul- trec de la vânzător la cumpărător din momentul predării
bunului, etc.
 Cheltuielile contractului- se împart între cele două părţi: vânzătorului îi revin cele pentru
predarea bunului iar cumpărătorului, cele ulterioare predării71.

MODEL DE CONTRACT

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE COMERCIALĂ

Încheiat astăzi .....................
la .........................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE

1.1. S.C. ................................................................................... (denumirea şi forma societăţii), cu

sediul în ....................................... (localitatea), str. ............................................. nr. .........., ţara
..........................................................,înregistrată în .......................................................... (entitatea
corespunzătoare registrului comerţului) sub nr. ..........................., din ..............................,
având contul nr. ........................................ deschis la ......................................,
reprezentată prin..................................... (numele şi prenumele), cu funcţia de ............................,
în calitate de vânzător/cumpărător şi
1.2. S.C. ............................................................................ S.N.C./S.C.S./S.A./.S.C.A./S.R.L.
cu sediul social în ................................... (localitatea), str. ............................. nr. ......, bloc
................., scară ......, etaj ........., apartament ........, judeţul/sectorul .....................................,
având codul unic de înregistrare nr. ................... atribut fiscal .............................. şi număr de
ordine în registrul comerţului ................./............................../................., contul nr.
............................. deschis la ........................., telefon ...................., fax .........................,
reprezentată prin ........................, cu funcţia de .................................., în calitate de
cumpărător/vânzător
au convenit să încheie prezentul contract de vânzare-cumpărare, cu respectarea
următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI

2.1. Obiectul prezentului contract îl constituie trecerea din proprietatea vânzătorului în propri-
etatea cumpărătorului după ce acesta din urmă va plăti preţul mărfurilor din
1)
anexă/următoarelor mărfuri :
– ................................................................................................................

71 Iosif R. Urs, M. Tăbăraş ş.a., (2009) op.cit., p. 690

108
 – ........................................................................................................................ etc.
în condiţiile „INCOTERMS“ în vigoare2) ..................................................................
........................................................................................................................................
2.2. Locul de determinare a mărfii este ..................., iar modul de efectuare a acestei determinări
va fi ............................ făcut integral/parţial.
2.3. Documentul de atestare a cantităţii va fi ..................., în cuprinsul căruia se vor menţiona, în
mod obligatoriu: sortimentele, cantitatea (exprimată în unităţi de măsură specifice mărfii),
toleranţele de cantitate admise (plus sau/şi minus) pe tranşe de livrare şi pentru întreaga cantitate,
precum şi obligaţia cumpărătorului de a plăti vânzătorului cantitatea livrată în limitele
toleranţelor.
2.4. Parametrii tehnici şi de calitate pentru mărfurile care fac obiectul prezentului contract sunt
cei prevăzuţi în anexă.
2.5. Determinarea calităţii mărfurilor se va realiza astfel ............................................... de către o
comisie de specialitate din ............................................................................. (ţara de origine a
mărfurilor), formată dintr-un număr de ................ membri.
Aparatura necesară folosită de către comisie, analizele de laborator (dacă este cazul),
metodele de colectare şi păstrare a probelor-martor, precum şi criteriile de admitere/respingere a
mărfurilor sunt cele specificate în anexă.
Comisia va emite un certificat de calitate pentru mărfurile contractate, în cuprinsul căruia se vor
menţiona: descrierea completă a mărfurilor, specificaţia calitativă, data fabricării şi data expirării
lor etc.

III. DURATA CONTRACTULUI

3.1. Prezentul contract se încheie pe o durată de ............ luni/ani, începând cu data semnării lui.
3.2. Părţile pot conveni prelungirea prezentului contract prin act adiţional.

IV. TERMENE DE LIVRARE

4.1. Vânzătorul se obligă să expedieze mărfurile la adresa indicată de cumpărător la
datele prevăzute mai jos:
– .....................................................................................................................
– .....................................................................................................................
– ................................................................................................................................ etc.
conform cu instrucţiunile acestuia.
În termenele de mai sus sunt incluse şi următoarele operaţii: determinarea probelor de an aliză şi
elaborarea buletinelor corespunzătoare, deschiderea acreditivului, obţinerea licenţei de
import/export etc.
4.2. Termenul de livrare a mărfurilor poate fi decalat în cazul în care intervin evenimente
neprevăzute.
4.3. Cu acordul scris al părţilor contractante se pot efectua şi livrări anticipate.

V. PREŢUL CONTRACTULUI
5.1. Valoarea totală a mărfurilor vândute este de ...................... LEI/EURO/USD, defalcată pe
sortimente şi tranşe de livrare, fiind menţionată în anexă.
5.2. Preţul include şi următoarele elemente:
– ....................................................................................................................
– ....................................................................................................................

109
 – .................................................................................................................... etc.
5.3. Plata preţului va fi efectuată de către cumpărător prin conturile menţionate în partea
introductivă a prezentului contract, astfel:
– ...............................................................................................................................
– ..............................................................................................................................
– .......................................................................................................................... etc.

VI. AMBALAJUL ŞI MARCAREA

6.1. Vânzătorul se obligă să asigure un ambalaj adecvat, care să protejeze mărfurile pe tot
parcursul transportului, de la expeditor până la destinatar.
Ambalajul nu va încărca inutil costul transportului şi va fi adaptat specificului mijloacelor cu
care se efectuează transportul mărfurilor.
6.2. Pentru mărfurile care, prin natura lor, se livrează fără ambalaj, vânzătorului îi revine
obligaţia să le transporte cu mijloace adecvate astfel încât să nu le afecteze calitatea. Modurile de
protejare a mărfurilor pentru asemenea expediţii sunt descrise în anexă.
6.3. Pentru mărfurile care necesită ambalaje interioare, vânzătorul are obligaţia ca, în cadrul
procesului de condiţionare, să asigure un ambalaj uşor, estetic şi rezistent, utilizabil în procesul
de desfacere, prin reţeaua de distribuţie.
6.4. Vânzătorul se obligă să transporte mărfurile în sistem containerizat.
6.5. Ambalajele vor fi însoţite de foi de ambalaj introduse în interior, din care să rezulte
denumirea, felul produselor şi alte date necesare.
6.6. Vânzătorul are obligaţia de a marca ambalajul, astfel încât să înlesnească manipularea
mărfurilor şi publicitatea comercială.
Marcajul va fi scris în limba/limbile ......................... şi va cuprinde următoarele elemente:
a) denumirea mărfii;
b) data fabricaţiei;
c) greutatea brută/netă;
d) locul fabricaţiei;
e) alte elemente convenite de părţi în raport de specificul mărfii.

VIII. CONDIŢII DE LIVRARE

7.1. Mărfurile vor fi livrate în conformitate cu Regulile „INCOTERMS“, în vigoare – condiţia
FOB.
7.2. Vânzătorul va comunica cumpărătorului termenul prealabil al sosirii mărfii la graniţă,
precum şi greutatea netă, totală a mărfii, destinatarul, numele şi adresa expeditorului.
7.3. în termen de ................... ore/zile de la sosirea la destinaţie a mărfurilor, cumpărătorul va
asigura descărcarea acesteia şi toate celelalte obligaţii pe care le implică primirea lor.

VIII. GARANŢII
8.1. Vânzătorul are obligaţia să elibereze certificate/buletine de analiză pentru mărfurile care fac
obiectul prezentului contract.
Orice abatere de la prevederile acestor documente îl obligă pe vânzător să facă înlocuirile ori
remedierile ce se impun sau să acorde reduceri de preţ ori, după caz, va avea dreptul la
majorări de preţ pentru mărfurile de o calitate superioară celei stipulate în contract.
8.2. în cazul produselor ce vor fi utilizate imediat după livrare, vânzătorul stabileşte un singur
ter- men de garanţie, care este de ................., începând cu data de

110
.............................................................
Garanţia poate fi prelungită un timp de ........................ în următoarele condiţii: ...................şi
încetează la data de ......................................................
8.3. Pentru produsele ce nu vor fi utilizate imediat după livrare se convin două termene
de garanţie astfel:
– unul de fabricaţie a produsului de .............., începând cu data de .............................
– unul de ......................., începând de la data de ..............., data livrării – termen impus
pentru evitarea degradării produsului printr-o depozitare îndelungată.
8.4. Dacă produsele impun un termen de garanţie, vânzătorul va indica:
a) data la care începe calcularea termenului de garanţie şi durata lui;
b) cazurile de prelungire sau de încetare a termenului de garanţie;
c) ziua în care încep şi se încheie livrările;
d) documentele de atestare a calităţii mărfurilor.
8.5. Înăuntrul termenului de garanţie, vânzătorul se obligă să acorde asistenţa tehnică
pentru mărfurile livrate şi să furnizeze, dacă este cazul, piese de înlocuire, în mod gratuit.
8.6. Vânzătorul răspunde pentru viciile aparente şi pentru viciile ascunse privind calitatea
mărfurilor livrate cumpărătorului.

IX. CONTROLUL ŞI RECEPŢIA MĂRFURILOR

9.1. Vânzătorul are obligaţia să efectueze predarea mărfurilor la locul stipulat în contract şi să
transfere cumpărătorului proprietatea acestora, după încasarea preţului stabilit.
9.2. Cumpărătorul se obligă să preia mărfurile după ce a fost efectuată recepţia cantitativă şi ca-
litativă şi s-a încheiat şi semnat procesul-verbal de recepţie.
9.3. În cazul în care rezultatele finale nu permit preluarea mărfurilor de către cumpărător, acesta
este obligat să le depoziteze în condiţii normale de păstrare şi conservare, fiind răspunzător de
custodia lor, pe contul şi pe cheltuiala vânzătorului.
9.4. Recepţia mărfurilor va fi făcută la ......................................., de către comisia formată
din ............................ împuternicitul/împuterniciţii cumpărătorului este/sunt obligat/obligaţi
să comunice vânzătorului, în timp rezonabil, orice defecţiune sau neregulă descoperită în
timpul controlului, în caz contrar, neinformarea vânzătorului lipsindu-l pe cumpărător de
drepturile ce îi revin.
9.5. în cazul în care cumpărătorul hotărăşte să refuze mărfurile, acesta trebuie să acţioneze decis
şi în timp util, prin notificarea vânzătorului şi să ceară instrucţiuni, pentru ca vânzătorul să poată
lua măsurile necesare în vederea limitarea pierderilor.
9.6. Dacă livrarea mărfurilor se va efectua eşalonat, vânzătorul şi cumpărătorul vor încheia
procese-verbale separate pentru fiecare livrare în parte, defecţiunile constatate la un lot de marfă
neputând să afecteze continuitatea livrării celorlalte loturi.
9.7. Respingerea mărfii nu echivalează cu rezilierea sau rezoluţiunea contractului.

X. TRANSPORTUL MĂRFURILOR3)
10.1. Transportul mărfurilor se va efectua cu .................................................................. .
sau
10.1. Transportul se va efectua combinat, astfel: ................................................................ .

XI. OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR

11.1. Vânzătorul se obligă:
a) să furnizeze mărfurile şi factura comercială sau un mesaj electronic echivalent, conform
clauzelor prezentului contract, precum şi cu dovezile de conformitate prevăzute de acesta;
b) să obţină, pe riscul şi cheltuiala sa, licenţele de export sau alte autorizaţii oficiale şi să
îndeplinească toate formalităţile necesare pentru exportul mărfurilor;
c) să livreze mărfurile la .................................................................. (locul livrării indicat de
cumpărător), la data/perioada...................................................... ;
d) se obligă să suporte toate riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfurilor până în momentul
în care ele au trecut de ............................................................................................ ;
e) să plătească toate costurile legate de mărfuri până în momentul în care acestea au trecut de
............................. ;
f) (dacă este cazul) să plătească toate costurile formalităţilor vamale necesare pentru export,
precum şi toate impozitele, taxele şi alte cheltuieli plătibile la export;
g) să-l avizeze, din timp, pe cumpărător că mărfurile au fost livrate la locul şi
data/perioada convenită;
h) să asigure cumpărătorului, pe cheltuiala vânzătorului, documentul adecvat care să ateste
livrarea mărfurilor la locul şi data/perioada convenită;
sau
h) să acorde cumpărătorului, la cererea, pe riscul şi cheltuiala acestuia, toată asistenţa în
obţinerea unui document de transport pentru contractul de cărăuşie;
i) să plătească verificarea, ambalarea şi marcarea necesare livrării mărfurilor;
j) să acorde cumpărătorului, la cererea, pe riscul şi cheltuiala acestuia, toată asistenţa în a obţine
orice documente sau mesaje electronice echivalente, emise/transmise în ţara de expediere şi/sau
de origine, pe care cumpărătorul le-ar putea pretinde pentru importul mărfurilor şi, dacă este
necesar, pentru tranzitul lor printr-o altă ţară;
k) să furnizeze cumpărătorului, la cerere, informaţiile necesare pentru procurarea asi- gurării.
11.2. Obligaţiile cumpărătorului sunt următoarele:
a) să plătească preţul prevăzut în prezentul contract;
b) să obţină, pe riscul şi pe cheltuiala sa, orice licenţă de import sau o altă autorizaţie oficială şi
să îndeplinească toate formalităţile vamale pentru importul mărfurilor şi, dacă este necesar,
pentru tranzitul lor printr-o altă ţară;
c) să contracteze, pe cheltuiala sa, transportul mărfurilor din locul de expediere stabilit;
d) să preia mărfurile în momentul livrării la .................................. indicat de el, la
data/perioada ................................................................................. ;
e) să suporte toate riscurile de pierdere sau deteriorare a mărfurilor:
– din momentul în care au trecut de ............................................................... ;
– de la data convenită/data de expirare a perioadei fixate pentru livrare;
f) să plătească:
– toate costurile legate de mărfuri din momentul în care acestea trec de................................. ;
– orice costuri suplimentare dacă mijlocul de transport nu a ajuns la timp ori nu poate prelua
marfa, sau termină încărcarea înainte de data prevăzută în contract, ori dacă nu a avizat la timp
pe vânzător despre mijlocul de trans- port, locul de încărcare şi data livrării;
g) să accepte dovada livrării, documentul de transport sau mesajul electronic echivalent;
h) să plătească costurile oricărei inspecţii efectuate înainte de expediere, cu excepţia cazului în
care aceasta este mandatată de autorităţile din ţara exportatoare;
i) să plătească toate costurile şi cheltuielile efectuate pentru obţinerea documentelor sau
mesajelor electronice echivalente şi să le ramburseze pe cele efectuate de vânzător în
acordarea de asistenţă.

XII. RECLAMAŢII
12.1. Cumpărătorul are dreptul să reclame abaterile cantitative sau calitative şi defecţiuni
ale mărfurilor, determinate de vicii ascunse sau/şi de alte cauze generate de culpa vânzătorului.
12.2. Reclamaţiile vor fi trimise, în scris, vânzătorului în termen de ..................... zile de la pre-
luarea mărfurilor de către cumpărător şi vor cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele elemente:
obiectul reclamaţiei; termenul în care a fost formulat; dovezile abaterilor reclamate; metoda de
verificare ce trebuie folosită; cauzele care au determinat defectele reclamate; necesitatea păstrării
în depozit a mărfurilor reclamate, pe un termen contractual determinat; modul de stingere a
reclamaţiilor.
12.3. Defecţiunile constatate în urma transportului defectuos se vor regăsi în reclamaţii făcute de
cumpărător cărăuşului, cu încunoştinţarea vânzătorului.

XIII. RĂSPUNDERI
13.1. Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale, partea
lezată are dreptul la o penalizare de ........% pentru neplata creanţelor la termen şi/sau de daune-
interese, în cazul neîndeplinirii altor obligaţii prejudiciabile.
13.2. În cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor, partea care nu se
află în culpă poate să execute obligaţiile în cauză pe seama părţii în culpă.

XIV. ALTE CLAUZE

14.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor contractului nu va avea nici un efect
asupra obligaţiilor existente deja între părţi.
14.2. Prevederile pct. 13.1 nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din culpa sa, a
determinat încetarea contractului.
14.3. Părţile nu vor putea cesiona drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul contract unei
terţe persoane fără acordul expres, dat în scris, de cedent.
14.4. Acordul prevăzut la alineatul precedent trebuie comunicat de cesionar în termen de .............
zile de la data când cedentul i-a cerut acest acord, în caz contrar prezumându-se că cesionarul nu
a consimţit cesiunea contractului.

XV. FORŢA MAJORĂ

15.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de exe-
cutarea în mod necorespunzător – total sau parţial – a oricărei obligaţii care îi revine în baza
prezentului contract, dacă neexecutarea sau/şi executarea obligaţiei respective a fost
cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.
15.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen
de ................................. (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în
vederea limitării consecinţelor lui.
15.3. Dacă, în termen de ............................. (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu
încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract, fără ca
vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

XVI. NOTIFICĂRILE ÎNTRE PĂRŢI

16.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte
este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la sediul prevăzut în partea introductivă a
prezentului contract.
16.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă prin scrisoare reco-
mandată cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data
menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.
16.3. Dacă notificarea se trimite prin telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după
cea în care a fost expediată.
16.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt
confirmate, prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

XVII. SOLUŢIONAREA LITIGIILOR4)

17.1. Orice litigiu decurgând din sau în legătură cu prezentul contract, inclusiv referitor la
încheierea, executarea ori desfiinţarea lui, dacă nu se poate rezolva pe cale amiabilă de
reprezentanţii părţilor, se va soluţiona prin arbitrajul Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în conformitate cu Regulile
de procedură arbitrală ale acestei Curţi.
17.2. Hotărârea arbitrală este definitivă şi obligatorie.
sau
17.1. În cazul în care eventualele neînţelegeri privind validitatea prezentului contract sau
rezultate din interpretarea, executarea sau încetarea lui nu se vor putea rezolva pe cale amiabilă,
părţile au convenit să se adreseze instanţelor judecătoreşti competente.

XVIII. CLAUZE FINALE

18.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile
contractante.
18.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său,
reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau
ulterioară încheierii lui.
18.3. Prezentul contract s-a încheiat într-un număr de .......................................... exemplare,
din care....................................

VÂNZĂTOR CUMPĂRĂTOR

Note

1. Se indică sortimentele, unităţile de măsură, cantităţile (tone/metri cubi/metri

liniari/bucăţi/perechi etc).
2. Condiţii de livrare – uzanţe privind determinarea locului şi momentului în care, odată cu
trecerea mărfii de la vânzător la cumpărător, are loc şi transferarea cheltuielilor şi riscurilor
pe care le implică livrarea. în vederea interpretării uniforme a termenilor comerciali
referitori la condiţiile de livrare, Camera Internaţională de Comerţ (ICC) a publicat şi,
periodic, reactualizează „Reguli oficiale ale camerei Internaţionale de Comerţ pentru
interpretarea condiţiilor comerciale – INCOTERMS“. Camera de Comerţ şi Industrie a
României traduce şi publică lucrarea în limba română. Condiţiile de livrare potrivit
INCOTERMS 2000 sunt:
– EXX-EX WORKS (... named place) FRANCO FABRICA (... loc numit) – înseamnă că
vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care pune mărfurile la dispoziţia
cumpărătorului în localurile vânzătorului sau un alt loc numit (fabrică, uzină, depozit etc.)
fără îndeplinirea formalităţilor pentru export şi fără încărcarea mărfurilor în vreun vehicul
trimis să le ridice.
– FCA-FREE CARRIER (... named place) FRANCO TRANSPORTATOR (... loc numit) –
înseamnă că vânztorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care a predat
mărfurile, cu for- malităţile pentru export îndeplinite, în custodia cărăuşului numit de
cumpărător, în locul numit. Trebuie menţionat că locul ales pentru livrare influenţează
obligaţiile de încărcare şi descărcare a mărfurilor în acel loc. Dacă livrarea se face în
orice alt loc, vânzătorul nu este răspunzător de descărcare.
– FAS-FREE LONGSIDE SHIP (... named port of shipment) FRANCO DE-A LUNGUL
NAVEI (... port de expediere numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de
livrare atunci când mărfurile au fost depuse de-a lungul navei în portul de expediere
numit. Aceasta implică obligaţia cumpărătorului de a suporta toate costurile şi riscurile
de pierdere sau deteriorare a mărfurilor din acel moment.
– FOB-FREE ON BOARD (... named port of ship-ment) FRANCO LA BORD (... port de
expediere numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare atunci când
mărfurile au trecut peste balustrada navei în portul de expediere numit. Aceasta implică
obligaţia cumpărătorului de a suporta toate costurile şi riscurile de pierdere sau deteriorare a
mărfurilor din acel punct. Condiţia FOB cere vânzătorului să îndeplinească formalităţile
pentru export. Această condiţie poate fi folosită numai pentru transport pe mare sau pe cale
navigabilă internă. în cazul în care părţile nu intenţionează ca mărfurile să fie livrate peste
balustrada navei, este indicat a se utiliza condiţia FCA.
– CFR-COST AND FREIGHT (... named port of destination) COST ŞI NAVLU (... port de
destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul şi-a îndeplinit obligaţia de livrare când
mărfurile trec peste balustrada navei în portul de expediere.
– CIF-COST, INSURANCE AND FREIGHT (... named port of destination), COST, ASIGURARE
ŞI NAVLU (... port de destinaţie numit).
– CPT – CARRIAGE PAID TO (... named place of destination) TRANSPORT PLĂTIT PÂNĂ
LA (... loc de destinaţie numit).
– CIP-CARRIAGE AND INSURANCE PAID TO (... named, place of destination). TRANSPORT
ŞI ASIGURARE PLĂTITE PÂNĂ LA (... loc de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul
livrează marfa cărăuşului numit de el, dar vânzătorul are obligaţia să plăteasă şi costul
transportului pentru aducerea mărfii la destinaţia numită. Aceasta înseamnă că cumpărătorul
suportă toate riscurile şi orice alte costuri suplimentare după ce marfa a fost astfel livrată. Cu
toate acestea, conform CIP, vânzătorul are şi obligaţia de a procura asigurarea împotriva
riscului cumpărătorului de pierdere sau deteriorare a mărfurilor în timpul transportului.
– DAF-DELIVERED AT FRONTIER (... named place) FRANCO FRONTIERĂ (... loc numit)
– înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţiile de livrare atunci când mărfurile au fost
puse la dispoziţia cumpărătorului la sosirea mijloacelor de transport nedescărcate, cu
formalităţile pentru export îndeplinite, dar înainte de îndeplinirea formalităţilor vamale de
import în punctul şi locul numit la frontieră, dar înainte de frontiera vamală a ţării învecinate.
Termenul „frontieră“ poate fi folosit pentru orice frontieră, inclusiv cea a ţării exportatoare.
Este, deci, extrem de important să se definească cu precizie frontiera în cauză, menţionând
întotdeauna punctul şi locul din condiţie.
– DES-DELIVRED EX SHIP (... named port of destination) FRANCO NAVĂ
NEDESCĂRCATĂ (... port de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte
obligaţia de livrare atunci când mărfurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului la bordul
navei, în portul de destinaţie numit, fără îndeplinirea formalităţilor de import. Vânzătorul are
obligaţia să suporte toate costurile şi riscurile pe care le implică aducerea mărfurilor în
portul de destinaţie numit, înainte de descărcare. Dacă părţile convin ca vânzătorul să-şi
asume costurile şi riscurile descărcării mărfurilor, ar fi indicată aplicarea condiţiei DEQ.
– DEQ-DELIVRED EX QUAY (... named port of destination) FRANCO PE CHEI (... port de
destinaţie numit) înseamnă că vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare atunci când
bunurile sunt puse la dispoziţia cumpărătorului, fără îndeplinirea formalităţilor de import, pe
cheiul (pontonul) din portul de destinaţie numit. Vânzătorul trebuie să suporte costurile şi
riscurile pe care le implică aduc- erea mărfurilor în portul de destinaţie numit şi descărcarea
mărfurilor pe chei (ponton). Condiţia DEQ obligă cumpărătorul să îndeplinească
formalităţile vamale pentru importul mărfurilor şi să plătească toate formalităţile, impozitele,
taxele şi alte cheltuieli legate de importul mărfurilor.
– DDU-DELIVERED DUTY UNPAID (... named place of destination) FRANCO
DESTINAŢIE NEVĂMUIT (... loc de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul livrează
mărfurile cumpărătorului fără îndeplinirea formalităţilor de import şi nedescărcate la sosirea
în orice tip de mijloace de transport, la locul de destinaţie numit. Vânzătorul va suporta
costurile şi riscurile pe care le implică aducerea mărfii în acel loc, altele decât acolo unde
este cazul, orice „taxă“ (termen care include obligaţia şi riscul îndeplinirii formalităţilor
vamale, precum şi plata formalităţilor, taxelor vamale, impozitelor şi altor cheltuieli) pentru
importul în ţara de destinaţie. Astfel de „taxe“ trebuie supor116tate de cumpărător, precum şi
orice costuri şi riscuri rezultate din neîndeplinirea la timp a for- malităţilor de import.
– DDP-DELIVERED DUTY PAID (... named place of destination) FRANCO DESTINAŢIE
VĂMUIT (... loc de destinaţie numit) – înseamnă că vânzătorul livrează cumpărătorului
mărfurile, cu îndeplinirea formalităţilor de import şi nedescărcate, la sosirea în orice tip de
mijloc de transport, la locul de destinaţie numit. Vânzătorul va suporta toate costurile şi
riscurile pe care le implică aducerea mărfurilor în acel loc, inclusiv acolo unde este cazul,
orice „taxă“ (termen care include obligaţia şi riscul îndeplinirii formalităţilor vamale, precum
şi plata formalităţilor, taxelor vamale, impozitelor şi altor cheltuieli) pentru importul în ţara de
destinaţie.
Condiţii INCOTERMS FOB, CIF şi DDU au devenit termeni comuni în limbajul comerţului
internaţional şi sunt utilizaţi frecvent în întreaga lume.
Întrucât fiecare condiţie are specificul ei, este dificil de formulat un contract-cadru atât de
cuprinzător. Ţinând seama de aceasta, a fost adoptat modelul de contract bazat pe specificul
CONDIŢIEI FOB, de altfel cea mai frecvent utilizată.
3. Modul de efectuare a transportului este în funcţie de specificul produselor ce trebuie să fie
transportate. În contract se vor stipula: căile şi mijloacele de transport, necesitatea
adaptării ambalajelor exterioare sau containerelor cu specificul mijloacelor de transport.
4. Se poate conveni ca soluţionarea eventualelor litigii să se facă şi la instanţa de arbitraj din
ţara partenerului de afaceri, clauzele adaptâdu-se în mod corespunzător.
 BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ

I. Tratate, cărţi, monografii

 M. Abell (2010) The regulation of international Franchising, Ed. Who’s Who legal
 R.D. Blair, F. Lafontaine, (2005) The economics of franchising. Cambridge University Press
 G. Cas, R. Bout, (2005) Droit economique, Concurrence, Distribution, Consommation, Edit.
Lammy. Paris
 Claudiu-Paul Buglea,(2016), Dreptul comerţului internaţional. Note de curs, Editura: C.H.
Beck , Bucureşti
 O. Căpăţână, Brânduşa Ştefănescu, (1987) Tratat de drept al comerţului internaţional, vol. II
 ST. D. Cărpenaru (2007), Drept comercial român, ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită,
Universul Juridic, Bucureşti
 Y. Chartier, (1990) Droit des affaires, Ed.3. Paris
 P. Craig, G. De Burga, (2017), Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi
doctrină, ediţia a VI-a, Editura Hamangiu, Bucureşti
 Ştefan Cucu, (1989) Dicţionar explicativ de drept român – Termeni, principii şi expresii
juridice latineşti, Editura M. Duţescu, Bucureşti
 Şerban Diaconescu, (2010), Contractul-cadru de distribuţie comercială, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti
 Jenică Drăgan, (2010), Introducere în Dreptul comerţului internaţional, Ed. F.R.M.,
Bucureşti
 Aida Diana Dumitrescu, (2014), Dreptul comerţului internaţional, Ed. CH Beck, Bucureşti
 D. A. P. Florescu, M. Rotaru, M. Olteanu, G. Spătaru, A.Derscanu, (2013), Contractul de
leasing, Editura Universul Juridic, Bucureşti
 L. Gimalac, S. Grac, (2003) La Franchise. Guide Juridique et Pratique, Editions du Puits
Fleuri. Paris
 D.L. Hogaş, (2011) Pe tărâmul francizei: o introducere în contractul de franciză, Editura
Lumen, Iaşi
 Konigsberg, (2001) Master Franchising Revisited, Lapointe Rosenstein Law Firm Library.
Montreal, Canada
 V. Korah, D. O'Sullivan, (2002) Distribution agreements under the EC competition rules,
Hart Publishing. Oxford-Portland, Oregon
 Ioan Macovei, (2014), Tratat de drept al comerţului internaţional, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti
 I. Macovei, A. Amititeloaie, (2000) Contractul de franciză, o formulă care poate garanta
succesul în afaceri, Ed. Candy, Iaşi
 Dumitru Mazilu, (2011), Tratat privind Dreptul comertului international, Editura Universul
Juridic, Bucureşti
 Gabriel Mihai, (2015), Dreptul comertului international, Editura Pro Universitaria, Bucureşti
 M. Mocanu, (2008), Contractul de franciză, Editura C.H.Beck, Bucureşti
 M. Mocanu, (2013), Franciza. Francizarea. Ghid practic, Editura Universul Juridic,
Bucureşti
 Neagu, (2009) Obligatia de informare precontractuala in materie de franciza. Voicu &
Filipescu - Attorneys at Law
 T.R. Popescu, (1975) Dreptul comertului international, Bucureşti
 S. Popovici, (2010), Contractul de leasing, Editura Universul Juridic, Bucureşti
 Oliviu Puie, (2015), Dreptul comertului international, Editura Universul Juridic, Bucureşti
 G. Ripert, R. Roblot,P. Delebecque, M. Germain, (2004) Traité de droit commercial. Ed.17,
vol.2
 V. Roş, (1999) Franciza sau cum să faci bani pe reuşita altuia. Ed. Rentrop & Straton.
Bucuresti
 A.C. Selde, R.C. Gibson, A.B. Parker, (2008), An introduction to franchising. Third edition.
Minnesota department of employment and economic development
 Sitaru, C.P. Buglea, S.A. Stănescu, (2008) Dreptul comerţului internaţional. Tratat, Partea
specială. Ed. Universul Juridic, Bucureşti
 Andreea-Teodora Stănescu, (2017), Legislaţia contractelor încheiate de profesionişti.
Îndrumar practi.,Editura Hamangiu, Bucureşti
 Dragoş-Alexandru Sitaru, Şerban-Alexandru Stănescu, (2017), Dreptul comerţului
internaţional, Partea generală şi partea specială, Editura Universul Juridic, Bucureşti
 A. Stoican, (2016), Contractele de intermediere, Editura Universul Juridic, Bucureşti
 Daniel Mihail Şandru, (2016), Dreptul comertului international, Editura Universitară,
Bucureşti
 Claudia Şerban Cernat, (2008), Contracte civile, administrative şi comerciale-ghid practic
de redactare, Editura Psihomedia, Sibiu
 Felicia Ştef, (1995) Dicţionar de expresii juridice latine, Editura Oscar Print, Bucureşti
 P. Le Tourneau, (1994) Le Franchisage, Ed. Economică. Paris
 N.V. Ty, A.P.K. Olson (2000) Protecting Franchisee’s interests in Franchise Agreement
under Vietnamese Law in comparison with the Law of some European countries. Unfair
competition and trade secrets act, Gazette
 Adrian Ţuţuianu, Livia Mocanu, Rada Postolache ş.a.(2000), Contracte comerciale speciale,
Ed. Lumina Lex, Bucureşti
 Carmen Tamara Ungureanu, (2014), Dreptul comerţului internaţional. Contracte de comerţ
internaţional, Editura: Hamangiu, Bucureşti
 Iosif R. Urs, M Tăbăraş ş.a., (2009) Contractele mileniului III- 142 de modele de acte civile
şi comerciale, Ed. Rentrop & Straton, Ediţia I, Bucureşti

II. Legislaţie

 Noul cod civil actualizat

 Legea nr. 176/1998 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 87/1997
pentru modificarea art. 8 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 59/1994 privind reglementarea
operaţiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi cooperare economică
internaţională în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale (M.Of. nr.
388/13.10.1998) cu modificările ulterioare
 Legea nr. 571/2002, privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 46/2002 pentru ratificarea
Memorandumului de finanţare dintre Guvernul României şi Comisia Europeană referitor la
Programul orizontal PHARE 2001 de asistenţă în domeniul securităţii nucleare - RO 0110,
semnat la Bucureşti la 19 decembrie 2001 (M.Of. Partea I nr. 927 din 23/12/2003) cu
modificările ulterioare
 Legea nr. 153/2004 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 59/1994 privind
reglementarea operaţiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi
cooperare economică internaţională în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale
(M.Of. nr. 446/19.05.2004), republicare- M.Of. nr. 998/29.10.2004, cu modificările
ulterioare
 O.U.G. nr. 87/1997 pentru modificarea art. 8 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr.59/1994
privind reglementarea operatiunilor de import-export care se derulează prin cliring, barter şi
cooperare economică internaţională în baza acordurilor comerciale şi de plăţi guvernamentale
(M.Of. nr. 375/24.12.1997)
 H.G. nr. 475/1993 privind asigurarea plăţii exporturilor efectuate de agenţii economici în
cadrul acordurilor guvernamentale, cu decontare în conturile de cliring, barter şi cooperare
economică (M.Of. nr. 239/05.10.1993) cu modificările ulterioare
 H.G. nr. 202/1995, privind administrarea acordurilor comerciale şi de plăţi, precum şi
organizarea şi funcţionarea comisiei interdepartamentale instituite prin Ordonanţa
Guvernului nr.59/1994 (M.Of. nr. 67/12.04.1995) cu modificările ulterioare.

III. Articole în reviste de specialitate

 O. Căpăţână, Contractul de expediţie, în Revista de drept comercial nr. 3/1975, p. 7; nr.

4/1997, p. 5; nr. 6/1997
 L. Frazer, A. Terry, (2002) Factors affecting franchise agreement terminations: lessons for
the franchising sector, Journal of Small Business Strategy. Vol. 13, No. l
 J.C. Hearn, M.E. Santa Maria, H.S. Wolfson, International Agency Laws: Ignorance is Not
Bliss. International Franchise Association. Chicago Marriott Downtown Magnificent Mile.
47th Annual Legal Symposium May 4-6, 2014
 A. Kachra, R.E. White, Know-How Transfer: The Role of Social, Economic/Competitive,
and Firm Boundary Factors. Strategic Management Journal Vol. 29, No. 4, Apr. 2008
 M.A. Khasawneh, N. Yaacob, R.A. Rahman, (2016) Current Laws Governing Franchise
Agreement in Jordan. Asian Social Science. Vol. 12, No. 4
 P. Le Tourneau, (1992) Quelques aspects des publicités commerciales, Gaz.Pal. Nr.2
 M. Wilderspin, (2008) The Rome I Regulation: Communitarisation and modernization of the
Rome Convention, Published online

IV. Internet

 http://www.advocate.ro/cabinet_avocat_cuvant_Contract_de_Lohn_
 http://avocatmarta.ro/2009/02/contractul-de-know-how/
 http://www.buget.ro/finante-banci-investitii-legi/
 https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/dreptul-comertului-
international/contracte-moderne-si-complexe/
 http://e-juridic.manager.ro
 http://emarket.franchise.org/FranchiseOutlookJan2016.pdf
 http://www.franciza.org.ro/incetarea-contractului-de-franciza.html
 http://rau.ro/mycourses/2004-2005/rei_.ppt+franciza+defini%
 http://www.scritub.com/economie/business/Reglementarea-contractului-de-64438.php#_ftn2
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Franciz%C4%83
 Asociaţia română de franciză. Anuar de franciză. 2016.
http://franciza.org.ro/page/reglementarea-contractului-de-franciza/
 International Franchising: Issues and Opportunities. Nyxon Peabody,
http://www.nixonpeabody.com/files/NP_Intl_franchise_webinar_8-June-2010.pdf
 Unidroit franchising guide, 2007,
http://www.unidroit.org/english/guides/2007franchising/franchising2007-guide-2nd-e.pdf

120
 EXEMPLE DE GRILE PENTRU EXAMEN

1.Care dintre urmatoarele afirmatii despre uzantele comertului international este corecta:

a. uzantele sunt practici, in general nescrise, adoptate de către participantii la comertul

international, care prezintă un anumit grad de vechime, repetabilitate si stabilitate aplicate intre
un numar nedefinit de participanti la comert, de regulă pe o zona geografica sau intr-un anumit
domeniu de activitate comerciala

b. in domeniul comertului international uzantele comerciale reprezinta intotdeauna practici

scrise, adoptate de comerciantii dintr-o anumita zona geografica

c. uzantele comerciale sunt practici adoptate de catre participantii la comertul international, dar
ele nu se constituie in izvor de drept

ANS: a PTS: 1

2.Dupa intinderea aplicarii lor in spatiu uzantele comertului international se clasifica in:

a.uzante locale, speciale, generale

b. uzante nationale si internationale

c. uzante locale, nationale si internationale

ANS: a PTS: 1

3. Care dintre urmatoarele afirmatii despre rolul uzantelor comertului international este
corecta:

a. uzantele comertului international nu pot interpreta sau completa o lege

b.uzantele normative ale comertului international prevaleaza asupra legii atunci cand legea este
supletiva

c. in relatia uzantei comertului international cu contractul, partile, prin contract nu pot inlatura
uzanta normativa

ANS: b PTS: 1
4.Care dintre urmatoarele afirmatii privind reprezentanta societatii comerciale straine in
Romania este corecta:
a.nu are personalitate juridica proprie, e doar o prelungire a personalitatii juridice a societatii
mama din strainatate

b.reprezentanţa se aseamănă cu sucursala si cu filiala unei societati si I se aplica acelasi regim

juridic

c.reprezentanta este subiect de drept distinct si este supusa lui lex societatis a societatii mama

ANS: a PTS: 1

5. Oferta trebuie sa fie:

a.certa, reala, ferma, echivoca, completa, neviciata, facuta jocandi causa

b. certa, ferma, reala, serioasa, precisa, neechivoca , neviciata si completa

c.certa, reala, indoielnica,completa, ferma, neviciata

ANS: b PTS: 1

6. Renuntarea unilaterala de catre unul din partenerii de tratative la una sau la unele din
conditiile formulate pentru inlesnirea realizarii acordului, poarta denumirea de:

a.compromis

b.concesie

c.obiectii

ANS: b PTS: 1

7. Policitatiunea reprezinta:

a.acceptarea unei oferte dar numai in anumite conditii

b.momentul realizarii acordului de vointe cand oferta se intalneste cu acceptarea

c.propunerea facuta de o persoana unei alte persoane de a incheia un contract in conditii

determinate

ANS: c PTS: 1
8. Care din urmatoarele afirmatii privind caducitatea ofertei este corecta:

a.revocarea ofertei produce efecte juridice si atunci cand intervine dupa ce propunerea de
contractare facuta de ofertant a devenit caduca

b.caducitatea ofertei opereaza de plin drept facand inutila retractarea acesteia

c.refuzul de acceptare adus la cunostinta ofertantului produce in toate cazurile caducitatea ofertei

ANS: b PTS: 1

9.In care dintre sistemele acceptarii, contractul se considera incheiat in momentul in care
acceptarea a ajuns la ofertant, indiferent daca ofertantul a luat sau nu la cunostinta de
cuprinsul ei:

a.sistemul emisiunii

b.sistemul expedierii

c. sistemul receptiunii

ANS: c PTS: 1

10. Contractul de intermediere care se incheie intre o persoana juridica, numita societate
reprezentata si o alta persoana juridica sau fizica, in temeiul caruia acesta din urma isi
asuma obligatia ca, in schimbul unui comision, sa trateze afaceri comerciale in numele si pe
seama celei dintai, se numeste:

a.contract de comision

b.contract de agentura

c.contract de curtaj

ANS: b PTS: 1

11. Care dintre urmatoarele afirmatii privind contractul de agentie comerciala este
corecta:
a.contractul de agentie comerciala contine in cuprinsul sau clauza de exclusivitate teritoriala, pe
baza careia agentul are monopolul incheierii afacerilor comerciale pe un anumit teritoriu

b. contractul de agentie comerciala se incheie pentru o perioada scurta de timp si numai pentru o
anumita afacere comerciala bine determinata

c. contractul de agentie comerciala presupune ca agentul sa fie in relatii de subordonare fata de

reprezentat

ANS: b PTS: 1

12. Agentul comercial prezinta urmatoarele caracteristici:

a.independenta, exclusivitatea teritoriala, stabilitatea, dreptul la comision, calitatea de comerciant

b.profesionalism, exclusivitate teritoriala, subordonare fata de mandant, dreptul la comision

c. independenta, exclusivitate teritoriala, calitatea de angajat, dreptul la o remuneratie din cifra

de afaceri a mandantului

ANS: b PTS: 1

13.Din categoria agentilor comerciali nu fac parte:

a.curtierul

b.comisul-voiajor

c. clearingul

ANS: c PTS: 1

14.Clauza star del credere sau ducroire semnifica:

a.o garantie de sine statatoare privind asumarea expresa de catre comisionar a obligatiei de a-l
garanta pe comitent de executarea obligatiilor tertului

b.o clauza de exclusivitate pentru vanzarea de catre comisionar a unui imobil apartinand
comitentului

c.dreptul de retentie al comisionarului care a suferit prejudicii in indeplinirea comisionului

pentru creantele sale asupra comitentului
ANS: a PTS: 1

15. Contractul prin care fiecare parte se obliga sa transmita celeilalte dreptul de proprietate
asupra unor bunuri, plata efectuandu-se prin compensarea valorii bunurilor transmise
reciproc, se numeste:

a.contract de lohn

b.contract de barter

c.contract de know-how

ANS: b PTS: 1

16. Cea mai veche tehnica a negotului care astazi se numeste barter si care consta in
schimbul cantitativ de bunuri materiale fara interventia banilor se numea:

a.cutuma

b.arvuna

c. troc

ANS: c PTS: 1

17. Care din urmatoarele afirmatii privind contractul de barter este corecta:

a.barterul este un sistem de decontare prin compensarea globala a livrarilor de marfuri si a

prestatiilor de servicii, intervenit intre doua sau mai multe state

b. barterul se realizeaza prin incheierea unui acord de clearing si apoi a contractului de barter

c. acordul de barter cuprinde nomenclatorul de bunuri supuse schimbului sau categoriile de

operatiuni comerciale a caror decontare urmeaza sa se faca pe baza de compensare

ANS: c PTS: 1

18. Contractul de comision are urmatoarele caractere juridice:

a.este un contract consensual, sinalagmatic, intuitu personae, cu titlu oneros, comutativ

b. este un contract consensual, unilateral, cu titlu gratuit, comutativ, aleatoriu

c. este un contract solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, translativ de proprietate

ANS: a PTS: 1

19. Instructiunile comitentului catre comisionar pot fi:

a.imperative sau indicative si obligatoriu numai in scris

b.indicative sau facultative si obligatoriu doar in scris

c.imperative, indicative sau facultative si pot fi scrise sau verbale

ANS:c PTS: 1

20. Contractul de comision are cea mai frecventa utilizare in practica internationala in
urmatoarele domenii:

a.schimbul de marfuri

b.operatiunile cu valori mobiliare

c. operatiunile de leasing

ANS:b PTS: 1

21. Partile unui contract de comision international avand ca obiect operatiuni cu valori
mobiliare sunt:

a.comitentul-comisionarul-tertul cumparator

b.ordonatorul-banca-curtierul-tertul cumparator

c.comitentul-ordonatorul-agentul de schimb-tertul cumparator

ANS:b PTS: 1

22. Care din urmatoarele afirmatii privind raporturile juridice dintre partile contractului
de comision international este corecta:
a.intre tert si comisionarul care a tratat in numele comitentului nu exista nici un raport juridic

b.in relatiile dintre comitent si comisionar nu exista relatii de mandat

c.chiar daca comisionarul a tratat in nume propriu acesta nu este mentionat in contractul incheiat
cu tertul

ANS:a PTS: 1

23. In care din urmatoarele contracte de comert international se poate utiliza clauza star
del credere:

a.in contractul de barter

a.in contractul de lohn

a.in contractul de curtaj

ANS:c PTS: 1

24. Sistemul de decontare prin compensarea globala a livrarilor de marfuri si a prestatiilor

de servicii intervenit intre doua state, se numeste:

a.barter

b.clearing

c.agency

ANS:b PTS: 1

25. Contractul prin care o parte, denumita producator/vanzator, se obliga sa vanda

marfurile sale unei alte parti, denumita distribuitor, care, la randul sau, le poate vinde
numai in limitele unui anumit teritoriu prestabilit, in schimbul unui pret, se numeste:

a.contract de comision international

b.contract de distributie exclusiva

c.contract de vanzare-cumparare internationala

ANS:b PTS: 1
26. Care din urmatoarele afirmatii privind contractul de distributie exclusiva este corecta:

a.producatorul isi poate alege astfel distribuitorii incat sa mentina renumele marcii sale,
distribuitorii beneficiind fiecare de mai multe forme de exclusivitate
b. distributia selectiva, fata de distributia exclusiva, priveste in principal produse de lux, de
prestigiu sau de marca
c. distributia exclusiva spre deosebire de distributia selectiva nu aduce atingere liberei
concurente

ANS:b PTS: 1

27.Contractul de distributie exclusiva prezinta urmatoarele caractere juridice:

a.este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare succesiva, solemn, este un contract
de asemenea de dependenta, de integrare, cuprinde frecvent clauza de exclusivitate si de regula
se incheie pe durata determinata

b.este un contract nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare dintr-o data, consensual,
este un contract de asemenea de dependenta, de integrare, cuprinde frecvent clauza de
exclusivitate si de regula se incheie pe durata determinata

c.este un contract nenumit, sinalagmatic, cu titlu oneros, cu executare succesiva, in principiu

consensual, este un contract de asemenea de dependenta, de integrare, cuprinde frecvent clauza
de exclusivitate si de regula se incheie pe durata nedeterminata

ANS:c PTS: 1

28. Referitor la clauza de exclusivitate din cadrul unui contract de distributie exclusiva,
aceasta trebuie sa indeplineasca unele conditii legale, precum:

a.sa fie delimitata sau cel putin delimitabila in privinta teritoriului dar si limitata in timp, iar
distribuitorul sa se oblige ca se aprovizioneaza exclusiv de la furnizorul respectiv

b. sa nu fie delimitata in privinta teritoriului si in timp, iar distribuitorul sa se oblige ca se

aprovizioneaza exclusiv de la furnizorul respectiv sau dela mandatarul acestuia

c. sa fie delimitata in privinta teritoriului si limitata in timp, iar distribuitorul sa se oblige ca se

aprovizioneaza de la furnizorul respectiv, sau de la un alt furnizor cu produse similare

ANS:a PTS: 1
29. Care din urmatoarele contracte este reglementat doar de normele de drept comercial
international, neavand o reglementare exclusiva in dreptul nostru:

a.contractul de comision international

b.contractul de barter

c.contractul de consulting-engineering

ANS:c PTS: 1

30. Obiectul contractului de consulting-engineering poate consta in:

a.vanzarea unor marfuri de catre producator unei alte parti, denumita distribuitor, care, la randul
sau, le poate vinde numai in limitele unui anumit teritoriu prestabilit, in schimbul unui pret

b.asigurarea consultantei si asistentei de specialitate de catre specialisti cu experienta pentru

realizarea unor obiective industriale, avand parametri functionali de eficienta economica maxima

c.acordarea unei alte persoane, denumita beneficiar, a dreptului de exploatare a unui ansamblu de
drepturi de proprietate intelectuala sau industriala, in scopul de productie sau de comercializare a
unor tipuri de produse si/sau servicii

ANS:b PTS: 1

31. Partile contractului de consulting-engineering se numesc:

a.francizor si beneficiar

b. ordonator si agent

c.prestator si beneficiar

ANS:c PTS: 1

32. Activitatea de consulting-engineering poate consta in:

a.acordarea de consultatii tehnice de specialitate privind realizarea unui obiectiv industrial,

social, sportiv etc. si executia acestuia

b. asigurarea cunostintelor tehnice necesare fabricarii sau comercializarii unor produse

c. asigurarea prin specialisti din domeniu a cunostintelor tehnice si experientei acumulata pentru
aplicarea in practica a unei anumite tehnici de fabricatie

ANS:a PTS: 1

33.In contractul de consulting-engineering printre obligatiile prestatorului se enumera si:

a.efectuarea de studii ale instalatiei

b.procurarea autorizatiilor si avizelor necesare

c.suportarea cheltuielilor de executare a lucrarilor

ANS:a PTS: 1

34. In contractul de consulting-engineering printre obligatiile clientului/beneficiarului se

enumera si:

a.suportarea cheltuielilor de adaptare a cheltuielilor de executare a lucrarilor la eventualele

necesitati aparute pe parcurs

b.furnizarea documentatiei, planurilor de ansamblu si de detaliu si a planurilor de executie

c.furnizarea de licenta, brevete know-how, materiale

ANS:a PTS: 1

35. Contractul de consulting-engineering prezinta urmatoarele caractere juridice:

a.este un contract sinalagmatic, solemn, consensual, oneros, cu executare succesiva, aleatoriu

b.este un contract nenumit, complex, sinalagmatic, comutativ, consensual, oneros, cu executare

succesiva, are caracter intuitu personae

c. este un contract sinalagmatic, comutativ, consensual, oneros, cu executare dintr-o data

ANS:b PTS: 1

36. In functie de francizor, francizele se clasifica in:

a.polifranciza, franciza incrucisata, franciza stand, polidistributia, franciza internationala

130
b.multifranciza, subfranciza, franciza ierarhizata, plurifranciza

c.franciza de servicii, franciza industriala, franciza de distributie, franciza financiara

ANS:a PTS: 1

37. In functie de francizat, francizele se clasifica in:

a.polifranciza, franciza incrucisata, franciza stand, polidistributia, franciza internationala

b.multifranciza, subfranciza, franciza ierarhizata, plurifranciza

c.franciza de servicii, franciza industriala, franciza de distributie, franciza financiara

ANS:b PTS: 1

38. In functie de domeniul activitatii, francizele se clasifica in:

a.polifranciza, franciza incrucisata, franciza stand, polidistributia, franciza internationala

b.multifranciza, subfranciza, franciza ierarhizata, plurifranciza

c.franciza de servicii, franciza industriala, franciza de distributie, franciza financiara

ANS:c PTS: 1

39. Crearea mai multor retele de franciza, dominate de o societate de holding, se numeste:

a.polifranciza

b.franciza internationala

c.franciza stand

ANS:a PTS: 1

40.Franciza caracterizata de faptul ca un comerciant independent ofera, in cadrul

magazinului sau, posibilitatea vanzarii produselor fabricate de un producator renumit,
conform prescriptiilor acestuia, se numeste:

a.polidistributie
b.subfranciza

c.franciza stand

ANS:c PTS: 1

41. Franciza care permite unui intreprinzator francizat sa detina mai multe marci, se
numeste:

a.plurifranciza

b.multifranciza

c.polifranciza

ANS:a PTS: 1

42.Franciza financiara se utilizeaza in mod preponderent in:

a.in domeniul productiei

b.in domeniul hotelier

c.in domeniul vanzarii produselor

ANS:b PTS: 1

43. Obligatia de confidentialitate din contractul de franciza incumba:

a.francizorului

b.francizatului

c.francizatului si personalului acestuia

ANS:c PTS: 1

44.Francizorul poate cere rezilierea contractului de franciza:

a.in caz de neplata a redeventelor sau a marfii

b.daca violeaza clauza de exclusivitate
c.daca nu transmite know-how-ul

ANS:a PTS: 1

45. Desi nu are o reglementare de sine statatoare in legislatia noastra, putem regasi o
definitie legala a know-how-ului in reglementarile juridice privind:

a.franciza

b.barter-ul

c.leasing-ul

ANS:a PTS: 1

46.Contractul de know-how este acel contract prin care:

a.o parte denumita furnizor, se obliga sa asigure unei alte parti, denumita beneficiar,
cunostiintele tehnice necesare (brevetabile sau nebrevetabile) fabricarii sau comercializarii unor
produse, pe o perioada determinata si in schimbul unui pret

b.o parte denumita prestator, se obliga fata de cealalta parte, denumita beneficiar, sa presteze in
beneficiul acesteia, in schimbul unui pret, o activitate constand din acordarea de consultatii
tehnice de specialitate privind realizarea unui obiectiv industrial, social, sportiv etc, si executia
acestuia

c.o parte denumita furnizor, se obliga fata de cealalta parte, denumita beneficiar, sa-i transmita
dreptul de a utiliza marca de fabrica, de comert sau de servicii si celelalte semne distinctive sau
drepturi intelectuale, in schimbul unei redevente.

ANS:a PTS: 1

47.Protectia know-how-ului se face:

a.prin clauza de confidentialitate din contract

b.printr-un contract de optiune, prealabil celui de know-how si prin clauza de confidentialitate

din contract

c.prin angajamentul beneficiarului anexa la contract

ANS:b PTS: 1
48.Contractul de leasing prezinta urmatoarele caractere juridice:

a.este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ, cu executare succesiva

b. este un contract solemn, unilateral, oneros, comutativ, translativ de proprietate, cu executare

succesiva

c. este un contract consensual, sinalagmatic, oneros, aleatoriu, cu executare succesiva, translativ

de proprietate

ANS:a PTS: 1

49.Contractul prin care o parte denumita producator (executant), se obliga sa execute un

produs la comanda unui beneficiar (ordonator), in schimbul unei remuneratii si pe baza
documentatiei tehnice pusa la dispozitie de ordonator, se numeste:

a.contract de know-how

b.contract de lohn

c.contract de barter

ANS:b PTS: 1

50. Care din urmatoarele afirmatii privind particularitatile contractului de lohn este
corecta:

a.producatorul are avantajul ca ii revine un procent foarte mare din profit

b.contractul de lohn se practica frecvent in tarile unde forta de munca este ieftina

c.producatorul trebuie sa asigure echipamentele tehnologice si know-how-ul necesare

ANS:b PTS: 1