LUCRAREA NR.

DISPOZITIVE OPTOELECTRONICE

1.Introducere.

Procesele fizice care stau la baza funcţionării dispozitivelor

optoelectronice sunt generarea şi recombinarea purtătorilor mobili de
sarcină. Există două clase mari de dispozitive optoelectronice:
a) Dispozitive care transformă energia radiaţiei luminoase în
semnale electrice- acestea au ca scop fie măsurarea fluxului luminos
sau transmisia de informaţie, caz în care este vorba de fotodetectoare
fie conversia energiei luminoase în energie electrică, caz în care sunt
celule fotovoltaice.
b) Dispozitive care transformă energia electrică în energie
luminoasă – cazul diodelor electroluminescente şi al laserilor cu
joncţiuni semiconductoare.

2.Fotodioda

În fotodiodă energia radiaţiei luminoase se transformă prin efect

fotovoltaic în prezenţa barierei de potenţial în energie electrică.
Purtătorii generaţi în apropierea joncţiunii pn sunt preluaţi de câmpul
electric din regiunea de sarcină spaţială şi sunt transferaţi în regiunea
în care sunt majoritari. Prin creşterea numărului de purtători se reduce
bariera de potenţial, ceea ce conduce la creşterea transferului
purtătorilor minoritari prin joncţiune, astfel încât regiunea p se
încarcă pozitiv, iar regiunea n negativ. Apare astfel o tensiune
electrică directă în circuitul extern dacă acesta este deschis sau un
curent de scurtcircuit într-o rezistenţă de valoare redusă conectată între
anod şi catod.
Curentul de scurtcircuit poate fi scris în forma /14 /


I SC  qgA Ln  L p  (1)

97
FLORIN MIHAI TUFESCU ELECTRONICA FIZICĂ
LUCRĂRI PRACTICE

unde A este aria joncţiunii, g este rata de fotogenerare, iar Ln şi

L p sunt lungimile de difuzie pentru electroni şi respectiv pentru
goluri. Curentul de scurtcircuit are acelaşi sens ca şi curentul invers
prin joncţiune.
La conectarea rezistorului în circuitul extern tensiunea de
fotogenerare ajunge la valoarea V iar curentul în circuitul extern:

 qV 
I  I SC  I S  e KT  1 (2)
 
 

În circuit deschis tensiunea fotogenerată are valoarea:

KT  I SC 
V ln  1 (3)
q  IS 

Analizând relaţia (3) se constată că o joncţiune pn sau o

heterojoncţiune pn special construită din semiconductoare cu W g
cuprins între 1eV şi 2eV , poate genera curent electric sub flux
luminos incident, acest regim fiind de celulă fotovoltaică.
În figura 1 sunt prezentate caracteristicile statice tipice ale unei
fotodiode la diferite fluxuri luminoase incidente. La iluminare nulă
  0 caracteristica va fi cea a unei diode descrisă de ecuaţia
Shockley (cadranele I şi III).
La iluminări diferite de zero 01  2  caracteristica se
modifică prin apariţia fotocurentului modelat de relaţia (2) care are
sens opus curentului de difuzie al diodei polarizate direct.
Caracteristicile din cadranul III reprezintă regimul de fotodiodă care
se obţine la aplicarea pe dispozitiv a unei tensiuni inverse de
polarizare cu ajutorul unei surse externe. Se constată că la iluminare
curentul invers creşte liniar cu fluxul incident şi nu depinde de
tensiunea de polarizare externă.

98
LUCRAREA NR.8 Dispozitive optoelectronice

Caracteristicile din cadranul IV definesc funcţionarea în regim de

celulă solară, când tensiunea este fotogenerată de iluminare.Tensiunea
maximă fotogenerată se obţine în gol (când I L  0) :

KT  I 
VCD  ln  1 (4)
e  IS 

Fig.1 Caracteristicile statice ale fotodiodei în diferite regimuri de

funcţionare.

3. Mărimi caracteristice principale la fotodiode.

a) Curentul de întuneric I S ,este valoarea curentului invers al

joncţiunii pn în absenţa fluxului luminos şi la polarizarea inversă
specificată (de ordinul 150 nA la tensiuni de cca.30V)
b) Sensibilitatea la iluminare S R , este definită de relaţia:

IL  IS
SR  (5)


99
FLORIN MIHAI TUFESCU ELECTRONICA FIZICĂ
LUCRĂRI PRACTICE

în care I L este fotocurentul produs sub fluxul  .

c) Sensibilitatea spectrală S  , este reprezentarea sensibilităţii la
iluminare în funcţie de lungimea de undă a fluxului incident. În figura
2 se prezintă o caracteristică spectrală tipică pentru fotodiodă.
d)Sensibilitatea unghiulară S  ,reprezintă modul în care foto-
curentul se modifică cu unghiul de incidenţă al fluxului luminos pe
fotodiodă. Majoritatea fotodiodelor au o lentilă din sticlă sau material
plastic care îngustează câmpul optic. În figura 3 se prezintă o
diagramă de directivitate pentru o fotodiodă tipică.

Fig. 2.Caracteristică spectrală tipică de fotodiodă.

e) Constantele de timp : de creştere a fotocurentului  i  şi de

descreştere a fotocurentului  d  la iluminarea fotodiodei în regim
pulsat. Ca exemplu, la fotodiodele cu siliciu  i   d  0,5ns  1s în
funcţie de structura concretă..
Pentru creşterea frecvenţei semnalelor transmise prin fibra optică
şi recepţionate cu fotodiode se desfăşoară cercetări intense pentru
găsirea unei structuri semiconductoare la care  i şi  d să fie cât mai
mici.

100
LUCRAREA NR.8 Dispozitive optoelectronice

Fig. 3. Diagramă de directivitate pentru fotodiodă; a-cu lentilă.

b-fără lentilă

4.Studiul experimental al fotodiodei.

a) Trasarea caracteristicilor statice la fotodiodă.

Se foloseşte un aranjament experimental care permite modi-

ficarea fluxului luminos incident pe fotodiodă prin schimbarea
diametrului unor diafragme ce se află în faţa sursei luminoase sau prin
modificarea distanţei dintre fotodiodă şi sursa luminoasă, prima
putând fi deplasată pe un ghidaj gradat în milimetri (vezi fig.4)

Fig.4 Montaj experimental pentru trasarea caracteristicilor statice la

fotodiode:1-fotodiodă în montură cu parasolar şi conector ; 2-sursă de
polarizare variabilă (030V) ; 3-comutator ; 4-voltmetru electronic ;5-
miliampermetru electronic; 6-bec cu incandescenţă în montură optică

101
FLORIN MIHAI TUFESCU ELECTRONICA FIZICĂ
LUCRĂRI PRACTICE

(cca 20W) ; 7-sursă pentru alimentarea becului ;8-disc cu diafragme;

9-ghidaj cu riglă ;10-patină suport pentru fotodiodă.
 Se acoperă complet parasolarul fotodiodei pentru a bloca
fluxul luminos şi se înregistrează valorile pereche tensiune-
curent atât la polarizare directă cât şi la polarizare inversă.
 Se înlătură obturarea diodei şi aplicând fluxuri luminoase
constante se iau valori pentru reprezentarea caracteristicilor
statice.
 Pentru modificarea fluxului luminos se apelează fie la
schimbarea diafragmei prin care trece fascicolul,fie la
modificarea distanţei bec-fotodiodă,determinându-se valorile
fluxului în planul fotodiodei cu ajutorul luxmetrului aşezând
traductorul acestuia în locul fotodiodei.
 Se reprezintă caracteristicile statice ale fotodiodei pe baza
măsurătorilor efectuate.
 Se determină din date curentul de întuneric şi sensibilitatea de
iluminare a fotodiodei pe baza relaţiei (5).

b) Studiul proceselor de comutaţie la fotodiodă.

Fig.5 1-diodă electroluminescentă; 2-fotodiodă; 3-montură

mecanică; 4-generator de semnale dreptunghiulare cu frecvenţă
reglabilă; 5-sursă de tensiune stabilizată (030V); 6-osciloscop
cu două canale.

102
LUCRAREA NR.8 Dispozitive optoelectronice

Pentru a analiza răspunsul fotodiodei la semnale de tip impulsiv

se utilizează montajul din figura 5, în care este realizat un cuplaj optic
între o diodă electroluminescentă şi fotodioda studiată. Cu ajutorul
unui osciloscop cu două canale se compară semnalul de curent care
trece prin dioda electroluminescentă cu curentul ce străbate fotodioda
polarizată invers,în regim de fotodetector.
În acest tip de măsurătoare se consideră că timpul de răspuns al
diodei electroluminescente este cu cel puţin două ordine de mărime
mai scurt decât cel al fotodiodei,lucru verificat totdeauna în practică.
În figura 6 se prezintă modul de definire a timpilor de creştere şi
descreştere pentru răspunsul în fotocurent a unei fotodiode iluminate
cu pulsuri ideale.

Fig.6 Forma fluxului optic aplicat fotodiodei şi răspunsul

fotocurentului în funcţie de timp.

 După realizarea montajului se va sincroniza osciloscopul

pentru a vizualiza corect cele două semnale studiate. Se alege
pentru funcţionarea osciloscopului modul „chopper”.

103
FLORIN MIHAI TUFESCU ELECTRONICA FIZICĂ
LUCRĂRI PRACTICE

 Se creşte treptat frecvenţa semnalului de la generator

analizându-se efectele asupra posibilităţilor de vizualizare ale
timpilor de creştere şi de descreştere.
 Se încearcă, folosind calibrarea bazei de timp a osci-
loscopului să se determine t c şi t d .

5. Dioda electroluminescentă (LED)

Dioda electroluminescentă transformă energia electrică în flux

luminos printr-un mecanism în care se produce un regim de
neechilibru prin injecţia de purtători minoritari în joncţiunile şi
heterojoncţiunile pn polarizate direct. Datorită concentraţiilor ridicate
vor avea loc procese de recombinare radiante cu emisia fotonilor şi
procese radiante fără emisia fotonilor. În cazul proceselor radiante cu
emisia fotonilor sunt dominante mecanismele de recombinare bandă-
bandă (Ga-As,In-P,Ga-Sb,Al-Ga-As,Ga-As-P) şi recombinarea pe
centre de impurităţi (Ga-P,Ga-Asx,P1-x pentru x0,65).
Mecanismele de recombinare pot fi schimbate de factori ca :
temperatura, concentraţia purtătorilor injectaţi, concentraţiile impuri-
tăţilor din semiconductor, defecte în structura semiconductorului.
Mecanismele de injecţie ale purtătorilor minoritari şi de
recombinare radiantă a acestora sunt specifice atât diodelor
electroluminescente cât şi diodelor LASER. La curent mic joncţiunea
(sau heterojoncţiunea) produce o radiaţie necoerentă, în timp ce după
depăşirea unui curent de prag apare emisia stimulată. La diodele
LASER se impun condiţii speciale de dopaj (nivel, profil) şi formă a
structurii semiconductoare care trebuie să devină rezonator optic.
În diodele electroluminescente fotonii produşi prin recombinare
radiantă se propagă în toate direcţiile prin semiconductor şi doar o
mică parte ajung în exterior prin suprafaţa frontală sau laterală a
dispozitivului. Creşterea curentului şi a temperaturii reduc eficienţa
emisiei optice datorită creşterii recombinărilor neradiante.

104
LUCRAREA NR.8 Dispozitive optoelectronice

6.Mărimi caracteristice diodelor electroluminescente.

a) Curentul printr-o diodă electroluminescentă este descris de

relaţia /9,10 /

 qV 
I F  I S exp  (6)
 KT 
unde :  este un coeficient care ia valoarea 1 când predominant este
curentul de difuzie şi valoarea 2 când mai mare este componenta de
recombinare. În figura 7 se prezintă caracteristica curent-tensiune a
unei diode electroluminescente.

Fig.7 Caracteristica curent-tensiune a unei diode

electroluminescente.

Tensiunea care cade pe o diodă electroluminescentă în regim de

generare a fluxului luminos depinde de lărgimea benzii interzise şi de
nivelele de dopare.
b) Caracteristica spectrală reprezintă distribuţia intensităţii
emisiei în funcţie de lungimea de undă. Deoarece intensitatea radiaţiei
emise depinde de nivelul de injecţie trebuie să se specifice clar
curentul direct pe diodă la efectuarea măsurătorii. În figura 8 se indică
forma unei caracteristici spectrale pentru LED.

105
FLORIN MIHAI TUFESCU ELECTRONICA FIZICĂ
LUCRĂRI PRACTICE

Fig.8 Distribuţia spectrală a emisiei diodelor electroluminescente

c) Caracteristica de directivitate indică variaţia intensităţii de

emisie a radiaţiei în funcţie de unghiul faţă de axa optică a diodei.
LED-urile au de regulă lentile care direcţionează fascicolul luminos.
În figura 9 se prezintă forma unei caracteristici de directivitate în
coordonate polare şi în coordonate liniare.

Fig. 9 Caracteristica de directivitate a LED.

7. Studiul experimental al diodei electroluminescente.

a) Trasarea caracteristicii statice a diodei electroluminescente
şi analiza emisiei optice a acesteia.
 Se realizează montajul prezentat în figura 10 în care cu sursa
stabilizată de tensiune 2 se poate modifica curentul în gama
0,5200mA, iar 7 este un luxmetru care măsoară cu
detectorul 5 fluxul optic emis de LED în funcţie de curentul
aplicat.

106
LUCRAREA NR.8 Dispozitive optoelectronice

 Modificând tensiunea sursei 2 se creşte treptat în paşi curentul

prin LED măsurând tensiunea la bornele acestuia şi fluxul
generat.
 Se reprezintă grafic curentul şi respectiv fluxul luminos emis
de LED în funcţie de tensiunea la bornele LED-ului.
 Se interpretează rezultatele obţinute şi se propune o valoare
optimă a curentului prin dispozitiv.

b) Studiul caracteristicii de directivitate a LED.

 Se foloseşte pentru alimentarea electrică a LED
montajul precedent fixându-se curentul la valoarea optimă ;
 Se fixează traductorul 5 al luxmetrului pe partea
mobilă a sistemului goniometric în al cărui centru se pune LED-
ul.Măsurătorile se vor face la lumină ambiantă scăzută şi uniformă în
zona de lucru.

Fig.10 1-LED supus studiului; 2-sursă stabilizată de tensiune

continuă (030V);3-miliampermetru de curent continuu (0200mA)
4-voltmetru electronic; 5-detectorul fotoelectric al luxmetrului; 6-
ecran optic; 7-luxmetru.
 Se roteşte traductorul 5 la diferite unghiuri faţă de axa
optică citind indicaţiile luxmetrului 7.
 Se reprezintă grafic în coordonate plane caracteristica
de directivitate.
În figura 11 se prezintă dispozitivul pentru studiul caracteristicii
spaţiale.

107
FLORIN MIHAI TUFESCU ELECTRONICA FIZICĂ
LUCRĂRI PRACTICE

Fig.11 Dispozitiv experimental pentru studiul caracteristicii spaţiale a

LED. 8-disc marcat în grade; 9-suport pentru LED; 10-riglă metalică
rotitoare; 11-suport pentru traductorul 5.

8.Optocuplorul.

Acest circuit realizează separarea galvanică a două sisteme

aflate la tensiuni diferite între care trebuie transmis un semnal prin
producerea unui cuplaj optic. Este format dintr-o sursă optică şi un
fotodetector. Există câteva cazuri importante în care este necesară
izolarea galvanică: a) efectuarea de măsurători asupra unor instalaţii
aflate la tensiune ridicată ; b) preluarea de semnale biologice de pe
fiinţe;c) transmisia de date la distanţă prin cabluri în care pot apare
tensiuni de mod comun periculoase.
În optocuplor semnalul continuu sau alternativ aplicat sursei
optice este transformat în flux luminos care activează un fotodetector
ce reface semnalul iniţial. Ca surse de radiaţii se folosesc cel mai des
diodele electroluminescente cu emisie în vizibil sau infraroşu, iar ca
fotodetectoare: fotorezistoarele, fotodiodele, fototranzistoarele şi
celulele fotovoltaice.
În figura 12 se prezintă o variantă constructivă de optocuplor.

108
LUCRAREA NR.8 Dispozitive optoelectronice

Fig.12 Structura reală a unui optocuplor şi montajul pentru

studiul caracteristicilor de transfer.
9. Mărimi caracteristice optocuploarelor.
a) Caracteristica de transfer a optocuplorului reprezintă dependenţa
curentului sau tensiunii de ieşire în funcţie de curentul de intrare.
b) Tensiunea de izolaţie, U iz , este valoarea maximă a tensiunii
electrice continue care poate exista între intrare şi ieşire un timp
nelimitat fără ca optocuplorul să se distrugă. Valorile curente sunt
cuprinse în domeniul 10003000V pentru optocuploarele încapsulate
în plastic într-o structură DIP (dual-in-line package) şi pot ajunge la
50KV în structuri încapsulate axial.
c) Rezistenţa de izolaţie , Riz , este dată de curentul măsurat sub o
tensiune continuă aplicată între intrare şi ieşire; aceasta are valori de
ordinul 1010  1012  .
d) Capacitatea intrare-ieşire , C ,este o mărime parazită care cuplează
circuitele în curent alternativ. Producătorii specifică frecvenţa la care
se măsoară C - de regulă la 1MHz . Un optocuplor de calitate trebuie
să aibă o valoare C 1 pF .În circuitele reale mărimile 3 şi 4 pot fi
influenţate puternic de cablajul pe care este plantat optocuplorul.
e) Frecvenţa maximă , f max , a semnalului transmis prin optocuplor
reprezintă frecvenţa la care pentru semnale sinusoidale atenuarea

109
FLORIN MIHAI TUFESCU ELECTRONICA FIZICĂ
LUCRĂRI PRACTICE

atinge 3dB, iar în cazul semnalelor digitale se ia în calcul viteza de

creştere a semnalului treaptă indicându-se numărul maxim de
impulsuri pe secundă. De regulă, frecvenţa maximă este dictată de
fotodetector care este mai lent decât dioda electroluminescentă din
optocuplor.
f) Factorul de rejecţie al modului comun , CMRR , reprezintă raportul
dintre amplificarea modului diferenţial şi cea a modului comun.
Semnalul de mod diferenţial este cel care se transmite de la intrare
spre ieşire; semnalul de mod comun este unul parazit ce apare atât la
intrare cât şi la ieşire şi este datorat unor cauze cum sunt variaţiile
diferenţei de potenţial dintre punctele de masă.

10. Studiul experimental al optocuplorului.

În cadrul părţii experimentale se va studia un optocuplor pentru
semnale analogice tip PC120FB .Se utilizează montajul din figura 12.
 Se alimentează optocuplorul prin stabilizatorul 2 care asigură
o tensiune de 9V.
 Se comută întrerupătorul K în poziţia A ceea ce permite
aplicarea pe intrarea optocuplorului a unei tensiuni continue
variabile de la sursa stabilizată 3.
 Se modifică în sens crescător tensiunea continuă aplicată
optocuplorului citind pe voltmetrul electronic 4 tensiunea
obţinută la ieşire.Se lucrează în domeniul 07Vpentru
tensiunea de intrare.
 După preluarea datelor experimentale se trasează caracte-
ristica de transfer în curent continuu.
 Se comută K în poziţia B şi se aplică de la generatorul 5 un
semnal sinusoidal cu frecvenţa de 1000Hz şi valoarea efectivă
de 3V. Se observă pe osciloscopul 6 forma semnalului.
 Se trasează caracteristica de frecvenţă a optocuplorului
identificând f max .
 Se trece generatorul de semnal pe fază dreptunghiulară de
undă şi se analizează forma semnalelor de comutaţie pornind
de la frecvenţe joase şi ajungând la frecvenţe mai înalte.

110