SUBIECTELE PENTRU EXAMEN

1. Definiți noțiunea, identificând particularitățile și tipurile stagiului de cotizare ( vechimea în muncă).

Vechimea în muncă reprezintă însumarea tuturor perioadelor în care salariatul a desfășurat o muncă sau o altă activitate
social-utilă (M. Zaharov, E. Tucikova)
… durata de timp în care se efectuează o muncă sau altă activitate social-utilă de către un salariat, deoarece în cazul dat
are importanţă anume faptul, că vechimea în muncă nu este o categorie pasivă, ci o categorie activă, dispunând de particularităţi
dinamice (timp, durată, perioadă) (Romandaș N.)
Stagiul de cotizare constituie însumarea perioadelor în care persoana asigurată realizează o activitate de muncă şi achită
contribuţiile de asigurări sociale de stat. (Soloviova A., Kurocikina C., Maciuliskaia E., Gorbaciova J.)
Definirea legală a stagiului de cotizare este prevăzută în Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale, Nr.489-
XIV din 08.07.1999. În lumina art. 1 stagiul de cotizare reprezintă însumarea perioadelor de activitate în care s-au plătit
contribuții la fondul de pensii.
Vechimea în muncă: - cantitativ-Prezintă particularitățile dinamice (durata, perioada, timpul) în care a fost prestată
activitatea de muncă sau o activitate social-utilă.
- calitativ- oglindește caracterul, conținutul şi condiţiile în care se prestează o muncă sau o activitate social utilă.
Clasificarea și caracterizarea tipurilor stagiului de cotizare
În conformitate cu p.14 din Hotărârea nr.417 din 03.05.2000 despre aprobarea Regulamentului cu privire la modul de
calculare şi confirmare a stagiului de cotizare pentru stabilirea pensiei deosebim stagiul de cotizare:
General – constituie însumarea tuturor perioadelor de muncă și a activităților social-utile, care conform legii sunt
incluse în stagiu.
qÎn opinia lui N. Romandaș stagiul de cotizare general desemnează timpul cât persoana a prestat o muncă în calitate de
salariat, indiferent de durata, caracterul activităţii şi întreruperea în muncă, dacă a plătit contribuţii în BASS, precum şi alte
activităţi necontributive asimilate stagiului de cotizare.
Stagiul de cotizare general reprezintă una din condiţiile de bază:
 la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă în condiții generale, pensiei de invaliditate şi pensiei de urmaș.
 durata stagiului general influențează asupra cuantumului pensiei pentru limită de vârstă. De ex., în conformitate cu
prevederile Legii privind pensiile de asigurări sociale de stat art.16 alin.1 cuantumul integral al pensiei se determină din calculul
a 1,4% din venitul asigurat pentru fiecare an de cotizare din stagiul necesar femei – 30 de ani, bărbați – 32 de ani și 6 luni (2015),
iar art.16 alin.2 dacă stagiul de cotizare este mai mare decît cel stabilit de lege (pentru anul în curs) pentru fiecare an de cotizare în
plus se stabilește un spor la pensia integrală de 2% din venitul asigurat.
Stagiul de cotizare special – reprezintă însumarea perioadelor de muncă realizate în condiții grele și nocive de muncă 
sau în una funcţiile, profesiile şi sectoarele de producţie prevăzute de Lista nr.1 a unităţilor de producţie, lucrărilor,
profesiilor, funcţiilor şi indicilor ce acordă dreptul la pensie pentru limită de vârstă în condiţii avantajoase, aprobată prin
Hotărîrea Guvernului nr. 822 din 15 decembrie 1992.
Stagiul de cotizare special:
 prestarea unei munci de o anumită profesie, specialitate;
 prestarea muncii în anumite condiţii nocive și grele de muncă prevăzute de Lista nr.1 a unităţilor de producţie,
lucrărilor, profesiilor, funcţiilor şi indicilor;
 se ia în calcul la stabilirea unor suplimente, majorări de salarii, de exemplu, lucrătorilor din învățământ, din medicină,
din domeniul culturii, funcţionarilor publici ş.a.
 are importanță la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă în condiții avantajoase, pensiei pentru unele categorii de
cetățeni, pensiei pentru vechime în muncă, iar standardul de vârstă este mai mic, deoarece se iau în considerație condiţiile nocive
și grele de muncă, specificul muncii prestate. De exemplu, conform art. 41 alin.3 a Legii privind pensiile de asigurări sociale de
stat persoanele care au activat în condiții nocive şi grele, au dreptul la pensie pentru limită de vîrstă înaintea atingerii vîrstei
standard de pensionare, dacă condirmă stagiul de cotizare special: Bărbați V.– 54 ani, S.C. – 10 ani; Femei – 49 ani, S.C. – 7 ani şi
6 luni.
Pentru confirmarea stagiului de muncă special (ocupării persoanelor la lucrări foarte nocive şi foarte grele), prevăzute de
Lista nr.1organele de asigurări sociale trebuie să efectueze un control după schema:
 corespunderea atribuirii profesiei conform indicatorului unic de tarife şi calificare pentru lucrări şi profesii (I.U.T.C.);
 corectitudinea înscrierilor în carnetul de muncă;
 corespunderea înscrierilor în carnetul de muncă cu I.U.T.C. și cu caracterul lucrărilor executate;
 Confirmarea documentară a caracterului lucrărilor executate  (ordine , conturi de plată , sarcini de lucru , liste de
state );
 specificarea locurilor de muncă în Lista nr. 1.

2. Explicați coraportul dintre noțiunile „vechime în muncă” şi „stagiu de cotizare”, analizând perioadele
contributive şi necontributive incluse în stagiul de cotizare până la şi după reformă.
Vechimea in munca –perioada in care se presteaza o activitate in baza CIM de catre salariat care deja este subiect al
raportului juiridic de munca.
Stagiul de cotizare constituie perioadele in care pers asigurata realizeaza o activ de munca si achita contributiile de as soc
de sttat.Ambele sun tratate din 2 puncte de vedere: teoretic –precum ca vechimea in munca este atribuita categorii de actiuni,deci
poate fi considerata ca un fapt juridic,si practic: deoarece vechimea in munca,stagiul de cotizare se atribuie la categoria de
actiuni,acumularea stagiului depinde de activ pers ,adica prezenta caracterului volitiv.Astfel, odata cu reforma sist natz de asig soc
,instituia vechii in munca a cedat locul stagiului de cotizare.
Perioade contributive – persoana desfășurând o activitate este supusă asigurărilor sociale.Se asimilează perioadelor
contributive pentru persoanele asigurate perioadele în care aceasta a beneficiat de indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de
muncă sau indemnizaţie de şomaj.Se includ în stagiul de cotizare perioadele de absenţă forţată de la serviciu, pentru care s-a plătit
venitul asigurat şi au fost achitate contribuţiile de asigurări sociale.
Perioade necontributive – perioadele, în care persoana nu este supusă asigurărilor sociale, dar în temeiul legii ele se
includ în stagiul de cotizare (perioada de îndeplinire a serviciul militar în termen sau cu termen redus; perioada de îndeplinire a
serviciul militar prin contract sau a altui serviciu asimilat acestuia, dacă nu poate fi pensionat conform legii speciale, perioada de
îngrijire a unui copil pînă la vîrsta de 3 ani  de către părinți sau tutore, în caz de deces a părinților; perioada în care asiguratul a
beneficiat de indemnizați pentru incapacitate temporară de mincă, de ajutor de șomaj de alocație pentru integrare sau reîntegrare
profesională). Nu sunt considerate contributive perioadele în care nu s-au plătit contribuţii sau suma contribuţiei plătite este mai
mică decât cea anuală prevăzută.

3. Definiți, urmând clasificarea raporturilor juridice de protecție socială.

Prin raporturi juridice de protecţie socială desemnăm relaţiile născute odată cu survenirea riscurilor sociale în domeniul
asigurării sau asistenţei sociale, între stat, reprezentat de organele sale competente şi persoanele în etate, incapabile de muncă sau
alte categorii de persoane care necesită protecţie socială.
Din cele expuse rezultă că din punct de vedere structural raporturile juridice de protecție socială conexează trei elemente:
subiecții; conținutul și obiectul.
1.) Subiecţii raporturilor de protecţie socială sunt participanţii la aceste raporturi, deţinători ai capacităţii juridice la un
anumit tip de asigurare sau asistenţă socială.[1] Raporturile de protecţie socială sunt raporturi bilaterale, în care pe de o parte, unul
dintre subiecte totdeauna este statul în persoana unor organe competente, iar pe de altă parte este persoana fizică, precum şi
familia sa.
2.) Obiectul raporturilor de protecţie socială constă în conduita pe care o pot avea ori trebuie să o aibă părţile cu privire la
stabilirea, acordarea unui tip de asigurare sau asistenţă socială, precum şi soluţionarea litigiilor apărute.
3.) Conţinutul raporturilor de protecţie socială este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Specific
conţinutului este faptul că subiectele în cadrul raporturilor de protecţie socială nu se află nici pe poziţie de subordonare juridică,
nici pe poziţie de egalitate juridică. Statul, reprezentat prin organele sale speciale apare ca subiect purtător de obligaţii juridice,
care nu poate refuza, neîntemeiat, acordarea asigurării sau asistenţei sociale, iar titularul de drepturi este cetăţeanul sau familia,
care pot liber cere sau refuza asistarea sau asigurarea socială. Astfel, persoana fizică este împuternicită legal să dispună de drepturi
garantate, iar organul de stat este partea obligată. În cazul în care persoana fizică are dreptul la câteva tipuri de asigurare materială,
ei i se acordă posibilitatea de a alege unul dintre ele, pe când organul de stat nu beneficiază de un astfel de drept. [2]
Pentru naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor de protecţie socială este necesară îmbinarea următorilor factori:
a)existenţa unui temei obiectiv (naşterea copilului, invaliditatea, etc.);
b)manifestarea de voinţă a persoanei fizice (cererea personală sau cererea depusă de ocrotitorii legali);
c)actul organului competent de acordare/refuz a unui tip de protecţie socială.

 Clasificarea și caracterizarea raporturilor juridice de protecţie socială

Criteriul principal în baza căruia raporturile juridice de protecţie socială sunt clasificate este caracterul şi scopul
raporturilor, conform căruia deosebim raporturi: materiale, procesuale, procedurale
Materiale sunt raporturile de protecţie socială apărute ca rezultat al stabilirii unui tip de asigurare sau asistenţă socială,
constituind „nucleul” obiectului de reglementare, deoarece în baza acestor raporturi cetăţenii (familiile) au posibilitatea de a-şi
realiza dreptul constituţional la protecţie socială.
Raporturile materiale au caracter patrimonial, fiindcă i-au naştere odată acordarea prestaţiilor de asigurare/ asistenţă
socială (pensii, indemnizaţii, alocaţii, deservire socială, etc.), beneficii care sunt oferite cetăţenilor nu în calitate de echivalent,
precum în cazul raporturile juridice civile, dar în scopul garantării „alimentaţiei sociale şi asigurării parţiale a venitului
pierdut.”[23]
Raporturile materiale, la rândul lor, sunt clasificate în baza următoarelor criterii: după tipurile protecţiei sociale; după
finanţarea protecţiei sociale; după formele protecţiei sociale; după termen.
Criteriul clasic de clasificare a raporturilor materiale este bazat pe tipurile protecţiei sociale, conform căruia acestea se
divizează în: raporturi materiale în formă bănească şi raporturi materiale de acordare a deservirii sociale.[24]
Raporturile materiale în formă bănească (directe) după felul prestaţiei se clasifică în raporturi: de achitare a
pensiilor (pentru limită de vârstă; de invaliditate; de urmaş; pentru unele categorii de cetăţeni; pentru vechime în muncă [25][ de
achitare a indemnizaţiilor (indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente
nelegate de muncă; prestaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină); prestaţie pentru recuperarea capacităţii de muncă;
indemnizaţie de maternitate; indemnizaţie unică la naşterea copilului; indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea
vârstei de 3 ani; indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav etc.),[26]  de plată a alocaţiilor sociale (pentru invalizi; pentru
persoane vârstnice; pentru copii, în cazul pierderii întreţinătorului; pentru îngrijire; ajutorul de deces)[27], de acordare a
compensaţiilor (nominative; pentru participanţii la lichidarea avariei de la Cernobîl şi familiilor lor; plăţi periodice capitalizate
etc.) [28] de acordare a ajutorului social, [29] de acordare a ajutorului material. [30]
Raporturile materiale în natură (indirecte) presupun raporturile de prestare a serviciilor sociale. În conformitate
cu Programul Naţional privind crearea sistemului integrat de servicii sociale pe anii 2008-2012 şi Proiectul Legii cu privire la
serviciile sociale, raporturile de acordare a serviciilor sociale pot fi grupate în: primare (comunitare); specializate; cu specializare
înaltă.[31]
După finanţarea protecţiei sociale avem:[32] raporturi juridice de protecţie socială finanţate din bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetul de stat şi fonduri statale extrabugetare; raporturi juridice de protecţie socială finanţate din fonduri nestatale
de pensii, fonduri de caritate, mijloacele individuale ale persoanelor fizice şi juridice.
După formele protecţiei sociale distingem următoarea clasificare: raporturi de asistenţă socială, inclusiv de acordare a
ajutorului social; raporturi de asigurare socială.
După termen raporturile de protecţie socială se împart în trei grupe:
1. Unice, sunt raporturile care se sting dintr-o dată (de exemplu, raporturile de achitare a indemnizaţiei unice la
naştere, a ajutorului de deces etc.)
2. Cu termen determinat, (de exemplu, raporturile de plată a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului de la
data naşterii şi până la vârsta lui de 3 ani etc.)
3. Cu termen nedeterminat, sunt raporturile despre care în momentul apariţiei nu se ştie când vor fi stinse (de
exemplu, raporturile de plată a pensiei pentru limită de vârstă etc.)[33]
În literatura de specialitate observăm că pe lângă raporturile materiale, care le considerăm principale sunt desemnate și un
șir de raporturi cu caracter secundar (auxiliar), apariţia cărora este condiţionată de existenţa raporturilor materiale, care sunt
denumite în teoria dreptului protecţiei sociale „raporturi procedurale” şi „raporturi procesuale.”
Raporturile procedurale reprezintă „raporturile de constatare a faptelor juridice, care permit de a stabili un tip de
asigurare sau asistenţă socială,” „sunt relaţiile născute în urma manifestării voinţei persoanei sau reprezentantului, care anunţă
organul de asigurare socială despre dorinţa de a-i fi acordat un tip de asigurare socială – pensie, indemnizaţie etc.”[34]
Raporturile materiale i-au naștere ulterior sau concomitent cu apariția raporturilor juridice procedurale, prin care sunt
constatate faptele juridice (de ex. durata stagiului de cotizare, grupa și cauzele invalidității etc.) și este emisă hotărârea privind
acordarea dreptului la o anumită prestaţie socială.
Temei pentru naşterea raporturilor procedurale serveşte cererea cetăţeanului, persoanelor sau organizaţiilor ce participă în
numele lui în calitate de reprezentanţi legali. Organul la care se adresează cu cererea cetăţeanul sau reprezentantul lui este obligat
să stabilească fapta corespunzătoare. Dar cetăţeanul/ reprezentantul legal în raportul juridic este obligat să prezinte dovezile ce
denotă apariţia dreptului subiectiv la o anumită formă de asigurare socială.
De exemplu, în conformitate cu art.31 alin.1 şi 2 „pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, a tutorelui
(curatorului) acestei” în baza cererii de pensionare şi actelor necesare depuse la „organul teritorial de asigurări sociale de la
domiciliul asiguratului.” [35]
Raporturile procedurale se sting odată cu emiterea de către organul competent a. Legiuitorul stabileşte expres termenul în
care organele corespunzătoare sunt obligate să emită hotărârea. Astfel, conform art.31 alin.3 şi 4 „acordarea drepturilor la pensie
sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie, emisă de organul teritorial de asigurări sociale şi semnată de
conducătorul acestuia, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii cu toate actele necesare, iar decizia cu privire la respingerea
cererii de pensionare şi motivul respingerii se expediază solicitantului în termen de 5 zile de la data emiterii.”[36]
Din cele expuse observăm că exteriorizarea expresă a voinţei persoanei sau reprezentantului, care anunţă organul
competent despre dorinţa de a-i fi acordată un tip oarecare de asigurare| asistență socială, reprezintă o condiție esențială.
În doctrină de specialitate, raporturile procedurale sunt clasificate în dependenţă de următoarele criterii: după rolul
lor;după subiecte; după termen.
După rolul lor, raporturile juridice procedurale se împart în:
1. a) de constatare – determinarea componenţei juridice ce dă naştere raportului, examinarea cererii,
circumstanţelor şi actelor prezentate de potenţialul beneficiar al asigurării sociale;
2. b) de stabilire – emiterea hotărârii de stabilire a unei forme de asigurare socială sau refuzul stabilirii asigurării
sociale.
După subiecte raporturile juridice procedurale sunt stabilite între cetăţeni (familii) şi:
1. a) organele de asigurare/asistenţă socială în legătură cu acordarea sau refuzul de acordare a unei forme de
asigurare/asistenţă socială;
2. b) instituţiile medicale – în legătură cu necesitatea stabilirii ajutorului medical;
3. c) organele ierarhic superioare de asigurare/asistenţă socială – în legătură cu stabilirea indemnizaţiile unice.
[37]
După termen raporturile procedurale pot fi divizate în:[38]
 premergătoare fiind raporturile apărute cu privire la constatarea şi stabilirea dreptului la asigurare/ asistenţă
socială, care odată cu emiterea deciziei de către organul competent se transformă în raporturi materiale.
 concomitente sunt raporturile procedurale existente paralel cu cele materiale, prin care beneficiarul este obligat
să prezinte documentele care confirmă dreptul la un tip de prestaţie socială. De exemplu, conform art. 22, beneficiarul pensiei de
invaliditate este obligat „să fie supus reexpertizării medicale în termenele stabilite de CEMV” şi „după fiecare reexpertizare,
dreptul la pensia de invaliditate se menţine, se modifică sau se suspendă în conformitate cu decizia CEMV,” iar „neprezentarea la
reexpertizarea medicală atrage încetarea plăţii pensiei.”
 de modificare (transformare) sunt raporturile procedurale existente paralel cu cele materiale, prin care
beneficiarul unui tip de prestaţie socială, devenind titularul încă unui drept de asigurare socială, îşi exteriorizează voinţa prin
depunerea cererii la organul competent, optând pentru unul dintre ele. De exemplu, potrivit art.11 alin.1 din Legea privind pensiile
de asigurări sociale de stat[39] „în cazul în care asiguratul îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea mai multor categorii de pensii,
el poate opta pentru o singură categorie.”
 Raporturile procesuale reprezintă raporturi juridice, reglementate de normele dreptului administrativ şi dreptului
procesual civil, apărute între cetăţeni şi organele de asigurare socială ierarhic superioare/ instanţa de judecată în privinţa
examinării şi soluţionării litigiilor în domeniul protecţiei sociale.[40]
Raporturile juridice procesule se nasc odată cu apariția unui litigiului în baza plângerilor cetăţenilor (familiilor) asupra
hotărârii organelor de asigurare sau asistență socială.  (De ex. Decizia privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii
de pensionare, privind reţinerile din pensie sau încasarea sumelor plătite în plus poate fi contestată la Casa Naţională de Asigurări
Sociale.  În caz de dezacord cu decizia Casei Naţionale de Asigurări Sociale, aceasta poate fi atacată în instanţa de contencios
administrativ competentă.[41])
Orice persoană, care se consideră vătămată într-un drept al său recunoscut de lege de către o autoritate publică, printr-un
act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ
competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei aduse. Competenţa de judecare a
acţiunilor în contenciosul administrativ au:[42] judecătoriile; Curțile de Apel; Curtea Supremă de justiţie.
Raporturile procesuale după subiecte se clasifică în:
1. a) apărute între cetăţeni (familii) şi organele ierarhic superioare de asigurare/ asistenţă socială, care cad sub
incidenţa normelor dreptului administrativ.
Temei pentru naşterea acestor raporturi este plângerea cetăţenilor înaintată organelor de asigurare/ asistenţă socială
ierarhic superioare prin care este expusă nemulţumirea persoanei referitor la decizia prin care a fost stabilită/ refuzată stabilirea
unei prestaţii sociale.
Potrivit art.49 lit. q din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat [43][ , p.41 alin.17 din Hotarirea cu privire la
aprobarea Statutului Casei Naţionale de Asigurări Sociale a Republicii Moldova – Casa Naţională de Asigurări Sociale este
competentă să “examineze petiţiile cetăţenilor în chestiunile ce ţin de stabilirea, plata pensiilor şi indemnizaţiilor.” [44][
Conform art.5 lit.f; art.14, 15 din Legea contenciosului administrativ[45] persoana care se consideră vătămată într-un
drept al său recunoscut de lege poate solicita, printr-o cerere prealabilă organul ierarhic superior revocarea actului administrativ
emis de către organul subordonat. Organul ierarhic superior este în drept să admită cererea prealabilă şi să anuleze actul
administrativ în tot sau în parte; să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu
acordul său, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
1. b) apărute între cetăţeni (familii) şi instanţa de judecată.[46]
În situaţia când „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea
prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze, timp de 30 zile, instanţa de
contencios administrativ competent.” Din acest moment, iau naştere raporturile procesuale apărute între cetăţeni (familii) şi
instanţa de judecată, reglementate prin art.277- 278 din Codul de procedură civilă, [47]conform cărora instanţa de judecată este
competentă să soluţioneze litigiul şi să emită hotărârea corespunzătoare.
În literatura de specialitate întâlnim propunerea de a redenumi „raporturile procesuale” prin „raporturi contencioase” şi
a le diviza[48]:
a.) stabilite în baza procedurii prealabile prin care am grupa raporturile reglementate de normele dreptului administrativ,
născute odată cu adresarea plângerii către autoritatea ierarhic superioară de către cetăţean (familie), care consideră că i-a fost lezat
dreptul subiectiv la asistenţă/ asigurare socială, solicitând reexaminarea deciziei autorităţii subordonate, privind stabilirea unui tip
de asigurare sau asistenţă socială;
b.) stabilite în baza procedurii contenciosului administrativ sunt raporturile reglementate de normele dreptului
administrativ şi dreptului procesual civil, născute prin depunerea cererii în instanţa de judecată de către cetăţean (familie), care
este nemulţumită de răspunsul primit sau nu a primit în termenul prescris răspunsul la cererea prealabilă examinată de către
organul ierarhic superior de asigurare/ asistenţă socială, prin care solicită anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi
repararea pagubei cauzate.

4. Descrieți trăsăturile caracteristice şi elementele raporturilor juridice de protecție socială .

Subiecţii raporturilor de protecţie socială. – 1.Snut cetăţenii Ei participă la raporturile juridice în calitate de persoane
fizice, persoane juridice şi organe de stat. Subiecţi ai raportului juridic pot fi anumiţi indivizi (subiecţi individuali) şi unităţi
(subiecţi colectivi) care, conform normelor juridice, sunt purtători ai drepturilor şi ai obligaţiilor juridice subiective.2.Statul, în
persoana organelor competente: Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei; Ministerul Sănătăţii; Casa Naţională de
Aşigurări Sociale (CNAS); Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM), casele teritoriale de asigurări sociale;
direcţiile de asistenţă socială, agenţiile teritoriale de asigurări în medicină; instituţiile medicale; organele administraţiei publice
locale, fondurile de susţinere socială a populaţiei.Categorie de subiecţi ai raporturilor de protecţie socială poate fi calificată drept
subiecţi auxiliari, care au menirea de a consolida un parteneriat social efectiv între organele de stat competente în domeniul
protecţiei sociale întru creşterea bunăstării populaţiei Republicii Moldova prin eficientizarea politicilor de protecţie socială şi
sporirea accesului la servicii de calitate; facilitarea participării societăţii civile în procesul de elaborare şi implementare a
politicilor de protecţie socială, identificarea problemelor şi soluţiilor, monitorizarea şi evaluarea rezula ţaţelor.Persoana fizică - un
alt subiect al relaţiilor de protecţie socială poate fi: cetăţean al Republicii Moldova; cetăţean străin, apatrid, refugiat, precum şi
familiile lor (de exemplu, în cazul pensiei de urmaş). Cercul acestor subiecţi este în permanentă transformare, deoarece sistemul
protecţiei sociale e cel mai dinamic dintre sistemele sociale. Cu toate acestea, putem evidenţia şi subiecţi „clasici": bătrînii,
invalizii, familiile cu copii, şomerii, cetăţenii cu venit mai mic de venitul mediu, copiii invalizi.
 5. Definiți noțiunile obiectului şi metodei de reglementare ale dreptului protecției sociale
Deși conceptul de protecție socială în sens modern fost pentru prima data utilizat în context juridic în SUA, și anume, în Social
Security Act din 14 august 1935, la capitolul existenței sau inexistentei ramurii de drept – dreptul protecției sociale – se susțineau
discuții aprinse și în anii ’60-’80 ai sec. XX, mai ales în privința determinării noțiunii, obiectului și metodei de reglementare
juridica a acestei ramuri de drept.[1]
Problema autonomiei acestei ramuri de drept pentru prima dată a fost formulată la Simpozionul de la Praga din 1966, de către
juriştii cehoslovaci I. Klouşek, K. Pinţ, I. Tomeş, V. Vergainer, care au atenţionat asupra specificului raporturilor de protecţie
socială, asupra particularităţilor metodei şi mijloacelor lor de reglementare şi au accentuat necesitatea delimitării acestor raporturi
într-o ramură autonomă de drept. Poziţia juriştilor cehi a fost susţinută de savanţii ruşi V. Andreev, V. Karavaev şi A. Levşin ș.a.
[2], care au remarcat că obiectul dreptului protecţiei sociale este indisolubil legat de conţinutul conceptului „protecţie socială”. Ei
au propus ca ansamblul normelor juridice, care reglementează raporturile de asigurare şi asistenţă socială să formeze ramura de
drept, cunoscuta în lume sub denumirea de dreptul securităţii sociale[3], iar în Republica Moldova – dreptul protecţiei sociale.
Până în anii 60 ai sec. XX, se considera ca raporturile cu privire la securitatea materială a cetăţenilor bătrâni sau incapabili de
muncă sunt reglementate de normele dreptului muncii, colhoznic, administrativ.[4]
Asemeni dreptului muncii, care s-a desprins de disciplina mamă – dreptul civil, dreptul protecţiei sociale s-a desprins, la rândul
sau, de dreptul muncii, autonomizându-se într-o nouă ramură de drept în baza criteriilor de delimitare a ramurilor de drept:
obiectul și metoda de reglementare; principii, care le vom caracteriza ulterior.
Obiectul de reglementare a dreptului protecției sociale – „asamblează raporturile născute între cetăţeni (familii) şi stat,
reprezentat prin organele competente cu privire la stabilirea, acordarea sau soluţionarea litigiilor în domeniul asigurărilor şi
asistenţei sociale;”[5] „
Din cele expuse ajungem la ideea că obiectul de reglementare juridice este reprezentat de totalitatea relaţiilor sociale care se
formează în cadrul realizării sistemului de protecţie socială. Aceste relaţii au ieşit de sub dependenţa cvasitotală de relaţiile de
muncă, fiindcă sistemul de protecţie socială este aplicabil şi altor categorii de persoane, care nu calitatea de salariaţi, ceea ce face
să nu mai poată fi susţinută ideea existenţei unei poziţii juridice derivate (accesorie) a relaţiilor sociale din domeniul protecţiei
sociale, faţă de relaţiile de muncă
Savantul rus V. Andreev, considerat fondatorul dreptului protecţiei sociale sovietic, referindu-se la obiectul de reglementare
menţiona că, relaţiile ce-l formează se singularizează prin următoarele particularităţi: specificul subiectelor raporturilor de
protecţie socială; asigurarea persoanelor se realizează din fonduri publice cu menire socială; acordarea prestaţiilor de protecţie
socială în situaţii expres prevăzute de lege; modalitatea specifică de distribuire a fondurilor sociale; caracterul alimentar al
raporturilor.
Un alt moment asupra căruia atenţionăm este că obiectul de reglementare a dreptului protecţiei sociale nu trebuie confundat cu
obiectul ştiinţei, care este o noţiune mai largă, deoarece include toate cunoştinţele despre dreptul protecţiei sociale, studiază
specificul relaţiilor de drept, studiază evoluţia pe plan naţional şi internaţional al acestei ramuri. Obiectul de studiu al dreptului
protecţiei sociale sunt raporturile juridice, iar al ştiinţei dreptului protecţiei sociale sunt fenomenele sociale care au generat aceste
raporturi.
Ştiinţa dreptului protecţiei sociale cuprinde un sistem unitar de cunoştinţe exprimate prin definiţii, concepte, principii, teorii, etc.
privind ramura de drept cu aceeaşi denumire. Ea studiază normele şi instituţiile juridice, se preocupă de interpretarea şi aplicarea
unitară a normelor dreptul protecţiei sociale; analizează ştiinţific izvoarele dreptului protecţiei sociale; redă evoluţia istorică a
ramurii; evidenţiază asemănările şi deosebirile existente în reglementarea materiei cercetate, făcând trimiteri la reglementările
altor state.[6]
Ştiinţa dreptului protecţiei sociale, pe de o parte, constituie un îndrumar important în activitatea organelor judiciare prin
interpretarea normelor dreptul protecţiei sociale, dezvăluind sensul şi înţelesul corect şi exact al dispoziţiilor legale, pentru a arăta
orientarea corespunzătoare şi a asigura aplicarea unitară pe tot teritoriul ţării a normelor de protecţie socială. Pe de altă parte, face
propuneri concrete de modificare a reglementărilor legale existente, respectiv de abrogare a unor acte normative vechi, depăşite şi
de introducere a unor dispoziţii în deplină concordanţă cu etapa istorică pe care o parcurgem,cu necesităţile obiective ale
economiei de piaţă, adică face propuneri de lege ferenda.
Metoda de reglementare a dreptului protecţiei sociale. Cuvântul metodă îşi regăseşte originea în
latinescul methodos, semnificând mod, stil, procedeu, sistem. Conform DEX-ului, prin metodă desemnăm un procedeu sau
ansamblu de procedee folosite în realizarea unui scop.[7]
Metoda de reglementare al dreptului protecţiei sociale reprezintă „o totalitate de metode şi mijloace utilizate de legiuitor pentru o
reglementare mai eficientă a unui complex de raporturi sociale.”[8]
Particularitățile metodei de reglementare al dreptului protecţiei sociale.

1. Specificul metodei de reglementare al dreptului protecţiei sociale constă în aceea că ea este una tipică, deoarece reuşeşte
să asambleze normele imperative cu cele dispozitive, păstrând ponderea primelor, ceea ce i-a permis savantei E.
Maciuliskaia să contureze metoda prescripţiilor (obligaţiilor) pozitive, care este adresată organelor de stat în scopul
 stabilirii tipurilor de asigurare/ asistenţă socială a persoanelor afectate de situaţii de risc social.[9] Această poziţie a fost
criticată de M. Luşnicova, A. Luşnicov, care consideră că această metodă ar putea fi aplicată şi în dreptul administrativ, de
aceea denumirea propusă de G. Suleimanova – metoda coordonării (procedeelor imperative şi dispozitive)[10], este mai
reuşită, fiindcă permite de a asocia reglarea dispozitivă cu cea contractuală a comportamentului subiectelor raporturilor de
protecţie socială.[11]
2. Caracterul absolut al drepturilor cetăţenilor ca subiecte ale raporturilor de protecţie socială. Statutul juridic al
subiectelor raporturilor de protecţie socială nu se înscrie în parametrii clasici privind poziţia de egalitate sau subordonare,
deşi unul din subiecţi apare organul/instituţia de stat competentă. Participanţii acestor raporturi sunt inegali din punct de
vedere economic, dar dependenţi administrativ unii de alţii. Statul, reprezentat prin organele sale speciale, apare ca purtător
de obligaţii patrimoniale, care nu poate refuza, neîntemeiat, acordarea asigurării sau asistenţei sociale, iar cetăţeanul
(familia) ca titular de drepturi patrimoniale, este liber să ceară sau să refuze asistarea / asigurarea socială.[12]

Realizăm că în aceste raporturi „persoana fizică este împuternicită legal, dispunând de drepturi garantate, iar organul de stat este
partea obligată. În cazul în care persoana fizică are dreptul la câteva tipuri de asigurare materială, ei i se acordă posibilitatea de a
alege unul dintre ele, pe când organul de stat nu beneficiază de un astfel de drept.”[13]

3. Manifestarea expresă a voinţei titularului dreptului, fără de care acesta va rămâne în formă „embrionară”. Specificul
dreptului protecţiei sociale se exprimă prin aceea că, stabilirea tipurilor de asigurare sau asistenţă socială nu are loc
automat. Rămâne la discreţia persoanei fizice alegerea unui tip de protecţie socială mai convenabil. De exemplu, când
persoana devine titularul dreptului la două categorii de pensii, el trebuie să opteze doar pentru una. Acest lucru rezultă şi
din aceea că, legiuitorul permite persoanei să se adreseze organelor competente din momentul întrunirii condiţiilor legale
pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, când îi este comod, sau stabileşte termene de prescripţie pentru achitarea
plăţilor unice sau periodice.

3. Specificul metodei de reglementare este exprimat, în opinia doctrinarei M. Filipova prin[14] caracterul centralizat de
instituire a drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor,[15] caracter reexaminat, completat şi titluit de N. Romandaş, G.
Suleimanova, ş.a. – îmbinarea nivelurilor central, local[16] şi individual[17] de reglementare a relaţiilor sociale.

Rămâne incontestabilă importanţa legiuitorului naţional, care este cel ce stabileşte standardele minime, condiţiile şi formele de
asigurare/ asistenţă socială, luând în consideraţie realităţile sociale existente. Organelor de asigurare şi asistenţă socială,
instituţiilor medicale, etc. de nivel republican sau raional le revine obligaţia de a realiza prevederile legale. Dar evoluţia ramurii de
drept ne conturează încă două aspecte a metodei local (teritorial – S. Mavrin) şi individual, despre care se vorbeşte în literatura de
specialitate.
Metoda locală de reglementare a raporturilor de protecţie socială s-a conturat în anii’90 ai sec. XX, prin fixarea în contractele
colective de muncă a clauzelor care stabilesc garanţii sociale suplimentare decât cele prescrise de lege, cu condiţia că acestea nu
înrăutăţesc, ci îmbunătăţesc situaţia părţilor.[18] Această viziune a fost criticată de E. Maciuliskaia, C. Dobromîslov care susţin că
aceste contracte: poartă un caracter privat, sunt finanţate din fonduri nestatale, stabilesc un cerc restrâns de subiecţi şi nu intră în
sistemului public de protecţie socială.[19]
Reglementarea raporturilor de protecţie socială este posibilă şi la nivel individual, prin fixarea în contractul individual de
muncă[20] a unor clauze ce stabilesc garanţii suplimentare de protecţie socială, cu condiţia că acestea vor îmbunătăţi situaţia
salariatului sau prin încheierea unui contract de pensie individual[21] între o persoană fizică şi un fond nestatal de pensii, privind
aderarea acestei persoane la planul de pensii al fondului.

5. În dreptul protecţiei sociale, faptele juridice (care dau naştere, modifică sau sting raporturilor juridice) de regulă, nu sunt
acţiuni omeneşti, ci evenimente (riscuri sociale), care apar independent de voinţa omului, în rezultatul cărora persoana
devine incapabilă de a se autoasigura cu mijloace necesare. Atenţionăm că anume riscurile sociale fixate în acte
normative servesc drept temei pentru naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor de protecţie socială, fiind
independente de manifestarea de voinţă a persoanei.

5. Modalitatea specifică de distribuire a mijloacelor financiare, care se acordă din contul fondurilor bugetare sau
extrabugetare cu menire socială, în baza hotărârii organelor competente gratuit, fără echivalent şi stabilirea în dependenţă
de aceasta a anumitor drepturi şi garanţii.[22]

5. Important este de a scote în vizor modalitatea de apărare a drepturilor subiective şi asigurarea realizării

obligaţiilor. După cum am menţionat, soluţionarea litigiilor în domeniul protecţiei sociale se realizează pe cale
administrativă (prin adresarea la organul ierarhic superior de protecţie socială) sau judecătorească (prin adresarea în
instanţa de judecată).
Obiectul de reglementare a dreptului protecţiei sociale îl formează raporturile juridice de drept public cu caracter patrimonial, de
aceea şi răspunderea are caracter patrimonial.[23] Specificul răspunderii în domeniul protecţiei sociale rezultă din aceea că
sancţiunile nu au caracter punitiv, ci restrictiv – de repunere sau de restrângere a drepturilor.[24]
Repunerea în drepturi vizează ambele subiecte ale raporturilor. De exemplu, dacă persoanele fizice ilegal şi neîntemeiat au
beneficiat de anumite plăţi de asigurări sociale sau dacă au primit sume de bani mai mari decât li se cuvenea ele sunt obligate să
restituie surplusul, iar dacă sumele băneşti nu au fost achitate din vina organelor competente, acestea sunt obligate să achite suma
neplătită. Termenul de prescripţie pentru plata stabilită şi neîncasată la timp de către persoana fizică este de cel mult 3 ani până la
data solicitării, iar pentru plata stabilită şi neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale este imprescriptibilă.[25]
Restrângerea drepturilor se aplică numai persoanelor fizice prin suspendarea realizării dreptului (de exemplu, dacă beneficiarul
pensiei de invaliditate nu s-a prezentat la reexpertizare medicală va surveni încetarea plăţii pensiei, începând cu luna următoare)
[26]sau prin micşorarea cuantumului plăţii.
Obiectul și metoda de reglementare juridică sunt criteriile fundamentale de individualizare a dreptul protecţiei sociale în sistemul
de drept al Republicii Moldova.Un alt criteriu de delimitare a ramurilor de drept sunt principiile dreptului protecției sociale, care
vor fi examinate într-un capitol aparte.[27]
Criteriile enunțate anterior ne permit să susținem că dreptul protecţiei sociale (dreptul securităţii sociale) este „o ramură
autonomă a sistemului de drept, care incorporează, în marea majoritate, norme juridice ce aparţin dreptului public, dar şi norme de
drept privat, care reglementează raporturile juridice de securitate socială, născute, modificate sau stinse odată cu survenirea
riscurilor sociale, între cetăţeni (familii) şi stat, reprezentat prin organe sale competente, privind constatarea, stabilirea, acordarea
sau soluţionarea litigiilor apărute drept consecinţă al realizării dreptului la asigurare sau asistenţă socială,”[28] „ o ramură
autonomă a sistemului dreptului, ce aparţine dreptului public şi care este alcătuită din ansamblul normelor juridice care
reglementează atât relaţiile de asigurări sociale, cat şi pe cele de asistenţă socială.”[29]
6. Proiectați prin schemă sistemul dreptului protecției sociale
Sistemul dreptul protecției sociale reprezintă un ansamblu de norme și instituții juridice reunite obiectiv și structurate într-o
anumită ordine în conformitate cu specificul relațiilor sociale reglementate în partea generală și partea specială.[30]
Partea generală a dreptului protecţiei sociale include normele care exprimă scopul, obiectivele și principiile reglementării
juridice, drepturile și libertățile persoanelor în domeniul protecției sociale, competența organelor centrale și locale de asigurare și
asistență socială, enumeră tipurile riscurilor sociale.
Partea specială este alcătuită din norme, care stabilesc condiţiile de acordare a asigurării și asistenței sociale. Aceste norme
grupate în dependență de relațiile sociale reglementate formează două instituții juridice: instituţia asigurărilor sociale şi instituţia
asistenţei sociale.
Asigurările sociale, în calitate de instituţie a dreptului protecţiei sociale, reprezintă o totalitate de norme juridice care
reglementează raporturile de colectare şi distribuire a fondurilor de asigurări sociale pentru plata prestaţiilor de asigurări sociale,
persoanelor asigurate, afectate de situaţii de risc social.
Asistenţa socială, în calitate de instituţie a dreptului protecţiei sociale, grupează ansamblul normelor juridice care reglează
relaţiile sociale născute între o persoană sau familie afectată de consecinţele economice negative ale pierderii potenţialului fizic,
statutului ocupaţional sau social (boală, accident, dizabilitate, îmbătrânire, deces, maternitate, şomaj, inadaptare socială etc.) şi
organele competente, cu privire la acordarea prestaţiilor şi/sau serviciilor sociale.
7. Definiți în conformitate cu statutul decedatului, pensia de urmaș
Pensia de urmaş –este o suma baneasca platita lunar pers. inapte de munca in cazul pierderii intretinatorului, cu conditia ca la
momentul decesului intretinatorul confirma un stagiu de cotizare necesar. Dacă întreţinătorul a decedat în urma unei boli
profesionale sau accident de muncă, se stabileşte pensia, indiferent de durata stagiului de cotizare.
Dacă decedatul nu era pensionar, dar îndeplinea condiţiile de pensionare, iar decesul a survenit în urma unei afecţiuni generale,
pensia de urmaş se stabileşte în raport cu pensia de dizabilitate de categoria I.
Dreptul la pensia de urmas apare ca urmare a :
- decesului persoanei – confirmat prin certificat de deces de la OSC
- declararii mortii persoanei – confirmat prin hot.instantei de judecata, iar osc elebereaza certificat de deces,
- declararii disparitiei fara urma – confirmat prin hot. instantei de judecata’.

8. Enumerați categoriile de beneficiari a pensiei de urmaș în coraport cu condițiile impuse de lege.

Condiţiile obligatorii şi facultative de stabilire a pensiei de urmaş
Obligatorii:
Beneficiarii pensiei de urmaş:
1. Copiii pînă la vîsta de 18 ani, iar dacă-şi realizează studiile, la instituţii de învăţămînt de zi (studii secundare,
mediu de specialitate şi superior) pînă la finisarea acestora, fără a depăşi vîrsta de 23
2. Soţul supravieţuitor, dacă la momentul decesului întreţinătorului sau pe parcursul a 5 ani după deces a împlinit
vîrsta standardă de pensionare sau a fost încadrat în grad de dizabilitate I sau II, a fost căsătorită cel puţin 15 ani cu decedatul şi nu
s-a recăsătorit.
 3. Soţul supravieţuitor sau tutorele care are în îngijire copii sub 3 ani al întreţinătorului decedat, se află în concediu
de îngrijire a copilului sau nu este încadrat în cîmpul muncii.
Facultative:
Pensia de urmaş se acordă şi copiilor adoptaţi. Atunci cînd decedează şi adoptatorul, acest copil are dreptul la 2
categorii de pensii, trebuind să aleagă una din ele, fie a părintelui decedat, fie a tutorelui decedat. Această chestiune se referă doar
la copii.

3. Stabilirea şi calcularea pensiei de urmaş

Stabilirea şi plata pensiilor:
Pensiile se stabilesc şi se plătesc de către organele de asigurări sociale. Organele de asigurări sociale au dreptul de control
asupra autenticității actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul asigurat, eliberate de organele abilitate.
Pensia se  acordă la cererea persoanei care a obţinut dreptul la pensie, a tutorelui (curatorului) acesteia. Plata pensiei se
face lunar pentru luna în curs în localitatea de domiciliu. Pensia se plăteşte personal titularului, tutorelui, curatorului, mandatarului
acestora.Pensia se plăteşte mandatarului numai la prezentarea procurii, a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni
consecutive.
Cererea de pensionare şi actele necesare se depun la organul teritorial de asigurări sociale de la domiciliul asiguratului,
unde se înregistrează în mod obligatoriu. Reţineri din pensia de urmaş, stabilită părintelui sau tutorelui (curatorului), pentru copii
nu se efectuează, cu excepţia cazurilor de plată necuvenită.
Acordarea drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie, emisă de organul teritorial de
asigurări sociale şi semnată de conducătorul acestuia, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii cu toate actele necesare.
Pentru stabilirea pensiei persoanelor deţinute, instituţia penitenciară este obligată să adune toate actele necesare, inclusiv
cererea de pensionare, legalizînd semnătura acestuia, şi, timp de 5 zile de la data indicată în cerere să le depună la CTAS din raza
penitenciarului (25% se achită).
Calcularea pensiei de urmaş:
În cazul în care întreţinătorul decedat era beneficiar a pensiei pentru limită de vîrstă sau a pensiei de dizabilitate severă, se
stabileşte procentual din acestea. Dacă decedatul nu era pensionar pentru limită de vîrstă sau dizabilitatea era accentuată sau
medie, atunci pensia se stabileşte în raport cu pensia potenţială de dizabilitate severă în următoarele cuantumuri:
 1 urmaş – 50%;
 2 urmaşi – 75% (ea poate fi divizată, dacă între beneficiari există neînţelegeri la acest capitol);
 3 şi mai mulţi – 100%.
Pentru copii orfani de ambii părinţi, cuantumul pensiei de urmaş este însumarea dreptului la pensie pentru ambii părinţi
(50% de la mama şi 50% de la tata).
Copiii care se află la întreţinerea statului, pensia se achită se transferă pe contul lor la banca de economii, şi ei la vîrsta
de majorare iau această pensie. Dacă ei sunt înfiaţi, pensia se ia de către înfietori.
Pentru a beneficia de pensia de urmaș, trebuie să ne adresăm în termen de 90 de zile la CTAS din ziua decesului
întreținătorului. Pensia se va achita în acest caz, din această zi. Dacă ne adresăm după 90 de zile, vom primi din această zi.
Documente necesare:
1.Documentul care confirmă decesul;
2.Documente de dizabilitate etc.
Termenele de adresare pentru pensie:
1.Pentru limită de vârstă – 30 de zile din ziua atingerii vârstei. Se stabileşte pînă la sfîrşitul vieții;
2.De dizabilitate – în timp de 60 de zile din ziua emiterii certificatului de dizabilitate şi capacitate de muncă;
3.De urmaș – 90 de zile din ziua decesului întreținătorului. Se stabilește pînă la 23 de ani.
Reexaminarea dreptului la pensie:
1.Pentru limită de vîrstă – dacă persoana lucrează, stagiul de cotizare se adaugă la pensie;
2.De dizabilitate – pentru a se vedea dacă stare se înrăutățește sau nu;
3.De urmaș – pentru a se vedea dacă persoana mai îndeplineşte condiţiile pentru a beneficia de pensia de urmaş.

9. Definiți conceptul privind dizabilitatea, criteriile de stabilire şi cauzele survenirii dizabilității

 10. Identificați modul de constatare a dizabilității, a expertizei repetate şi efectele depășirii termenului de
reexpertizare
 11. Definiți, identificând condițiile și particularitățile pensiei pentru limită de vârstă
Pensia pentru limită de vîrstă (PLV) – prestaţia de asigurări sociale care se acordă, în dependență de stagiul de
cotizare, la împlinirea unei anumite vârste, pe tot restul vieţii.
Trăsăturile definitorii ale PLV:
 se stabileşte persoanelor care au atins vârsta standard de pensionare şi confirmă un stagiu de cotizare necesar
 cuantumul pensiei se calculează în dependenţă de venitul mediu lunar asigurat;
 se stabilește pe viață;
 se achită lunar;
 nu este supusă impozitării
Tipuri de pensii
 pentru limită de vîrstă;
 de urmaș;
 pentru invaliditate;
 pentru vechime în muncă (stabilită în baza legilor speciale).
Dreptul la pensie:
 Persoanele care, la data stabilirii pensiei, nu au calitatea de asigurat, dar îndeplinesc condiţiile legale.
 Persoanele care activează în domeniul agriculturii.
 Persoanele asigurate în baza contractului individual de asigurare încheiat cu CNAS.
 Persoanele asigurate obligatoriu conform art.4 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale, nr.489 din
08.07.1999
Persoanele asigurate obligatoriu
1. persoana care desfăşoară  activitate pe bază de contract individual de muncă;
2. persoana care desfăşoară activitate în funcţie electivă sau este numită la nivelul autorităţii executive, legislative
sau judecătoreşti, pe durata mandatului;
3. persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se regăseşte
în una din  situaţiile următoare:
 este asociat unic, comanditar, acţionar sau manager în societate comercială cu care nu a încheiat contract
individual de muncă;
 este manager cu contract de management;
 este membru al unei asociaţii familiale;
 este autorizată să desfăşoare activitate independentă;
 este angajată  în o instituţie  internaţională dacă  nu este asiguratul acesteia;
 este membru de cooperativă meşteşugărească;
 desfăşoară  activitate în o unitate de cult recunoscută şi nu are încheiat contract individual de muncă;
 a atins vîrsta de 16 ani şi nu întîmpină restricţii în asigurarea obligatorie.
4. persoana care realizează un venit anual echivalent cu cel puţin 3 salariimedii lunare pe economie şi se regăseşte
în una din situaţiile următoare:
 a) desfăşoară  activitate agricolă în cadrul   gospodăriei  ţărăneşti sau activitate privată în   domeniul forestier;
b) este membru al uneisocietăţi agricole sau al altor   forme de asociere din agricultură;
5.  persoana care realizează prin cumul un venit anual echivalent cu cel puţin 4 salarii medii lunare pe economie şi se
regăseşte în două sau în mai multe situaţii enumerate mai sus.
 Categoriile de pensii
    În sistemul public, se acordă următoarele categorii de pensii:
    a) pensie pentru limită de vîrstă;
    b) pensie de dizabilitate;
    c) pensie de urmaş;
    d) pensie specială;
    e) pensie anticipată pentru limită de vîrstă.
    Articolul 10. Pensia specială
    Pensia specială reprezintă pensia publică stabilită și plătită conform prevederilor altor legi.
12. Comparați pensia pentru limită de vârstă cu alocația socială de stat oferită persoanelor care au atins vârsta standard de
pensionare
 13. Identificați clasificarea principiilor ramurile ale dreptului protecției sociale definindu-le.
 1. Noțiunea și caracterizarea principiilor generale ale dreptului protecției sociale

Etimologic termenul principiu îşi trage sorgintea de la grecescul arhe, desemnând acţiunea de a conduce. Latinii au tradus din
greaca veche verbul arhe cu principium, ceea ce înseamnă „început, prim(ar), bază, element fundamental.”
Raportând acest concept dreptului R. Livşiţ zicea că principiile dreptului sunt „sedimentul uscat, scheletul şi conţinutul materiei
juridice, lipsite de concretizări şi particularizări,”[1] prin care „se exprimă subordonarea dreptului echităţii, în măsura în care
aceasta este percepută la o anumită etapă istorică.”[2]
Altfel spus, principiile dreptului sunt: „ideile generale, postulatele călăuzitoare sau perceptele directoare, care stau la baza
sistemului dreptului dintr-o ţară, orientând reglementările juridice şi aplicarea dreptului,”[3] „idei de maximă generalitate, esenţă
şi valoare ale sistemului juridic care întemeiază dreptul pozitiv sau orientează elaborarea şi realizarea dreptului pozitiv”[4]
După sfera de acţiune principiile de drept se clasifică:

 principii generale – comune pentru toate ramurile de drept ;

 principii interramurale – comune pentru doua sau mai multe ramuri de drept ;
 principii ramurale –specifice numai unei ramuri de drept ;
 principii intraramurale – specifice numai unor instituţii ale unei ramuri de drept.

Majoritatea doctrinarilor (A. Egorov, N. Romandaş, B. Sosna, N. Gorelco, etc.), cu mici diferenţe de formulare, definesc
prin principiile dreptului protecţiei sociale – „ideile de bază, care determină esenţa şi conţinutului dreptului protecţiei (securităţii)
sociale, indicând direcţiile de dezvoltare, precum şi implementarea lui în practica juridică.”[5]
Principiile dreptului protecţiei sociale sunt formulate în dependenţă de următoarele criterii: destinaţie; accesibilitate; bunăvoinţă;
umanitate; prioritatea acordării serviciilor sociale persoanelor care nu au atins majoratul, celor care se află într-o situaţie grea;
confidenţialitate; tendinţă profilactică.
Asemeni altor ramuri de drept, dreptul protecției sociale se fundamentează pe următoarele principii generale ale dreptului:
Asigurarea bazelor legale de funcţionare a statului – principiu dedus din Constituția Republicii Moldova, care constituie
premisa existentei statului de drept și legalității.
Într-un stat de drept izvorul oricărei puteri politice trebuie să fie voința suverană a poporului, care trebuie să-și găsească formele
juridice de exprimare, astfel încât puterea poporului să poată funcționa în mod real ca o democrație. Guvernarea prin drept implica
potențarea virtuților dreptului, descurajarea și reprimarea tendințelor abuzive, realizarea climatului de echilibru printr-o ordine
juridică activă. Poporul trebuie să aibă garanții constituționale eficiente, asigurându-se exercițiul separat al puterii pe cele trei
planuri: legislativ, executiv și judecătoresc și în același timp interconexiunile și intercontrolul fiecărei componente a puterii.
În principiul libertăţii și egalității fundamentele vieții sociale, libertatea și egalitatea își găsesc expresia lor juridică. Nu poate
exista egalitate decât între oameni liberi, iar libertatea nu poate exista decât între oameni a căror egalitate este consfințită juridic.
Egalitatea privește echilibrul vieții sociale, iar libertatea privește capacitatea oamenilor de a acționa fără opreliști, dar astfel încât,
prin exercitarea drepturilor proprii sa nu fie vatamane drepturile altora.
În planul realizării efective a libertarilor sociale, rolul dreptului se materializează prin îngrădirea înclinațiilor unor grupuri de a
nega altora ceea ce lor nu le place și în înlăturarea tuturor barierelor și discriminărilor care persista în asigurarea șanselor egale de
manifestare și progres pentru toți oamenii.
Libertatea este una singura, însa căile și formele de manifestare a libertății sunt numeroase și le corespund diverse drepturi ale
individului prevăzute în Constituție, cum ar fi: libertatea de opinie; libertatea de religie; libertatea de exprimare, etc.
Conform principiului responsabilităţii fiecare persoană poartă răspundere pentru consecințele negative care au fost provocate de
faptele săvârșite ilicit.
Responsabilitatea însoțește libertatea, și de aceea, trebuie făcuta demarcația netă între libertate și liberul arbitru. Responsabilitatea
este un fenomen social și un act de angajare a individului în procesul interacțiunii sociale. Concepând responsabilitatea ca o
asumare a răspunderii față de rezultatul acțiunii sociale a omului, se admite ideea ca acțiunea sociala este cadrul nemijlocit de
manifestare a responsabilității, și totodată, că libertatea este o condiție fundamentală a responsabilității.
Dreptul nu trebuie sa fie privit și apreciat doar prin efectul său sancționator, intervenind pe tărâmul răului deja făptuit, ci trebuie
avută în vedere posibilitatea că prin conținutul prescripțiilor juridice să contribuie la fundamentarea unei anumite atitudini a
indivizilor față de lege, care presupune grija față de integritatea valorilor ocrotite de lege.
Principiul echitații și justiției. Cuvîntul echitate vine de la latinescul aequitas care înseamnă: potrivire, dreptate, cumpătare.
Acțiunea principiului echitații trebuie să privească atât activitatea legiuitorului – în elaborarea actelor normative -, cât si
activitatea de interpretare și aplicare a dreptului de către organele care aplica legea.
Justiția reprezintă acea stare generala a societății care se realizează prin asigurarea pentru fiecare individ în parte și pentru toți
împreună a satisfacerii drepturilor și intereselor legitime.
Prin finalitatea sa justiția se situează printre principalii factori de consolidare a celor mai importante relații sociale, deoarece ea
întruchipează virtutea morala fundamentală, menita sa asigure armonia și pacea socială, la a căror realizare contribuie deopotrivă
regulile religioase, morale si juridice.
În dreptul roman, justiția se fonda pe principiul moral al dreptății – HONESTE VIVERE. În ierarhia legilor, în vârful piramidei
sunt așezate legile divine, care dau conținut legii naturii, iar la baza piramidei stau legile umane.
Justiția urmărește ca în tratamentul dintre oameni să fie exclusă orice disparitate care nu ar fi fondată pe consolidarea drepturilor
fiecăruia, astfel ca prescripțiile dreptului pozitiv sunt supuse controlului justiției. În ipoteza în care apar legi injuste se impune
schimbarea lor, eventual a ordinii existente, atunci când aceasta este un obstacol definitiv în realizarea justiției.
 2. Principiile ramurale ale dreptului protecției sociale

Principiile ramurale ale dreptului protecţiei sociale exprimă într-o formă concentrată esenţa, scopul, sarcinile şi funcţiile principale
ale acestei ramuri de drept, reprezentând un centru care dirijează într-un mod specific întregul sistem de protecţie socială,
influenţând nu numai asupra structurii sistemului, ci şi asupra metamorfozelor lui.[6]
Alături de principiile generale dreptului protecției sociale îi sunt specifice și un șir de principii ramurale, printre care: principiul
egalităţii; principiul universalităţii; principiul finanţării protecţiei sociale din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetul de
stat; principiul diferenţierii condiţiilor care generează dreptul la protecţie socială.
Principiul egalităţii. Conceptul „egalitate” provine de la cuvântul latin aequalitas, ceea ce înseamnă egal; nediferenţiat; identic.
Egalitatea se materializează juridiceşte prin art.1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului,[7] art.3 din Pactele
internaţionale din 1966,[8] art.12 din Carta Socială Europeană revizuită,[9] art. 16 din Constituţie,[10]etc. Din aceste reglementări
observăm că „ideea egalităţii” capătă viabilitate la nivel subiectiv, fiind consacrată ca drepturi şi libertăţi fundamentale.
Conform principiu egalităţii „cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă,
naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială”[11]şi pot participa în
egală măsură la viaţa politică, economică, socială şi culturală. Egalitatea priveşte toate drepturile, indiferent de domeniul de
activitate şi actul normativ care le consacră.[12]
Raportat sistemului de protecţie socială, principiul egalităţii, se manifestă sub următoarele aspecte: egalitatea în drepturi a
femeilor cu bărbaţii; egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de rasă, naţionalitate, religie origine etnică, limbă, avere sau
origine socială, opinie sau apartenenţă politică.
Conform Dicţionarului de dreptul securităţii sociale principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi presupune 1.) interzicerea
oricărei discriminări directe (când se acordă retribuţii diferite în funcţie de sex pentru activităţi prestate de valoare egală) sau
indirecte (dacă se refuză unui grup de lucrători beneficiul unei prestaţii, invocându-se egalitatea între sexe, dar neţinând cont că
prestaţia respectivă unui anumit sex, iar grupul respectiv este compus în majoritate din membri având acelaşi sex.); 2.) luarea în
considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiraţilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal
al acestora.[13]
Definirea legală a principiului egalităţii între femei şi bărbaţi este prevăzută în art. 2 din Lega privind asigurarea egalităţii de
şanse între femei şi bărbaţi,[14] conform căruia atât femeilor, cât şi bărbaţilor trebuie să le fie asigurat un tratament nediferenţiat
„în politicile şi în programele din toate domeniile şi la toate nivelurile de adoptare şi aplicare a deciziilor”.
Prin capitolul III şi IV din Legea privind asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi legiuitorul consfinţeşte egalitatea în
tratament în domeniul socio-economic, inclusiv în cadrul schemelor de protecţie socială.
Acest principiu implică absenţa oricărei discriminări directe sau indirecte pe criteriul de sex, cu referire în special la starea civilă
sau familială, mai ales în privinţa: a) domeniului de aplicare a schemelor profesionale de securitate socială[15] şi a condiţiilor de
acces la acestea; b) obligaţiei de a contribui şi a calculului contribuţiilor; c) calculului prestaţiilor, inclusiv al prestaţiilor
suplimentare datorate soţului/soţiei sau persoanelor aflate în întreţinere, precum şi a condiţiilor ce privesc durata şi menţinerea
dreptului la prestaţii.[16]
Referindu-ne la egalitatea în drepturi a cetăţenilor fără deosebire de rasă, naţionalitate, religie origine etnică, limbă, avere sau
origine socială, opinie sau apartenenţă politică, observăm că în domeniul securităţii sociale, această egalitate se manifestă în
sensul că orice persoană, îndeplinind condiţiile prevăzute de lege (este asigurată, se află în nevoie etc.), va beneficia de măsurile
de protecţie (va primi prestaţii de asigurări sociale sau asistenţă socială la care este îndreptăţită) fără nici o discriminare bazată pe
sex, religie, origine etnică şi socială, apartenenţă politică etc.
Principiul la care ne referim presupune, pe de o parte, obligaţia autorităţilor publice de a trata în mod egal pe toţi cetăţenii în
domeniul securităţii sociale, iar, pe de altă parte, nimeni nu poate pretinde mai multe drepturi de protecţie, inclusiv într-un alt
cuantum, decât este îndreptăţit, invocând, de exemplu, apartenenţa politică.[17]
Plus la aceasta, în domeniul protecţiei sociale, considerăm că este incorect să ne referim la egalitatea în drepturi numai a
cetăţenilor, fiindcă conform art.19 alin.1 din Constituţia Republicii Moldova[18], precum şi altor acte normative, dreptul la
protecţiei socială este garantat cetăţenilor străini, apatrizilor[19], refugiaţilor.[20])
Principiul universalităţii. Conceptul „universalitate” provine de la latinescul universalitas, ceea ce înseamnă totalitate,
generalitate; universalism.
Găsindu-şi consfinţire în art.25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului[21] şi art.47 din Constituţie, principiul
universalităţii validează ideea că fiecărui om trebuie să i se garanteze un „trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui
şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare”[22] şi
cuprinde în cercul „beneficiarilor protecţiei sociale , pe lângă cetăţenii Republicii Moldova, persoanele străine şi apatrizii.”[23]
Universalitatea presupune două aspecte: primul, sfera persoanelor protejate; al doilea, natura prestaţiilor care se acordă. Referitor
la primul aspect, idealul este ca fiecare membru al colectivităţii să fie protejat, prin măsurile de securitate socială, toată viaţa sa.
Evident, atunci când îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, când este în nevoie. Cu alte cuvinte, din acest punct de vedere
protecţia trebuie să fie într-adevăr universală. O asemenea protecţie este expresia unei solidarităţi a colectivităţii în ansamblul său
şi, de fapt, pe acest concept se bazează ideea de securitate socială[24]. Deşi acest ideal este greu de atins, totuşi, constatăm că prin
acţiunile legislative întreprinse după 1990 în ţara noastră se tinde ca toate categoriile de persoane aflate în nevoie să fie protejate.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect, trebuie precizat că scopul protecţiei sociale este de a furniza o anumită asistenţă
financiară sau de altă natură, în cazul pierderii ori reducerii veniturilor. Întrucât situaţiile care pot genera o astfel de pierdere sau
reducere sunt diverse, legea este cea care le identifică şi stabileşte categoriile de prestaţii ce se acordă în fiecare situaţie în parte
(îngrijiri medicale, indemnizaţii de boală, maternitate, ajutor de şomaj, alocaţii etc.). Practic, din acest punct de vedere se poate
afirma că sunt acoperite aproape toate situaţiile care presupun măsuri de securitate socială.[25]
Finanţarea protecţiei sociale din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetul de stat. Acest principiu este consacrat
în art.11-12 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale[26], conform căruia „veniturile bugetului asigurărilor sociale
de stat provin din contribuţii de asigurări sociale, transferuri din bugetul de stat” şi sunt menite să „acopere contravaloarea
prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public…”
Cotele de contribuţii de asigurări sociale se aprobă anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi sunt diferenţiate în
funcţie de condiţiile de muncă generale sau speciale. Mijloacele BASS sunt colectate din participaţia achitată de contribuabili: a)
asiguraţii care datorează contribuţii individuale de asigurări sociale; b) angajatorii; c) persoanele juridice asimilate angajatorului,
la care îşi desfăşoară activitatea persoane în funcţie electivă sau este numită la nivelul autorităţii executive, legislative sau
judecătoreşti, pe durata mandatului; d) persoanele care încheie contract de asigurare; e) persoanele care îşi desfăşoară activitatea,
în bază de contract individual de muncă, la angajatorii care nu sunt înregistraţi în calitate de rezidenţi în Republica Moldova.
Aceste persoane, întrunind calitatea de asigurat, devin participanţi la sistemul asigurărilor sociale şi corelativ obligaţiilor
executate, beneficiari ai prestaţiilor de asigurări sociale (pensii pentru limită de vârstă, de urmaş, indemnizaţii pentru prevenirea
îmbolnăvirilor, etc.)
Atenţionăm că, în sistemul asigurărilor sociale, prestaţiile de asigurări sociale se dobândesc doar ca urmare a unei asigurări;
aceasta, în majoritatea cazurilor, fiind obligatorie.[27]
Persoanele care nu achită contribuţii de asigurări sociale, sunt denumite neasigurate, iar prestaţiile sociale de care beneficiază, prin
intermediul sistemului de asistenţă socială, sunt achitate din bugetul de stat (alocaţia socială pentru invaliditate, indemnizaţia
pentru îngrijirea copilului până la 1,5 ani pentru persoanele neasigurate, etc.) Aceste prestaţii sunt denumite necontributive
deoarece ele se acordă în afara oricărei asigurări şi contribuţii ale persoanelor beneficiare.
Principiul diferenţierii condiţiilor care generează dreptul la protecţie socială. Complexitatea şi multitudinea raporturilor din
domeniul protecţiei sociale reflectă diversitatea circumstanţelor care le-au condiţionat. Protecţia socială nu poate ignora aşa factori
precum vârsta, sexul, condiţiile în care a fost prestată munca, starea sănătăţii, starea familială etc. şi care, de cele mai multe ori,
determină incapacitatea parţială sau totală de muncă.
În dependenţă de factorii care au generat incapacitatea de muncă, deosebim diferenţierea în baza criteriilor obiective(condiţiile
climaterice grele, condiţiile nocive de muncă, etc.) sau subiective, care sunt dependente de particularităţile fiziologice şi starea
sănătăţii (invalizii, persoanele care nu au atins majoratul, etc.).[28]
Drept exemplu, al aplicării acestui principiu, în baza criteriilor obiective, este pensia pentru limită de vârstă stabilită în condiţii
avantajoase persoanelor ocupate la lucrări foarte nocive şi foarte grele de muncă, care sunt prevăzute în Lista nr. 1 a
Guvernului[29] Luând în consideraţie particularităţile muncii prestate, legiuitorul a stabilit că aceste persoane au dreptul la pensie
anticipată, stabilind de la 01 ianuarie 2004 cenzul de vârstă pentru bărbaţi – 54 ani şi femei – 49 ani, cu condiţia confirmării unui
stagiu special de 10 ani pentru bărbaţi şi de 7 ani şi 6 luni pentru femei.[30]
Exemplu de diferenţiere, în baza criteriului subiectiv, este acordarea pensiei pentru limită de vârstă stabilită în condiţii avantajoase
femeilor care au născut şi educat până la vârsta de 8 ani 5 şi mai mulţi copii, care au dreptul la pensionare anticipată la vârsta de
54 ani.[31]
 3. Principiile intraramurale ale dreptului protecției sociale

Esenţa dreptului protecţiei sociale este exprimată şi prin principiile sale intraramurale, caracteristice instituţiilor de asigurări
sociale şi asistenţei sociale.
Principiile organizării și funcționării sistemului public de asigurări sociale. În conformitate cu art.3 din Legea privind
sistemul public de asigurări sociale, sistemul public de asigurări sociale se organizează şi funcţionează în baza următoarelor
principii:

 principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public bazat pe aceleaşi norme de drept;
 principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public – contribuabili şi beneficiari – un tratament
nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege;
 principiul solidarităţii sociale, inter şi intrageneraţii, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă conştient şi
reciproc obligaţii şi beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
 principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au, conform legii, obligaţia de a participa la sistemul
public, iar drepturile de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligaţiilor;
 principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuţiilor datorate de
persoanele fizice şi juridice participante la sistemul public, iar în temeiul contribuţiilor de asigurări sociale plătite se
exercită drepturile de asigurări sociale;
 principiul repartiţiei, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale realizate se redistribuie pentru plata obligaţiilor ce
revin sistemului public;
 principiul autonomiei, potrivit căruia sistemul public se administrează de sine stătător.[32]

Principiile asistenței sociale. Sistemul asistenţei sociale este guvernat de principiile prevăzute în art.3 din Legea asistenţei
sociale.[33]
a.) Principiul recunoaşterii independenţei, autonomiei personalităţii şi respectării demnităţii umane guvernează întregul sistemul
de protecţie socială. În domeniul asistenţei sociale, datorită particularităţilor beneficiarilor acestui sistem (copiii şi tinerii ale căror
sănătate, dezvoltare şi integritate fizică, psihică sau morală sunt prejudiciate în mediul în care locuiesc; familiile care nu îşi
îndeplinesc în mod corespunzător obligaţiile privind îngrijirea, întreţinerea şi educarea copiilor; familiile fără venituri sau cu
venituri mici; persoanele fără familie, care nu pot gospodări singure, care necesită îngrijire şi supraveghere sau sunt incapabile să
facă faţă nevoilor socio-medicale; copiii cu dizabilităţi până la vârsta de 18 ani; familiile cu mulţi copii; familiile monoparentale
cu copii; persoanele vârstnice; persoanele cu dizabilităţi), el capătă o tratare specifică. Esenţa principiului rezidă în aceea, că în
privinţa beneficiarilor nu se admite nici un fel de discriminări (în funcţie de sex, vârstă, rasă, naţionalitate, apartenenţă etnică sau
religioasă etc.), întrucât „fiecare din ei are dreptul să fie tratat ca o persoană demnă, raţională, înzestrată cu libertăţi inalienabile,
capabilă să îşi controleze propria viaţă şi să ia propriile decizii.”[34]
b.) Universalitatea şi accesibilitatea dreptului la asistenţă socială. Acest principiu a fost caracterizat mai sus, dar reţinem să
accentuăm că legiuitorul naţional stabileşte, pentru toate categoriile de persoane, aceleaşi posibilităţi de sprijin în condiţiile
producerii anumitor situaţii nedorite sau a diverselor riscuri sociale. Asistenţă socială în forma unor beneficii necontributorii sunt
cele acordate fără plată unei contribuţii prealabile şi se acordă de la bugetul de stat, pe baza drepturilor de cetăţean, tuturor.[35]
c.) Diversitatea formelor şi tipurilor de asistenţă socială. Actualul sistem de asistenţă socială oferă: prestaţii băneşti, prestaţii de
altă natură şi servicii sociale.
Prestaţii băneşti se caracterizează printr-o diversitate de tipuri de asistenţă socială, şi anume : indemnizaţii unice la naşterea
copilului; indemnizaţii lunare pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani; alocaţii sociale de stat ; alocaţii lunare de stat
invalizilor de război, participanţilor Războiul al  doilea mondial şi familiilor acestora; alocaţii nominative de stat pentru merite
deosebite faţă de stat;compensaţii nominative lunare pentru plata serviciilor comunale ;compensaţii cetăţenilor care au suferit în
urma catastrofei de la Cernobîl; compensaţii băneşti în locul biletelor de tratament sanatorial gratuit invalizilor de război ;
compensaţii nominative lunare pentru călătoria în transportul urban; compensaţii anuale pentru benzină, reparaţie, piese de schimb
şi deservirea tehnică a automobilelor, cărucioarelor motorizate, deservirea cu transport; ajutorul de deces;  ajutoare materiale.
Prestaţiile de altă natură, care sunt acordate sub diverse aspecte cum ar fi: prânzuri calde; biletele pentru tratamentul balneo-
curativ; ajutoare umanitare; permise gratis pentru călătoria în transportul public; taloane de călătorie în cadrul statelor membre ale
C.S.I. pentru veterani şi invalizi de război; mijloace de transport special; mijloace de proteze şi ortopedie; mijloace de locomoţie
nemecanizate; scutiri la plata impozitelor; scutiri la plata telefonului, instalarea telefonului peste rând; concediul suplimentar;
reducerea zilei de lucru fără prejudiciul stagiului de lucru. Unele prestaţii în natură, din cele nominalizate, se acordă unor categorii
de populaţie prin sistemul de servicii sociale, în conformitate cu legislaţia în vigoare de către anumite instituţii.
Serviciile sociale reprezintă o altă formă de ajutor social. În dependenţă de scopul pe care îl are sistemul de servicii, se disting mai
multe tipuri de servicii:[36] servicii ce ţin de acordarea asigurării şi asistenţei sociale; servicii de reabilitare social-profesională;
servicii de reabilitare social-medicală; deservirea social –culturală. Serviciile nominalizate se divizează la rândul lor într-un întreg
spectru de servicii sociale: servicii legate de realizarea dreptului la pensie şi înlesniri, deservirea staţionară a bătrânilor şi
invalizilor în instituţiile asigurării sociale, servicii locative şi de trai, servicii de transport, servicii de asigurare cu loc de lucru şi de
recalificare sau de instruire profesională, servicii în acordarea asistenţei medicale profilactice şi tratamentului balneo-sanatorial, în
acordarea ajutorului cu medicamente şi proteze, etc. În cadrul sistemului de asistenţă socială  la nivel local se prestează servicii
sociale prin intermediul serviciului de ajutor social la domiciliu, cantinelor de ajutor social, centrelor sociale,
d.) Acordarea asistenţei sociale în funcţie de nevoie. Principiul ocrotirii persoanelor în funcţie de nevoie stă la baza asistenţei
sociale.În concepţiile tradiţionale, asistenţa socială, spre deosebire de formele universale de protecţie socială, nu se acordă
automat unei grupe de persoane definite prin caracteristici generale, ci persoanelor sau familiilor individuale, pe baza analizei
situaţiei financiare a fiecărui caz în parte. Din acest motiv asistenţa socială se acordă în funcţie de nevoie pe baza testării
mijloacelor financiare, care constituie o ultimă reţea de securitate socială.[37] Specific sistemului naţional de asistenţă socială,
este faptul că determinarea persoanelor ce necesită asistenţă socială din partea statului se efectuează în special pe baza principiului
categorial, luându-se în consideraţie categoriile speciale cu cea mai mare pondere a sărăciei.
e.)Acordarea asistenţei sociale din contul mijloacelor statului şi a colectivităţilor este un principiu particular al asistenţei sociale.
Costul ei integral cade pe seama statului şi colectivităţilor locale[38].
Acţiunile de asistenţă socială se finanţează din bugetul de stat, din bugetele unităţilor administrativ- teritoriale, din fondurile
republican şi locale de susţinere socială a populaţiei, din donaţii, sponsorizări, precum şi din contribuţiile beneficiarilor de
asistenţă socială.[39]
Autorităţile administraţiei publice locale, pornind de la posibilităţile financiare reale, asigură baza materială necesară pentru
organizarea şi funcţionarea unităţilor de asistenţă socială pentru acordarea serviciilor sociale proprii şi sprijină acţiunile de
asistenţă socială, întreprinse de persoanele fizice şi juridice, de instituţiile de cult recunoscute în Republica Moldova şi de
organizaţiile societăţii civile.
f.) Armonizarea prestaţiilor de asistenţă socială cu prestaţiile de asigurări sociale şi cu salariile.
Asistenţa socială trebuie să fie armonizată cu ajutoare de asigurări sociale şi cu salariile[40]. Astfel, şomerii, beneficiari de
asistenţă socială, vor trebui sa facă obiectul aceloraşi cerinţe de a căuta de lucru, aşa cum sunt şi beneficiarii ajutoarelor de şomaj.
Muncitorii săraci pot beneficia de asistenţă socială cel puţin în timpul tranziţiei iniţiale.[41] De asemenea, pentru motive
privitoare la stimulente, unii beneficiari de asigurări sociale trebuie să fie potenţiali eligibili în a obţine asistenţă socială  prin
stabilirea unor norme de drept.
Analizând principiul diversităţii formelor şi tipurilor de asistenţă socială, cât şi cel al armonizării asistenţei sociale cu ajutoarele de
asigurări sociale, constatăm că diferite categorii de populaţie, beneficiare de ajutoare de asigurări sociale în formă de pensii, se
bucură şi de diverse forme şi tipuri de ajutor social. Vom examina în continuare respectarea acestui principiu pentru persoanele
vârstnice şi invalide, beneficiare de pensii de asigurări sociale.
Analizând legislația din domeniul asistenţei sociale privind persoanele vîstnice şi invalide, a căror situaţie reclamă forme speciale
de ocrotire, constatăm că ele sunt beneficiare de prestaţii băneşti acordate din sistemul de asistenţă sociale. Persoanele vîstnice şi
invalide au dreptul o dată în an la o prestaţie în bani sub formă de ajutor material [42], persoanelor vîrstnice singure şi unor
categorii de invalizi li se acordă compensaţii nominative pentru plata serviciilor comunale [43]. Invalizii,  participanţii de război şi
membrii familiilor lor beneficiază de alocaţii sociale lunare de stat[44], iar invalizii cernobîlişti beneficiază de mai multe
compensaţii pentru prejudiciul adus sănătăţii în timpul avariei.[45]
Prestaţiile de altă natură se acordă categoriilor de persoane nominalizate sub diverse forme, de la cele instituţionalizate (case-
internat, aziluri pentru bătrâni) la diverse facilităţi şi gratuităţi: permise pe gratis la călătoria în transportul urban[46]; taloane de
călătorie pe teritoriul statelor CSI, pentru invalizii şi participanţii de război[47], reduceri sau gratuităţi la obţinerea unor proteze,
mijloace de locomoţie nemecanizate [48]; bilete de tratament în instituţii balneo-sanatoriale[49];mese gratuite la cantinele de
ajutor social [50]; ajutoare umanitare[51].
14. Caracterizați principiile intraramurale ale dreptului protecției sociale .

15. Specificați particularitățile şi condițiile de stabilire a pensiei pentru dizabilitate în caz de afecțiune
profesională sau în cazul unui accident de muncă şi în cazul afecțiunii generale, definind ca atare pensia pentru
dizabilitate.
 16. Evidențiați distincțiile pensiei pentru dizabilitate în dependență de pricina survenirii dizabilității.

Pensia pentru dizabilitate stabilită în urma unei afecțiuni generale (art.20)

Pensia pentru dizabilitate stabilită în urma unei afecțiuni generale (art.20)

 beneficiarilor de PD cauzată de un accident de muncă sau boală profesională

 persoanelor cu dizabilități din copilărie
 persoanelor a căror dizabilitate a survenit în legătură cu îndeplinirea serviciului militar în termen
 S.C. – în raport cu vîrsta, de la data constatării iniţiale a dizabilității.
 dacă aceste persoane nu au realizat S.C. necesar pînă la data constatării iniţiale a dizabilității, S.C. la data adresătii pentru
acordarea PD – afecțiune generală.

CUANTUMUL PENSIEI DE DIZABILITATEArt. 21 din Lege

şi Regulamentul cu privire la modul de calculare a pensiilor de asigurări sociale de stat, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr.328 din 19.03.2008

Stagiul de cotizare a fost realizat înainte 1 ianuarie 1999 sau a fost realizat după 1 ianuarie 1999, dar este mai mic de un

an.

 severă   PDv = 130 + 0,20 × Sm × K

 accentuată PDv = 125 + 0,15 × Sm × K
 medie PDv = 85 + 0,07 × Sm × K

CUANTUMUL PENSIEI DE DIZABILITATE

Art. 21 din Lege şi Regulamentul cu privire la modul de calculare a pensiilor de asigurări sociale de stat, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr.328 din 19.03.2008

PD ACORDATĂ MILITARILOR, PERSOANELOR DIN CORPUL DE COMANDĂ ŞI DIN TRUPELE ORGANELOR

AFACERILOR INTERNE
Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelorafacerilor interne, nr.
1544-XII din 23.06.1993

Cuantumul pensiei de dizabilitate pentru militari se stabileşte în baza art.22 în raport procentul din soldă.

Dizabilitatea este cauzată de rănire, contuzionare sau schilodire în perioada celui de la doilea război mondial, în cazul lichidării
urmărilor catastrofei de la Cernobîl, îndeplinirii altor îndatoriri de serviciu militar (de serviciu) ori de afecţiuni legate de aflare pe
front, în detaşamente şi formaţiuni de partizani, în organizaţii şi grupe ilegale în cel de al doilea război mondial, precum şi de
participare la lichidarea urmărilor catastrofei de la Cernobîl sau la acţiuni de luptă în timp de pace

SEVERĂ ŞI ACCENTUATĂ – 75 % (PDmin.=504lei), MEDIE – 50 % (PDmin.=252lei)

Dizabilitatea este cauzată de o schilodire în accident nelegat de îndeplinirea îndatoririlor de serviciu militar (de serviciu) sau de o
afecţiune contractată în perioada îndeplinirii serviciului.

SEVERĂ – 75 %, ACCENTUATĂ – 55 % (PDmin.=336lei), MEDIE – 30 % (PDmin.=168lei).

Acest procentaj nu se aplică la calcularea pensiei de invaliditate a militarilor în termen.

PD ACORDATĂ MILITARILOR, PERSOANELOR DIN CORPUL DE COMANDĂ ŞI DIN TRUPELE ORGANELOR
AFACERILOR INTERNE
Legii asigurării cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelorafacerilor interne, nr.
1544-XII din 23.06.1993

Dacă persoanele cu dizabilități din rîndurile militarilor au satisfăcut serviciu prin contract; în corpul de comandă; în trupele
organelor afacerilor interne și au vechimea în muncă necesară stabilirii pensiei pentru vechime în muncă (20 ani) li se poate stabili
PD în mărimea pensiei pentru vechime în muncă în următoarele proporții:

 vechime în muncă de 20 de ani – 50 %,

 iar pentru cei pensionaţi la limită de vîrstă sau de motive de boală – 55 %;
 pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – 3 % din sumele respective ale soldei, dar în total nu
mai mult de 75 % din aceste sume.

Dacă nu este stabilită conform Legii cu privire la protecţia socială suplimentară a unor categorii de populaţiealocație socia
lă de stat, atunci PD se majorează următoarelor categorii de persoane:

 Militarilor, persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne care au luat parte la acţiuni de
luptă în timp de pace – cu 135 lei.
 Persoanelor supuse pe nedrept represiunilor, recluziunii sau tratamentului în instituţii de psihiatrie – cu 75 lei.
 Persoanelor supuse represiunilor nedrepte şi familiilor acestora, care s-au aflat în locuri de exil (deportare) – cu 35 lei.
 Persoanelor condamnate pentru infracţiuni politice şi ulterior reabilitate care s-au aflat în locuri de recluziune şi foştilor
deţinuţi în lagăre de concentrare fasciste, în ghetouri şi în alte locuri de deţinere forţată – cu 300 lei.

PD acordată persoanelor care au participat la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl

Legea privind protecţia socială a cetăţenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl, nr.909-XIIdin
30.01.92

Art.18 din lege fixează înlesniri la calcularea salariului mediu lunar pentru stabilirea PD, specificându-se că la determinarea
salariului mediu lunar se iau în calcul oricare 5 ani consecutivi.

La dorinţa solicitantului pensiei, salariul lunar mediu pentru calcularea pensiei poate fi luat din orice perioadă din 12 luni de lucru
în zona de înstrăinare. Dacă solicitantul pensiei a lucrat în această zonă mai puţin de 12 luni, salariul lunar mediu se calculează
prin împărţirea sumei totale a salariului pentru lunile calendaristice de lucru la numărul de luni.În afară de aceasta, salariul mediu
lunar pentru persoanele care au lucrat în zona de înstrăinare mai puţin de 12 luni poate fi calculat în felul următor: de la început se
calculează salariul zilnic mediu prin împărţirea sumei totale cîştigate în această perioadă la numărul de zile lucrate în zona de
înstrăinare, apoi se calculează salariu lunar mediu prin înmulţirea salariului zilnic mediu la 30 de zile calendaristice.

Suplimente la PD acordată persoanelor care au participat la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl

Se majorează PD participanţilor la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl care au lucrat în zona de înstrăinare în
anii: 1986, indiferent de numărul de zile lucrate; 1987, nu mai puţin de 10 zile lucrătoare; 1988, nu mai puţin de 14 zile lucrătoare:

 Persoane cu dizabilitate severă, cu 65 lei;

 Persoane cu dizabilitate accentată, cu 50 lei;
 Persoane cu dizabilitate pronunțată, cu 35 lei.

Dacă nu se încadrează în aceste categorii PD se majorează cu 18 lei.

17. Determinați statutul Casei Naționale de Asigurări Sociale în calitate de organ competent în domeniul protecției
sociale

Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS) este o instituţie publică autonomă, de nivel naţional, cu personalitate juridică,
care administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale în Republica Moldova. Sediul Casei Naţionale de Asigurări
Sociale este Municipiul Chişinău, str. Tudor Gheorghe –3. CNAS activează în baza Statutul elaborat în baza prevederilor Legii
privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489-XIV din 8 iulie 1999 şi aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii
Moldova nr. 739 din 25 iulie 2000.

Prin Statutul CNAS se stabilesc atribuţiile preşedintelui Casei Naţionale, ale Consiliului de Administraţie, precum şi modul de
organizare şi funcţionare al Casei Naţionale şi al caselor teritoriale.

În activitatea sa CNAS se călăuzeşte de prevederile Constituţiei Republicii Moldova, legilor, hotărârilor Parlamentului Republicii
Moldova, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărârilor si dispoziţiilor Guvernului Republicii Moldova, altor acte
normative de domeniu, strategiei de protecţie socială a populaţiei, normelor internaţionale de drept din domeniul protecţiei
sociale, precum şi de Statutul ei propriu.

Casa Naţională de Asigurări Sociale, prin intermediul Trezoreriei de Stat a Ministerului Finanţelor, gestionează bugetul
asigurărilor sociale de stat (BASS), care este format din fonduri de asigurări sociale, al căror mod de constituire şi funcționare se
stabileşte de legislaţie.[21] Veniturile BASS provin din contribuţii de asigurări sociale, din transferuri din bugetul de stat şi din
alte venituri,[22] care sunt distribuite pe fonduri speciale, instituite în acest scop.

Conform prevederilor Legii privind sistemul public de asigurări sociale, CNAS exercită funcţii: de acumulare (pe baza codului
individual de asigurări sociale) și de distribuire a mijloacelor financiare provenite din achitarea de către asiguraţi şi asiguratori a
contribuţiilor de asigurări sociale de stat.

Atribuțiile principale ale CNAS sunt următoarele:

 promovarea unei politici coerente şi complexe în domeniul asigurărilor sociale;

 elaborarea propunerilor pentru determinarea direcţiilor strategice în activitatea CNAS şi pentru elaborarea proiectului
anual al bugetului asigurărilor sociale de stat;
 crearea, implementarea, exploatarea si dezvoltarea Sistemului Informațional Național (S.I.N.) pentru toate nivelurile
CNAS ;
 stabilirea unor relații reciproce cu sistemele informaționale ale altor organizații în cadrul S.I.N. „Populația si asigurarea
sociala”;
 asigurarea funcţionării Registrului de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale, conform
Regulamentului cu privire la Registrul de stat al evidenţei individuale în sistemul public de asigurări sociale, aprobat de
Guvern;
 asigurarea evidenţei individuale la nivel naţional a tuturor contribuabililor in bugetul asigurărilor sociale de stat în baza
codului personal de asigurări sociale (C.P.A.S.) şi colaborarea în această ordine de idei cu Inspectoratul Fiscal Principal de
Stat;
 analiza necesităţilor condiţionate de efectuarea reformei sistemului de asigurări sociale şi întreprinderea măsurilor de
implementare a reformei;
 atribuirea codului personal de asigurări sociale si tinerea evidentei drepturilor si obligațiilor ce țin de asigurările sociale
la nivel național si local;
 certificarea anuala a stagiului de cotizare pentru fiecare asigurat;

caracterului confidenţial al acesteia;

 primirea, controlul şi prelucrarea, în termenele stabilite, a declaraţiilor privind evidenţa individuală a asiguraţilor şi a
declaraţiilor de asigurare;
 organizarea procesului de colectare şi virare a contribuţiilor de asigurări sociale şi alte tipuri de contribuţii, potrivit
dispoziţiilor legale în vigoare şi codului individual de asigurare socială;
 exercitarea controlului general asupra aplicării dispoziţiilor legale de către structurile sale teritoriale, precum şi de
persoanele juridice şi fizice cărora le revin drepturi şi obligaţii ce decurg din legislaţia în vigoare;
 efectuarea la timp si in mărimile stabilite a plații pensiilor, compensațiilor si indemnizațiilor din bugetul asigurări lor
sociale de stat, precum si a celor din bugetul de stat, plata cărora se efectuează prin CNAS;
 organizarea, îndrumarea si controlul activității de expertiză medicală şi de recuperare a capacităţii de muncă, inclusiv
asupra procesului de eliberare a certificatelor de concediu medical;
 pregătirea şi prezentarea dărilor de seamă periodice privind rezultatele activităţii semestriale si anuale, efectuarea şi
analiza periodică a procesului de plată a pensiilor, compensaţiilor şi indemnizaţiilor în vederea perfecționării acestuia şi
utilizarea datelor pentru analiza situaţiei social-economice în sistemul asigurărilor sociale de stat;
 organizarea tratamentului baleneo-sanatorial, odihnei asiguraţilor şi copiilor lor, aprobarea anuală a criteriilor de acordare
a biletelor de tratament baleneo-sanatorial şi odihnă, precum şi a nivelului cotei individuale de participare a asiguraţilor;
 elaborarea,argumentarea şi furnizarea datelor necesare pentru elaborarea bugetului asigurărilor sociale de stat;

Structura organizaţională şi statele de personal sunt determinate de CNAS și aprobate de Guvern. La baza sistemului financiar
al CNAS se afla bugetul asigurărilor sociale de stat – parte componenta a bugetului public național, care se aproba anual prin lege
de către Parlament.

Organele administrative ale CNAS, din punct de vedere structural şi al competenţei, sunt de nivel naţional şi de nivel teritorial.
Aceste organe, plasate în cadrul juridic de domeniu, constituie sistemul naţional de asigurări sociale al Republicii Moldova.

Consiliul de Administraţie al Casei Naţionale este un organ format din 12 persoane (reprezentanţi ai Guvernului, Patronatelor,
Sindicatelor, asiguraţilor si organizaţiilor de pensionari delegaţi de către aceste organe pe principiu de proporționalitate) şi aprobat
de Guvern.

Activitatea Consiliului de Administraţie este condusă de preşedinte, fiind numit în această funcţie ministrul muncii, protecţiei
sociale şi familiei.
Consiliul de Administraţie îndeplinește următoarele atribuţii:

 aprobarea sarcinilor imediate şi de perspectivă ale Casei Naţionale;

 examinarea proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobarea devizelor de cheltuieli ale fondurilor de
asigurare socială, precum şi examinarea dărilor de seamă cu privire la executarea lor;
 aprobarea defalcării bugetului de asigurări sociale de stat la nivelul caselor teritoriale;
 supravegherea îndeplinirii atribuţiilor Casei Naţionale, în condiţiile legii;
 aprobarea programelor speciale pentru perfecţionarea serviciilor sistemului public de asigurări sociale;
 supravegherea respectării modului stabilit de gestionare a mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat, evidenţei
contabile a mijloacelor bugetare şi integrităţii acestor mijloace;
 expunerea opiniei asupra chestiunilor propuse Consiliului de Administraţie de către preşedintele Casei Naţionale;
 studierea rapoartelor privind activitatea Casei Naţionale şi aplicarea măsurilor de perfecţionare a acesteia, precum şi
examinarea altor probleme ce ţin de competenţa Casei Naţionale.

Forma de activitate a Consiliului de Administraţie este ședința, care se consideră deliberativă daca la ea participă 2/3 din membri.
Ședințele Consiliului de Administraţie se convoacă în funcţie de necesitate, dar nu mai rar de o dată în trimestru. Deciziile se
adoptă prin votul majorităţii simple a membrilor Consiliului de Administraţie prezenţi la ședință. În caz de egalitate a numărului
de voturi „pro” și „contra”, votul preşedintelui Consiliului de Administraţie este decisiv. La ședințele Consiliului de Administraţie
pot participa, cu vot consultativ, specialişti în domeniul asigurărilor sociale.

Președintele CNAS este desemnat în funcție de către Guvernul Republicii Moldova, fiind ordonatorul principal de credite pentru
bugetul asigurărilor sociale de stat pe care îl administrează, în condițiile legii, atribuție pe care o poate delega. Întru exercitarea
atribuțiilor ce-i revin, președintele Casei Naționale emite ordine si dispoziții. Este responsabil de întreaga activitate a Casei
Naționale si de patrimoniul acesteia.

În competenţa preşedintelui intră:

Dirijarea întregii activităţi a Casei Naţionale pentru asigurarea executării stricte a prevederilor legislaţiei în vigoare, convocarea
Consiliului de Administraţie şi conducerea şedinţelor acestuia în lipsa preşedintelui Consiliului de Administraţie, răspunderea
pentru realizarea hotărârilor Consiliului de Administraţie, promovarea imaginii Casei Naţionale, soluţionarea conflictelor de
competenţă apărute în cadrul sistemului public de asigurări sociale, înaintarea propunerilor privind modificarea nivelului de
salarizare al personalului Casei Naţionale, asigurarea realizării obiectivelor curente şi de perspectivă ale Casei Naţionale, în limita
resurselor alocate, organizarea şi dirijarea procesului de acumulare a contribuţiilor de asigurări sociale în bugetul asigurărilor
sociale de stat, administrarea mijloacelor financiare acumulate, conform necesităţilor şi scopurilor propuse, încheierea acordurilor
şi contractelor cu instituţiile bancare şi financiare pentru stabilirea nivelului de dobânzi aferente disponibilităţilor băneşti,
înaintarea spre aprobare Consiliului de Administraţie a statelor de personal ale Casei Naţionale, numirea în funcţie şi eliberarea
din funcţie a personalului Casei Naţionale şi a directorilor caselor teritoriale, administrarea utilizării imobilului şi mijloacelor
tehnice din dotare, dirijarea procesului de selectare şi instruire a personalului Casei Naţionale şi caselor teritoriale, aplicarea
măsurilor de stimulare şi răspundere disciplinară a personalului, reprezentarea Casei Naţionale în organele centrale ale puterii de
stat şi alte instituţii, cu care întreţine relaţii de colaborare, reprezentarea Casei Naţionale în instituţiile internaţionale de domeniu,
promovarea politicii în domeniul asigurărilor sociale.

CNAS înfiinţează case teritoriale în funcţie de numărul sau structura asiguraţilor şi de complexitatea activităţii la nivel teritorial,
care funcţionează sub conducerea şi controlul său.

Obligaţiile Casei Naţionale-Specialiştii Casei Naţionale sînt obligaţi: 

    1) să-şi desfăşoare activitatea în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, Legea nr. 489-XIV din 8 iulie 1999
privind sistemul public de asigurări sociale, alte acte legislative şi normative şi prezentul statut;   să primească, în mod gratuit, de
la persoane fizice şi juridice, informaţii şi documente, precum şi copiile documentelor referitoarela activitatea oricăror persoane
(cu excepţia informaţiilor ce constituie secret de stat) necesare pentru efectuarea atribuţiilor statutare; să solicite persoanelor fizice
şi juridice sau reprezentanţilor săi, precum şi persoanelor cu funcţii de răspundere alea cestora, să lichideze toate cazurile de
încălcare a legislaţiei în vigoare şi să controleze faptul lichidării acestor încălcări, cu aplicarea concomitentă a măsurilor de
rigoare; să ridice de la contribuabili probe care confirmă comiterea unor sau altor încălcări ale legislaţiei în vigoare. 

Responsabilităţile Casei Naţionale

  Specialiştii Casei Naţionalesînt pasibili de răspundere personală disciplinară, contravenţională sau penală, după caz,
pentru: nerespectarea exigenţelor disciplinei de muncă şi a obligaţiunilor ce le revin, în conformitate cu prevederile Legii nr.158-
XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public sau, după caz, a Codului muncii;  nerespectarea
ordinei şi modului de ţinere a evidenţei individuale a contribuabililor în bugetul asigurărilor sociale de stat; nerespectarea
regimului de confidenţialitate al informaţiei referitoare la bazele de date ale contribuabililor în bugetulasigurărilor sociale de
stat; tergiversarea examinării petiţiilor, sesizărilor, plîngerilor adresate Casei Naţionale sau subdiviziunilor ei teritoriale;  utilizarea
mijloacelor financiare ale Casei Naţionale în alte scopuri decît cele prevăzute de legislaţie; denaturarea datelor statistice în dările
de seamă pe rezultatele activităţii şi în rapoartele prezentate instituţiilor ierarhic superioare; comportament incompatibil cu statutul
de funcţionar public; alte abateri disciplinare în conformitate cu legislaţia în vigoare.

18. Evidențiați modul de colaborare al Casei Naționale de Asigurări Sociale cu alte structuri competente în
domeniul protecției sociale

Casele teritoriale sunt servicii publice, investite cu personalitate juridică, care reprezintă structura de baza în sistemul public de
asigurări sociale, căreia îi revin, în limitele competentei sale, toate activităţile ce ţin de deservirea nemijlocită a populaţiei în acest
domeniu. Limitele competentei, structura organizaționala, dotarea materiala si modul de finanţare a caselor teritoriale sunt stabilite
de regulamentul acestora, elaborate şi aprobate de CNAS

Numărul caselor teritoriale, amplasarea lor pe teritoriul republicii, precum şi personalul acestora se stabileşte în funcţie de
numărul populaţiei ce beneficiază de serviciile casei teritoriale.

Lichidarea sau reorganizarea casei teritoriale, în caz de necesitate, ţine de competenţa Casei Naționale. Activitatea casei teritoriale
este condusa de director, desemnat in funcţie de preşedintele CNAS, in conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. Pentru
buna desfășurare a activităţii sale, CNAS înființează case teritoriale de asigurări sociale, aflate în subordinea sa a căror organizare
şi atribuţii se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare a acestora.

Atribuțiile caselor teritoriale de asigurări sociale:

 argumentarea si înaintarea propunerilor pentru elaborarea direcțiilor strategice in activitatea CNAS si pentru elaborarea
proiectului de buget al asigurărilor sociale de stat pe anul respectiv;
 tinerea evidentei in conformitate cu codurile individuale de asigurări sociale ale tuturor contribuabililor de asigurări
sociale din teritoriul respectiv.
 încheierea contractelor de asigurări sociale in conformitate cu prevederile legislației in vigoare;
 supravegherea respectării de către contribuabili a prevederilor legislației in vigoare cu privire la asigurări le sociale de
stat;
 achitarea pensiilor, compensațiilor si indemnizațiilor si efectuarea analizei periodice a acestui proces in vederea
perfecționării lui;
 organizarea si desfășurarea activității de perfecționare profesionala a personalului din teritoriu prin intermediul unor
programe respective de instruire;
 întocmirea dosarelor pe fiecare agent economic si persoana fizica – contribuabili in bugetul de asigurări sociale, in baza
codului personal de evidenta individuala;
 organizarea procesului de colectare si virare a contribuțiilor de asigurări sociale in baza codurilor individuale de
asigurări  sociale si altor tipuri de contribuții, potrivit dispozițiilor legale in vigoare;
 exercitarea unui control nemijlocit al procesului de acumulare a contribuțiilor de asigurări sociale;
 aplicarea sancțiunilor si amenzilor fata de agenții economici si persoanele fizice – datornici ai CNAS;
 certificarea stagiului de cotizare a asiguratului in condițiile legii;
 recepționarea de la întreprinderi si de la cetățeni a

demersurilor si documentelor necesare pentru stabilirea pensiilor, compensatiilor si indemnizatiilor, perfectarea documentelor,
stabilirea dreptului persoanelor asigurate la pensii si indemnizatii si la plata lor;

 perfectarea documentelor, inclusiv a proiectelor de hotariri ale consiliului de experti, pentru stabilirea pensiilor si
indemnizatiilor, recalcularea pensiilor si indemnizatiilor;
 exercitarea controlului asupra legitimitatii si corectitudinii eliberarii certificatelor de concediu medical;
 desfasurarea nemijlocita a activitatii de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca;
 tinerea evidentei pensionarilor ce au nevoie de tratament balneo-sanatorial si repartizarea biletelor de tratament balneo-
sanatorial;
 examinarea petitiilor cetatenilor in chestiunile ce tin de stabilirea, plata pensiilor si indemnizatiilor si darea raspunsurilor
respective;
 asigurarea reprezentarii in instantele judiciare pe litigiile in care este implicata;
 propagarea si explicarea legislatiei de asigurări sociale prin intermediul mass-media, adunarilor, seminarelor organizate
in cadrul colectivelor de munca si la locul de trai al cetatenilor;
 colaborarea cu organele serviciului fiscal de stat in domeniul tinerii evidentei agentilor economici si persoanelor fizice –
contribuabili in bugetul asigurări lor sociale de stat;
 informarea populatiei despre activitatea sa;
 colaborarea strinsa cu toate structurile organelor administratiei publice locale in vederea atingerii obiectivelor propuse;

În calitate de subiecți ale raporturilor de protecție socială pot apărea: 

 ministerele de resort (la stabilirea dreptului la pensie pentru vechime în muncă); 

 instituțiile medicale (recunoaşterea lipsei temporare a capacităţii de muncă); 
  organele de înregistrare a actelor stării civile (constatarea vârstei, decesului, concretizării membrilor de familie,
numelui, prenumelui);
  Consiliul de Expertiză Medicală a Vitalității (constatarea invalidității); 
 întreprinderile,
 organizaţiile, instituţiile, organele de arhivă (constatarea vechimii în muncă, salariului mediu. etc.)
19. Determinați subiecții care înfăptuiesc plata pensiei şi modalitățile de plată a pensiei.

Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor

 Pensiile se stabilesc şi se plătesc de către organele de asigurări sociale.
 Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul
asigurat, eliberate de organele abilitate.
 Modul de organizare a activităţilor privind stabilirea şi plata pensiilor se stabileşte de Guvern.
Modul de plată a pensiei
 Plata pensiei se face lunar, pentru luna în curs, de către prestatorul de servicii de plată desemnat de către beneficiar.
Prestatorul de servicii de plată desemnat de către beneficiar va încheia contract cu Casa Naţională de Asigurări Sociale.
 Pensia se plăteşte personal titularului, tutorelui, curatorului, mandatarului acestora.
 Pensia se plăteşte mandatarului numai la prezentarea procurii, a cărei valabilitate nu poate fi mai mare de 6 luni
consecutive.  
 Cheltuielile de achitare a pensiilor deputaților, membrilor de Guvern, funcționarilor publici, aleșilor locali și procurorilor
sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea pensiei stabilite și ulterior indexate – de la bugetul asigurărilor
sociale de stat și 50% din mărimea pensiei stabilite – de la bugetul de stat.
 Cheltuielile de achitare a pensiilor judecătorilor și indemnizațiilor lunare viagere acordate judecătorilor și procurorilor
sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea pensiei sau indemnizației lunare viagere – de la bugetul asigurărilor
sociale de stat și 50% din mărimea pensiei sau indemnizației lunare viagere – de la bugetul de stat.
Plata retroactivă
Pensia stabilită și neîncasată la timp se plătește retroactiv din data suspendării.
 Pensia stabilită şi neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale care stabileşte sau plăteşte pensia se achită fără nici un
fel de limite în termen.
    
Plata pensiei către persoana care şi-a stabilit domiciliul în străinătate Asiguratului care îşi stabileşte domiciliul în străinătate
nu i se acordă drept la pensie conform prezentei legi. Beneficiarului de pensii care îşi stabileşte domiciliul în străinătate pensia
stabilită se plăteşte anticipat pe 6 luni, începînd cu luna următoare celei în care titularul a fost scos din evidenţă în  localitatea de
domiciliu.
Plata pensiei neîncasate de beneficiarul decedat
Pensia neplătită la timp beneficiarului decedat se plăteşte soţului supravieţuitor, părinţilor sau copiilor acestuia, iar în cazul lipsei
acestora - persoanei care dovedeşte că a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
Pensia se plăteşte inclusiv pentru luna în care a avut loc decesul beneficiarului de pensie.
 Reţinerile din pensie
Reținerile la pensie se efectuează în baza:
    a) documentelor executorii, conform Codului de executare;
    b) deciziilor emise de organul de asigurări sociale în vederea recuperării sumelor cu titlu de pensie plătite necuvenit
beneficiarului.
Reţineri din pensia de urmaş, stabilită părintelui sau tutorelui (curatorului), pentru copii nu se efectuează, cu excepţia cazurilor de
plată necuvenită.
Obligaţiuni şi responsabilităţi
-Organul de asigurări sociale este obligat să informeze anual asiguratul despre situaţia curentă a contului personal al acestuia.
- Angajatorul este obligat să prezinte organului de asigurări sociale informaţii privind asiguratul angajat, datele necesare ţinerii
contului personal al acestuia.
-Angajatorul este obligat să comunice, în termen de 5 zile de la angajarea pensionarului, acest fapt organului de asigurări sociale
care efectuează plata pensiei.
-Angajatorul este obligat să prezinte organului de asigurări sociale sau persoanei îndreptăţite, în termen de 10 zile de la solicitare,
informaţii necesare pentru stabilirea pensiei.
-Angajatorul şi angajatul poartă răspundere, în modul stabilit de legislaţia în vigoare, pentru autenticitatea actelor şi datelor
prezentate organului de asigurări sociale.
-Pensionarul este obligat să comunice, în termen de 30 de zile, organului de asigurări sociale care efectuează plata pensiei noile
circumstanţe care pot avea ca urmare schimbarea cuantumului pensiei sau suspendarea ei.
-În cazul în care prezentarea de date false sau tăinuirea circumstanțelor prevăzute la art.39 alin.(6) are ca efect cheltuirea
nejustificată de mijloace la plata pensiilor, persoana vinovată restituie în fondul de pensii sumele încasate necuvenit.
 Contestarea deciziei de pensionare
Decizia privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare, privind reţinerile din  pensie sau încasarea
sumelor plătite în plus poate fi contestată la Casa Naţională de Asigurări Sociale.În caz de dezacord cu decizia Casei Naţionale de
Asigurări Sociale, aceasta poate fi atacată în  instanţa de contencios administrativ competentă.
 20. Caracterizați procedura de plată a pensiilor de asigurări sociale pentru beneficiarii aflați la întreținerea statului
şi pentru beneficiarii deținuți în instituții penitenciară

Pensia pentru pensionarii și invalizii aflați în întreținerea deplină a statului (persoanele cazate în aziluri de bătrîni, instituții
sociale, centre de plasament) se plătește în proporții de 25% din mărimea pensiei stabilite.
Pensia de urmaş se plăteşte integral copiilor care se află în întreţinerea deplină a statului.
Beneficiarilor de pensii din rîndurile militarilor care trăiesc în aziluri li se plătește diferența dintre pensie și costul întreținerii, dar
nu mai puțin de 25% din mărimea pensiei stabilite.
 Modul de plată a pensiilor persoanelor condamnateşi deţinute în instituţiile penitenciare
Pentru stabilirea pensiilor persoanelor condamnate şi deţinute în instituţiile penitenciare, care anterior nu au beneficiat de pensie,
administraţia penitenciarului va acumula actele necesare prezentate de condamnat, cererea de solicitare a pensiei, va autentifica
semnătura acestuia pe cererea respectivă şi va expedia setul de acte organului teritorial de asigurări sociale, în a cărui rază se află
instituţia penitenciară.
Plata pensiei pentru limită de vîrstă şi dizabilitate persoanelor condamnate şi deţinute în instituţii penitenciare se suspendă la locul
de trai şi se transferă pe contul curent pentru mijloacele intrate temporar în posesia instituţiei penitenciare în care se deţine
pensionarul.
În cazul în care condamnatul este transferat în altă instituţie penitenciară, sumele acumulate pe contul de peculiu al condamnatului
în prima instituţie penitenciară se transferă pe contul de peculiu din instituţia penitenciară în care acesta este transferat, informînd
Casa Naţională despre transferurile efectuate.
La eliberarea pensionarului din instituţia penitenciară administraţia instituţiei achită beneficiarului de pensie suma integrală de pe
cont şi timp de 10 zile transmite organului de asigurări sociale informaţia privind suma achitată.
Plata pensiei în instituţia penitenciară încetează după eliberare şi se reia de către organul de asigurări sociale la locul de trai din
ziua încetării, în baza cererii, certificatului de eliberare, eliberat de instituţia penitenciară, şi certificatului despre achitarea pensiei
de către instituţie.
În cazul decesului condamnatului beneficiar de pensie, administraţia instituţiei penitenciare anunţă organul de asigurări sociale
despre decesul acestuia, în termen de 10 zile de la data decesului.Sumele neîncasate ale pensiei de pe contul de peculiu al
beneficiarului de pensie condamnat, în cazul decesului acestuia, se transferă pe contul Casei Naţionale.

Plata pensiei beneficiarilor deținuți în instituțiile penitenciare se suspendă la locul de trai și se transferă pe un cont de peculiu în
instituția penitenciară unde se află deținutul. La eliberarea deținutului (persoana eliberată) va primi suma integrală acumulată pe
cont.
În cazul în care condamnatul este transferat în altă instituţie penitenciară, sumele acumulate în contul condamnatului în prima
instituţie penitenciară se transferă în contul din instituţia penitenciară în care acesta este transferat
21. Definiți şi clasificați indemnizațiile pentru concediu medical

Indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca reprezinta:

prestatii unice sau periodice garantate si reglementate de normele juridice care poarta un caracter soci alimentar,banesc
si se acorda cetatenilor in calitate de ajutor material in caz de boala cu piederea capacitatii de munca sau
traumatism,pentru ingrijirea bolnavului de catre un membru al familiei sau alta persoana,pentru tatamentul
balneosanitar,pentru carantina,la transferarea la un alt loc de lucru in caz de inbolnavire de tuberculoza sau de o boala
profesionala;in timpul protezarii.
2)plati acordate persoanelor care lucreaza in baza contractului individual de munca si intreprinzatorilor individuali din
fondurile asigurarii de stat, iar somerilor-din fondulrile de utilizare a fortei de munca a populatiei,in cazurile stabilite de
lege.

Indemnizatiile pentru concediul medical sunt:

-Indemnizatii pentru incapacitate temporara de munca,in caz de boli generale si accidente nelegate de munca
-Indemnizatiipentru prevenirea imbolnavirilor(carantina)
-Indemnizatii pentru recuperarea capacitatii de munca.
-Indemnizatii pentu concediu de maternitat(sarcina si lauza)
-IndemnizatiiPentru ingrijirea copilului bolnav

22. Determinați condițiile şi durata pentru care se acordă indemnizația pentru concediu medical

Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate  temporară de muncă

    Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului
de cotizare, după cum urmează:
    a) 60% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare de pînă la 5 ani;
    b) 70% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;
    c) 90% din baza de calcul stabilită conform art.7 - în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani.
    Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau de cancer de orice tip este
de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.
Indemnizaţia pentru prevenirea îmbolnăvirilor
În scopul prevenirii îmbolnăvirilor, asiguratul are dreptul la indemnizaţie pentru carantină.
Indemnizaţia pentru carantină se acordă asiguratului căruia i se interzice să-şi continue activitatea din cauza carantinei, pe o
durată stabilită prin certificat de concediu medical, eliberat conform legislaţiei în vigoare.
Indemnizaţia pentru carantină nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru
îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă. Norma dată
nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial.
Prestaţiile pentru recuperarea capacităţii de muncă
În scopul recuperării capacităţii de muncă, asiguratul are dreptul la:
    a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezareortopedică;
    b) tratament balneosanatorial.
Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă în legătură cu protezare ortopedică se acordă, în cazul în care asiguratul este
internat în staţionar pentru protezare şi/sau pentru intervenţie ortopedică, pe toată perioada de aflare în staţionar.
Modul de acordare a biletelor de tratament balneosanatorial se stabileşte de Guvern.
Indemnizaţia pentru carantină nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul neplătit, în concediul pentru
îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada suspendării contractului individual de muncă. Norma dată
nu se aplică persoanelor care îşi reiau activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, cu retribuirea muncii în proporţie de pînă
la 0,5 din salariul de funcţie/tarifar stabilit conform sistemului tarifar de salarizare ori în mărimea salariului cuvenit pentru timpul
efectiv lucrat în limitele a 0,5 din durata programului de muncă în cazul salarizării conform sistemelor netarifare, la fiecare dintre
unităţi.

Dreptul la indemnizaţia de maternitate

Indemnizaţia de maternitate se acordă întegral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă de 126 zile calendaristice, iar
în cazul naşterilor complicate ori a naşterii a doi copii – de 140 zile calendaristice. În cazul sarcinilor cu 3 sau mai mulţi feţi,
indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 24-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă de 182 zile calendaristice.
În cazul naşterii premature si în cazul în care copilul se naşte mort indemnizaţia de maternitate se acordă pentru perioada
concediului medical confirmat prin certificat de concediu medical eliberat în modul aprobat de Guvern. 
În cazul înregistrării căsătoriei după producerea riscului asigurat (acordării concediului de maternitate), indemnizaţia de
maternitate se stabileşte soţiilor aflate la întreţinerea soţilor asiguraţi din data înregistrării căsătoriei şi pînă la expirarea
concediului de maternitate    
În cazul acordării concediului de maternitate în perioada concediului pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani,
persoana îndreptăţită va beneficia de ambele indemnizaţii (de maternitate şi de creştere a copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3
ani).
Persoanei asigurate care a adoptat un copil nou-născut sau a instituit tutela nemijlocit în maternitate, indemnizaţia de maternitate
se stabileşte din ziua adopţiei (luării sub tutelă) şi pînă la expirarea a 56 zile calendaristice din ziua naşterii copilului, iar în cazul
adopţiei sau instituirii tutelei nemijlocit din maternitate asupra a doi sau mai mulţi copii concomitent, indemnizaţia de maternitate
se stabileşte în baza actelor corespunzătoare, din ziua adopţiei (instituirii tutelei) şi pînă la expirarea a 70 zile calendaristice din
ziua naşterii copiilor.
În cazul femeilor asigurate, certificatul medical se prezintă angajatorului de la locul de muncă de bază, care, în aceeaşi
zi, completează pe versoul certificatului medical la compartimentele „Completează pontatorul” şi „Completează secţia de cadre,
conform carnetului de muncă” şi îl restituie femeii asigurate pentru a fi depus la structurile teritoriale de asigurări sociale.
    e) în cazul lipsei venitului asigurat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului asigurat,
solicitantul poate confirma motivul lipsei venitului asigurat prin următoarele acte: carnetul de muncă, ordinul şi/sau extrasul din
ordin ş.a.
În cazul în care concediul de maternitate a început în perioada concediului neplătit, în perioada suspendării contractului individual
de muncă şi altor contracte de prestări servicii, în perioada în care asiguratul se află în concediul pentru îngrijirea copilului de la 3
la 6 ani sau din alte motive de lipsă de la lucru prevăzute de Codul muncii, indemnizaţia se stabileşte cu începere de la data cînd
asigurata/soţul femeii aflate la întreţinerea acestuia urma să-şi reia activitatea.
Indemnizaţia de maternitate se plăteşte o singură dată pentru întreaga perioadă a concediului de maternitate.

Indemnizaţia de maternitate stabilită şi neplătită persoanei decedate (femeii asigurate sau soţiei aflate la întreţinerea
soţului asigurat) se plăteşte soţului, după caz, tutorelui, curatorului sau persoanei care confirmă că a suportat cheltuielile
ocazionate de deces la prezentarea actelor confirmative: buletinul de identitate, certificatul de căsătorie, şi, după caz, buletinul de
identitate, certificatul de naştere al copilului şi hotărîrea privind încuviinţarea adopţiei şi, respectiv, privind instituirea tutelei şi
buletinul de identitate al persoanei sau în lipsa acestuia, identitatea persoanei poate fi confirmată printr-un alt act, inclusiv de uz
temporar, eliberat de organele competente ale statului, certificatul ce confirmă decesul şi actele ce confirmă cheltuielile ocazionate
de deces. 
  Indemnizaţia de maternitate neplătită la timp din vina organului care o stabileşte sau o plăteşte se plăteşte integral femeii
asigurate, iar în cazul decesului acesteia soţului supravieţuitor, copiilor, părinţilor sau, în lipsa acestora, persoanei care dovedeşte
că a îngrijit decedata.
Indemnizaţia de maternitate se plăteşte în luna următoare a lunii în care a fost aprobată decizia privind stabilirea indemnizaţiei de
maternitate. 
Pentru perioada concediului de maternitate care se suprapune cu perioada în care femeia a desfăşurat activitate de muncă, se
plăteşte salariul, dar nu indemnizaţia. În asemenea situaţie pentru perioada de suprapunere indemnizaţia plătită se restituie în
modul prevăzut de prezentul Regulament.
 Indemnizaţia de maternita
Indemnizaţia de maternitate se acordă integral la a 30-a săptămînă de sarcină, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, iar în
cazul naşterilor complicate ori al naşterii a doi sau mai mulţi copii – de 140 de zile calendaristice. În cazul sarcinilor cu 3 şi mai
mulţi feţi, îndemnizaţia de maternitate se acordă pe o perioadă majorată cu 42 de zile calendaristice pentru concediul prenatal şi cu
14 zile calendaristice pentru concediul postnatal.
    (3) În cazul în care copilul se naşte mort sau moare în perioada concediului postnatal, indemnizaţia de maternitate se
acordă pentru perioada stabilită, potrivit alin.(2).
    (4) Cuantumul lunar al indemnizaţiei de maternitate este de 100% din baza de calcul stabilită conform art.7.

    (6) Soţia care se află la întreţinerea soţului asigurat beneficiază de indemnizaţie de maternitate dacă, la data acordării
concediului de maternitate, nu este angajată în cîmpul muncii, fapt confirmat prin carnetul de muncă sau prin declaraţia scrisă pe
proprie răspundere că nu realizează venit asigurat și nu este persoană asigurată de riscul respectiv.
 Dreptul la indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav
Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, iar în cazul copilului care suferă de maladie oncologică
şi al copilului cu dizabilitate pentru afecţiuni intercurente – pînă la împlinirea vîrstei de 16 ani se acordă în bază de certificat de
concediu medical, eliberat în condiţiile legislaţiei în vigoare. Pentru un caz de îmbolnăvire a copilului indemnizaţia se acordă
pentru perioada în care copilul necesită îngrijire, dar nu mai mult de 14 zile calendaristice – în caz de tratament în condiţii de
ambulatoriu şi de cel mult 30 zile calendaristice – în caz de tratament în staţionar.
Indemnizaţia se acordă pentru o perioadă totală de pînă la 60 zile calendaristice, cumulative (cazuri de tratament ambulatoriu plus
cazuri de tratament staţionar) într-un an calendaristic pentru fiecare copil, fară a include în această perioadă îngrijirea în legătură
cu maladia oncologică, tuberculoză şi SIDA, şi cazurile prevăzute la punctul 28 din prezentul Regulament.
Dreptul la indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav se acordă, opţional, unuia dintre părinţi: mamei sau tatălui. În cazul în
care nici mama, nici tata, din motive întemeiate (tratament îndelungat al unei boli grave sau al consecinţelor traumei, spitalizare,
absenţă temporară de la locul permanent de trai, decădere din drepturile părinteşti etc. – caz confirmat documentar),   nu pot îngriji
copilul bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, copilul care suferă de maladie oncologică în vîrstă de pînă la 16 ani sau copilul cu
dizabilitate în vîrstă de pînă la 16 ani, indemnizaţia se acordă altor persoane asigurate, opţional: tutorelui, altui membru de familie,
bunicului, bunicii. 
În cazul în care copilul suferă de boli contagioase, este imobilizat într-un aparat ghipsat ori este supus unor intervenţii
chirurgicale, durata concediului medical se stabileşte de către consiliul medical consultativ, iar indemnizaţia se acordă pentru
perioada integrală a concediului medical.
Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediu anual (de bază sau
suplimentar), în concediu neplătit, în concediu pentru îngrijirea acestui copil pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru perioada
suspendării contractului individual de muncă şi în alte cazuri cînd asiguratul nu pierde venitul asigurat la toate unităţile.
În caz de tratament balneosanatorial al unui copil cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 16 ani, indemnizaţia se stabileşte unuia dintre
părinţii asiguraţi (tutorelui sau curatorului), care educă copilul, pentru întreaga perioadă a aflării la tratament balneosanatorial al
copilului cu dizabilităţi (luînd în considerare şi deplasarea tur-retur), la prezentarea prescripţiei medicale despre necesitatea
îngrijirii individuale a copilului, dar nu mai mult de 30 zile calendaristice, fără a include această perioadă în termenul prevăzut la
punctul 26 al prezentului Regulament.
.În cazul în care copilul în vîrstă de pînă la 3 ani se îmbolnăveşte în perioada cînd persoana care îl îngrijeşte (creşte) îşi reia
activitatea în condiţiile timpului de muncă parţial, atunci indemnizaţia pentru îngrijirea acestui copil bolnav nu se acordă,
indiferent de faptul cine are grijă de copil. 
Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, iar în cazul copilului care suferă de maladie oncologică
şi al copilului cu dizabilitate pentru afecţiuni intercurente - pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani se acordă în bază de certificat de
concediu medical, eliberat în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Dreptul la indemnizaţie se acordă, opţional, unuia dintre părinţi: mamei sau tatălui. În cazul în care nici mama, nici tata, din
motive întemeiate, confirmate documentar, nu pot îngriji copilul bolnav în vîrstă de pînă la 10 ani, copilul care suferă de maladie
oncologică în vîrstă de pînă la 18 ani sau copilul cu dizabilitate în vîrstă de pînă la 18 ani, indemnizaţia se acordă altor persoane
asigurate, opţional: tutorelui, altui membru de familie, bunicului, bunicii.
  Indemnizaţia pentru îngrijirea copilului bolnav nu se acordă pentru zilele în care asiguratul s-a aflat în concediul anual (de bază
sau suplimentar), în concediul neplătit, în concediul pentru îngrijirea acestui copil pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani şi pentru
perioada suspendării contractului individual de muncă.
  Perioada pentru care se acordă indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav este de cel mult 14 zile calendaristice în cazul
acordării asistenţei medicale de ambulatoriu şi de cel mult 30 de zile calendaristice în cazul acordării asistenţei medicale în
staţionar pentru perioada în care copilul necesită îngrijire, dar nu mai mult de 60 de zile cumulative într-un an calendaristic pentru
fiecare copil.

     În cazul în care copilul suferă de boli contagioase, este imobilizat într-un aparat ghipsat ori este supus unor intervenţii
chirurgicale, durata concediului medical se stabileşte de către  consiliul medical consultativ, iar indemnizaţia se acordă pentru
perioada integrală  a concediului medical
23. Enumerați categoriile de persoane îndreptățite legal de a beneficia de pensie specială. Determinați
organul competent în stabilirea acestui tip de pensie.

Persona care o perioada indelungata a muncit pt binele societatii intr-o profesie anumita si nin virtutea caracterului deosebit al
profesiei lor, cu toate ca nu au devenit invalide, nu pot in continuare sa presteze munca dupa o activitate indelungata si
permanenta. Acetia sunt:
1. deputatii si membrii de Guvern
2. functionari publici
3. alesi locali
4. judecatorii
5. lucratorii procuraturii
6. militarii, persoanele din corpul de comanda si din cadrul oranelor afacerilor interne
7. personalul navigant si tehnic aeronautic.

Organele care efectuează stabilirea 

                            şi plata pensiilor 
    (1) Pensiile se stabilesc şi se plătesc de organele de asigurări sociale.
    (2) Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul
asigurat, eliberate de organele abilitate.

24. Caracterizați pensiile stabilite : judecătorilor , unor lucrători din procuratură, membrilor de Guvern,
deputaților în Parlament, analizând comparativ cu pensia anticipată.

Cheltuielile de achitare a pensiilor deputaților, membrilor de Guvern, funcționarilor publici, aleșilor locali și procurorilor sînt
suportate după cum urmează: 50% din mărimea pensiei stabilite și ulterior indexate – de la bugetul asigurărilor sociale de stat și
50% din mărimea pensiei stabilite – de la bugetul de stat.Cheltuielile de achitare a pensiilor judecătorilor și indemnizațiilor lunare
viagere acordate judecătorilor și procurorilor sînt suportate după cum urmează: 50% din mărimea pensiei sau indemnizației lunare
viagere – de la bugetul asigurărilor sociale de stat și 50% din mărimea pensiei sau indemnizației lunare viagere – de la bugetul de
stat.

Asigurarea cu pensie
   Judecătorul care a atins vîrsta de 50 de ani şi are o vechime în muncă de cel puţin 20 de ani, dintre care cel puţin 12 ani şi 6 luni
a activat în funcţia de judecător, are dreptul la pensie pentru vechime în muncă în proporţie de 55% din salariul mediu lunar, iar
pentru fiecare an complet de muncă peste vechimea de 20 de ani – de 3%, dar în total nu mai mult de 80% din salariul mediu
lunar. Pensia judecătorului se recalculează ţinîndu-se cont de mărimea salariului lunar al judecătorului în exerciţiu. 
Prevederile alin. (1) se aplică şi judecătorilor care au activat în instanţele internaţionale, luîndu-se în calcul salariul mediu lunar al
judecătorului Curţii Supreme de Justiţie.
Pensia pentru vechime în muncă stabilită în condiţiile alin. (1) se calculează şi se plăteşte doar judecătorilor demisionaţi şi
judecătorilor eliberaţi din funcţie în legătură cu atingerea plafonului de vîrstă.În cazul în care judecătorii demisionaţi sînt numiţi
iarăşi în funcţia de judecător, plata pensiei se suspendă.

Astfel, de la 1 ianuarie 2018 baza de calcul a acesteia o va constitui venitul mediu lunar asigurat din toată perioada de activitate,
valorizat la momentul stabilirii pensiei. Mai exact, pensia unui judecător, care se pensionează până la data de 1 ianuarie, reprezintă
o proporție fixă din ultimul salariu primit, pe când după acea dată ea va depinde de toate salariile precedente ale acestuia.Au fost
anulate privilegiile pentru unele categorii care se bucurau de pensii speciale — deputați, membri ai Guvernului, funcționari
publici, aleși locali — și a fost asigurat transferul atribuțiilor de stabilire a pensiilor de la șase instituții de stat la o singură
instituție — CNAS.

25. Determinați organul competent de stabilire a pensiei în funcție de tipul de asigurare socială.
 Organele care efectuează stabilirea şi plata pensiilor
Pensiile se stabilesc şi se plătesc de către organele de asigurări sociale.
 Organele de asigurări sociale au dreptul de control asupra autenticităţii actelor ce confirmă stagiul de muncă şi venitul
asigurat, eliberate de organele abilitate.
 Modul de organizare a activităţilor privind stabilirea şi plata pensiilor se stabileşte de Guvern.
  Contestarea deciziei de pensionare
  Decizia privind stabilirea dreptului la pensie sau respingerea cererii de pensionare, privind reţinerile din   pensie sau
încasarea sumelor plătite în plus poate fi contestată la Casa Naţională de Asigurări Sociale.
 În caz de dezacord cu decizia Casei Naţionale de Asigurări Sociale, aceasta poate fi atacată în  instanţa de contencios
administrativ competentă.

26. Descrieți modul de adresare pentru stabilirea pensiei şi termenul de adresare în funcție de tipul de
asigurare socială
Solicitarea pensiei
Pensia se  acordă la cererea persoanei care a obţinut dreptul la pensie, a tutorelui (curatorului) acesteia.Cererea de pensionare şi
actele necesare se depun la organul teritorial de asigurări sociale de la domiciliul asiguratului, unde se înregistrează în mod
obligatoriu. Acordarea drepturilor la pensie sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie, emisă de organul teritorial
de asigurări sociale şi semnată de conducătorul acestuia, în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii cu toate actele
necesare.]
 Pentru stabilirea pensiei persoanei deţinute într-o instituţie penitenciară care anterior nu a beneficiat de pensie, administraţia
instituţiei respective va aduna actele necesare, inclusiv cererea de pensionare, prezentate de deţinut, va legaliza semnătura acestuia
pe cererea respectivă şi va expedia setul de acte în termen de 5 zile organului teritorial de asigurări sociale în a cărui rază se află
instituţia penitenciară.
Decizia cu privire la  respingerea cererii de pensionare şi  motivul  respingerii se expediază solicitantului în termen de 5 zile  de  la
data emiterii.
 Termenele de acordare a dreptului la pensie
Pensia pentru limită de vîrstă se stabileşte pe viaţă.
 Pensia de dizabilitate se stabileşte pe perioada cît durează dizabilitatea, confirmată de Consiliul Naţional pentru Determinarea
Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă sau structurile saleteritoriale.
Pensia de urmaş se stabileşte  pe  perioada  îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art.25.
Se stabilesc următoarele termene de acordare a drepturilor  la  pensie în funcţie de categoria pensiei solicitate:
 la pensia pentru limită de vîrstă - de la data  îndeplinirii condiţiilor de pensionare prevăzute de prezenta lege, dacă
cererea şi actele necesare au fost depuse în termen de 30 de zile de la această dată;
 la pensia de dizabilitate - de la data emiterii  deciziei de încadrare în grad de dizabilitate a Consiliului Naţional pentru
Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă sau a structurilor sale teritoriale, dacă cererea şi actele necesare au fost
depuse în termen de 60 de zile de la această dată. În cazul în care data încadrării în gradul de  dizabilitate nu coincide cu
data începerii expertizei medicale, pensia de dizabilitate se stabileşte de la data începerii expertizei medicale, dacă
cererea cu actele necesare a fost depusă în termen de 60 de zile de la data constatării  invalidităţii;
 la pensia de urmaş - de la data decesului întreținătorului, dacă cererea şi actele necesare au fost depuse  în termen de 90
de zile de  la această dată.

    Reexaminarea drepturilor la pensie

Reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în cazul:
    a) apariţiei unor circumstanţe noi referitoare la stagiul de cotizare, venitul asigurat, ce au avut loc pînă la acordarea drepturilor
la pensie;
   b) transferării la altă categorie de pensie;
    c) persoanelor care continuă să activeze după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă.  Reexaminarea drepturilor la
pensie în cazul prevăzut la alin.(1)  lit.a) se efectuează şi pentru pensionarii care şi-au realizat dreptul la pensie pînă la 1 ianuarie
1999, dar numai la prezentarea documentelor ce confirmă stagiul de cotizare.
Reexaminarea drepturilor la pensie se efectuează în condiţiile prezentei legi.
Pensionarul care solicită transferul la una dintre categoriile de pensii prevăzute de prezenta lege de care a beneficiat anterior poate
opta pentru pensia stabilită anterior luînd în considerare toate indexările și recalculările efectuate pînă la data transferului.
Pensionarii care activează sau au activat în cîmpul muncii după realizarea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă în condițiile
prezentei legi pot solicita reexaminarea pensiei nu mai des decît o dată la doi ani, cu condiția că pensia calculată conform
formulelor din anexe, părți integrante ale prezentei legi, este mai mare decît pensia aflată în plată.
Noile drepturi la pensie se acordă începînd cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea şi actele necesare la organul de
asigurări sociale. În cazul transferării la altă categorie de pensie prevăzută de prezenta lege, termenul de transfer se stabileşte
conform art.11 alin.(2).

27. Definiți conceptul și trăsăturile indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, clasificându-le

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte în conformitate cu Legea privind indemnizaţiile pentru
incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale, nr. 289-XV din 22.07.2004 şi Regulamentului cu privire la
condiţiile de stabilire, modul de calcul şi de plată a indemnizaţiilor pentru incapacitate temporară de muncă, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03.02.2005.

La indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă au dreptul asiguraţii cu domiciliul sau reşedinţa în Republica
Moldova.Asiguraţii au dreptul la indemnizaţii dacă confirmă un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani. Asiguraţii care confirmă
un stagiu total de cotizare de până la 3 ani, beneficiază de dreptul la indemnizaţii dacă confirmă un stagiu de cotizare de cel puţin
9 luni realizat în ultimele 24 de luni premergătoare datei producerii riscului asigurat.

În stagiul de cotizare se includ perioadele contributive de la prima zi de activitate a persoanei asigurate până la data în care a
survenit riscul asigurat, conform datelor carnetului de muncă.  Totodată,  în stagiul de cotizare se includ perioadele de îndeplinire
a serviciului militar în termen sau cu termen redus, perioada de îngrijire a unui copil până la vârsta de 3 ani de către unul din
părinţi sau de tutore, în caz de deces al ambilor părinţi, perioada în care asiguratul a beneficiat de indemnizaţie pentru incapacitate
temporară de muncă, precum şi perioada de acordare a ajutorului de şomaj sau de alocaţie pentru integrare sau reintegrare
profesională.

Pentru persoanele încadrate în mai multe unităţi, indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte, dacă
asiguratul prin declaraţie pe propria răspundere (anexa nr. 5 la prezentul Regulament) confirmă în scris pierderea integrală a
venitului asigurat în perioada concediului medical la toate unităţile în care desfăşoară activităţi. Declaraţia se depune odată cu
certificatul de concediu medical şi certificatul de confirmare a venitului asigurat obţinut la alte unităţi.

Cuantumul lunar al indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă se stabileşte diferenţiat, în funcţie de durata stagiului
total de cotizare, după cum urmează: 
    a) 60% din baza de calcul stabilită în cazul unui stagiu de cotizare de până la 5 ani; 
    b) 70% din baza de calcul stabilită în cazul unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8 ani;

    c) 90% din baza de calcul stabilită în cazul unui stagiu de cotizare de peste 8 ani;

    Cuantumul indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de tuberculoză, SIDA sau de maladie oncologică este
de 100% din baza de calcul. 

Asiguraţii sistemului public de asigurări sociale au dreptul la următoarele tipuri de indemnizaţii: 

    a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă;
    b) indemnizaţie de maternitate;
    c) indemnizaţie pentru îngrijirea copilului bolnav;
    d) indemnizaţie pentru prevenirea îmbolnăvirilor (carantină);
    e) indemnizaţie pentru recuperarea capacitaţii de muncă (protezare).

28. Determinați condițiile de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă

 Dreptul la indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă (în continuare – incapacitate de muncă) îl au asiguraţii sistemului
public de asigurări sociale şi şomerii/ele în perioada beneficierii de ajutor de şomaj (în continuare – şomerii/ele), cu domiciliu sau
reşedinţă în Republica Moldova.

Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă (în continuare – indemnizaţie) se acordă în cazurile cînd asiguratul angajat
în baza contractului individual de muncă sau în baza unui contract de prestări servicii, pierde temporar capacitatea de a exercita
funcţiile şi obligaţiunile de serviciu.

Dreptul la indemnizaţii se confirmă prin certificat de concediu medical (în continuare – certificat medical), eliberat în modul
aprobat de Guvern. Certificatele completate incorect/incomplet nu se acceptă pentru plata indemnizaţiei şi se restituie în aceeaşi zi
titularului pentru corectare. 

Persoana are dreptul la tipurile de indemnizaţii de asigurări sociale legate de riscurile sociale de care este asigurată.

În cazul persoanelor angajate în baza contractului individual de muncă pe durată determinată şi/sau în baza contractului de prestări
servicii, dreptul la indemnizaţii pentru concediile medicale acordate pînă la expirarea contractului individual de muncă, încetează
la data încetării contractului, precum şi în cazul lichidării unităţii, cu excepţia dreptului la indemnizaţie de maternitate şi
indemnizaţie pentru incapacitate de muncă survenită în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

În cazul persoanei angajate în baza contractului individual de muncă pe o durată nedeterminată dreptul la indemnizaţie pentru
concediul medical început pînă la data concedierii care continuă fără întrerupere şi după concediere, se menţine după concediere
dacă calitatea de asigurat este pierdută din motive ce nu i se pot  imputa (art. 86 alin. (1) lit. b), c), d), f), x) şi y) din Codul muncii
al Republicii Moldova nr.154-XV din 28 martie 2003), fapt confirmat prin înscrierea din carnetul de muncă şi declaraţia scrisă pe
propria răspundere, că nu este persoană asigurată (anexa nr. 6 la prezentul Regulament). După concediere indemnizaţia se achită
de unitatea din care persoana a fost concediată sau, în cazul lichidării acesteia, din contul bugetului de asigurări sociale de stat de
către Casa Naţională de Asigurări Sociale (în continuare – Casa Naţională).

În cazul în care asiguratul îşi pierde capacitatea temporară de muncă în timpul examinării litigiului cu privire la legitimitatea
concedierii, indemnizaţia se stabileşte, dacă asiguratul este restabilit în lucru, cu începere de la data cînd, conform deciziei
instanţei de judecată urma să-şi reia activitatea. Indemnizaţiile sînt  solicitate în baza actelor justificative în termenul care nu
depăşeşte 12 luni de la data restabilirii capacităţii de muncă, stabilirii gradului de dizabilitate, expirării concediului de maternitate.
Indemnizaţiile se plătesc pe o perioadă ce nu depăşeşte retroactiv 12 luni anterioare datei solicitării indemnizaţiei.

Indemnizaţiile stabilite dar neîncasate la timp de asigurat se plătesc retroactiv, în termen ce nu depăşeşte 3 ani anterior datei
solicitării indemnizaţiei neplătite.Indemnizaţiile neplătite la timp din vina organului care le stabileşte şi/sau le plăteşte se achită
pentru perioada anterioară fără nici o limitare în termen.

Controlul asupra corectitudinii stabilirii, calculării şi plăţii indemnizaţiilor se exercită de:

    a) Inspecţia financiară – privind cheltuielile efectuate din mijloacele angajatorului şi din mijloacele bugetului asigurărilor
sociale de stat;
    b) Casa Naţională – privind cheltuielile efectuate din mijloacele bugetului asigurărilor sociale de stat;
    c) Inspectoratul de Stat al Muncii – privind cheltuielile efectuate din mijloacele angajatorului.
 29. Definiți indemnizația lunară pentru creșterea /îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani/2 2 sau 3 ani. Determinați
organul competent care stabilește această indemnizație.

Indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5/2 ani persoanelor neasigurate

Condiţii de acordare:

Persoanele neasigurate au dreptul la indemnizaţia lunară pentru îngrijirea copilului:

-  pentru copii născuţi până la 31 decembrie 2016 inclusiv – până la împlinirea vârstei de 1,5 ani;

-   pentru copii născuţi începând cu 1 ianuarie 2017 – până la împlinirea vârstei de 2 ani.

Persoană neasigurată se consideră persoana, care la data naşterii copilului: nu este încadrată în câmpul muncii;este încadrată în
câmpul muncii, însă nu întruneşte stagiul necesar de cotizare pentru acordarea indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului până
la vârsta de 3 ani;întruneşte stagiul necesar de cotizare, dar nu are dreptul la concediu parţial plătit pentru îngrijirea
copilului;întruneşte stagiul necesar de cotizare, se află în concediu pentru îngrijirea copilului şi în perioada luată în calcul nu are
realizat venit asigurat din alte motive decât concediul medical, concediul de maternitate, concediul pentru îngrijirea copilului până
la împlinirea vârstei de 3 ani, şomajul cu drept de ajutor de şomaj;desfăşoară activitate în calitate de: întreprinzător individual,
titular al  patentei de întreprinzător, avocat, notar public, executor judecătoresc, pe baza licenţei obţinute în modul stabilit de lege,
indiferent de forma juridică de organizare, şi de mediator, pe baza atestatului eliberat de către Consiliul de Mediere, cu excepţia
persoanelor menţionate care activează şi în alte unităţi, în care realizează  venit asigurat şi au dreptul, în condiţiile legii, la
indemnizaţie pentru creşterea copilului până la vârsta de 3 ani.

 Persoanele neasigurate în cazul în care nu beneficiază de dreptul la indemnizaţie de maternitate, indemnizaţia pentru îngrijirea
copilului până la împlinirea vârstei de 1,5/2 ani, se stabileşte de la data naşterii copilului, cu excepţia cazurilor de adopţie sau de
instituire a tutelei.

  În cazul persoanelor care au beneficiat de indemnizaţie de maternitate, indemnizaţia pentru îngrijirea copilului până la împlinirea
vârstei de 1,5/2 ani, se stabileşte din ziua următoare datei expirării concediului de maternitate.

Indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani

Condiţii de acordare:

Indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani se acordă persoanelor asigurate, care:

-  se află în concediu pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani la toate unităţile în care desfăşoară activităţi;

-  are un stagiu total de cotizare de cel puţin 3 ani sau de cel puţin 9 luni, realizat în ultimele 24 luni anterioare datei naşterii
copilului.

De indemnizaţie lunară pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, ca persoană asigurată mai poate beneficia, la
cerere opţional: tatăl, bunelul, bunica sau altă rudă care se ocupă nemijlocit de îngrijirea copilului, dacă îndeplinesc condiţiile de
realizare a stagiului necesar de cotizare şi se află în concediu pentru îngrijirea copilului.Indemnizaţia lunară pentru creşterea
copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani se stabileşte de la data acordării concediului pentru îngrijirea copilului. În cazul în
care data acordării concediului pentru îngrijirea copilului diferă de la o unitate la alta, indemnizaţia se stabileşte începând de la
data ultimei acordării a concediului.
 30. Descrieți condițiile, termenul şi cuantumul indemnizației sus menționate. (indemnizația lunară pentru
creșterea /îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani/2 2 sau 3 ani)

Indemnizaţie lunară pentru îngrijirea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 1,5/2 ani persoanelor neasigurate

Depunerea cererii: Cererea pentru stabilirea indemnizaţiilor se depune la casa teritorială la locul de domiciliu sau, în cazul în
care a fost stabilită indemnizaţia de maternitate, la casa teritorială care a stabilit indemnizaţia de maternitate, sau în mod electronic
prin portalul guvernamental unic al serviciilor publice (www.servicii.gov.md) sau pe pagina-web a Casei Naţionale
(www.cnas.md).

Acte necesare în cazul depunerii cererii la casa teritorială:a)  actul de identitate al solicitantului indemnizaţiei (în original şi în
copie);b) certificatul de naştere al copilului, după caz, certificatul de naştere al copilului premergător (în original şi în copie).
Dacă copia deja a fost prezentată la CTAS pentru acordarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, se prezintă numai
originalul;c) documentul prin care se confirmă, că solicitanta (ul) nu este încadrat/ă în câmpul muncii (carnetul de muncă (în
original şi în copie), certificatul de la instituţia de învăţământ, certificatul de la Agenţia Teritorială pentru Ocuparea Forţei de
Muncă - după caz). Dacă copia carnetului de muncă deja a fost prezentată la CTAS pentru acordarea indemnizaţiei unice la
naşterea copilului, se prezintă numai originalul;d) în cazul în care solicitanta (ul) nu poate confirma documentar angajarea în
câmpul muncii, aceasta anexează o declaraţie scrisă pe proprie răspundere, că nu este angajat/ă în câmpul muncii.e) în cazul în
care copilul s-a născut pe teritoriul altui stat, solicitantul de indemnizaţie (cu excepţia persoanelor angajate în câmpul muncii în
Republica Moldova) prezintă o declaraţie pe propria răspundere despre faptul că a beneficiat/nu a beneficiat de indemnizaţii
adresate familiilor cu copii din statul respectiv. În cazul în care a beneficiat de indemnizaţii adresate familiilor cu copii pe
teritoriul altui stat, solicitantul indică în declaraţie perioada de acordare a indemnizaţiei respective. 

Termen de depunere/examinare a cererii:

Termenul de solicitare a indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului este 12 luni de la data naşterii copilului. În cazul în care
indemnizaţia lunară a fost solicitată mai târziu de termenul indicat, aceasta se stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12
luni premergătoare datei adresării cu condiţia că a fost solicitată în termen de 1,5/2 ani - în cazul persoanelor neasigurate, de la
data naşterii copilului.

Termenul de examinare a cererii este 30 zile calendaristice de la data înregistrării cererii la casa teritorială, iar în cazul cererii
electronice - 30 de zile de la data înregistrării cererii în sistemul informaţional.

Cuantumul indemnizaţiei: Cuantumul indemnizaţiei lunare pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5/2 ani
constituie:

 -  până la 31 iulie 2016 - 440 de lei;

 -  de la 1 august 2016 - 540 de lei.

Plata indemnizaţiei se efectuează prin intermediul prestatorului de servicii de plată desemnat, prin cerere, de către beneficiar.
Prestatorul de servicii de plată desemnat încheie contract cu Casa Naţională de Asigurări Sociale.  În cazul nesolicitării sumelor
indemnizaţiilor de către beneficiar pe parcursul a 3 luni consecutive, ÎS „Poşta Moldovei" le restituie lunar pe contul Casei
Naţionale de Asigurări Sociale.Plata indemnizaţiilor neachitate pe o perioadă de 3 luni consecutive şi rambursate pe contul Casei
Naţionale de Asigurare Sociale se reia de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale în baza cererii scrise sau la solicitarea verbală
a beneficiarului, pentru o perioadă de 3 ani premergători datei adresării. 

 Indemnizaţie pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani

Depunerea cererii:Cererea pentru stabilirea indemnizaţiilor se depune la casa teritorială la locul de domiciliu sau, în cazul în care
a fost stabilită indemnizaţia de maternitate, la casa teritorială care a stabilit indemnizaţia de maternitate, sau în mod electronic prin
portalul guvernamental unic al serviciilor publice (www.servicii.gov.md) sau pagina-web a Casei Naţionale (www.cnas.md).

Acte necesare în cazul depunerii cererii la casa teritorială:

a) actul de identitate al solicitantului indemnizaţiei (în original şi în copie);

b) certificatul de naştere al copilului, după caz certificatul de naştere al copilului premergător (în original şi în copie). Dacă copia
deja a fost prezentată la CTAS pentru acordarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, se prezintă numai originalul;

c) extrasul din ordinul de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani (în original) de la
toate unităţile în care desfăşoară activităţi;

d) carnetul de muncă (în original şi în copie) sau certificatul ce confirmă încadrarea în câmpul muncii. Dacă copia a fost deja
prezentată  la CTAS pentru acordarea indemnizaţiei unice la naşterea copilului, se prezintă numai originalul;

e)  după caz, extras din ordinul privind reluarea activităţii/angajarea în condiţiile timpului de muncă parţial, extras din ordinul
privind acordarea concediului neplătit, certificat de naştere, certifict de căsătorie, certificat de deces al copilului sau al
beneficiarului, hotărârea privind adopţia şi instituirea tutelei.

Termen de depunere/examinare a cererii:Termenul de solicitare a indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului este 12 luni
de la data naşterii copilului. În cazul în care indemnizaţia lunară a fost solicitată mai târziu de termenul indicat, aceasta se
stabileşte retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei adresării cu condiţia că a fost solicitată în termen de
3 ani.Termenul de examinare a cererii este de 30 de zile calendaristice de la data înregistrării cererii la casa teritorială, iar în cazul
cererii electronice - 30 de zile de la data înregistrării cererii în sistemul informaţional. 

Cuantumul indemnizaţiei: Cuantumul indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului constituie 30% din venitul mediu lunar
realizat în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii copilului, venit din care au fost calculate contribuţii
individuale de asigurări sociale, dar nu mai puţin de 440 de lei până la 31.07.2016 şi nu mai puţin de 540 de lei de la 01.08.2016.
Lunile calendaristice ale concediului prenatal se substituie cu acelaşi număr de luni calendaristice imediat premergătoare perioadei
incluse în calcul.Venitul asigurat pentru lunile incluse în calcul la determinarea bazei de calcul a indemnizaţiei lunare pentru
creşterea copilului pînă la împlinirea vîrstei de 3 ani nu poate depăşi suma a 5 salarii medii lunare prognozate pe economie pentru
anul respectiv înmulţită la 12 sau la numărul de luni în care persoana a realizat venit asigurat. În cazul în care în calcul se include
anul calendaristic incomplet, venitul asigurat se plafonează reieşind din numărul de luni în care a fost realizat venitul asigurat
pentru anul respectiv. Salariul mediu lunar prognozat pe economie se aprobă de Guvern.Venitul mediu lunar asigurat se determină
prin împărţirea la 12 a venitului asigurat realizat la toate unităţile în perioada de 12 luni calendaristice premergătoare lunii naşterii
copilului, luni luate în calcul.Plata indemnizaţiei se efectuează prin intermediul prestatorului de servicii de plată desemnat, prin
cerere, de către beneficiar. Prestatorul de servicii de plată desemnat încheie contract cu Casa Naţională de Asigurări Sociale. 

În cazul nesolicitării sumelor indemnizaţiilor de către beneficiar pe parcursul a 3 luni consecutive, ÎS „Poşta Moldovei" le restituie
lunar pe contul Casei Naţionale de Asigurări Sociale.

Plata indemnizaţiilor neachitate pe o perioadă de 3 luni consecutive şi rambursate pe contul Casei Naţionale de Asigurare Sociale
se reia de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale în baza cererii scrise sau la solicitarea verbală a beneficiarului, pentru o
perioadă de 3 ani premergători datei adresării.

31. Definiți ajutorul de șomaj și statutul juridic al șomerului.

Ajutorul de şomaj reprezintă o sumă neimpozabilă, stabilită în mod diferenţiat în funcţie de circumstanţele în care a
încetat activitatea de muncă a persoanei.
şomer - persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
    a) are vîrsta cuprinsă între 16 ani şi vîrsta stabilită pentru obţinerea dreptului la pensie pentru limită de vîrstă sau la o altă
pensie, cu excepţia pensiei de urmaş şi a pensiei de dizabilitate a persoanelor cu dizabilităţi cărora, în baza concluziei Consiliului
Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă sau structurilor sale teritoriale, li se recomandă încadrarea în
cîmpul muncii;
       b) este aptă, după starea de sănătate şi capacităţile fizice şi psihice, pentru prestarea unei munci;
    c) nu are loc de muncă şi nu desfăşoară activitate în scopul obţinerii de venituri;
    d) caută activ un loc de muncă şi este disponibilă să înceapă lucrul;
    e) nu studiază la secţia cu frecvenţă la zi la o instituţie de învăţămînt;
    f)  este înregistrată la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei  rază teritorială îşi are domiciliul;

32. Comparați ajutorul de șomaj cu alocația pentru integrare sau reintegrare profesională.
Ajutorul de şomaj reprezintă o sumă neimpozabilă, stabilită în mod diferenţiat în funcţie de circumstanţele în care a încetat
activitatea de muncă a persoanei. Ajutorul de şomaj se acordă de la bugetul asigurărilor sociale de stat. Persoanele îndreptăţite
beneficiază de ajutor de şomaj o perioadă care se stabileşte diferenţiat, în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:     a) 6
luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de pînă la 5 ani, dar nu mai puţin de 9 luni; b) 9 luni calendaristice, în cazul
unui stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 10 ani; c) 12 luni calendaristice, în cazul unui stagiu de cotizare de peste 10 ani.
 Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională
    (1) Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională este o sumă lunară fixă neimpozabilă, de 15 la sută din salariul
mediu pe economie din anul precedent, la data stabilirii plăţii, alocată de la bugetul de stat Fondului de şomaj şi acordată  pe
o perioadă de cel mult 9 luni calendaristice şomerilor care se află în următoarele circumstanţe:
    a) le-a expirat perioada de încadrare în grad de dizabilitate severă sau accentuată;
       b) le-a încetat perioada de îngrijire a copilului în intervalul de vîrstă a copilului de la 1,5 ani pînă la 6 ani, la momentul
naşterii copilului nefiind încadraţi în muncă;
    c) le-a încetat perioada de îngrijire a unui membru de familie persoană cu dizabilități severe sau a unui copil cu dizabilități
în vîrstă de pînă la 18 ani, sau a unei  persoane de vîrstă  înaintată  (75 de ani şi mai mult);    d) nu s-au putut angaja în
cîmpul  muncii la trecerea în rezervă după satisfacerea serviciului militar în termen, serviciului militar cu termen redus sau
serviciului de alternativă;
       e) nu s-au putut angaja în cîmpul  muncii după eliberare din locuri de detenţie sau din instituţii de reabilitare socială;
    f) sînt victime ale traficului de fiinţe umane cu statut confirmat de autorităţile competente şi nu s-au putut angaja în
cîmpul  muncii.
       (2) Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională se acordă persoanelor specificate la alin.(1) începînd cu a opta
zi de la data înregistrării cererii la agenţie.
    (3) Alocaţia de integrare sau de reintegrare profesională se acordă o singură dată.

33. Definiți accidentele de muncă prin delimitare de bolileprofesionale.

Prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune, stres
psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi animale, de
calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii unui factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu
unui element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă) şi care a condus
la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului, survenit:
a) în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu;
b) înainte de începerea sau după încetarea lucrului, cînd salariatul se deplasează de la intrarea în incinta întreprinderii,
instituţiei, organizaţiei (în continuare - unitate) pînă la locul de muncă şi invers, îşi schimbă îmbrăcămintea personală,
echipamentul individual de protecţie şi de lucru şi invers, preia sau predă locul de muncă şi mijloacele de producţie;
c) în timpul pauzelor stabilite, cînd salariatul se află pe teritoriul unităţii sau la locul său de muncă, precum şi în timpul
frecventării încăperilor sanitaro-igienice sau auxiliare;
d) în timpul deplasării de la domiciliu la lucru şi invers, cu transportul oferit de unitate, în modul stabilit, precum şi în timpul
îmbarcării sau debarcării din acest mijloc de transport;
e) în timpul deplasării de la unitatea în  care este încadrat salariatul, pînă la locul de muncă, organizat în afara teritoriului
unităţii, sau pînă la o altă unitate, şi invers, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă sau a obligaţiilor de serviciu, în timpul
util pentru aceasta şi pe traseul stabilit al deplasării, indiferent de modul de deplasare sau mijlocul de transport utilizat;
f) în cadrul participării la acţiuni culturale, sportive sau la alte activităţi organizate de unitate în baza ordinului sau dispoziţiei
emise de angajator;
g) în cadrul acţiunii întreprinse din proprie iniţiativă pentru prevenirea sau înlăturarea unui pericol ori pentru salvarea altui
salariat de la un pericol în circumstanţele specificate la literele  a),b),с),d) şi f) ale prezentului punct;
h) în timpul instruirii de producţie sau  practicii profesionale în bază de contract încheiat între angajator şi instituţia de
învăţămînt, între angajator, elevi şi studenţi.

34. Determinați modul de cercetare a accidentelor de muncă şi temeiul legal care determină componența comisiei pentru
cercetarea accidentului .
13. Scopul cercetării accidentelor de muncă constă în clasificarea lor, determinarea circumstanţelor, cauzelor şi încălcărilor
actelor normative şi altor reglementări ce au condus la accidentarea salariaţilor, stabilirea persoanelor care au încălcat
prevederile actelor normative şi a măsurilor corespunzătoare întru prevenirea unor asemenea evenimente.
14. Accidentele grave şi mortale produse la locul de muncă sînt cercetate de autorităţile competente în domeniul siguranţei
ocupaţionale, cele cu incapacitate temporară de muncă - de comisia angajatorului, iar în unele cazuri - de autorităţile
competente în domeniul siguranţei ocupaţionale (în cazul în care angajatorul nu dispune de posibilitatea de a  constitui o
comisie de cercetare a evenimentului).
15. La cercetarea accidentelor au dreptul să participe, după caz, reprezentanţii împuterniciţi ai forului superior, ai autorităţilor
administraţiei publice locale (specialişti pentru protecţia muncii), Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi ai organului
sindical, Centrului de Medicină Preventivă teritorial, precum şi să asiste persoanele care reprezintă, în modul stabilit,
interesele accidentaţilor sau ale familiilor acestora.
16. La cercetarea accidentelor care s-au produs la obiectele supuse controlului organelor pentru supraveghere tehnică sau
energetică au dreptul să participe şi reprezentanţii împuterniciţi ai acestor organe.
17. Persoanele desemnate să cerceteze accidentele au dreptul să pună întrebări şi să ia declaraţii de la orice persoană cu
funcţii de răspundere, salariat, persoană ce deţine informaţii referitoare la accident, să examineze orice documente ale
angajatorului necesare pentru identificarea circumstanţelor şi cauzelor producerii accidentelor şi să dispună, după caz,
efectuarea expertizei tehnice a mijloacelor de producţie.
 18. Fiecare participant la cercetarea unui accident, pe parcursul desfăşurării acesteia, în prezenţa inspectorului de muncă, are
dreptul să pună întrebări persoanelor cu funcţii de răspundere, salariaţilor, persoanelor ce deţin informaţii referitoare la
accident, să înainteze propuneri şi, după caz, să-şi expună în scris opinia privind circumstanţele, cauzele producerii
accidentului şi despre persoanele care au încălcat actele normative şi alte reglementări, ce au condus la producerea
accidentului. Opinia va fi înaintată persoanelor care cercetează evenimentul spre a fi inclusă în dosarul de cercetare.
19. Cercetarea accidentelor în afara muncii se va efectua în modul stabilit de prezentul Regulament. Comisia unităţii, iar,
după caz, inspectorul de muncă, va finaliza cercetarea, cu întocmirea în formă liberă a unui proces-verbal de cercetare a
accidentului în afara muncii, în care vor fi expuse doar circumstanţele şi cauzele producerii acestui eveniment. Procesul-
verbal întocmit de comisia unităţii va fi aprobat de conducătorul unităţii respective, cu aplicarea ştampilei unităţii.
Inspectorul de muncă va întocmi procesul-verbal pe blancheta cu antet a autorităţii competente în domeniul siguranţei
ocupaţionale.
20. În cazul în care angajatorul nu a comunicat accidentul produs, un atare accident poate fi cercetat şi în baza cererii depuse
de persoanele interesate.

Cercetarea accidentelor cu incapacitate temporară de muncă

21. Pentru cercetarea unui accident cu incapacitate temporară de muncă, în termen de cel mult 24 de ore din momentul
primirii comunicării despre acest eveniment, angajatorul va desemna prin dispoziţie scrisă comisia de cercetare.
Comisia va fi formată din cel puţin trei persoane, în componenţa căreia vor intra conducătorul serviciului (specialist) pentru
protecţia muncii şi cîte un reprezentant al angajatorului şi al sindicatului (salariaţilor).
Persoanele desemnate în comisia de cercetare trebuie să dispună de  pregătire tehnică respectivă şi să nu facă parte dintre
persoanele care aveau obligaţia de a organiza, controla sau conduce procesul de muncă la locul unde s-a produs accidentul.
În unele cazuri, astfel de accidente vor fi cercetate de autoritatea competentă în domeniul siguranţei ocupaţionale, în modul
stabilit de prezentul Regulament.
22. Accidentul suportat de salariatul unei unităţi în timpul îndeplinirii sarcinii de muncă sau obligaţiilor de serviciu la o altă
unitate va fi cercetat de către comisia unităţii la care s-a produs accidentul, cu participarea reprezentantului unităţii al cărei
salariat este accidentatul.
Un exemplar al dosarului de cercetare va fi expediat unităţii al cărei salariat este accidentatul.
23. Accidentul suportat de salariatul unităţii care efectuează lucrări pe un sector repartizat acesteia de o altă unitate va fi
cercetat de unitatea ce efectuează lucrările respective.
24. Accidentele suportate de elevi şi studenţi în timpul cînd prestează munca sau îşi desfăşoară practica profesională în
unităţi vor fi cercetate de comisia unităţii, cu participarea reprezentantului instituţiei de învăţămănt.
25. De la data emiterii dispoziţiei respective, comisia unităţii va cerceta circumstanţele şi cauzele producerii accidentului, va
întocmi şi va semna, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, procesul-verbal de cercetare (conform anexei nr.1 la prezentul
Regulament), care ulterior va fi aprobat şi semnat de către angajator în termen de 24 ore. Accidentele cercetate de  autoritatea
competentă în domeniul siguranţei ocupaţionale se vor finaliza cu întocmirea unui proces-verbal de cercetare (conform
anexei nr.2 la prezentul Regulament) pe blancheta cu antet a autorităţii competente în domeniul siguranţei ocupaţionale
respectiv.

35. Definirea și identificarea clasificării accidentelor de muncă și boli profesionale acordate din sistemul public de asigurări
sociale.
Clasificarea şi definirea accidentelor
2. Accidentele se clasifică în:
accidente de muncă;
accidente în afara muncii.
3. Prin accident de muncă se înţelege un eveniment care a produs vătămarea violentă a organismului salariatului (leziune,
stres psihologic, electrocutare, arsură, degerare, asfixiere, intoxicaţie acută, leziuni corporale provocate de insecte şi animale,
de calamităţi naturale etc.), ca urmare a acţiunii unui factor de risc (însuşire, stare, proces, fenomen, comportament) propriu
unui element al sistemului de muncă (executant, sarcini de muncă, mijloace de producţie, mediu de muncă) şi care a condus
la pierderea temporară sau permanentă a capacităţii de muncă ori la decesul salariatului
4. Prin accident în afara muncii se înţelege un eveniment care a provocat vătămarea violentă a organismului salariatului,
chiar dacă s-a produs în timpul de muncă al acestuia, la locul de muncă sau pe teritoriul unităţii, în condiţii neprevăzute la
punctul 3 din prezentul Regulament, cauza directă a căruia este determinată de fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea sarcinii
de muncă sau obligaţiilor de serviciu (joacă, încăierare, automutilare intenţionată, sinucidere, cazuri de boală latentă şi
moarte naturală, folosire a mijloacelor de producţie în scopuri personale fără permisiunea angajatorului sau conducătorului,
comitere a unui furt din avutul unităţii, angajatorului persoană fizică şi altele de acest gen). Activităţile, actele sau faptele
menţionate în prezentul punct trebuie să fie confirmate prin documente corespunzătoare.
5. Accidentele de muncă şi accidentele în afara muncii (în continuare - accidente) se divizează în trei tipuri:
a) accident care produce incapacitate temporară de muncă - eveniment ce a provocat pierderea parţială sau totală de către salariat a
capacităţii de muncă pentru un interval de timp de cel puţin o zi, cu caracter reversibil după terminarea tratamentului medical,
confirmată de instituţia medicală în modul stabilit;
b) accident grav - eveniment care a provocat vătămarea gravă a organismului salariatului, confirmată de instituţia medicală în
modul stabilit;
c) accident mortal - eveniment care a cauzat, imediat sau după un anumit interval de timp de la producerea lui, decesul
salariatului, confirmat de instituţia de expertiză medico-legală în modul stabilit.
6. Accidentele se clasifică în:
a) accident individual, în urma căruia este afectat un singur salariat;
b) accident colectiv, în urma căruia sînt afectaţi, în acelaşi timp, în acelaşi loc şi din aceeaşi cauză, minimum doi salariaţi.

36. Determinați modul de stabilire şi acordare a prestațiilor pentru accidente de muncă sau boli profesionale
37. Definiți alocațiile sociale de stat prin determinarea organul competent în stabilirea alocațiilor, enumerând tipurile alocațiilor
sociale de stat..
alocaţie socială de stat, denumită în continuare alocaţie, - sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de
stat persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii privind pensiile de
asigurări sociale de stat;
Articolul 4. Organele care efectuează stabilirea şi plata alocaţiilor Alocaţiile se stabilesc şi se plătesc de către organele
teritoriale de asigurări sociale.

ALOCAŢIA PENTRU PERSOANELE CU DIZABILITĂŢI

ALOCAŢIA PENTRU COPII ÎN CAZUL PIERDERII ÎNTREŢINĂTORULUI
ALOCAŢIA PENTRU PERSOANE VÎRSTNICE
ALOCAŢIA PENTRU ÎNGRIJIRE, ÎNSOŢIRE ŞI SUPRAVEGHERE
AJUTORUL DE DECES
38. Comparați alocațiile sociale de stat cu pensiile de asigurări sociale de stat
pensie de asigurări  sociale de stat (denumită în continuare pensie) -  drept  bănesc cuvenit asiguratului,
în  condiţiile  prezentei  legi, corelativ obligaţiilor privind plata contribuţiilor de asigurări sociale de stat;
Articolul 4. Sursele pentru plata pensiilor
(1) Pensiile  stabilite în conformitate cu prezenta lege se  plătesc din fondul de pensii.
(2) Veniturile fondului de pensii provin din:
a) contribuţiile angajatorilor;
b) contribuţiile asiguraţilor;
c) contribuţiile altor fonduri;
d) defalcările de la bugetul de stat;
e) alte venituri.
alocaţie socială de stat, denumită în continuare alocaţie, - sumă de bani achitată lunar sau o singură dată din bugetul de
stat persoanelor care nu îndeplinesc condiţiile pentru obţinerea dreptului la pensie conform Legii privind pensiile de
asigurări sociale de stat;
Articolul 5. Sursele pentru plata alocaţiilor
    Alocaţiile stabilite în conformitate cu pezenta lege se plătesc din mijloacele bugetului de stat, prin intermediul
bugetului asigurărilor sociale.
Articolul 3. Beneficiarii alocaţiilor
    De alocaţii beneficiază următoarele categorii de persoane:
    a) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii;
    b) persoanele cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii din copilărie;
    c) copiii cu dizabilităţi severe, accentuate şi medii în vîrstă de pînă la 18 ani;
    d) copiii care au pierdut întreţinătorul;
    e) persoanele care au atins vîrsta de pensionare;
    f) persoanele care îngrijesc, însoţesc şi supraveghează un copil cu dizabilităţi severe în vîrstă de pînă la 18 ani;
    g) persoanele cu dizabilităţi severe din copilărie – pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere;
    h) persoanele cu dizabilităţi severe nevăzătoare – pentru îngrijire, însoţire şi supraveghere

39. Determinați structura Consiliului National pentru Determinarea Dizabilității şi Capacității de Muncă..
1. Administraţia Consiliului
    2. Serviciul audit intern
    3. Secţia juridică şi resurse umane
    4. Secţia economico-financiară
    5. Secţia metodică şi statistică
    6. Serviciul tehnologii informaţionale
    7. Serviciul ingineresc şi auxiliar
    8. Consiliul de control şi revedere a deciziilor
    9. Consiliile specializate:
    1) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă nr. 1 – profil oncologic
    2) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă nr. 2 – profil ftiziopneumologie şi
infecţii
    3) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă nr. 3 – profil psihiatric
    4) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii nr. 4 – profil pediatric
    10. Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă
Consiliul este condus de un director general, numit în şi eliberat din funcţie prin ordinul ministrului muncii, protecţiei
sociale şi familiei. Directorul general este asistat de doi directori adjuncţi, numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie prin
ordinul ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei, la propunerea directorului general. Directorii adjuncţi se
subordonează nemijlocit directorului general şi organizează activitatea în cadrul Consiliului, în limitele împuternicirilor
ce le sînt atribuite. Serviciul audit intern este instituit în subordinea directă a directorului general al Consiliului şi
raportează direct acestuia.
40. Descrieți modul de activitate al Consiliul National pentru Determinarea Dizabilității şi Capacității de muncă în colaborare cu
alte instituții.
41. IV. Organizarea activităţii Consiliului
18. Expertizarea şi reexpertizarea persoanelor de către consiliile teritoriale se efectuează în baza formularelor şi
documentelor specificate în Instrucţiunea privind modul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, iar în
cazul tratamentului de durată, expertizarea persoanelor se efectuează de către consiliile specializate în cadrul instituţiilor
medicale specializate de profil (Institutul de Ftiziopulmonologie, Institutul Oncologic, Spitalul Clinic de Psihiatrie şi
Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului). Expertizarea şi reexpertizarea
copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani din mun. Chişinău şi din raza de deservire a consiliilor teritoriale din mun. Chişinău se
efectuează de Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii nr. 4 – profil pediatric. Instituţiile medicale
specializate de profil vor asigura consiliile specializate cu spaţii corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii, în
condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
    19. Dacă persoana nu se poate prezenta la şedinţa consiliilor teritoriale din motive de sănătate (confirmate prin
Concluzia medicală a instituţiei medico-sanitare), expertiza se efectuează la domiciliu, la instituţiile medicale şi sociale.
    20. În cazul persoanelor grave (imobilizate la pat), expertizarea/reexpertizarea poate fi efectuată şi în lipsa lor, în baza
unei cereri în formă scrisă a persoanei sau a reprezentantului său legal.
    21. Consiliile specializate şi cele teritoriale se convoacă în şedinţe şi, după analiza rezultatelor
expertizării/reexpertizării, iau decizia corespunzătoare. Datele examinării, expertizării/reexpertizării şi deciziile luate se
înregistrează în raportul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, în registrul şedinţelor şi în baza de date
electronică, primele două fiind semnate de şeful şi membrii consiliului respectiv şi autentificate prin ştampila cu Stema
de Stat. În cazul în care unul dintre membrii consiliului nu acceptă decizia comună, opinia lui separată se consemnează
în raport. În cazul parităţii voturilor membrilor consiliului, votul şefului de consiliu este decisiv.
    22. Rezultatele expertizării/reexpertizării persoanei şi decizia finală privind stabilirea dizabilităţii şi capacităţii de
muncă se înscriu în certificatul privind gradul de dizabilitate şi capacitate de muncă, semnat de şeful consiliului şi
autentificat prin ştampila cu Stema de Stat.
    23. Pornind de la gradul de dizabilitate, gravitatea deficienţelor funcţionale individuale cauzate de afecţiuni,
deficienţe, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea
psihosocială corespunzătoare vîrstei la copii şi solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă) la adulţi,
consiliile specializate şi cele teritoriale stabilesc şi prescriu obligatoriu, în programul individual de reabilitare şi
incluziune socială, recomandări generale privind necesităţile persoanei cu dizabilităţi, sub formă de activităţi şi servicii
din domeniile medical, social, educaţional şi profesional, de care persoana are nevoie în procesul de incluziune socială.
42. Definiți ajutorul de deces, ajutorul social şi ajutorul material
Ajutorul de deces constituie o prestaţie unică ce se acordă în scopul susţinerii financiare a familiei decedatului sau a
persoanei care a suportat cheltuielile ocazionate de deces.
ajutor social – plată lunară în bani acordată familiei defavorizate;
Ajutorul material este o sumă bănească, acordată din sursele Fondului republican și fondurilor locale de susținere socială
a populației, care are menirea să susțină persoanele vulnerabile domiciliate în Republica Moldova la procurarea
produselor alimentare, mărfurilor industriale de primă necesitate, medicamentelor, articolelor protetico-ortopedice,
achitarea parțială a serviciilor medicale, compensarea cheltuielilor substanțiale cauzate de diferite situații excepționale.
43. Determinați analizând condițiile de stabilire şi acordarea acestor tipuri de măsuri.
13. Ajutorul material se acordă, de regulă, o singură dată pe parcursul anului în curs, reieşind din disponibilul
mijloacelor fondului local. Se admite acordarea repetată în acelaşi an a ajutorului material doar persoanelor, a căror stare
materială a fost agravată ulterior de noi circumstanţe imprevizibile precum şi în cadrul realizării programelor cu
destinaţie specială.
Ajutorul material se acordă persoanelor socialmente vulnerabile domiciliate în Republica Moldova pentru procurarea
produselor alimentare (inclusiv produselor alimentare speciale), mărfurilor industriale de primă necesitate, a
medicamentelor, articolelor protetico-ortopedice şi pentru achitarea parţială a serviciilor medicale sau a costului poliţei
de asigurare medicală obligatorie, pentru compensarea cheltuielilor substanţiale cauzate de diferite situaţii excepţionale,
precum şi alimentarea în cantinele de ajutor social.
5. Persoana care completează şi depune cererea de acordare a ajutorului material este titularul ajutorului material, iar familia ei
este beneficiarul ajutorului material.
    6. Ajutorul material este acordat de către organele Fondului republican de susţinere socială a populaţiei (denumit în continuare
Fondul republican ) şi organele fondurilor locale de susţinere socială a populaţiei (denumite în continuare fondurile locale).
7. Au dreptul la obţinerea ajutorului material persoanele socialmente vulnerabile din rîndul pensionarilor (prioritar invalizii,
persoanele singure şi în etate), alte persoane inapte de muncă şi familiile cu copii.
      8. Dreptul la obţinerea ajutorului material îl au şi alte persoane socialmente vulnerabile în cazurile de îmbolnăvire gravă sau
aflate în situaţii excepţionale (calamităţi naturale, dezastre, avarii, conflicte armate, catastrofe ecologice, incendii, epidemii,
accidente, deces al rudelor peste hotarele republicii etc.), pe care nu le pot depăşi de sine stătător.
    9. Persoanele din rîndul invalizilor, pensionarilor şi copiilor, aflate la întreţinerea deplină a statului, nu au dreptul la obţinerea
ajutorului material.
  10. Fondurile locale acordă cetăţenilor care au nevoie de susţinere ajutorul material la locul acestora de trai.
   11. Pentru a obţine ajutorul material, titularul acestui drept se adresează către direcţia executivă a fondului de susţinere socială a
populaţiei de la locul său de trai, prezentînd următoarele acte şi documente justificative:
    a) cererea în scris de a i se acorda ajutor material, cu descrierea detaliată a circumstanţelor stării materiale în care se află;
    b) ancheta socială, eliberată gratis de primărie şi/sau organul local de asistenţă socială, care confirmă starea socială, condiţiile
de trai şi venitul global al familiei, în baza cărora se determină nevoia de ajutor a persoanei (familiei) solicitante, precum şi
veridicitatea circumstanţelor expuse în cerere. În cazul invocării motivului de boală, se va alătura certificatul, eliberat gratis de
instituţiile medicale, care confirmă starea sănătăţii solicitantului şi nevoia de a achita serviciile medicale, de a procura
medicamentele sau articolele protetico - ortopedice;
    c) buletinul de identitate (paşaportul), legitimaţia de pensionar, adeverinţele de naştere ale copiilor, alte documente, ce
identifică persoana (familia) solicitantă.
    În caz de necesitate, titularul ajutorului material este obligat să prezinte la cererea organului executiv al fondului local
explicaţii, acte sau documente suplimentare.
    Examinarea susţinerii materiale a unor categorii de persoane socialmente vulnerabile în cadrul realizării programelor cu
destinaţie specială se efectuează în temeiul listelor întocmite de către primării şi/sau autorităţile administraţiei publice locale de
resort.
    În cazul solicitării ajutorului material pentru compensarea cheltuielilor suportate la transportarea corpurilor neînsufleţite ale
cetăţenilor republicii decedaţi peste hotare, titularul ajutorului material este obligat să prezinte şi documentele oficiale ce confirmă
decesul rudei peste hotarele republicii, efectuarea transportării şi înmormîntării la baştină, precum şi documentele ce confirmă
suma cheltuielilor suportate în acest scop.
3. Ajutorul de deces nu se acordă în cazul în care persoana a fost declarată decedată prin hotărîrea instanţei de judecată.
    4. În sensul prezentului Regulament, în categoria de membru de familie se includ:
    a) soţul (soţia);
    b) părinţii;
    c) copiii în vîrstă de pînă la 18 ani (inclusiv cei care au fost născuţi morţi) sau, dacă îşi făceau studiile la secţia cu frecvenţă la zi
la o instituţie de învăţămînt - pînă la absolvire, însă pînă la atingerea vîrstei de 23 de ani, precum şi copiii cu dizabilităţi, indiferent
de vîrstă, dacă dizabilitatea  a fost constatată pînă la atingerea vîrstelor menţionate.
       5. De dreptul la acordarea ajutorului de deces beneficiază unul dintre membrii familiei persoanei decedate, tutorele sau
curatorul acesteia.
9. În cazul decesului a două sau mai multe persoane, specificate la punctele 7 şi 8 ale prezentului Regulament, ajutorul de deces se
acordă pentru fiecare persoană decedată.
    10. Dreptul la ajutor de deces se constituie de casa teritorială de asigurări sociale (în continuare - casa teritorială) din raza
domiciliului sau reşedinţei persoanei decedate prin decizia de acordare a conducătorului organului respectiv.
12. Cererea pentru acordarea ajutorului de deces se înregistrează de casa teritorială la locul permanent de trai al decedatului, la
data prezentării tuturor actelor prevăzute la punctul 11 al prezentului Regulament.
    13. Pentru fiecare beneficiar de ajutor de deces casa teritorială perfectează un dosar, care va include cererea pentru acordarea
ajutorului de deces şi toate actele prevăzute al prezentului Regulament. În caz de deces al beneficiarilor de pensii şi de alocaţii
sociale de stat, documentele pentru acordarea ajutorului de deces se anexează la dosarele de pensionare ale persoanelor respective
sau la dosarele lor personale.
    14. Ajutorul de deces se acordă în sumă fixă.
    Cuantumul ajutorului de deces, în cazul persoanelor asigurate, se stabileşte anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de
stat.
    Cuantumul ajutorului de deces în cazul persoanelor neasigurate este stabilit prin Legea nr. 499-XIV din 14 iulie 1999 privind
alocaţiile sociale de stat pentru unele categorii de cetăţeni.

Articolul 5. Dreptul la ajutor social şi/sau la ajutor

                       pentru perioada rece a anului
       (1) De dreptul la ajutor social şi/sau la ajutor pentru perioada rece a anului beneficiază familiile defavorizate în cazul în care
toţi membrii adulţi ai acesteia se încadrează în cel puţin una dintre următoarele situaţii:   
a) au atins vîrsta necesară pentru stabilirea pensiei conform legislaţiei;
    b) sînt  persoane încadrate în diferite grade de dizabilitate;
        c) sînt şomeri înregistraţi la agenţia teritorială pentru ocuparea forţei de muncă şi nu refuză participarea la activitățile de
interes comunitar;
    d) se află în perioada dintre săptămîna a 30-a de sarcină şi săptămîna a 12-a după naştere în cazul în care copilul se naşte mort
sau moare în perioada concediului postnatal, ori îngrijeşte un copil pînă la vîrsta de 3 ani;    e) îngrijesc un membru/membri ai
familiei care necesită îngrijire din partea unei terțe persoane conform concluziei consiliului medical consultativ al instituției
medico-sanitare publice;
        f) realizează venituri provenite din salarizare, cu timp integral sau parţial, din activitatea de antreprenoriat sau din activităţi
legate de folosirea terenurilor agricole din extravilanul localităţilor.
    (11) Dacă minorul are capacitatea deplină de exercițiu în conformitate cu art. 20 din Codul civil și confirmă unul dintre statutele
ocupaționale prevăzute în alin. (1) din prezentul articol, acesta este considerat adult în sensul prezentei legi. În caz contrar, acesta
este considerat copil în condițiile stabilite de Guvern.    (3) La determinarea dreptului la ajutor social şi/sau la ajutor pentru
perioada rece a anului se exclud membrii familiilor care:
      a) nu locuiesc la adresa la care își au domiciliul, fapt confirmat prin ancheta socială;
    b) execută o pedeapsă privativă de libertate;
    c) satisfac serviciul militar în termen;
    d) se află la întreţinerea statului.

Articolul 9. Stabilirea ajutorului social şi/sau a ajutorului

                         pentru perioada rece a anului
    (1) Ajutorul social şi/sau ajutorul pentru perioada rece a anului se stabilesc de către structura teritorială de asistenţă
socială.
    (2) Ajutorul social şi/sau ajutorul pentru perioada rece a anului se stabilesc în baza cererii înregistrate pentru
acordarea ajutorului social, depusă de unul dintre membrii familiei cu capacitate deplină de exerciţiu, desemnat de
aceasta, sau, în cazurile prevăzute de lege, de către reprezentantul legal al acesteia.
    (3) Termenul de luare a deciziei privind acordarea sau neacordarea dreptului la ajutor social și/sau ajutor pentru
perioada rece a anului nu va depăşi 15 zile lucrătoare.
    (4) Dreptul la ajutorul social în baza unei cereri se stabileşte pentru o perioadă ce nu va depăşi 2 ani şi va fi revizuit la
intervenirea oricărei schimbări care ar putea influența dreptul la ajutor social sau cuantumul ajutorului social stabilit.
       (5) Ajutorul social se acordă începînd cu luna în care a fost înregistrată cererea de acordare a ajutorului social la
structura teritorială de asistenţă socială.
    (6) Beneficiarul utilizează ajutorul social în folosul familiei, în mod primordial pentru satisfacerea necesităţilor
privind alimentaţia, vestimentaţia, locuinţa, igiena, îngrijirea medicală, educaţia şi şcolarizarea obligatorie a copiilor.
    (7) Beneficiarul de ajutor social semnează un acord de cooperare cu structura teritorială de asistenţă socială, în
condiţiile stabilite de Guvern, prin care îşi asumă responsabilitatea utilizării ajutorului social conform destinaţiei şi
necesităţilor prevăzute la alin. (6).
   (8) Pentru familiile cu copii în situaţie de risc, managerul de caz este responsabil de monitorizarea utilizării ajutorului
social conform prevederilor acordului de cooperare, folosind în calitate de criteriu de bază în procesul monitorizării
respectarea de către părinţi/alţi îngrijitori a interesului superior al copilului şi satisfacerea necesităţilor acestuia.
    (9) Structura teritorială de asistenţă socială creează, în condiţiile stabilite de Guvern, comisii care, selectiv, verifică la
reşedinţa curentă a solicitantului/beneficiarului autenticitatea informaţiei prezentate în cererea pentru acordarea
ajutorului social şi întocmesc ancheta socială. Comisiile sînt constituite dintr-un număr impar de membri, nu mai mic de
3 persoane, şi includ reprezentanţi ai structurii teritoriale de asistenţă socială, reprezentanţi delegaţi ai autorităţilor
administraţiei publice locale şi reprezentanţi ai societăţii civile.
    (10) La sesizarea şefului structurii teritoriale de asistenţă socială, a reprezentanţilor autorităţilor administrației publice
locale, precum şi la autosesizare, comisiile verifică la reşedinţa curentă a beneficiarului corectitudinea utilizării
ajutorului social conform prevederilor alin. (6), întocmind raportul de utilizare a ajutorului social.
    (11) Pentru neîndeplinirea de către beneficiar a obligaţiilor asumate în acordul de cooperare, şeful structurii teritoriale
de asistenţă socială, în termen de 5 zile lucrătoare de la data întocmirii raportului de utilizare a ajutorului social,
avertizează, în scris, beneficiarul despre încetarea dreptului la ajutor social în cazul constatării de către comisie a
neîndeplinirii repetate a obligaţiilor.
Articolul 6. Cuantumul ajutorului social
    (1) Cuantumul lunar al ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între venitul lunar minim garantat al familiei şi
venitul global al acesteia.
    (2) În cazul în care cuantumul lunar al ajutorului social calculat pentru o familie este mai mic de 25 de lei, ajutorul
social se va stabili în cuantum de 25 de lei pe lună
Articolul 10. Plata ajutorului social şi/sau a ajutorului
                          pentru perioada rece a anului
    [Art.10 denumirea modificată prin LP160 din 05.07.12, MO160-164/03.08.12 art.541]
    (1) Plata ajutorului social şi/sau a ajutorului pentru perioada rece a anului se face, pentru luna precedentă, de către
prestatorul de servicii de plată desemnat de către beneficiar. Prestatorul de servicii de plată desemnat de către beneficiar
va încheia contract cu Casa Naţională de Asigurări Sociale.
       (3) Regulamentul privind modul de stabilire şi plată a ajutorului social se aprobă de către Guvern.
44. Definiți ,clasificând prestațiile sociale acordate persoanelor care au participat la lichidarea consecințelor catastrofei de la
Cernobîl

Articolul 7. Înlesniri pentru persoanele care s-au îmbolnăvit şi au suferit de boală actinică şi pentru invalizi

Persoanele indicate în punctul 1 al articolului 6 din prezenta lege au dreptul de:

1) a procura gratis medicamente (la prezentarea reţetelor date de medici);

2) a li se confecţiona şi repara gratuit proteze pentru dinţi (cu excepţia protezelor din metale preţioase);

3) a fi deservite prioritar în instituţiile curativo-profilactice şi farmacii;

4) a fi asigurate anual, peste rînd, cu bilete gratuite (în cazul indicaţiilor medicale) la instituţiile balneo-sanatoriale, aflate pe
teritoriul republicii, precum şi la sanatoriile amplasate pe teritoriul Ucrainei: "Moldova" (Odessa), "Moldova" (Truscaveţ),
"Sănătatea", "Serghei Lazo" şi "Zolotaia niva" (Sergheevca), iar în cazul în care nu există posibilitatea acordării de bilete, de
a primi o compensaţie bănească în mărimea costului mediu al biletului;

5) a fi supuse unui examen medical anual şi a fi dispensarizate cu concursul specialiştilor necesari;

6) a beneficia de serviciile policlinicilor la care au fost repartizate şi în cazul ieşirii la pensie sau schimbării locului de lucru;

7) a primi indemnizaţie pentru incapacitatea temporară de muncă în mărime de 100 procente din salariu, indiferent de
vechimea neîntreruptă de muncă;

8) a primi, în cazul invalizilor care lucrează, indemnizaţie pentru incapacitate de muncă temporară pînă la 4 luni la rînd sau
pînă la 5 luni în anul calendaristic;

9) a primi pînă la 4 luni la rînd diferenţa de salariu în cazul trecerii, la recomandarea medicului, la un loc de lucru cu nivel de
salarizare mai jos decît cel anterior. Această diferenţă se plăteşte de către întreprinderi, instituţii şi organizaţii, pînă la
restabilirea capacităţii de muncă sau pînă la stabilirea invalidităţii;
 10) a fi asigurate în decurs de cel mult 3 ani din ziua depunerii cererii cu spaţiu locativ în cazul în care e stabilită necesitatea
îmbunătăţirii condiţiilor de trai, precum şi cu spaţiu locativ suplimentar sub formă de o odaie aparte, în cazul indicaţiilor
medicale şi conform legislaţiei în vigoare;

11) a beneficia, din contul bugetului de stat, de stingerea creditului bancar, inclusiv a dobînzii aferente sau de compensarea
cheltuielilor pentru construcţia unei case individuale sau a unei locuinţe cooperatiste efectuate după aflarea la C.A.E.
Cernobîl. Mărimea creditului bancar şi a compensaţiilor, care se sting din contul bugetului de stat, se stabileşte de Guvern;

12) a beneficia de recompensare a cheltuielilor pentru deservire la domiciliu în cazul lipsei rudelor apropiate;

13) a fi asigurate, conform normelor, cu produse alimentare şi cu suplimente alimentare, ce contribuie la eliminarea din
organism a radionuclizilor, fiind repartizate la magazinele respective, sau de a beneficia de o compensaţie bănească lunară în
condiţiile stabilite de Guvern;

14) a beneficia de concediu anual în perioada ce le convine precum şi a primi un concediu adăugător de 14 zile calendaristice
cu păstrarea salariului;

15) a beneficia de înlesniri fiscale în conformitate cu legislaţia în vigoare;

16) a beneficia peste rînd de instalarea telefonului;

17) prioritate la:

înscriere în cooperativele de construcţie a locuinţelor, de construcţie a garajelor; în întovărăşirile pomicole; primire a

locurilor de parcare a autoturismelor;

procurare a mărfurilor industriale de primă necesitate, precum şi a automobilelor, motocicletelor, bărcilor cu motor;

deservire în întreprinderile de deservire socială, de alimentaţie publică, de întreţinere tehnică şi reparare a mijloacelor de
transport, în instituţiile gospodăriei comunale, în organizaţiile de telecomunicaţii şi transport interurban:

18) a fi asigurate peste rînd cu locuri pentru copii în instituţii preşcolare, iar avînd indicaţii medicale, cu locuri în instituţii
specializate pentru copii, de tip curativ şi sanatorial, şi în alte instituţii de întremare, indiferent de apartenenţa lor
departamentală;

19) a primi în mod prioritar terenuri pentru construcţie individuală dacă s-a recunoscut această necesitate;

20) a fi asigurate prioritar cu locuri în Centrul republican de reabilitare medico-socială şi în case internat pentru bătrîni şi
invalizi;

21) a beneficia, din contul bugetului de stat, de stingerea dobînzii aferente creditului bancar acordat pentru organizarea
gospodăriei ţărăneşti (de fermier). Mărimea creditului bancar a cărui dobîndă se stinge din contul bugetului de stat se
stabileşte de Guvern.

Articolul 8. Înlesniri pentru participanţii la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl în zona de înstrăinare

Persoanele menţionate la punctul 2 al articolului 6 din prezenta lege beneficiază de înlesnirile prevăzute la punctele 1-3, 5, 6, 9, 13
14, 17-19 ale articolului 7 din prezenta lege, precum şi de dreptul de:

1) a fi asigurate anual, în mod prioritar cu bilete gratuite (în cazul indicaţiilor medicale) la instituţiile balneo-sanatoriale, aflate pe
teritoriul republicii, precum şi la sanatoriile amplasate pe teritoriul Ucrainei: "Moldova" (Odessa), "Moldova" (Truscaveţ),
"Sănătatea", "Serghei Lazo" şi "Zolotaia niva" (Sergheevca), iar în cazul în care procurarea biletelor e imposibilă, de a primi o
compensaţie bănească în mărimea costului mediu al unui bilet;

2) a fi asigurate prioritar cu spaţiu locativ, în cazul în care sînt recunoscute ca avînd nevoie de îmbunătăţire a condiţiilor locative;

3) a primi împrumut de stat pentru construcţia unei case individuale sau a unui apartament cooperatist cu stingerea a 25 la sută din
împrumutul, din contul bugetului de stat. Mărimea creditului bancar care se stinge din contul bugetului de stat se stabileşte de
Guvern.
4) a beneficia de instalarea prioritară a telefonului.

Înlesnirile prevăzute de punctele 2, 3 ale alineatului întîi al acestui articol se extind şi asupra membrilor familiilor participanţilor la
lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl, care au decedat.

Persoanele menţionate la punctul 3 al articolului 6 din prezenta lege beneficiază de înlesnirile prevăzute la punctele 1-3, 5, 6, 9,
13, 14, 17-19 ale articolului 7 din prezenta lege, precum şi de dreptul de:

1) a fi asigurate anual cu bilete (în cazul indicaţiilor medicale) la instituţiile balneo-sanatoriale, aflate pe teritoriul republicii,
precum şi la sanatoriile amplasate pe teritoriul Ucrainei: "Moldova" (Odessa), "Moldova" (Truscaveţ), "Sănătatea", "Serghei
Lazo" şi "Zolotaia niva" (Sergheevca), iar în cazul în care procurarea biletelor nu este posibilă, de a primi o compensaţie bănească
în mărimea costului mediu al unui bilet;

2) a primi împrumut de stat fără dobîndă pentru construcţia locuinţei individuale sau cooperatiste. Mărimea creditului bancar a
cărui dobîndă se stinge din contul bugetului de stat se stabileşte de Guvern.

3) a fi luate la evidenţă pentru a primi locuinţă, dacă ele locuiesc în cămine, în apartamente comunale, indiferent de mărimea
spaţiului locativ ocupat.

Articolul 9. Compensaţia pentru invalizi şi pentru familiile ce şi-au pierdut întreţinătorii

Invalizilor menţionaţi la punctul 1 al articolului 6 din prezenta lege, pentru prejudiciul adus sănătăţii, li se plăteşte o compensaţie
unică în mărime de un salariu mediu lunar pe republică, pe luna premergătoare lunii în care s-au adresat după compensaţie, pentru
fiecare procent de pierdere a capacităţii profesionale de muncă. Această compensaţie se plăteşte tuturor invalizilor, indiferent de
data stabilirii invalidităţii. Suma calculată pentru fiecare beneficiar se plăteşte pe parcursul a 4 ani în rate a cîte 25 la sută anual.
Compensaţia stabilită şi neplătită în legătură cu decesul beneficiarului se plăteşte soţului supravieţuitor, copiilor sau părinţilor
acestuia, pentru anul respectiv.

Invalizilor li se plăteşte anual un ajutor material unic pentru însănătoşire, în mărime de două salarii medii lunare pe republică,
stabilite pentru anul precedent.

Invalizilor de gradul I, ţintuiţi la pat, li se stabileşte, pentru îngrijire, alocaţie lunară în mărime de 300 de lei.

Familiilor ce şi-au pierdut întreţinătorii în urma catastrofei de la Cernobîl li se plăteşte o compensaţie unică în mărime de 15
salarii medii lunare pe republică, stabilite pentru anul precedent. Această compensaţie se plăteşte indiferent de data decesului
întreţinătorilor.

Articolul 10. Compensaţia pentru participanţii la lichidarea urmărilor avariei la C.A.E. Cernobîl

Persoanelor indicate în punctul 2 al articolului 6 din prezenta lege li se plăteşte anual un ajutor material unic pentru însănătoşire în
mărime de un salariu mediu lunar pe republică pentru anul precedent.

Persoanele indicate în punctul 3 al articolului 6 din prezenta lege, care au participat la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E.
Cernobîl în anii 1988-1990, li se plăteşte anual un ajutor material unic pentru însănătoşire în mărime de 50% din salariu mediu
lunar pe republică pentru anul precedent.

Articolul 11. Compensaţia pentru membrii incapabili de muncă ai familiilor care au pierdut întreţinătorul-participant la lichidarea
urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl

Dreptul de o compensaţie lunară pentru pierderea întreţinătorului- participant la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl
îl au membrii familiei, incapabili de muncă, care au fost întreţinuţi de acesta.

Compensaţia pentru fiecare membru al familiei, incapabil de muncă, se acordă în mărime de 35 lei, fără a se ţine cont de pensia
stabilită pentru aceste persoane de prezenta lege.

Copiilor care au pierdut întreţinătorul li se plăteşte anual un ajutor material unic în mărime de 360 lei.
Articolul 14. Pensiile pentru limită de vîrstă

1. Cetăţenii (îndreptaţi temporar sau trimişi în delegaţie), care au participat în anii 1986-1987 la lucrările de lichidare a urmărilor
avariei de la C.A.E. Cernobîl în zona de înstrăinare, precum şi militarii, lucrătorii organelor afacerilor interne şi supuşii militari
recrutaţi în cantonamente speciale, acei care şi-au satisfăcut în această perioadă serviciul în Forţele Armate, în trupelele şi
organele Comitetului pentru Securitatea Statului, în trupele de interne şi cele de căi ferate, în alte formaţiuni militare şi au fost
atraşi la lucrările de lichidare a urmărilor avariei în cauză din zona de înstrăinare au dreptul la pensie:

bărbaţii la atingerea vîrstei de 50 ani, avînd vechimea în muncă de cel puţin 20 ani, indiferent de durata lucrului (serviviului) în
zona de înstrăinare;

femeile, la atingerea vîrstei de 45 ani, avînd vechimea în muncă de cel puţin 15 ani, indiferent de durata lucrului (serviciului) în
zona de înstrăinare.

2. Cetăţenii (îndreptaţi temporar sau trimişi în delegaţie), care s-au îmbolnăvit de boală profesională, legată de iradierea în timpul
participării la lucrările de lichidare a urmărilor avariei de la C.A.E. Cetnobîl în zona de înstrăinare au dreptul la pensie:

bărbaţii, la atingerea vîrstei de 50 ani, avînd vechimea în muncă de cel puţin 20 ani, indiferent de durata lucrului în zona de
înstrăinare;

femeile, la atingerea vîrstei de 45 ani, avînd vechimea în muncă de cel puţin 15 ani, indiferent de durata lucrului în zona de
înstrăinare.

3. Cetăţenii (îndreptaţi temporar sau trimişi în delegaţie), care au participat în anul 1988 la lucrările de lichidare a urmărilor
avariei de la C.A.E. Cernobîl în zona de înstrăinare, precum şi militarii, lucrătorii organelor afacerilor interne şi supuşii militari
recrutaţi în cantonamente speciale, acei care şi-au satisfăcut în această perioadă serviciul în Forţele Armate, în trupele şi organele
Comitetului pentru Securitatea Statului, în trupele de interne şi cele de căi ferate, în alte formaţiuni militare şi care au fost atraşi la
lucrările de lichidare a urmărilor avariei în zona de înstrăinare au dreptul la pensie:

bărbaţii, la vîrsta de 55 ani, avînd vechimea în muncă de cel puţin 25 ani, indiferent de durata lucrului (serviciului) în zona de
înstrăinare;

femeile, la atingerea vîrstei de 50 ani, avînd vechimea în muncă de cel puţin 20 ani, indiferent de durata lucrului (serviciului) în
zona de înstrăinare.

4. Pensiile pentru limită de vîrstă pentru cetăţenii enumeraţi în prezentul articol se calculează în conformitate cu Legea nr.156-
XIV din 14 octombrie 1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat.

5. Plata pensiilor pentru limită de vîrstă, inclusiv pensionarilor care lucrează, se efectuează în mărime deplină.

Articolul 15. Pensiile de invaliditate

Persoanele care au devenit invalide ca urmare a catastrofei de la Cernobîl au dreptul la pensie de invaliditate în mărimea
recuperării daunei reale, indiferent de vechimea în muncă.

 Articolul 16. Pensia în cazul pierderii întreţinătorului

Membrii familiilor persoanelor care au decedat în urma schilodirii sau îmbolnăvirii provocate de avaria de la C.A.E. Cernobîl
beneficiază de pensii, indiferent de vechimea în muncă a întreţinătorului în mărimea recuperării daunei reale, dar nu mai puţin de
65 lei pentru fiecare membru al familiei.

Persoanele care au dreptul la pensie în cazul pierderii întreţinătorului sînt stabilite de articolul 25 din Legea privind pensiile de
asigurări sociale de stat.

Articolul 17. Înlesniri la calcularea vechimii în muncă

În vechimea în muncă se include:

a) în mărime triplă - timpul lucrului (serviciului) de la 26 aprilie 1986 pînă la 1 ianuarie 1988 în zonele supuse poluării radioactive
în urma avariei de la C.A.E. Cernobîl;
b) în mărime de o dată şi jumătate - timpul lucrului (serviciului) de la 1 ianuarie 1988 în zonele supuse poluării radioactive în
urma avariei de la C.A.E. Cernobîl.

 Articolul 18. Înlesniri la calcularea salariului lunar mediu pentru stabilirea pensiilor de invaliditate şi în cazul pierderii
întreţinătorului

Pensiile de invaliditate pentru cetăţenii enumeraţi în articolul 15 şi pensiile în cazul pierderii întreţinătorului din numărul
persoanelor enumerate în articolul 16 din prezenta lege se calculează din salariul lunar mediu în oricare 5 ani luaţi la rînd. Salariul
lunar mediu în aceşti 5 ani se stabileşte prin împărţirea sumei totale a salariului primit în 60 luni calendaristice de lucru la rînd la
şaizeci.

La dorinţa solicitantului pensiei, salariul lunar mediu pentru calcularea pensiei poate fi luat din orice perioadă din 12 luni de lucru
în zona de înstrăinare. Dacă solicitantul pensiei a lucrat în această zonă mai puţin de 12 luni, salariul lunar mediu se calculează
prin împărţirea sumei totale a salariului pentru lunile calendaristice de lucru la numărul de luni.

În afară de aceasta, salariul mediu lunar pentru persoanele care au lucrat în zona de înstrăinare mai puţin de 12 luni poate fi
calculat în felul următor: de la început se calculează salariul zilnic mediu prin împărţirea sumei totale cîştigate în această perioadă
la numărul de zile lucrate în zona de înstrăinare, apoi se calculează salariu lunar mediu prin înmulţirea salariului zilnic mediu la 30
de zile calendaristice.

Persoanelor menţionate la articolele 15 şi 16 din prezenta lege pensia li se calculează respectiv din cîştig şi din indemnizaţia de
întreţinere, majorate pentru lucrul în zona de înstrăinare, dar care vor constitui cel puţin două salarii medii lunare pe republică pe
anul precedent anului intrării în vigoare a prezentei legi.

Articolul 19. Suplimente la pensiile pentru limită de vîrstă

Pensiile pentru limită de vîrstă stabilite în conformitate cu Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat se majorează:

persoanelor specificate la punctul 1 al articolului 14 din prezenta lege - cu 20 lei;

persoanelor specificate la punctul 3 al articolului 14 din prezenta lege - cu 18 lei.

Articolul 20. Suplimente la pensiile de invaliditate

1. Participanţilor la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl care au lucrat în zona de înstrăinare:

În 1986, indiferent de numărul de zile lucrate;

În 1987, nu mai puţin de 10 zile lucrătoare;

În 1988, nu mai puţin de 14 zile lucrătoare.

li se majorează pensiile de invaliditate:

invalizilor de grupa I, cu 65 lei;

invalizilor de grupa II, cu 50 lei;

invalizilor de grupa III, cu 35 lei.

2. Participanţilor la lichidarea urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl, enumeraţi în articolul 15 din prezenta Lege (în afară de
persoanele enumerate în punctul 1 al prezentului articol), li se majorează pensiile de invaliditate cu 18 lei Dacă mărimea pensiei
de invaliditate, calculată în conformitate cu prezenta lege, e mai mică decît mărimea pensiei calculate conform Legii privind
pensiile de asigurări sociale de stat, la dorinţa pensionarului pensia de invaliditate poate fi stabilită în conformitate cu ultima lege.

45. Determinați organul competent, condițiile şi modul de stabilire a prestațiilor persoanelor care au participat la lichidarea
consecințelor catastrofei de la Cernobîl.
46. Determinați temeiurile juridice de transfer a pensiei clasificându-le.

Acorduri în domeniul asigurărilor sociale

47. Descrieți procedura juridică de transfer a pensiei corespunzător temeiurilor juridice prevăzute de lege.

Acorduri în domeniul asigurărilor sociale dintre MD si alte tari

Moneda de plati
( I ) Cuantumul prestatiilor in bani ce rezulti din prezentul Acord va fi
calculati n valuta Plrgii contractantea clrei institulie competent[e fectueazd
plata.
(2) Dac[ persoanaa re domiciliul pe teritoriul Peqii contractantea, lta decit
ceau ndes e afl[ instituliac ompetentidi ebitoarep, latai n numerara beneficiilor
ce rezultEd in ptezentuAl cord sev a efectuain valutal iber convertibill.
(3) Modul de platd a prestaliilore stes tabilit in aranjamentual dministrativ,
prev[zut in alineatul( l) anicolul 27 al prezentuluAi cord.

Articolul 27
Misuri administrative gi de cooperare
(1) Autorit[gile competentea le Pfulilor contractantev or ?ncheiaa ranjamentul
adminisfrativt n vedereaa plicEriip rezentuluAi cord.
(2) Organele de legdhrrd ale celor doud Pn4i conhactante vor determina
mdsurilea dministrativep rivind aplicarea .p tezentuluAi cord.
(3) Institugile cornpetente gi organele de legfltur[ ale celor dou[ Plrfi
contractantes ev or informar eciproca supram dsurilori ntreprinseg i modificdrilor
operaQi n legislafier eferitorI a aplicareaprezentuluAi cord.
(4) In procesul aplic[rii prezentului Acord autoritdlile competente gi
institufiile competente ale P[rfilor contractante igi vor acorda asisten$
adminisfrativdre ciprocl gratuitE.
(5) in procesul aplicarii prezentului Acord autorit{ile competente gi
institufiile competentea le P[4ilor contractantep ot contactad irect, precum gi
prin intermediulp ersoanerie sponas bile saur eprezentanilof r auton zall
(6) DacE pentru acordarca prestafiilor conform legislafiei unei Pe4r
contractantee sten ecesardo expertizdr nedicalda persoaneci ared omiciliazl pe
teritoriul celeilalteP ar,tic ontractantel,a cerereap rimei P[r{i expertizar nedicald
va fi efectuatii pe teritoriul unde persoana respectivd are dorniciliu, flrd
rarnbursarecah eltuielilors uportate.
(7) Autoritdfile competentei,n stiruliile competentea le PEr,tilorc ontractante
vor acorda,in condilii de reciprocitatea, sisten![g ratuiti la aplicareap rezennrlui
Acord.
Acordarea prestafiilor
fn cazuli n carel egislaliap e careo aplic[ institufiac ompetentdp revedel uarea
in considerarea veniturilor realizate,la stabilireac uantumuluip restafiilors e
iau in consideraren umai veniturile realizatei n baza activititii desffiquratep e
teritoriul Pe{ii contractantere spective,
Totalizarea perioadelor de asigurare
(l) in cazul in caret egislaf,au nei Pe4i contractantec ondifioneazddreptulla
prestafii gilsau durata de beneficiere de prestafii de realizarea stagiului de
cotizare,i nstitufia compelentda acesteiP futi va lua in considerared, ac[ este
necesar, stagiul de cotizare realizat conform legislaliei celeilalte Pa{i
contractantein, mlsura fir carea cestep erioaden u ses uprapun.
(2) Alineatul ( 1 ) se aplicd in cazul in care persoana asigurat[ a realtzat
ultimul stagiu de cotizare pe teritoriul acelei Pe{i contractante conform
legislafieci dreias ed etermindd reptull a prestafie