Din cauza crizei coronavirus, de marți (17 martie) la prânz,
populația Franței este în «confinement», adică în carantină,
obligată să rămână în case. La 24 de ore după intrarea în vigoare a interdicției de a circula – cu excepția cumpărăturilor de strictă necesitate și a medicamentelor, pentru a face puțin sport în jurul casei sau pentru a scoate câinele să-și facă nevoile –Vasile Damian, de la RFI, a traversat Parisul pe bicicletă (jurnaliștii au voie să circule liber) pentru a face o serie de fotografii însoțite de comentarii. “Nu am trăit niciodată într-un oraș în carantină, nu am fost pus niciodată în carantină, nu știam până acum 48 de ore prea bine ce înseamnă carantina. După aproape trei decenii de viață pariziană, iată, am descoperit și acest lucru, semn că nu-i niciodată prea târziu ca să trăiești experiențe inedite… Statutul de jurnalist oferindu-mi avantajul (dreptul) de a putea circula (cât de cât) liber prin oraș, am cutreierat mai bine de două ore, în lung și lat, capitala Franței, călare pe bicicletă făcând aproape 20 de kilometri. Am descoperit, uluit, aș spune chiar speriat, un oraș pustiu, de nerecunoscut după doar două zile de carantină, «confinement » cum spun francezii.” Treptele care duc la biserica Sacré-Coeur sunt de obicei pline de lume “Mi-am început periplul pe butte Montmartre, la Sacré-Cœur, uriașa biserică din dealul cu același nume. Pe treptele care duc la lăcașul sfânt și în parcul din față, sunt de obicei zeci dacă nu sute și chiar mii de oameni în zilele însorite, precum cea de azi de la Paris. Eu nu am întâlnit decât 2-3 joggeri, tot atâția confrați jurnaliști plus o mână de trecători grăbiți…” Curtea Luvrului, acolo pe unde se intră în celebrul muzeu, este pustie în a doua zi de carantină din Franta, 18 martie 2020 Place du Tertre sau "piața artiștilor" cum a mai fost poreclit acest loc
“Precizez de la bun început că forțele de ordine – pe jos, pe biciclete sau în mașini
– erau atotprezente și puse pe «fapte mari». Am fost controlat de două ori (dar am trecut pe lângă vreo 10 baraje) și, recunosc, de vreo 3-4 ori m-am îndreptat eu spre polițiști ca să le cer informații.” Bulevardul Sebastopol, colț cu Magenta, loc clasic de ambuteiaj în zilele normale “Mi-am continuat plimbarea pe Boulevard Magenta – unul dintre cele mai aglomerate ale Parisului, oră de vârf sau nu. Azi era pustiu…” Intrarea în Gara de nord, una dintre cele mai mari din Europa “…la fel și Gara de nord, una dintre cele mai mari gări din Europa. În afară de câțiva cerșetori aflați primprejurul impunătoarei clădiri, practic niciun călător. Trebuie spus că mersul trenurilor a fost puternic redus de două zile.” Interiorul Gării de nord din Paris Place de la République, locul de întâlnire tradițional al manifestanților parizieni “Pustie era și enorma Place de la République, de obicei locul de întâlnire al miilor de manifestanți în momentul grevelor sau al protestelor sociale. Azi am văzut acolo – și dealtfel pe tot parcurusl meu – mai mulți polițiști decât civili…” Rue des Rosiers, stradă plină cu restaurante si magazine din Marais “Pe celebra Rue des Rosiers, presărată cu restaurante și buticuri de suveniruri, singurii cu care am stat de vorbă au fost polițiștii. Au fost într-atât de amabili că m-au întrebat dacă vreau să-și aprindă girofarul de pe acoperișul mașinii ca să am ce fotografia… Am zis da și am făcut poza alăturată…” În Place des Vosges nici urmă de turist. Rue de Rivoli, la nivelul muzeului Luvru
“Am putut apoi, în premieră de când sunt la Paris, să fotografiez Rue de
Rivoli, din mijloc și nu așteptând să se facă stopul roșu pentru mașini. M-am pus în mijlocul carosabilului fără probleme pentru că … nu venea nicio mașină din nicio parte !» Place de la Concorde Avenue des Champs-Elysées, văzută dinspre Place de la Concorde Place de l'Opéra. Aici, uneori nu reusesc să trec nici măcar cu bicicleta, atâtea masini, camioane și autobuze sunt Malurile Senei, pustii într-o zi însorită Control de politie în Place de la République Dube de politie pe Rue de Rivoli, în dreptul Primăriei Parisului si a magazinului BHV “Nici după atentatele din ianuarie și noiembrie 2015 nu am văzut un Paris atât de mort, un oraș atât de gol de ai săi. Am trăit acum o senzație unică, extrem de bizară, în care liniștea parcă m-a speriat cel mai tare… Să auzi în plină zi, în plin Paris, la ora prânzului, păsări ciripind, pași pe trotuar și ventilatoare aflate la etajul 4 este ceva incredibil. A trebuit să vină criza coronavirusului și odată cu ea carantina impusă parizienilor pentru ca să trăiesc aceste momente de care nu o să-mi fie dor niciodată…”
Sursa: rfi.ro Fotografii și comentarii Vasile Damian