„Dragii mei, iubiții mei!

Vreau să vă spun cîteva cuvinte tuturor celor care sînteți frămîntați și

dezorientați din pricina că nu vă mai puteți aduna în biserici la liturghie,
așa cum o făceați întotdeauna. Nu vă temeți și nu vă neliniștiți. Duhul lui
Dumnezeu suflă unde voiește.

Ceea ce vă voi spune nu sînt cuvinte născocite de mine pentru o

consolare omenească de moment, ci experiența milenară a Bisericii,
întemeiată pe descoperirile Sfinților și pe dogmatica marilor noștri dascăli
și ierarhi. Mi-am petrecut mai mulți ani citind cărțile sfinților și m-am
împărtășit de experiențele lor, lucru pe care puțini mai au ocazia să-l facă
în condițiile vieții actuale pline de griji și de răspunderi.

Mulți sfinți mari, făcători de minuni, văzători a tainelor Dumnezeiești, au

avut perioade în viața lor cînd nu au avut parte de rugăciunea comună în
biserică și nu s-au împărtășit fizic din sfîntul potir, așa cum voi cu toții
rîvniți acum. Această rîvnă a voastră este întru totul bună și adevărată.
Dar nu vă temeți că vă puteți lipsi de harul lui Dumnezeu din pricina
strîmtorării, căci tocmai această teamă și această neliniște este cea care
vă poate răci inimile. Harul Sfintei Euharistii se revarsă asupra tuturor
celor credincioși oriunde s-ar afla, dacă inima lor este bună. Toate
rugăciunile Liturghiei cer ca harul să vină peste daruri și peste
credincioși, nu doar peste cei vii, ci și peste cei morți. După prefacerea
darurilor, preotul se roagă ca acest har să se coboare peste postnici,
peste cei ce trăiesc în viață curată și peste tot sufletul cel drept care s-a
săvîrșit întru credință. Așadar, din acest har se împărtășesc sfinții care
sălășluiesc în pustietăți și în crăpăturile pămîntului, după cum și
apostolul Pavel ne spune. Deci și peste voi toți, iubiților, care rîvniți
dragostea lui Dumnezeu și iubiți podoaba Bisericii Lui.

În cartea avvei Dorothei al Gazei se povestește despre un frate care

făcea ascultare la bucătărie. De multe ori, atunci cînd făcea focul, harul
lui Dumnezeu cobora peste el și el se umplea de Duh Sfînt. Odată el l-a
întrebat pe părintele său dacă în astfel de clipe ar trebui să se ridice să
se pună la rugăciune. Părintele i-a spus să facă ceea ce face, căci harul i
se dă pentru ascultare, iar dacă se va ridica atunci să se roage, s-ar
putea să-l piardă. Deci și voi să fiți în deplină pace și să fiți încredințați că
harul cercetează pe om atunci cînd are inima bună și roadele ascultării
de ierarhi în această vreme vă vor umple inimile de Duh Sfînt.

Nici un ierarh și nici un preot nu a oprit adunările în această vreme de

frică, ci dintr-o iconomie pe care fiecare dintre ei o știe. Nu s-a oprit
Liturghia, ci adunările. Harul liturghiei se revarsă în continuare peste
lume și peste tot sufletul credincios. Pentru aceasta nu este nevoie să
stați toți ca într-o vrajă pîndind de unde vine harul, de la care biserică și
la ce oră fixă, căci în toată vremea și în tot locul sfinții lui Dumnezeu își
ridică mîinile și săvîrșesc marea taină. Așadar, în deplină pace și cu
deplină încredințare rugați-vă în cămările voastre și cereți harul Duhului
Sfînt peste voi și peste casele voastre. Încă puțin și Dumnezeu ne va
arată ce este de făcut pentru întărirea Bisericii și pentru pacea întregii
lumi.

Fiți binecuvîntați și iubiți-vă unii pe alții. Nu deznădăjduiți, știind că

nimic nu arată lipsa credinței ca deznădejdea. Sus să avem inimile!

Hristos în mijlocul nostru!”

(Pr. Savatie Baștovoi)