UNIVERSITATEA "POLITEHNICA" DIN BUCUREŞTI

DEPARTAMENTUL DE FIZICĂ

LABORATORUL BN 119

DIFUZIA CĂLDURII

2018
Scop
Se determină difuzivitatea termică a unei bare de cupru. Difuzivitatea termică măsoară
proprietatea materialelor de a transporta căldura. Spre deosebire de conductibilitatea termică
, care se referă exclusiv la proprietatea materialului de a transporta energia cinetică de
agitație termică, difuzivitatea se referă la transportul de căldură, adică ține cont și de
proprietatea materialului de înmagazina căldura sub formă de energie internă.

Fenomenul
Difuzia căldurii are loc ireversibil de la zonele fierbinți la zonele reci. Deoarece măsurarea
transferului de căldură nu este banală, au fost puse în aplicare diferite metode pentru a face
acest lucru. Principala provocare a metodelor este aceea că variațiile cantităților măsurabile
(cum ar fi temperatura) depind, de asemenea, de modul în care este injectată căldura în
material. De exemplu, pentru o injecție periodică (sursă oscilantă), viteza de difuzie a
temperaturii depinde de perioada excitării.
Metoda practică prezentată în acest experiment folosește o sursă de încălzire -răcire cu
perioada  (20 sau 24 de minute) astfel încât temperatura la o anumită distanță față de sursă
să atingă periodic maxime și minime. Dacă se determină experimental viteza de difuzie a
maximelor cdif, atunci difuzia termică D este
2
𝑐dif 
D= , [D]SI=m²/s (1)
4

Montajul experimental
Este realizat dintr-o bară de cupru, o
sursă de încălzire-răcire, și termometre
așezate din 10 în 10 centimetri de-a
lungul barei pentru a măsura
temperatrile din minut în minut.

Măsurători
Achiziția datelor se efectuează pe parcursul a trei perioade complete de încălzire -răcire
prin citirea temperaturilor tuturor termometrelor din minut în minut.

Tabelul 1
T oC T1 T2 T3 T4
t (min)
0
1
2
…
3
Prelucrarea datelor
1/ Detrerminarea vitezei de difuzie.
Se reprezentă în aceleași coordonate (pe hârtie milimetrică) dependențele T(t) pentru toate
termometrele disponibile. Dacă t I este momentul de timp al primului maxim de
temperatură și t II, t III sunt momentele de timp ale celui de-al doilea, respectiv al treilea
maxim, se completează tabelul 2 cu momentele de timp corespunzătoare fiecărui
termometru, selectate din grafice.

Tabelul 2
Termometrul T1 T2 T3 T5
x (cm) 0 10 20 30
tI (min)
tII (min)
tIII (min)

Se reprezintă pe un al doilea grafic (de asemenea, pe hârtie milimetrică) dependențele

t I(x), t II(x), t III(x) în aceleași coordonate. Inversa pantei dreptei care aproximează t I(x) este
I
viteza de difuzie 𝑐dif a primului maxim de-a lungul barei:
I 𝑥 −𝑥
𝑐dif = BI IA
𝑡B −𝑡A

unde A(xA, 𝑡AI ) și B(xB, 𝑡BI ) sunt două puncte arbitrare de pe dreapta aproximantă.
II III
Analog se determină 𝑐dif and 𝑐dif . Viteza de difuzie este maloarea medie a celor trei.

2/ Se calculează difuzivitatea termică folosind Eq.(1).

Întrebare
Conform Eq.(1) difuzia termică pare să depindă de perioada de timp . Astfel rezultatul
pare să depindă de o alegere arbitrară a acesteia. Pe de altă parte, definiția difuzivității
termice depinde numai de natura materialului. Puteți explica?

Studiu suplimentar
https://en.wikipedia.org/wiki/Thermal_diffusivity