=

Turismul în Uniunea Europeană

Iancu Gabriel Cristian

2020
 CUPRINS
CAPITOLUL 1. TURISMUL ÎN LUME – ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE...................................4
1.1. Turismul din perspectiva WTTC (World Travel and Tourism Council)...................... 4
1.2. Factori de influenţă ai turismului..................................................................................5
1.3. Factori cheie de dezvoltare............................................................................................9
1.3.1. Dezvoltarea la nivel de destinaţie 9
1.3.2. Structura, strategiile şi practicile sectorului privat 12
1.4. Tendinţele turismului în Europa..................................................................................14
CAPITOLUL 2 TURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ.......................................................20
2.1. Turismul în instituţiile europene.................................................................................20
2.2. Statistici din turism oferite de Eurostat şi INSSE....................................................... 22
2.2.1. Populaţia ocupată în activităţile turistice 22
2.2.2. Turismul intern 35
2.2.3. Turismul receptor 36
2.2.4. Turismul intern vs. Turismul receptor 40
2.2.5. Număr de călătorii în interes personal şi de afaceri 42
2.3. Legislaţia europeană şi naţională în turism.................................................................46
CAPITOLUL 3 IMPACTUL EXTINDERII UNIUNII EUROPENE ASUPRA TURISMULUI
DIN ROMÂNIA 49
3.1. Provocări şi oportunităţi pentru dezvoltarea turismului..............................................49
3.1.1. Cooperarea 49
3.1.2. Constrângeri legislative 50
3.1.3. Transportul şi turismul 50
3.1.4. Promovarea 51
3.1.5. Acţiuni de întreprins 51
3.2. Beneficii şi riscuri pentru turism.................................................................................52
3.2.1. Libera circulaţie a persoanelor 53
3.2.2. Libera circulaţie a forţei de muncă 53
3.2.3. Libera circulaţie a bunurilor şl serviciilor 53
3.2.4. Moneda unică EURO 54
3.2.5. Protejarea drepturilor consumatorilor 54
3.2.6. Dezvoltarea turismului prin fondurile structurale 55
3.2.7. Noi destinaţii turistice 55
3.2.8. Influenţarea politicii de dezvoltare a turismului la nivelul UE 55
BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................
 CAPITOLUL 1.

TURISMUL ÎN LUME – ORIENTĂRI ŞI TENDINŢE

1.1. TURISMUL DIN PERSPECTIVA WTTC

(WORLD TRAVEL AND TOURISM COUNCIL)

Spre deosebire de statisticile OMT, abordarea celor de la WTTC se concentrează pe

cuantificarea impactului direct şi indirect al turismului în economie, iar aceasta se face în cadrul
elaborării anuale atât la nivel mondial sau regional cât şi la nivel de ţară a Conturilor Satelit. Bazat
pe standardele ONU privind întocmirea Conturilor Satelit, WTTC prin intermediul Oxford
Economic Forecasting prezintă date care cuantifică toate aspectele cererii turismului şi călătoriilor
de la consumul privat la cel al întreprinderilor, investiţiile de capital, cheltuielile guvernamentale şi
exporturile. Aceste informaţii sunt translatate la concepte cum ar fi PIB-ul sau locurile de muncă
(employment) oferindu-se astfel informaţii care ajută procesul de luare a deciziilor în domeniu.
Astfel în 2005 sectorul turismului şi călătoriilor se prezintă ca una dintre cele mai mari
industrii la nivel mondial, preconizându-se a genera 6.201,5 miliarde USD (cererea totală). Impactul
direct al industriei turismului şi călătoriilor este cuantificat la 74,2 milioane de locuri de muncă
(2,8% din populaţia ocupată la nivel mondial) şi 1.712,4 miliarde USD (3,8% din PIB-ul mondial).
Totuşi deoarece impactul turismului este mult mai mare decât contribuţia s-a directă (luând în
considerare pe lângă impactul direct şi impactul indirect sau indus), industria turismului şi
călătoriilor generează 221,6 milioane de locuri de muncă (reprezentând 8,3% din populaţia ocupată
la nivel mondial) şi 4.745,7 miliarde USD (10,6% din PIB-ul mondial). Contribuţia turismului se
referă şi la exporturile de bunuri şi servicii – valoric 1.512,5 miliarde USD (12% din exporturile de
bunuri şi servicii) sau la investiţii – valoric 918 miliarde USD (9,4% din investiţii) şi la cheltuielile
guvernamentale – valoric 285,3 miliarde USD (3,8% din cheltuielile guvernamentale).
În următorii 10 ani se prevede ca industria turismului şi călătoriilor să aibă un ritm anual real
de creştere de 4,6% a cererii totale în industria turismului şi călătoriilor ajungând în 2015 la
10.678,5 miliarde USD. Creşterea medie anuală a PIB din industria turismului şi călătoriilor va fi de
3,5% , ajungând la 2.660,6 miliarde USD în 2015, aceeaşi creştere medie a PIB fiind şi în economia
turismului şi călătoriilor (care include şi impactul indirect) care va ajunge la 7.798,7 miliarde USD
în 2015. În ceea ce priveşte locurile de muncă (directe şi indirecte) din industria turismului şi
călătoriilor acestea vor creşte anual în medie cu 1,4%. Ritmul mediu anual de creştere va fi de 5,7%
a componentei de export a vizitatorilor ajungându-se în 2015 la o valoare de 1.513 miliarde USD. Şi
în investiţii se preconizează o creştere medie anuală de 4,8%, valoarea în 2015 fiind de 1.673
miliarde USD, iar cheltuielile guvernamentale din industria turismului vor creşte în medie cu 2,8%.

1.2. FACTORI DE INFLUENŢĂ AI TURISMULUI

Turismul este influenţat de o gamă largă de factori. Unii dintre aceştia continuă să aibă o
influenţă deceniu după deceniu., alţii au efect doar pentru o perioadă determinată. Principalii factori
de influenţă cu efect asupra dezvoltării activităţii turistice în perioada de până în 2020 au fost
identificaţi ca fiind:
 economia;
 tehnologia;
 facilitarea;
 siguranţa;
 demografia;
 globalizarea;
 localizarea;
 grija pentru mediul natural şi social;
 mediul de viaţă şi de muncă;
 economia „experienţei”;
 marketingul.
Economia: revigorarea economiei de după război în ţările industrializate a condus la
creşterea veniturilor personale şi a disponibilităţii de timp liber – lucruri esenţiale pentru practicarea
turismului, adică timpul şi banii. Privind în viitor, se prevede faptul că, pe termen lung, marile
instituţii globale financiare şi economice anticipează o creştere a economiei globale cu o rată
continuă, moderată către mare. Vechii „tigri economici” îşi vor reveni în timp ce noi ţări îşi vor face
apariţia pe piaţa turistică (China, India, Brazilia, Federaţia Rusă). Factorii economici vor rămâne,
astfel, pozitivi pentru turism.
Tehnologia: dezvoltarea cheie este în domeniul informaticii şi a tehnologiei de comunicaţii.
Noi posibilităţi, devenind disponibile ca parte a unei tehnologii noi sau a uneia deja existente,
transformă substanţial atât cererea, cât şi oferta (rezervările, managementul, marketingul,
comunicarea între companii şi cea între companii şi consumatori etc.). Generaţiile succesive de
sisteme, din ce în ce mai sofisticate, ce oferă acces imediat şi interactiv la produsele turistice, oferă
turiştilor un control fără precedent asupra modului de a-şi cheltui banii şi de a-şi petrece timpul
liber. În acelaşi timp, acest lucru rezultă şi într-o schimbare a modului de operare a distribuitorilor
de vacanţe, ca răspuns la ameninţările sau oportunităţile oferite de comerţul electronic.
 De asemenea, se aşteaptă ca avansarea tehnologiei să continue să afecteze domeniul
tehnologiei de transport. Aplicarea tehnologiei pentru aeronavele comerciale a făcut ca zborul către
destinaţiile străine să fie posibil şi acceptabil ca preţ pentru o parte mai mare a populaţiei. Aeronave
cu mai mult combustibil şi mai eficiente din punct de vedere al consumului au dus la reducerea
costurilor reale ale călătoriilor internaţionale. O dezvoltare viitoare se referă la o mai mare
capacitate a aeronavelor şi o mai mare disponibilitate (adică scaune şi alte facilităţi şi o performanţă
potrivite pentru o mai mare varietate de rute), ceea ce permite o mai bună potrivire a tipului de
avion cu cererea. Implicaţia este un transport aerian chiar şi mai ieftin, nu cu rata atinsă în anii ’70
şi ’80, dar în orice caz o reducere substanţială a costului. Totuşi, pe de altă parte, va fi o adevărată
provocare tratarea consecinţelor negative ale creşterii anticipate a cererii. Multe depind de
capacitatea de a trata probleme legate de supraaglomerare, întârzieri, poluare şi siguranţă.
Facilitarea: deosebit de relevante pentru turism sunt eforturile îndreptate către eliminarea
barierelor ce împiedică buna desfăşurare a călătoriilor internaţionale. Acest lucru este posibil prin
liberalizarea transportului şi prin alte forme de dereglementare. În trecut, acestea au jucat un rol
cheie, în măsura în care controlul naţional asupra vizelor de călătorie s-a diminuat progresiv
deoarece turismul a fost recunoscut ca un sector economic ce trebuie încurajat. Acest proces a
continuat în anii ’90 prin diminuarea călătoriilor către ţările din fostul bloc comunist sovietic, şi va
continua şi în secolul 21. Implicaţiile sunt: în primul rând, foarte puţine ţări vor mai cere viză de
călătorie, şi, în al doilea rând, paşapoartele ar putea fi înlocuite în cele din urmă cu sisteme
tehnologice de verificare a identităţii, precum geometria palmei sau scanarea retinei. Un pas în plus
este reprezentat de iniţiative precum acordul Schengen, care permite oamenilor să călătorească fără
paşaport sau control vamal între ţările membre ale Uniunii Europene.
Siguranţa: deoarece turismul nu se va dezvolta în destinaţiile cu conflicte civile, războaie
sau acolo unde sănătatea sau securitatea turiştilor ar putea fi în pericol, siguranţa călătoriilor ar
trebui să fie inclusă ca un factor fundamental de bază. Conflictele, dezastrele naturale şi diversele
incidente pot influenţa semnificativ sănătatea şi dezvoltarea turismului. Totuşi, multe depind de
modul cum sunt rezolvate astfel de evenimente negative. Vestea cea bună este că experienţa din
diverse părţi ale lumii a arătat în mod repetat faptul că turismul, aproape fără excepţie, se dovedeşte
a fi foarte viguros şi manifestă o mare putere de regenerare. Destinaţiile ce se confruntă cel mai
mult cu evenimente negative îşi vor limita cel mai bine impactul. În general, efectele negative pot fi
reduse printr-o abordare deschisă şi sensibilă cu privire la rezolvarea problemelor în mod clar şi
profesional. În primul rând, este indispensabilă asigurarea unei posibile protecţii a turiştilor la faţa
locului. În confruntarea cu incidente, este înţelept să se evidenţieze şi să se arate că acestea sunt
izolate şi că nu prezintă un pericol pentru vizitatori.
 D
e
m
o
g
r
a
f
i
a
:
v
a
e
x
i
s
t
a
o
a
c
c
e
n
t
u
a
r
e
a
t
e
n
d
i
n
ţ
e
i
d
e
î
m
b
ă
t
r
â
n
i
r
e
a
p
o
p
u
l
a
ţ
i
e
i
î
n
ţ
ă
r
i
l
e
i
n
d
u
s
t
r
i
a
l
i
z
a
t
e
.
V
o
r
f
i
î
n
m
a
r
e
m
ă
s
u
r
ă
a
f
e
c
t
a
ţ
i
a
n
g
a
j
a
t
o
r
i
i
d
i
n
ţ
ă
r
i
l
e
r
e
s
p
e
c
t
i
v
e
ş
i
v
o
r
f
i
t
o
t
m
a
i
p
u
ţ
i
n
i
t
i
n
e
r
i
î
n
a
c
e
s
t
s
i
s
t
e
m
.
C
a
r
ă
s
p
u
n
s
l
a
a
c
e
a
s
t
a
,
v
a
e
x
i
s
t
a
o
m
i
g
r
a
r
e
s
u
d
-
n
o
r
d
.
I
m
p
l
i
c
a
ţ
i
i
l
e
a
c
e
s
t
u
i
s
c
e
n
a
r
i
u
s
u
n
t
a
t
â
t
c
r
e
ş
t
e
r
e
a
s
e
g
m
e
n
t
e
l
o
r
î
n
v
â
r
s
t
ă
d
e
p
e
p
i
a
ţ
a
t
u
r
i
s
m
u
l
u
i
,
c
â
t
ş
i
c
r
e
ş
t
e
r
e
a
f
r
e
c
v
e
n
ţ
e
i
c
ă
l
ă
t
o
r
i
i
l
o
r
c
u
s
c
o
p
u
l
v
i
z
i
t
ă
r
i
i
f
a
m
i
l
i
e
i
ş
i
a
p
r
i
e
t
e
n
i
l
o
r
,
r
e
a
l
i
z
a
t
e
d
e
f
l
u
x
u
r
i
d
e
l
a
n
o
r
d
l
a
s
u
d
c
e
s
u
n
t
a
l
c
ă
t
u
i
t
e
d
i
n
c
e
i
c
e
m
i
g
r
e
 a
z
ă
î
n
ţ
ă
r
i
l
e
i
n
d
u
s
t
r
i
a
l
i
z
a
t
e
.
O altă tendinţă demografică este o şi mai mare erodare a familiilor tradiţionale occidentale,
prin creşterea ratei divorţurilor, prin căsătoriile târzii şi alcătuirea târzie a unei familii. Implicaţiile
pentru turism rezidă din faptul că există mai multe tipuri diferite de familii sau segmente de familie
la care trebuie să se adapteze industria turistică. În afară de cei necăsătoriţi, acum există şi părinţi
singuri, cu unul sau mai mulţi copii, cu propriile lor cerinţe de servicii turistice.
Globalizarea: turismul, ca şi politica şi economia în general, va trebui să facă faţă tendinţei
de globalizare (adică puterii în creştere a forţelor economice internaţionale, precum şi declinului
îndelungat al abilităţii statelor de a-şi controla economia în contrast cu capacitatea corporaţiilor
private de a-şi domina pieţele în arii geografice limitate). Impactul asupra turismului este dat de
faptul că mai multă putere va fi obţinută de către numărul relativ mic de reţele turistice globale.
Acestea se vor globaliza nu numai prin integrare orizontală şi verticală, dar şi prin integrare pe
diagonală, prin economii de scară şi prin investiţii enorme în baze electronice de date şi marketing.
Localizarea: de cealaltă parte a globalizării este localizarea. În mod special în ţările în curs
de dezvoltare, este foarte probabilă intensificarea conflictului dintre identitate şi contemporaneitate.
Mai multe grupuri, definite prin etnie, religie şi structură socială, vor cere să fie recunoscute şi
tratate ca fiind importante şi având drepturile lor speciale.
În această dezbatere, turismul ocupă locul central, existând două consecinţe pentru aceasta.
În primul rând, examinarea – tot mai crescută – a dimensiunilor şi formei dezvoltării turismului şi a
marketingului în societăţile respective. Dar din contră există posibilitatea unor oportunităţi imense
pentru dezvoltarea experienţelor turistice legate de resursele culturale şi naturale ale acestor
segmente ale societăţi
Mediul de viaţă şi de muncă: creşterea aglomerării urbane ce are loc şi ce va continua să aibă loc,
atât în ţările industrializate cât şi în cele în curs de dezvoltare, duce la necesitatea tot mai mare de a
practica un turism „discret” pentru evadare şi/sau „răsfăţare”.
Schimbarea practicilor de muncă (adică mai puţină angajare cu normă întreagă, mai multe
contracte de muncă) rezultă în vacanţe mai multe dar mai scurte şi o mai puţină deosebire între
timpul de lucru şi cel de vacanţă (manifestat printr-o creştere a vacanţelor în care munca este
combinată cu odihna).
Presiunea tot mai mare a timpului şi nivelul crescut de stres conduc la o importanţă mai
mare acordată mijloacelor de „evadare” prin intermediul vacanţelor – în special a celor pe distanţe
mari, în destinaţii exotice. Cele două tendinţe de mai sus nu sunt contradictorii, dar reflectă reacţii
diferite la acelaşi fenomen.
Schimbarea de la economia „serviciilor” la cea a „experienţei”: lumea industrializată
este în tranziţie de la economia bazată pe servicii la cea bazată pe experienţă, având în vedere faptul
că în astfel de ţări a fost atins deja vârful economiei serviciilor. Accentul începe să se pună pe
furnizarea de experienţe unice care îl atrag pe consumator. Pentru turism, o implicaţie foarte clară a
acestui lucru este necesitatea diferenţierii dezvoltării şi marketingului produselor turistice atât prin
destinaţie cât şi prin operatorul de turism.
Marketingul: Cea mai mare provocare a marketingului va fi aceea de a face faţă cu
eficienţă la o mulţime – în creştere şi diversificare – de dorinţe, interese şi gusturi, pe de o parte, şi
la produsele turistice oferite ca răspuns, pe de altă parte. Utilizarea tehnologiei electronice va
permite o identificare mai precisă şi mai promptă a segmentelor şi a nişelor de piaţă şi o comunicare
mai eficace. Acest lucru încurajează micro marketingul, atât pentru destinaţiile turistice, cât şi
pentru furnizorii de servicii.
Cei mai mulţi dintre factorii de influenţă prezentaţi mai sus îşi exercită influenţa în
combinaţie şi vor produce o polarizare a gusturilor turiştilor şi a ofertei. Rezultatul va fi o evoluţie,
pe de o parte, către turismul „de masă”, la scară largă, incluzând fluxul unui volum mare de turişti
către destinaţii dezvoltate extensiv, iar pe de altă parte către turismul „individualizat”, la scară mai
mică, turism nou sau alternativ. Este posibil ca ambele să prospere în următorii 25 de ani.
 1.3. FACTORI CHEIE DE DEZVOLTARE

1.3.1. Dezvoltarea la nivel de destinaţie

Implicaţii ale cererii asupra ofertei: cererea în creştere a turiştilor pentru vizitarea unora
dintre aşa numitele „cuiburi cu miere" ale lumii, determină multe destinaţii să îşi revizuiască
metodele de „gestionare" a turiştilor pentru a le acorda mai mult agrement şi pentru a proteja
produsele turistice. Popularitatea parcurilor naţionale din Marea Britanie şi din Statele Unite a
condus la interzicerea intrării vehiculelor cu motor în anumite parcuri. În diverse ţări europene a
fost experimentată şi idea zonelor interzise pentru vizitatori sau a celor în care sunt admişi doar
anumiţi vizitatori. În lunile de sezon, în Florenţa se insistă ca autocarele să-şi facă rezervări dacă
doresc sa viziteze centrul oraşului. De asemenea, numeroase atracţii turistice din Europa au introdus
vizitarea cu timp limitat, în timp ce alte atracţii au fost interzise pentru accesul turiştilor, cum ar fi
Stonehenge din Marea Britanie.
Presiunea cererii asupra destinaţiilor nu se limitează doar la destinaţiile tradiţionale de
vacanţă. Numărul de căţărători ce încearcă să ajungă pe Everest este în creştere, segmentul cu cea
mai mare dinamică fiind cel numit „brigada crizei de vârstă mijlocie". Din acest segment fac parte
de obicei bărbaţi aflaţi în criza vârstei a doua, care simt că trebuie să se reafirme. O proporţie mare
a acestor bărbaţi sunt din Statele Unite, şi în ciuda accidentelor ce au loc, cererea pentru călătoriile
pe munte a crescut foarte mult.
Dezvoltarea produselor eficiente din punct de vedere al timpului: o pondere mare a
populaţiei principalelor ţări generatoare de turişti găseşte tot mai puţin timp pentru călătorii, şi se
găseşte permanent într-o situaţie de genul „puţin timp – mulţi bani". Rezultatul acestei tendinţe este
o creştere a numărului de produse ce oferă călătorului maximum de satisfacţie în minimum de timp.
Parcurile tematice, inclusiv centrele de activităţi (precum Centerparcs), cresc în popularitate, la fel
ca şi vacanţele-croaziere, unde consumatorii experimentează un număr mare de destinaţii şi atracţii
într-o perioadă scurtă de timp. Deschiderea Regatului Animalelor Disney este un bun exemplu de
parc tematic ce oferă multe din atracţiile unui safari african, fără ca turiştii să fie nevoiţi să
călătorească în Africa pentru a experimenta atracţiile respective.
Poluarea şl politica afectează cererea: diferite tipuri de poluare au afectat, în ultimii ani,
fluxurile de turişti din toată lumea. Incendiile din pădurile din Indonezia, din insulele Sumatra şi
Borneo, au acoperit o mare parte din Asia, inclusiv Singapore şi părţi din Malaezia, fumul dens blocând
lumina soarelui. De cealaltă parte a globului, Brazilia a întâmpinat probleme asemănătoare, deşi într-o
zonă (Paraiba) care a afectat mai puţini turişti. Studii recente indică faptul că insule izolate, precum cele
din Pacificul de Sud, sunt de asemenea afectate de poluarea aerului ce a fost generată la mulţi kilometri
depărtare, în Australia sau America. În prezent, sateliţii sunt capabili să detecteze o
astfel de poluare, dar sunt utilizaţi şi pentru monitorizarea schimbărilor de mediu, prezicerea
consecinţelor şi determinarea modalităţii de înfruntare a astfel de situaţii.
Pe măsură ce dispar pădurile tropicale şi cresc dovezile privind încălzirea globală, devine tot
mai dificilă ignorarea impactului oamenilor asupra naturii şi impactul acesteia asupra oamenilor. În
acest moment, nu se pune problema schimbării industriei sau a stilului de viaţă pentru se acomoda
cu mediul, ci se pune problema cum să ne schimbăm radical, cât de repede trebuie să acţionăm şi
cât de mult ne va costa. Nu va fi o tranziţie uşoară. Deoarece Statele Unite continuă să reziste
schimbărilor ce îi pot încetini economia şi teritoriile din Lumea a treia îşi exercită dreptul la acelaşi
consum de energie, poluând luxul de care s-a bucurat Occidentul, controversa cu privire la
problemele de mediu nu poate decât să crească în anii ce urmează.
Limitarea resurselor în întâmpinarea cererii: apa devine o resursă tot mai rară în multe
ţări ale lumii şi în următorii 20 de ani acest lucru va avea implicaţii serioase asupra turismului din
Africa de Nord, Orientul Mijlociu şi Asia de Sud. Până în 2020, se prevede că multe ţări din aceste
regiuni vor fi în categoria ONU „ţări cu lipsă mare de apă". Pot apărea conflicte în ţări ce împart
aceleaşi resurse de apă precum Nilul sau Iordanul. Secarea râurilor poate afecta mediul natural (şi
implicit turismul) în regiuni unde terenurile mlăştinoase şi deltele au fost desemnate zone de o
neasemuită frumuseţe naturală.
Anumite staţiuni şi zone turistice prezintă riscul, sau au căzut deja victime, supra-dezvoltării
şi întâmpină respingeri ulterioare din partea turiştilor. Coasta de Sud a Spaniei a fost nevoită să îşi
îmbunătăţească simţitor produsele în multe zone pentru a reatrage turiştii. Goa, pe Coasta de Vest a
Indiei este ameninţată într-un mod asemănător, fiind în pericol de a-şi pierde identitatea prin supra-
dezvoltarea liniei de coastă.
Achiziţionarea de reşedinţe secundare, adesea folosite drept case de vacanţă, este în creştere
şi, pe măsură ce nerezidenţii îşi sporesc achiziţiile, în anumite ţări tensiunile sociale şi rasiale vor
deveni tot mai comune. Deja s-au interzis vânzările de case în Country Clare, Irlanda, altor persoane
decât celor născuţi în ţară sau celor al căror partener a fost rezident în ultimii 10 ani.
Eliminarea formalităţilor la frontieră: acordul Schengen a desfiinţat controlul la frontiere
între ţările europene, permiţând turiştilor să călătorească fără paşaport sau control la vamă. Acordul
a intrat în vigoare din martie 1995.
Anularea datoriei ţărilor din lumea a treia: în primul an al noului mileniu, ţările lumii au
anulat mai mult de 100 miliarde USD din datoria ţărilor din Lumea a Treia, sub iniţiativa „ţări
sărace cu datorii mari". Această sumă se ridică la mai mult de două treimi din datoria celor mai
sărace ţări din lume şi face parte din schimbarea politicii Băncii Mondiale şi a FMI pentru a scădea
nivelul de sărăcie. FMI, care contribuie cu 2 miliarde USD, a găsit metode de a a-şi îndeplini norma
de contribuţie din surse proprii, incluzând aici şi o licitaţie a stocului de aur. Ministerele de Finanţe
din G7 semnalizează, de asemenea, o schimbare a strategiei de către instituţiile financiare, pentru a
acorda o mai mare importanţă sărăciei atunci când îşi pun la punct politicile. Anularea datoriei va
permite unor ţări precum Mozambic, Malawi şi Bolivia să investească în turism, să-şi dezvolte
propria infrastructură turistică şi să beneficieze în mod constant de valuta pe care o va genera
această industrie.
Decalajul dintre cele mai bogate şi cele mai sărace ţări din lume continuă să se accentueze.
Venitul mediu din cele mai bogate cinci ţări ale lumii este de 74 de ori mai mare decât venitul
mediu din cele mai sărace cinci ţări, devenind cel mai mare decalaj înregistrat vreodată. Internetul
ajută la adâncirea decalajului mai mult ca niciodată. Numai cele mai bogate ţări beneficiază de o
răspândire foarte mare a Internetului.
Euro, moneda unică: există o opinie larg răspândită referitor la faptul că Euro va fi benefic
pentru turism. Viitoarea adoptare a Euro drept monedă unică este privită de către cercurile de turism
nu ca o revoluţie, ci ca un pas înainte. Primul beneficiar al monedei Euro va fi consumatorul. Au
fost, astfel, identificate trei beneficii:
 simplitatea: turistul va avea cu el o singură monedă de schimb;

 transparenţa: turistul va fi familiar cu puterea de cumpărare a monedei Euro şi va

putea compara foarte uşor preţurile de la o ţară la alta;
 economisire: turistul va economisi costurile cu schimbarea de valută, nu numai
costurile de comision şi cele generale, dar şi cele cu timpul pierdut pentru găsirea
unei bănci care să-i schimbe valuta.
Pentru furnizori, ratele predominant mici ale dobânzii existente în economia de schimb din
zona Euro, ar trebui să ofere oportunităţi bune pentru investiţii. De fapt, date fiind legăturile dintre
nivelul dobânzii şi profitabilitatea prevăzută, firmele de turism ar trebui să profite de oportunitate şi
să investească în noi echipamente sau în renovare şi modernizare. O piaţă unică ar putea, de
asemenea, să determine fuziuni sau asociaţii voluntare şi cooperări între companii (majoritatea
mici). De asemenea, datorită transparenţei preţurilor în zona Euro, anumite oferte interne de turism
vor părea mai scumpe pentru consumator, acesta preferând să călătorească în străinătate. Furnizorii
interni ar putea fi nevoiţi să se adreseze turiştilor străini, posibil prin marketingul de nişă, pentru a-
şi menţine afacerile.
Siguranţa: importanţa sănătăţii în cadrul ţărilor şi staţiunilor este crucială. Persistenţa unor
condiţii deficiente în privinţa igienei a rezultat în declararea anumitor destinaţii drept „nesănătoase"
în anumite ocazii, şi nu au mai fost vizitate temporar de către turişti. Izbucnirea bolilor are un
impact temporar asupra călătoriilor în destinaţiile din întreaga lume, dar un impact de durată asupra
turismului ar fi cauzat dacă o boală s-ar transmite în lume prin intermediul călătoriilor aeriene.
Siguranţa sistemelor de control aerian va juca în mod cert un rol important în siguranţa
întregului trafic aerian, în anii ce vor urma. Odată cu intensificarea călătoriilor aeriene, multe
sisteme de control al traficului, chiar şi în SUA, se chinuiesc să facă faţă. Totuşi, recent, sistemele
CTA (control al traficului aerian) ale unor ţări sunt cercetate foarte atent, iar ţările în cauză au fost
ameninţate cu suspendarea traficului aerian intern şi internaţional dacă spaţiul lor aerian va fi
desemnat drept „defectuos în mod critic". Această implicaţie depăşeşte sfera turismului.
Aglomerarea traficului aerian va deveni, de asemenea, o problemă serioasă. Din cauza
nivelului crescut al traficului în aer, s-au născut temeri cu privire la creşterea numărului de
accidente aeriene.

1.3.2. Structura, strategiile şi practicile sectorului privat

Procesul de concentrare a puterilor în cadrul sub-sectoarelor ce alcătuiesc sectorul turismului
continuă cu o mare rapiditate. Deşi în prezent există mai mult de 500 de alianţe ale companiilor
aeriene, aproximativ 60 dintre ele reprezentând deţineri majoritare de acţiuni, doar 5 grupuri
domină piaţa, respectiv One-world, Star Alliance, Skyteam, Qualiflyer şi alianţa KLM-NorthWest.
În timp ce intervenţiile de reglementare sau incompatibilitatea corporaţiilor le poate contracara
ambiţiile, dacă principalele companii aeriene îşi ating obiectivele, majoritatea zborurilor de pasageri
vor aparţine numai de una din cele trei grupuri aeriene de dinainte de 2010. Pericolul pentru călători
va apărea atunci când cele trei grupuri îşi vor împărţi în mod neoficial lumea între ei, creând astfel
sfere puternice de influenţă pe care competitorii nu vor îndrăzni să le înfrunte şi, în consecinţă,
tarifele vor creşte.
Sub-sectorul „cazare" urmează aceeaşi tendinţă cu consolidarea grupurilor hoteliere. Sub-
sectorul tur-operatorilor europeni experimentează, de asemenea, o centralizare a puterii, companiile
germane şi britanice, lideri de piaţă, căutând să se extindă prin achiziţionarea tur-operatorilor din
ţările europene.
Pe lângă integrarea orizontală şi cea verticală, multe companii de turism folosesc o strategie
de integrare pe diagonală. Cu ajutorul acesteia oferă turiştilor produse şi servicii pe care aceştia le
achiziţionează în mod obişnuit, dar care nu sunt în mod direct parte a produsului turistic, de
exemplu asigurare, schimb valutar, transfer de bagaje şi alte servicii. Facilitarea rezervărilor
turistice prin intermediul tehnologiei electronice conduce la creşterea vânzărilor directe a tot mai
multor furnizori.
 Dezvoltarea tehnologiei pentru alte tipuri de transport va servi, de asemenea, la dezvoltarea
turismului de o formă sau alta, incluzând: transportul cu navete spaţiale, inclusiv pentru rute
continentale precum cea dintre Sidney şi Europa ce poate fi acoperită în două ore; trenul suspendat,
ce circulă cu 500 km/h şi care va opera iniţial pe o rută de 500 km între Hamburg şi Berlin şi va
constitui o ameninţare tot mai mare pentru rutele aeriene europene; maşina electrică cu încărcare
automată va schimba atitudinea şi comportamentul automobiliştilor, la fel ca şi planul de realizare a
unei maşini zburătoare – maşina aeriană – dacă planul va fi dus la îndeplinire; şi în cele din urmă,
liniile de croazieră devin şi mai mari (detalii într-o secţiune ulterioară), cel mai mare concept fiind
proiectul de „oraşul plutitor" Saltire, cu o capacitate de 7.500 de pasageri.

1.4. TENDINŢELE TURISMULUI ÎN EUROPA

Schimbări în societate – noi modalităţi de călătorie: societatea se schimbă în mod

continuu, iar tendinţele – fie ele economice, sociale sau legate de stilul de viaţă – au în consecinţă
un impact major asupra turismului, acesta din urmă fiind parte integrantă a societăţii noastre. Este
important ca sectorul turismului să evalueze aceste schimbări în stadiul lor de început. Politicile
existente referitoare la produse şi servicii, marketing şi investiţii, toate cer ajustări sau adaptări
corespunzătoare atunci când preferinţele sau comportamentul se dezvoltă diferit faţă de cum s-au
manifestat în trecut.
În trecut, oferta întotdeauna a dictat cererea, pe câtă vreme astăzi este invers. Creşterea
saturării pieţei şi o mai bună încredere a consumatorilor în ei înşişi, cu mai mult venit disponibil şi
timp liber, determină profitabilitatea furnizorilor în sectorul turismului. Competiţia devine mai
volatilă. Deşi unele tendinţe sunt dictate de ofertă, este de asemenea foarte important să se
anticipeze tendinţele cererii, deoarece acestea formează baza determinării timpului şi banilor
necesari pentru realizarea de ajustări relevante.
În această trecere în revistă, tendinţele se consideră a fi dezvoltări viitoare ce diferă în mod
semnificativ de trecut – atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ. Principalul obiectiv al
acestei analize este acela de a susţine operatorii din turism în realizarea politicii pe termen lung.
Tendinţele menţionate, legate de societatea occidentală, şi de Europa în special, pe următorii cinci
ani sunt bazate pe diverse analize ale tendinţelor cantitative şi calitative realizate de experţi de
prestigiu din turismul internaţional.
Demografie: numărul persoanelor în vârstă va creşte foarte rapid. Persoanele în vârstă vor fi mai
sănătoase şi vor avea venituri disponibile mai mari decât în trecut. Multe dintre ele se vor bucura de
o pensionare timpurie. În consecinţă, numărul turiştilor în vârstă, mai experimentaţi va creşte mai
repede decât dezvoltarea cererii turistice în general (deşi o declasificare gradată a
beneficiilor de pensie şi o tendinţă de a creşte vârsta de pensionare pot încetini această dezvoltare pe
termen lung). Consecinţe pentru sectorul turismului:
1. creşterea cererii pentru calitate, comodităţi şi securitate;
2. creşterea cererii pentru transportul facil;
3. creşterea cererii pentru dotări de agrement mai relaxante (de ex. cursuri de golf etc.);
4. creşterea cererii pentru produsele individuale;
5. o mai mare cerere în lunile de extrasezon;
6. în marketing, ar trebui să se pună mai puţin accent pe vârstă şi mai mult pe confort.
Numărul mediu de membrii ai unei gospodării va scădea şi pe viitor, ceea ce va rezulta într-
o putere de cumpărare mai mare şi venituri disponibile mai mari. Pentru turism, acest lucru va
influenţa cererea în general şi cererea pentru călătoriile pe distanţe lungi şi excursiile scurte în
special. Consecinţe pentru sectorul turismului:
1. creşterea cererii pentru lux;
2. creşterea cererii pentru produsele speciale ce pot fi obţinute din impuls;
3. creşterea cererii pentru excursiile în oraşe şi alte scurte călătorii peste hotare – în
perioade ce obişnuiau să fie mai puţin favorizate;
4. un nivel mai ridicat de interes acordat vacanţelor de iarnă petrecute în zone cu soare.
Sănătate: se viitor vor creşte grija şi atenţia acordate sănătăţii. Prin creşterea atenţiei
acordate sănătăţii nu va fi influenţat volumul cererii, dar va fi influenţat cu siguranţă procesul de
luare a deciziilor cu privire la destinaţii, precum şi comportamentul pe perioada vacanţelor.
Consecinţe pentru sectorul turismului:
1. destinaţii ce sunt percepute ca mai puţin sănătoase vor fi evitate mai rapid ca în trecut;
2. cererea numai pentru vacanţele de soare va scădea şi în continuare;
3. vacanţele active sau cu activităţi vor creşte în popularitate, iar cererea pentru dotări ce
corespund acestor tipuri de activităţi va creşte tot mai mul;
4. cererea pentru produsele „de sănătate" va creşte, inclusiv pentru staţiunile balneare şi
pentru centrele de fitness.
Conştiinţă şi educaţie: nivelul mediu de educaţie este în creştere. Acest lucru va face să
crească vacanţele în care arta, cultura şi istoria joacă un rol mult mai important, inclusiv în
realizarea de vacanţe educaţionale şi spirituale. Consecinţe pentru sectorul turismului:
1. creşterea cererii pentru produsele speciale;
2. o includere preponderentă a elementelor ce au legătură cu arta, cultura şi istoria în
pachete turistice şi vacanţe organizate de turist;
3. necesitatea unei comunicări informative mai bune şi mai creative;
4. cererea pentru noi destinaţii în Europa Centrală şi de Est va creşte.
 T
i
m
p
ul
li
be
r:
so
ci
et
at
ea
m
od
er
nă
ex
er
cit
ă
o
pr
es
iu
ne
cr
es
cu
tă
as
up
ra
vi
eţi
i
de
zi
cu
zi
a
oa
m
en
il
or
şi
sti
m
ul
ea
ză
do
ri
nţ
a
pe
nt
ru
m
ai
m
ul
t
ti
m
p
li
be
r
şi
re
la
xa
re
–
ce
ea
ce
va
av
ea
un
ef
ec
t
ad
ve
rs
as
up
ra
cr
eş
te
rii
ve
ni
tu
ril
or
di
sp
on
ib
ile
.
Pe
nt
ru
tu
ris
m
,
ac
ea
st
ă
te
nd
in
ţă
es
te
as
tf
el
pr
in
de
fi
ni
ţie
ne
fa
vo
ra
bi
lă
–
ac
ea
st
ă
te
nd
in
ţă
se
da
to
re
az
ă
şi
st
op
ăr
ii
cr
eş
te
rii
nu
m
ăr
ul
ui
de
zil
e
de
co
nc
ed
iu
pl
ăti
t
pe
nt
ru
va
ca
nţ
 e.
C
o
ns
ec
in
ţe
p
e
nt
ru
se
ct
or
ul
tu
ri
s
m
ul
ui
:
1. o nevoie în creştere pentru furnizarea de produse cu costuri adiţionale mici;
2. o nevoie crescândă pentru oferirea de relaxare;
3. o scurtare a vacanţei mai mari în favoarea celor mai scurte.
Experienţa călătoriilor: Consumatorii mai sofisticaţi sunt tot mai conştienţi de nevoile şi
drepturile lor. Pentru turism, acest lucru rezultă într-o atitudine tot mai critică cu privire la calitate şi
la raportul calitate-preţ. Consecinţe pentru sectorul turismului:
1. metode alternative de petrecere a timpului şi de cheltuire a banilor vor concura cu
realizarea vacanţelor;
2. destinaţii ce nu îndeplinesc standarde acceptabile vor suferi cel mai mult şi pentru o
perioadă de timp mai mare pe viitor;
3. comportamente mai combinate: o vacanţă simplă, următoarea de lux – acest an pe
distanţă mare, la anul pe distanţă mică;
4. preferinţele pentru vacanţe vor deveni mai fragmentate pe viitor, şi vor influenţa astfel,
volumul vacanţelor;
5. fidelitatea pentru o destinaţie va continua să scadă de-a lungul anilor;
 6. turiştii mai experimentaţi vor avea o atitudine tot mai critică faţă de produsele
artificiale, în favoarea celor cu o mare autenticitate – în special cele care oferă o satisfacţie
emoţională şi cele în care există nevoia de personalizare; furnizarea de produse artificiale care nu se
diferenţiază de altele (de ex. parcurile tematice) va scădea în importanţă dacă nu îndeplineşte
standarde mai înalte;
7. experienţa şi atitudinile critice vor stimula turiştii să reviziteze destinaţiile satisfăcătoare
din trecutul lor de călătorie;
8. preferinţele în creştere pentru mobilitate vor stimula închirierea de automobile;
9. regiuni ce oferă un concept complet, variat şi total echilibrat vor fi tot mai preferate şi
vor necesita un management al destinaţiei mai bun.
Stilurile de viaţă: stilurile de viaţă în societatea occidentală se schimbă în mod gradat.
Pentru turism, acest lucru influenţează percepţia turistului asupra nevoilor sale personale şi asupra
comportamentului său. Consecinţe pentru sectorul turismului:
1. deşi pot fi realizate investiţii relevante, interesul pentru formula „cazare şi masă" începe
să scadă, din moment ce acest domeniu este privit ca fiind unul ieftin;
 2.
d
eo
ar
ec
e
„s
tat
ut
ul
"
es
te
m
ai
pu
ţi
n
i
m
po
rt
an
t
de
câ
t
ob
iş
nu
ia
a
fi,
co
m
po
rt
a
m
en
tu
l
le
ga
t
de
od
ih
nă
de
vi
ne
m
ai
pe
rs
on
ali
za
t,
co
nd
uc
ân
d
la
o
cr
eş
te
re
a
ce
re
rii
pe
nt
ru
un
ită
ţil
e
de
ca
za
re
m
ai
m
ici
(p
re
cu
m
ho
tel
ur
ile
m
ici
de
fa
m
ili
e
şi
fe
r
m
el
e
tu
ris
tic
 e)
;
3. schimbarea percepţiei cu privire la viaţă şi la stilul de viaţă rezultă într-un declin al
cererii pentru călătoriile escortate în totalitate;
4. operatorii din turism vor avea beneficii mai mari dacă vor fi capabili să creeze produse
complet noi, concepte şi servicii ce se diferenţiază între ele prin valoarea lor adăugată;
5. creşterea specializării operatorilor de turism în relaţie cu hobby-urile şi interesele
specifice va deveni mai importantă şi va fi combinate mai des cu realizarea de vacanţe;
6. preferinţa crescută pentru „ancore" solide ca puncte de susţinere într-o lume tot mai
nesigură stimulează dorinţa de a deţine reşedinţe secundare şi în zone mai apropiate de aeroporturile
regionale;
7. tendinţa de „înapoi la origine" rezultă în preferinţele pentru vacanţe mai simple: de la
hotel către bungalou, de la caravană către cort.
Transportul: Disponibilitatea în creştere a trenurilor rapide şi a mijloacelor de transport cu
costuri reduse va influenţa fluxurile clasice de călătorie. Traficul rutier se va confrunta cu o
aglomerare mai mare. Consecinţe pentru sectorul turismului:
1. destinaţiile vor beneficia într-o măsură mai mare de acces mai facil şi mai disponibil
ca preţ în cazul excursiilor scurte – în special atunci când sunt organizate evenimente importante în
afara sezonului obişnuit;
2. disponibilitatea crescută a legăturilor directe feroviare şi aeriene va stimula cererea
pentru călătoriile scurte în oraşe şi în zonele urbane, în detrimentul zonelor rurale;
3. utilizarea trenurilor rapide pentru distanţe medii va prelua o pondere foarte mare din
cea deţinută în prezent de liniile aeriene;
4. aglomerarea rutieră va influenţa negativ transportul cu maşinile personale – în
special în vârf de sezon;
5. călătoriile cu autocarul vor scădea în importanţă;
6. obstacolele rezultate din orare necorelate sau din transportul inter-modal fără legături
optime vor avea o influenţă negativă mai puternică asupra destinaţiilor ce nu pot îndeplini nevoia
tot mai crescută pentru un acces mai uşor;
7. croazierele – nu numai cele scumpe, dar şi cele cu buget mai mic – vor creşte în
popularitate, în special pentru cei în vârstă de peste 50 de ani.
Durabilitatea: preocuparea pentru mediul înconjurător va continua să crească. Pentru
turism, acest lucru va rezulta într-o cerere mai mare pentru destinaţiile durabile, în care natura şi
populaţia vor juca un rol extrem de important. Pentru a diminua costurile pentru durabilitate, preţul
va fi trecut în seama turiştilor înşişi. Consecinţe pentru sectorul turismului:
 CAPITOLUL 2

TURISMUL ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ

Instituţiile Uniunii Europene şi multe ţări membre ale UE au recunoscut rolul major al
turismului în cadrul economiilor lor. În cadrul Uniunii Europene se consideră că 5% din PIB se
datorează turismului şi că turismul generează opt milioane de locuri de muncă. De aceea este
considerată, fără îndoială, o industrie importantă, al cărui rol va creşte în viitor. De fapt, turismul
este una dintre industriile care va creşte odată cu creşterea economică globală.

2.1. TURISMUL ÎN INSTITUŢIILE EUROPENE

Cu toate că este considerat de mulţi ca fiind un sector de o importanţă vitală pentru Uniunea
Europeană, turismul nu are la nivel european recunoaşterea pe care o merită. Este bine cunoscut
faptul că nu există o bază legală în tratatele UE pentru o politică comună în domeniul turismului
care să se concentreze pe pilonul „turism – ca ramură de activitate".
După îndelungate eforturi în 1992, turismul a fost efectiv menţionat, pentru prima oară în
Tratatul de la Maastricht care a prevăzut pentru prima dată măsuri în domeniul turismului (articolul
3T) în lista de activităţi care vor beneficia de sprijinul comunitar. Totuşi acest tratat nu acorda o
importanţă particulară pentru o politică turistică comunitară, neexistând o bază legală specifică
pentru măsurile Comunitare în turism.
La nivelul Comisiei Europene există totuşi un organism specializat pentru turism – Direcţia
Turism din cadrul Directoratului pentru Servicii, Comerţ şi Turism, e-business şi IDA din cadrul
Directoratului General pentru Întreprinderi (engl. DG Enterprise). Direcţia Turism (engl. Tourism
Unit) îşi desfăşoară activitatea în strânsă cooperare cu Comitetul Consultativ pentru Turism care are
reprezentanţe în statele membre, ca şi alte instituţii europene: Parlamentul European, Consiliul de
Miniştri, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Urmându-şi această politică bazată
pe consultanţă şi parteneriat, Direcţia Turism păstrează o relaţie strânsă cu organizaţiile
reprezentative din industria turistică precum şi cu alte grupuri de interes, în special atunci când este
vorba de chestiuni specifice. De fapt misiunea Direcţiei Turism este:
- de a se asigura că interesele sectorului turistic sunt luate în considerare;
- îmbunătăţirea cunoştinţelor de turism şi diseminarea informaţiilor;
- stimularea cooperării transfrontaliere.
 Începând cu anul 2002 se organizează un forum anual privind turismul european care va
asigura cooperarea sectorului public şi privat la nivel comunitar. Anul trecut acesta a fost organizat
la Vilnius, capitala Lituaniei, iar anul acesta se va organiza în octombri la Naples, Italia.
De asemenea trebuie spus că nu există o line bugetară special constituită pentru turism.
Totuşi turismul beneficiază de fonduri alocate prin intermediul diferitelor programe de finanţare, iar
fondurile structurale sunt cele mai mari surse financiare de care beneficiază turismul. În perioada
1994-1997 contribuţia Fondurilor Structurale la proiectele din turism a fost de 7,3 miliarde de ECU.
Înainte de anul 2000 la nivelul Consiliului European exista separat un Consiliu al Miniştrilor
de Turism. În aprilie 2000 Consiliul de Miniştrilor de Turism s-a desfiinţat, chestiunile de turism
fiind preluate de Consiliul Pieţei Interne, Protecţia consumatorului şi turismul. În 2002 acest
consiliu a fost desfiinţat, turismul fiind inclus la Consiliul Competitivităţii. La nivelul Parlamentului
European există Comitetul privind Politica regională, transportul şi turismul care are aproape 120 de
membri, dar acesta îşi depăşeşte atribuţiile care ţin de turism adăugând şi transportul şi politica
regională. În acest context se spune că Parlamentul European este cel mai favorabil organism pentru
turism, care a avut numeroase iniţiative în domeniul turismului.
Totuşi politicile comunitare din alte domenii au impact direct asupra turismului în UE şi pot
afecta elemente cum ar fi preţul produselor turistice prin intermediul măsurilor din domeniul
transportului, mediului, protecţiei consumatorului, pregătirii profesionale, societăţii informaţionale
şi nu în ultimul rând din domeniul competiţiei şi pieţei interne.
Nevoia de existenţă a unor mecanisme care să includă şi interesele turismului în politicile
comunitare s-a reflectat în comunicarea Comisiei din anul 2010 „Europa, numărul I mondial ca
destinaţie turistică – un nou cadru politic pentru turism în Europa" care au luat în considerare patru
chestiuni cheie:
- stimula competitivitatea în sectorul turismului european;
- promovarea dezvoltării unui turism durabile, responsabil şi de înaltă calitate;
- consolidarea imaginii şi vizibilităţii Europei ca destinaţie sustenabilă şi de calitate
ridicată;
- maximizarea potenţialului politicilor şi instrumentelor financiare ale Uniunii
Europene pentru dezvoltarea turismului.
Aceste patru priorităţi oferă scheletul pentru un nou cadru de acţiune pentru turism pusă în
aplicare de Comisia Europeană în strânsă cooperare cu statele membre şi operatorii principali din
industria turismului.
Pentru atingerea acestor priorităţii, acţiunile întreprinse de Comisie sunt:
- promovarea diversităţii în oferirea serviciilor turistice;
- dezvoltarea inovării în industria turismului;
 - îmbunătăţirea competenţelor profesionale;
- încurajarea prelungirii sezonului turistic;
- consolidarea cunoştinţelor socio-economice despre turism;
- promovarea dezvoltării unui turism sustenabil, responsabil şi de înaltă calitate;
- consolidarea imaginii şi vizibilităţii Europei ca o colecţie de destinaţii
turistice sustenabile şi de calitate ridicată;
- maximizarea potenţialului politicilor şi instrumentelor financiare pentru dezvoltarea
turismului.
Trebuie spus că toate acestea au un caracter teoretic nereuşind să spună şi modul în care se
va asigura practic creşterea competitivităţii turismului european. Aceasta este cu atât mai necesară
cu cât situaţia pe plan mondial, marcată de atacurile teroriste care au avut loc şi în Europa, poate
duce la scăderea încrederii consumatorului în special în transportul aerian. De asemenea, creşte
vulnerabilitatea nu doar a marilor tur-operatori ci şi a IMM-urilor din turism care domină industria
europeană a turismului. În aceste condiţii este nevoie de politici care să se concentreze pe crearea şi
întărirea mecanismelor prin care turismul european să facă faţă tuturor acestor ameninţări. Politici
proactive ar trebui de asemenea promovate, pentru ca extinderea UE să ducă la menţinerea cotei de
piaţă a Europei pe piaţa globală a turismului.

2.2. STATISTICI DIN TURISM OFERITE DE EUROSTAT ŞI INSSE

2.2.1. Populaţia ocupată în activităţile turistice

Activităţile turistice un rol important în crearea de locuri de muncă la nivelul economiei
naţionale din fiecare stat membru.
Ca atare, în acest subcapitol vom face o analiză a datelor statistice furnizate de Eurostat şi
INSSE pentru anii 2009-2013.
Tabelul 2.1. Personal angajat în activităţile turistice cu normă întreagă şi sezonieri (toate tipurile
de activităţi)
Normă întreagă Sezonieri
2012 2013 2012 2013
Uniunea Europeană (28 ţări) 174.015 172.792 43.353 44.079
Belgia 3.388 3.410 1.136 1.120
Bulgaria 2.862 2.857 72 78
Republica Cehă 4.607 4.611 283 326
Danemarca 1.998 2.006 691 681
Germania 29.395 29.427 10.685 11.023
Estonia 560 558 65 63
Irlanda 1.396 1.428 442 454
Grecia 3.472 3.311 291 303
Spania 14.734 14.065 2.548 2.685
Franţa 21.110 21.009 4.635 4.736
Croaţia 1.325 1.280 121 110
Finlanda 270 261 55 58
Suedia 361 366 114 121
Marea Britanie 2.985 3.040 1.191 1.179
Islanda 17 18 3 4
Norvegia 129 125 45 50
Elveţia 389 385 194 202
Macedonia 104 118 16 12
Turcia 4.865 4.827 1.070 1.126
Sursa: www.eurostat.com

9,9 4,28 8,67 11,29 20,08 17,92 19,18

9,96

2013
9,76 4,24 8,94 10,94 20,6 17,83 18,51
4,95 2012

Spania - Spania - S Romania- Romania- Marea Marea Turcia- Turcia-S

NB NB S Britanie- Britanie-S NB
NB

Graficul 2.4. Reprezentarea grafică a poziţiei României în ierarhia Uniunii Europene în comparaţie cu
alte ţări

În cazul lucrătorilor pe cont propriu situaţia este diferită. Dacă Germania era situată într-o
poziţie superioară chiar şi faţă de statele cu acelaşi nivel, sau apropiat, al personalului angajat, în
acest caz este devansat de ţări precum Turcia şi Italia. România se situează pe acelaşi palier cu ţări
precum Grecia.

Tabelul 2.3. Angajatori (patroni) în activităţile turistice cu normă întreagă şi sezonieri (toate
tipurile de activităţi)
Normă întreagă Sezonieri
2012 2013 2012 2013
Uniunea Europeană (28 ţări) 144743 143922 36249 36961
2.8
Belgia 2.818 09 1.057 1.038
2.5
Bulgaria 2.543 21 51 57
3.8
Republica Cehă 3.771 08 219 248
1.7
Danemarca 1.790 99 653 646
25.
Germania 25.854 999 9.585 9.922
Estonia 516 512 55 52
1.1
Irlanda 1.154 66 382 390
2.0
Grecia 2.184 68 193 202
11.
Spania 12.014 334 2.228 2.372
 18.
Franţa 18.552 501 4.238 4.340
1.1
Croaţia 1.128 05 12 16
13.
Italia 14.107 685 3.107 3.193
Cipru 300 283 24 26
Letonia 715 739 60 51
1.0
Lituania 1.044 57 90 83
Luxemburg 175 177 40 40
3.2
Ungaria 3.191 70 234 231
Malta 130 130 20 23
3.3
Olanda 3.443 41 3.689 3.676
2.6
Austria 2.694 61 933 959
11.
Polonia 11.315 379 784 791
3.2
Portugalia 3.334 45 294 296
6.2
România 6.183 27 47 44
Slovenia 714 694 59 59
1.8
Slovacia 1.880 67 89 100
1.8
Finlanda 1.835 22 310 303
3.0
Suedia 3.060 99 1.108 1.105
18.
Marea Britanie 18.299 623 6.688 6.698
Islanda 113 117 31 33
1.7
Norvegia 1.725 45 676 670
2.4
Elveţia 2.408 15 1.327 1.364
Macedonia 465 479 11 9
15.
Turcia 14.991 614 628 737
Sursa: www.eurostat.com

9,5 0,11
1,75 0,15 18,06 26,84 8,64 4,33 1,68 3,69

2013
1,76 0,14 17,86 26,44 9,75 8,57 0,13 2012
4,27 1,66 3,66

Bulgaria - Bulgaria - Germania Germania Italia - Italia - S Romania - Romania - Elvetia -

NB S -NB -S NB Elvetia - S
NB S NB
 Luxemburg 7 6 1 1
Ungaria 147 146 20 17
Malta 10 10 4 5
Olanda 106 97 240 222
Austria 180 162 85 83
Polonia 297 284 49 46
Portugalia 248 259 33 34
România 183 191 - -
Slovenia 32 31 7 7
Slovacia 93 105 4 8
Finlanda 61 61 25 25
Suedia 79 83 67 71
Marea Britanie 744 792 726 716
Islanda 5 6 3 4
Norvegia 35 35 33 34
Elveţia 103 101 67 70
Macedonia 22 23 2 1
Turcia 1.157 1.244 49 64
Sursa: www.eurostat.com

3,48 1,06 2,93 12,54 13,45 2,49 2,6

2013
3,66 0,98 2,77 13,06 12,95 2,72 2,69 2012

Grecia - Grecia - S Romania- Romania- Italia-NB Italia-S Austria- Austria-S

NB NB S NB

Graficul 2.9. Reprezentarea grafică a poziţiei României în ierarhia Uniunii Europene în comparaţie cu
alte ţări în ceea ce priveşte ponderea angajaţilor în activităţile hoteliere şi de alimentaţie pentru 2012
şi 2013

Analiza tabelul de mai sus scoate în evidenţă poziţia de top a Turciei pentru angajaţi cu
normă de bază, devansând ţări ca Germania, Spania, Franţa, Italia şi Marea Britanie. România se
situează la nivelul ţărilor ca: Austria, Ungaria şi Republica Cehă.

7,28 7,25

Sezonieri

3,8 3,77 Norma de baza

2012 2013
 Graficul 2.10. Reprezentarea grafică a ponderii angajaţilor în activităţi hoteliere şi de alimentaţie
publică în totalul activităţilor turistice la nivelul Uniunii Europene

Lucrători sezonieri sunt cu pondere aproape dublă în domeniul activităţilor hoteliere şi de

alimentaţie publică, ceea ce denotă faptul că în sezoanele turistice cererea de servicii este mult mai
ridicat. România, conform datelor furnizare de eurostat, nu figurează cu personal sezonieri în
activităţile hoteliere, iar cei cu normă de bază au 2,77% pentru anul 2012 şi 2,93 pentru anul 2013,
în creştere.

Tabelul 2.6. Angajatori în activităţile hoteliere şi de alimentaţie cu normă întreagă şi sezonieri

Normă întreagă Sezonieri
2012 2013 2012 2013
Uniunea Europeană (28 ţări) 4.991 4.926 2.916 2.958
Belgia 51 47 47 51
Bulgaria 133 125 - -
Republica Cehă 128 129 14 17
Danemarca 34 36 53 53
Germania 679 666 636 659
Estonia 13 18 4 3
Irlanda 57 64 49 53
Grecia 133 125 26 29
Spania 721 686 296 327
Franţa 566 544 233 222
Croaţia 67 71 - -
Italia 529 480 357 374
Cipru 22 23 3 3
Letonia 22 21 3 2
Lituania 25 27 5 -
Luxemburg 6 5 1 1
Ungaria 125 128 19 15
Malta 9 9 4 5
Olanda 69 62 229 209
Austria 139 128 75 74
Polonia 248 239 46 43
Portugalia 187 195 23 24
România 174 182 - -
Slovenia 27 25 6 7
Slovacia 84 91 4 7
Finlanda 52 52 24 24
Suedia 61 64 65 67
Marea Britanie 630 685 690 677
Islanda 4 5 3 4
Norvegia 32 32 32 32
Elveţia 79 80 58 62
Macedonia 19 18 1 1
Turcia 877 962 29 40
Sursa: www.eurostat.com
 %

13,52 22,28 9,74 12,64 3,96 0,81 3,69

2013
13,6 21,81 10,6 12,24 3,75 0,79 3,49 2012

Germania - Germania - Italia - NB Italia - S Portugalia - Portugalia - Romania - Romania - S

NB S NB S NB

Graficul 2.11. Reprezentarea grafică a ponderii României în comparaţie cu alte ţări din Uniunea
Europeană în ceea ce priveşte angajatori din activităţile turistice

Analiza graficului 2.11. arată poziţia României cam pe aceeaşi poziţie ca şi Portugalia în
ceea ce priveşte angajatori cu normă întreagă în activităţile turistice, celelalte ţări luate în
considerare având un avans considerabil faţă de ţara noastră. De remarcat că sezonieri lipsesc din
datele statistice furnizate de eurostat vis-a-vis de România.

Norma intreaga - %

3,49 3,69
Patroni
Salariati
2,77 2,93

2012 2013

Graficul 2.12. Comparaţie între ponderea salariaţilor şi angajatorilor cu normă întreagă în activităţile
hoteliere şi alimentaţie pentru România, în totalul Uniunii Europene

Graficul de mai sus ne arată că ponderea anjaratorilor în activităţile hoteliere şi de

alimentaţie, normă întreagă, din România este cu aproximativ un procent mai ridicat decât cel al
salariaţilor. Întrucât datele statistice furnizate de eurstat nu dau valori pentru activităţile sezoniere
din această categorie a fost imposibil de realizat o comparaţie.

Tabelul 2.7. Salariaţi în activităţile turistice pe grupe de vârstă

15-24 ani 24-34 ani 35-44 ani 45-54 ani
2012 2013 2012 2013 2012 2013 2012 2013
Uniunea Europeană (28 ţări) 18.799 18.268 49.279 48.645 57.608 56.724 56.379 56.616
Belgia 335 313 1.116 1.114 1.230 1.221 1.257 1.259
Bulgaria 178 164 679 660 827 842 731 732
Republica Cehă 301 294 1.150 1.138 1.440 1.470 1.190 1.194
Danemarca 385 381 499 504 648 641 664 669
Germania 4.181 4.145 7.955 8.035 9.323 9.053 11.257 11.374
Estonia 55 50 149 142 152 152 145 146
Irlanda 156 155 512 500 493 512 399 416
ecia 140 126 883 813 1.184 1.145 1.005 990
Spania 833 741 4.230 3.900 5.362 5.288 4.423 4.399
Franţa 2.096 2.088 5.898 5.918 6.984 6.894 6.981 6.976
Croaţia 88 75 274 272 321 296 453 436
Italia 1.121 983 4.667 4.323 7.079 6.868 6.586 6.604
Cipru 30 26 112 110 98 98 89 85
Letonia 72 71 208 215 216 218 221 221
Lituania 88 98 288 298 330 321 354 352
Luxemburg 13 13 62 62 70 71 65 67
Ungaria 216 225 1.013 986 1.150 1.185 958 982
Malta 25 25 51 52 40 41 35 35
Olanda 1.281 1.271 1.702 1.689 1.949 1.884 2.063 2.046
Austria 541 533 923 920 1.071 1.032 1.142 1.160
Polonia 1.150 1.085 4.364 4.309 4.094 4.177 3.674 3.548
Portugalia 266 244 1.081 1.011 1.285 1.271 1.114 1.114
România 645 605 2.430 2.404 2.837 2.748 1.846 1.974
Slovenia 61 58 233 223 256 252 261 257
Slovacia 146 144 626 612 640 661 599 582
Finlanda 268 265 526 525 559 545 628 623
Suedia 498 510 961 982 1.114 1.109 1.088 1.105
Marea Britanie 3.629 3.581 6.687 6.930 6.859 6.731 7.150 7.273
Islanda 27 28 33 35 36 35 37 38
Norvegia 342 341 539 551 629 622 576 583
Elveţia 573 576 912 921 1.013 1.004 1.091 1.111
Macedonia 47 48 169 172 173 183 166 175
Turcia 3.647 3.728 7.553 7.675 6.730 6.964 4.365 4.556
Sursa: www.eurostat.com

% (15-24 ani)

3,31 22,69 11,43 6,96 20,41

2013
2012
3,43 22,24 11,15 6,81 19,4

Romania Germania Franta Olanda Turcia

Graficul 2.13. Reprezentarea grafică a ponderii României în comparaţie cu alte ţări din Uniunea
Europeană în ceea ce priveşte grupa de vârstă 15-24 ani
% (25-34 ani)

4,94 15,52 12,17 3,47 15,88

2013
2012
4,93 16,14 11,97 3,45 15,33

Romania Germania Franta Olanda Turcia

 Graficul 2.14. Reprezentarea grafică a ponderii României în comparaţie cu alte ţări din Uniunea
Europeană în ceea ce priveşte grupa de vârstă 25-34 ani
% (35-44 ani)

4,84 15,96 12,15 3,32 12,28

2013
2012
4,92 16,58 12,12 3,38 11,68

Romania Germania Franta Olanda Turcia

Graficul 2.15. Reprezentarea grafică a ponderii României în comparaţie cu alte ţări din Uniunea
Europeană în ceea ce priveşte grupa de vârstă 35-44 ani
% (45-54 ani)

3,49 20,09 12,32 3,61 8,05

2013
2012
3,27 19,97 12,38 3,66 7,74

Romania Germania Franta Olanda Turcia

Graficul 2.16. Reprezentarea grafică a ponderii României în comparaţie cu alte ţări din Uniunea
Europeană în ceea ce priveşte grupa de vârstă 45-54 ani

Intervalul de vârstă cu un procent mai scăzut de implicare în activităţile din domeniul

turistic este cel cuprins între 15 şi 24 de ani aşa cum rezultă din tabelul 2.12 pentru marea majoritate
a ţărilor din Uniunea Europeană, cu unele excepţii ca: Germania, Marea Britanie şi Turcia.
Analizând graficele 2.13.-2.16 de mai sus se poate trage următoarea concluzie; poziţia României
este mult sub cel al ţărilor luate în considerare. Pentru grupa de vârstă 45-54 de ani prezintă cam
aceleaşi ponderi ca şi Olanda, devansând-o în grupele 25-34 şi 35-44 de ani.

Tabelul 2.8. Salariaţi în activităţile turistice pe categorii de pregătire profesională

Nivel 0-2* Nivel 3-4** Nivel 5-6***
2012 2013 2012 2013 2012 2013
Uniunea Europeană (28 ţări) 43.990 41.743 105.739 105.403 67.055 68.994
Belgia 882 843 1.773 1.817 1.869 1.870
Bulgaria 320 306 1.776 1.741 838 887
Republica Cehă 209 207 3.656 3.627 1.024 1.102
Danemarca 596 575 1.140 1.135 876 892
Germania 5.139 5.132 23.168 23.355 11.650 11.844
Estonia 52 52 330 320 243 249
Irlanda 316 314 659 662 825 858
Grecia 1.097 1.000 1.484 1.408 1.181 1.205
Spania 6.355 6.017 4.101 3.901 6.825 6.832
Franţa 5.463 4.841 11.212 11.441 9.069 9.438
Croaţia 215 189 893 853 333 342
Italia 7.852 7.470 10.754 10.542 4.292 4.408
Cipru 74 66 151 147 164 162
Letonia 77 73 499 506 300 315
Lituania 52 52 711 710 513 530
Luxemburg 45 40 89 90 99 105
Ungaria 419 415 2.439 2.478 1.021 1.045
Malta 81 78 54 56 38 43
Olanda 2.057 1.876 3.522 3.526 2.767 2.821
Austria 644 625 2.683 2.666 856 884
Polonia 1.072 984 9.907 9.744 4.612 4.840
Portugalia 2.711 2.510 980 1.045 943 959
România 2.109 2.072 5.494 5.475 1.660 1.700
Slovenia 103 96 545 524 276 286
Slovacia 88 91 1.742 1.721 499 517
Finlanda 330 303 1.166 1.150 988 1.004
Suedia 707 671 2.300 2.301 1.643 1.729
Marea Britanie 4.927 4.844 12.510 12.459 11.651 12.128
Islanda 53 54 61 63 54 56
Norvegia 472 443 1.114 1.126 980 1.012
Elveţia 688 663 2.175 2.138 1.535 1.650
Macedonia 145 155 349 375 157 149
Turcia 15.393 15.555 4.932 5.133 4.494 4.831
Sursa: www.eurostat.com; * primare; ** secundare; *** superioare

Analiza tabelul 2.8. arată faptul că ponderea cea mai mare în pregătirea profesională a
angajaţilor din domeniul activităţilor turistice o reprezintă cei cu pregătire secundară în marea
majoritate a ţărilor Uniunii Europene. Excepţie fac ţări precum: Turcia, Spania şi Portugalia.
Turcia iese în evidenţă prin numărul însemnat de angajaţi cu pregătire profesională primară,
procentul fiind de 34,99% pentru anul 2012 şi 37,26% pentru anul 2013 din totalul angajărilor la
nivelul Uniunii Europene.

Nivelul mediu de pregatire profesionala - %

Germania
2013 12,29 14,41 17,9 6,01 4,96 11,6 Spania
Italia
Portugalia
Romania
2012 11,68 14,45 17,85 6,16 7,49 11,21 Marea Britanie

Graficul 2.17. Poziţia României în comparaţie cu alte state ale Uniunii Europeane în ceea ce priveşte
calificarea profesională de nivel mediu
 Nivelul secundar de pregatire profesionala - %

Germania
2013 22,16 3,7 10 0,995,19 11,82 Spania
Italia
Portugalia
2012 21,91 3,88 10,17 0,93 5,2 11,83
Romania
Marea Britanie
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Graficul 2.18. Poziţia României în comparaţie cu alte state ale Uniunii Europeane în ceea ce
priveşte calificarea profesională de nivel secundar

În area pregătiri liceale şi profesionale din domeniul activităţilor terţiare cea mai bine cotată
a fost Germania cu un procent de 17,37% pentru anul 2012 şi 17,17% pentru anul 2013.
România a oferind personal calificat în domeniul terţiar în procente de 2,48% pentru anul
2012 şi 2,46% pentru anul 2013. Comparativ cu Germania putem afirma că România a oferit de
aproximativ 8 ori mai puţin personal cu calificare în domeniul terţiar.

Nivelul superior de pregatire profesionala - %

2,46 Germania
2013 17,17 9,9 6,39 17,58 Spania
1,39
Italia
2,48
Portugalia
2012 17,37 10,18 6,4 17,38
Romania
1,41
Marea Britanie
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Graficul 2.19. Poziţia României în comparaţie cu alte state ale Uniunii Europeane în ceea ce
priveşte calificarea profesională de nivel superior

2.2.2. Turismul intern

În general turismul intern din UE a avut în perioada 2009-2012 o tendinţă de creştere în
marea majoritate a ţărilor, doar în cazul a câtorva sesizându-se uşoare scăderi. Ţările din cel bine
poziţionate sunt Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie.
În cazul României anul 2010 prezintă cele mai scăzute valori ale înregistrărilor, ajungând ca
în anul 2012 să prezinte o creştere uşoară. Ponderea României în totalul înregistrărilor din Uniunea
Europeană este de 1,09%.
Raportat la cea mai bine poziţionată ţară, Germania – cu o pondere de 19,73% al anului
2011, putem spune că România se află pe o oziţie defavorizată. Totuşi aceasta se află pe poziţii cu
ţări ca: Belgia, Finlanda şi Irlanda.
 %
2012 16,09 12,51 15,66 6,22

2011 16,24 12,48 15,6 6,14 Spania

Franta
2010 15,69 13,05 15,41 5,8 Italia
Romania

2009 15 13,65 15,4 5,93

Graficul 2.21. Poziţia României faţă de alte state ale Uniunii Europene

%
2012 1,09 6,22

2011 1,06 6,14

Intern
2010 0,95 5,84 Receptor

2009 1,09 5,93

Graficul 2.22. Comparaţia turismului şi cel receptor la nivelul României în

ponderea totală a Uniunii Europene pentru perioada luată în analiză

Principalele ţări de origine ale turiştilor străini în 2012

La nivelul UE (28) în anul 2012, fluxurile turistice intracomunitare erau de peste 90%, (din
totalul de înnoptări al nerezidenţilor în hoteluri şi unităţi similare 90% revenea tot ţărilor din cadrul
UE).

Tabelul 2.11. Călătorii în străinătate pentru vacanţe (odihnă, recreere, vizite la prieteni şi rude) şi
afaceri (călătorii din motive profesionale), pe ţări de destinaţie
Călătorii pentru vacanţe
Călătorii pentru
Total din care: vizite la
Total afaceri
prieteni şi rude
2011 2012 2011 2012 2011 2012 2011 2012
Total 908831 826692 865202 769673 377069 306764 43629 57019
Europa din care: 889132 813114 849104 761939 369899 301626 40028 51175
Uniunea
744769 699236 284270
Europeană 825988 786580 355447 39408 45533
Asia 459 4574 459 2507 459 1150 - 2067
America 9179 4358 5578 3236 5578 3236 3601 1122
Africa 3636 823 3636 823 - - - -
Australia şi Oceania 6425 2246 6425 752 1133 752 - 1494
Sursa: Extras din Anuarul statistic al României 2013
Sursa: Extras din Anuarul statistic al României 2013
Analiza tabelul 2.12. relevă faptul că ponderea o deţin în ambele cazuri, sosiri şi plecări, cei
din Uniunea Europeană. Anul 2011 a fost cel mai scăzut, urmat de o nouă creştere în 2012.
Procentual situaţia se prezintă cu valori de 63,35% pentru anul 2009, 59,43% pentru anul 2010,
57,69% pentru anul 2011 şi 58,88 pentru anul 2012.

Tabelul 2.13. Numărul turiştilor români participanţi la acţiunile turistice externe

Agenţii tour operatoare Agenţii cu activitate de vânzare
2011 2012 2011 2012
TOTAL 567741 902783 137591 202063
Europa 537295 870137 130561 190191
Uniunea Europeană 376327 697160 95297 145524
Africa 12567 13581 1789 3448
America de Nord 1574 6280 273 3159
America de Sud şi Centrală 1545 1243 1845 1148
Asia 13926 11459 2978 3846
Australia, Oceania şi alte teritorii 115 83 - 271
Sursa: Extras din Anuarul statistic al României 2013

%
69,26 72,02
Agentii cu activitate de

vanzare
66,29 77,22 Agentii tour operatoare

2011 2012

Graficul 2.25. Ponderea participanţilor români la acţiunile turistice externe prin agenţii

2.2.4. Turismul intern vs. Turismul receptor

În Uniunea Europeană (UE28) turismul intern este dominat de Franţa cu peste 19%, urmată
de Italia cu valori în jurul a 14%, Germania (13%) şi Spania (12%). România se situează la nivelul
ţărilor ca Olanda şi Republica Cehă cu procente în jurul a 2,5%.
Turismul receptor este caracteristic în principal ţărilor cu vocaţie turistică recunoscută –
Marea Britanie (peste 25%) urmată de Germania (19,5%), Italia (7,5%), Olanda (5%) şi Polonia
(4,5%).
Din păcate deşi România ar merita să se înscrie în aceasta din urmă categorie dat fiind
valoarea potenţialului său turistic, turismul receptor are o pondere de numai 0,30% (conform datelor
INS) printre cele mai mici din Uniunea Europeană. Este subclasată de ţări ca Malta, Letonia,
Estonia şi Bulgaria la nivelul anului 2012.
 Croaţia 944.814 507.424
Italia 7.780.087 2.223.888
Cipru 33.674 227.523
Letonia 160.369 280.598
Lituania 310.796 320.334
Luxemburg 452.281 483.285
Ungaria 1.113.705 1.148.991
Malta 1.946.662 1.973.910
Olanda 824.653 379.530
Austria 411.512 -
Portugalia 89.711 394.995
România 894.710 302.384
Slovenia 4.143.570 1.947.416
Slovacia 18.869.106 6.086.229
Sursa: www.eurostat.com

1,28 1,16
Extern 4,01 29,84 4,22 6,82 13,93
%
0,69
0,81
Intern0,83 29,8 9,39 16,19 16,19
0,77 0,77

Republica Ceha Danemarca Germania Spania Franta Croatia Romania Slovacia

Graficul 2.29. Reprezentarea ponderi unor ţări ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte turismul intern
şi extern în interes profesional şi de afaceri pentru anul 2012

Analiza tabelul şi a graficului relevă faptul că Germania se detaşează evident între ţările
Uniunii Europene cu un procent de 29,8% atât în turismul intern cât şi extern. Este urmată de Franţa
şi Slovacia. România se încadrează în categoria ţărilor ca: Olanda, Croaţia, Republica Cehă şi
Danemarca cu un procent de 7,68% în ceea ce priveşte turismul intern profesional şi de afaceri din
cel al Uniunii Europene. În cazul turismului extern România se situează la nivelul ţărilor ca:
Lituania, Olanda şi Portugalia cu un procent de 6,92% din cel al Uniunii Europene. Poziţia cea mai
defavorizată îl ocupă Ciprul pentru turismul profesional şi de afaceri la nivel intern, 0,03%, şi
Bulgaria, 1,18%, la nivel extern.

2.3. LEGISLAŢIA EUROPEANĂ ŞI NAŢIONALĂ ÎN TURISM

Există o multitudine de reglementări care nu sunt destinate turismului, dar care îl

influenţează inevitabil. Tot aşa există şi acte legislative care privesc exclusiv domeniul turismului,
ce e drept foarte puţine (de ex. cele destinate pachetelor turistice sau statisticii din turism).
 CAPITOLUL 3

IMPACTUL EXTINDERII UNIUNII EUROPENE ASUPRA TURISMULUI DIN

ROMÂNIA

3.1. PROVOCĂRI ŞI OPORTUNITĂŢI PENTRU DEZVOLTAREA TURISMULUI

Industria turismului de azi face faţă multor provocări: liberalism, piaţa internă, moneda euro,
schimbările demografice, mobilitatea ridicată facilitată de dezvoltarea sectorului de transport
incluzând o mai bună infrastructură şi un transport relativ mai ieftin.

3.1.1. Cooperarea
Cooperarea la nivelul Uniunii Europene este relevantă, atât timp cât aduce un plus de
valoare. Au fost identificare trei domenii în care acţiunile Uniunii Europene pot aduce un plus de
valoare statelor membre. Acestea sunt:
 îmbunătăţirea bazelor de date statistice comune – pentru a oferi informaţii corecte cu
privire la industria turismului, reprezintă o precondiţie pentru analize comparative, pentru schimb
de idei şi de experienţă şi se adresează în special problemelor strategice din sectorul turistic;
 concentrarea pe analize comparative pentru a putea cunoaşte detaliat activităţile
turistice în ţările membre şi în acest fel dezvoltarea calităţii definiţiilor şi indicatorilor, prin
formularea unei viziuni a turismului durabil;
 consolidarea integrării politicii de turism în cadrul celorlalte politici cu care are
legătură. Turismul este un sector de natură transversală afectat de numeroase politici ale Uniunii
Europene şi numeroase eforturi comune ar trebui adesea concentrate pe problemele de natură
orizontală. Creşterea economică din anii următori ar trebui să provină în urma implementării
reformelor structurale şi prin îmbunătăţirea condiţiilor cadrului general atât pentru cetăţenii cât şi
pentru întreprinderile din Uniunea Europeană.
Ultimul punct din această listă se află în prezent în centrul discuţiilor ce au loc la nivelul
Uniunii Europene. Problema este dacă turismul ar trebui să aibă o politică orizontală proprie
sau dacă turismul ar trebui restabilit în Tratatul UE ca unul dintre domeniile suport, care va
juca un rol complementar în Uniunea Europeană pentru statele membre.
Cooperarea între ţările membre ale Uniunii Europene, atât cele actuale, cât şi cele viitoare,
este şi rămâne cheia succesului. Este important ca statele membre să lucreze conform cu metodele
deschise de cooperare, ţinând cont de principiul subsidiarităţii în timp ce încurajează participarea
activă a întreprinderilor şi a altor actori economici şi sociali.
 De asemenea se identifică un alt exemplu de cooperare la nivel european, acesta este
reprezentat de grija pentru protecţia împotriva „efectelor comerciale fatale care duc adesea la
falimentarea unor tur operatori", aceste firme mici, ce alcătuiesc în mare parte sectorul turistic.
Chiar dacă există planuri naţionale de protejare a consumatorilor, a hotelierilor şi a furnizorilor
acestora, pericolul încă există şi trebuie implementat un mecanism la nivel european pentru a
răspunde „condiţiilor speciale, cum ar fi diferenţele de fus orar, distanţele şi diversele practici în
afaceri".

3.2.4. Moneda unică EURO

Pentru vizitatorii din ţările care nu sunt membre ale UE, moneda unică va determina
creşterea transparenţei în sistemul de preţuri, făcând astfel din Europa o destinaţie şi mai atractivă.
Adoptarea monedei unice europene (Euro) va spori procesul de integrare a monedei în economiile
noilor state membre, va permite vechilor statelor să desăvârşească implementarea monedei în
întreaga Uniune Europeană, va diminua ratele de risc pentru investiţii, iar pe termen lung va oferi
rate mai reduse ale dobânzii.
Este posibil ca uniformizarea nivelului preţului şi creşterea preţurilor să diminueze
atractivitatea anumitor destinaţii turistice. Totuşi, nu există un program adecvat de implementare a
monedei unice în întregul spaţiu al UE.

3.2.5. Protejarea drepturilor consumatorilor

Situaţia privind protejarea drepturilor consumatorilor se va îmbunătăţi treptat. Putem
presupune că va creşte numărul turiştilor nemulţumiţi în relaţie cu fluctuaţia turistică – turiştii din
ţările membre sunt foarte bine informaţi în legătură cu drepturile lor şi de aceea şi le vor apăra. În
situaţia în care turiştii din noile state membre călătoresc în state în care nu se găsesc reprezentaţi .
 3.2.6. Dezvoltarea turismului prin fondurile structurale
Deşi iniţial s-au aflat în serviciul politicii de coeziune economică şi socială al Uniunii
Europene, Fondurile Structurale oferă de asemenea şi posibilităţi de finanţare a proiectelor din
turism. Dezvoltarea turismului se află pe o listă a Fondului European de Dezvoltare Regională,
Coeziunea Teritorială având prioritate, astfel încât să poată fi oferit un suport financiar semnificativ.
În regiunile slab dezvoltate sau care se confruntă cu dificultăţi structurale, Fondurile Structurale
joacă un rol important în proiectele de finanţare care vizează dezvoltarea turismului.
Totuşi există şi un revers al medaliei reflectat de lipsa mijloacelor băneşti ale statelor sau ale
guvernelor locale pentru cofinanţare, precum şi insuficiente cunoştinţe pentru realizarea unor
proiecte de dezvoltare.

3.2.7. Noi destinaţii turistice

Ţările care aderă la Uniunea Europeană, prin statutul pe care îl vor căpăta, vor obţine o
anumită recunoaştere atât pe piaţa internă cât şi pe cea internaţională, ceea ce va determina
dezvoltarea turismului în aceste ţări. Deplasarea locuitorilor din ţările UE către destinaţii din ţările
nou intrate înregistrează deja o creştere semnificativă (efectul „noilor membrii ai familiei").
Extinderea va oferi noi perspective asupra unor destinaţii specifice din această nouă parte a Europei.
Există de asemenea şi o serie de riscuri cum ar fi riscul impactului negativ asupra mediului
înconjurător care ar putea cauza degradarea resurselor turistice şi modificări în stilul de viaţă al
comunităţilor locale. De asemenea atractivitatea ar avea de suferit în cazul în care identitatea şi
specificul local ar fi diminuate. Pentru a înlătura aceste obstacole sunt necesare protejarea şi
restabilirea identităţii regionale a destinaţiilor, precum şi conservarea naturii.

3.2.8. Influenţarea politicii de dezvoltare a turismului la nivelul UE

Noile ţări membre vor avea posibilitatea de a participa în mod direct la procesul decizional
comun. De asemenea, „noua administraţie de la Bruxelles" le va acorda asistenţă în implementarea
mai eficientă a legislaţiei UE la nivel regional şi local. Aceasta se realizează prin intermediul
aranjamentelor dintre Comisia Europeană şi autorităţile locale şi regionale, prin creşterea
conştientizării decidenţilor privind legislaţia şi prin schimbul de experienţe.
Deciziile altor ţări europene, precum şi un lobby puternic al acestor ţări ar putea avea un
impact negativ asupra dezvoltării turismului din noile ţări membre. Prin urmare, într-o Europă
extinsă, deciziile vor fi mult mai dificil de luat.
 3.3. IMPLICAŢIILE ADERĂRII ROMÂNIEI LA UE ASUPRA TURISMULUI

Aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007 a prezentat o deosebită

importanţă pentru sectorul turistic de la noi din ţară. Pe toate planurile aderarea implică oportunităţi
dar şi riscuri şi prin urmare beneficii şi costuri. Turismul românesc trebuie să facă faţă acestor noi
realităţi.
În cadrul negocierilor de aderare, încheiate în decembrie 2004, turismul nu a fost un subiect
specific de negociere, mai exact nu a fost abordat ca un capitol de negociere distinct. Totuşi au
existat capitole de negociere care cu siguranţă au impact mai mult sau mai puţin relevant pentru
industria turismului, iar dintre acestea menţionăm:
 politica în domeniul transporturilor;

 IMM-urile;

 protecţia mediului înconjurător;

 protecţia consumatorului;

 politica în domeniul concurenţei;

 politica socială şi ocuparea forţei de muncă;

 capitolele privind libera circulaţie;

 impozitarea;

 politica regională;

 agricultura;

 cultura şi audiovizualul.
 CONCLUZII

Frumuseţea naturală şi diversitatea culturală a Europei fac din aceasta destinaţia turistică
favorită la nivel mondial.
Turismul oferă ocazia de a promova în întreaga lume Europa, talentele acesteia, bogăţia
patrimoniului şi istoriei sale, rezultatele unor secole de schimburi culturale, de diversitate lingvistică
şi de creativitate. Turismul poate spori patrimoniul cultural şi natural şi poate participa la formarea
unei identităţi europene.
Turismul reprezintă, de asemenea, un sector esenţial al economiei europene, care contribuie
la realizarea obiectivelor Uniunii Europene privind dezvoltarea durabilă, creşterea economică,
ocuparea forţei de muncă şi coeziunea regională.
Călătoriile în Uniunea Europeană, acţiunile desfăşurate de Uniunea Europeană pentru un
turism de calitate, destinaţiile europene de excelenţă şi turismul cultural sunt doar câteva dintre
obiectivele de atins la nivelul Uniunii Europene.
Conform World Tourism Organization UNWTO turismul internaţional a crescut cu 5% în
2013 aducând un profit de 1,4 trilioane dolari. Încasările din cheltuielile turiştilor străini pentru
cazare, mâncare şi băuturi, distracţie, cumpărături şi alte servicii şi bunuri au atins valori
aproximative de 1159 bilioane dolari (873 bilioane euro) în acelaşi an. Creşterea a depăşit
aşteptările pe termen lung ţinând cont de fluctuaţia ratei de schimb şi inflaţia.
Creşteri s-au realizat şi din încasările turiştilor ce s-au cazat peste noapte de 5%, atingând
valori de 1087 milioane dolari în 2013 faţă de 1035 milioane dolari în 2012.
Turismul internaţional (călătorii şi transport de pasageri) a adus un beneficiu de 29% în
exportul internaţional de servicii şi 6% în cel de bunuri. Turismul ocupă locul 5 în export după
combustibili, produse chimicale, hrană şi automobile.
Creşterea turismului receptor (5%) în turismul internaţional a fost egal cu creşterea
turismului intern.
Dacă Europa a prezentat cea mai mare creştere în termeni absoluţi de 42% la nivel mondial,
cu încasări de la 35 bilioane dolari la 489 bilioane, Asia şi Pacificul a avut încasări de la 30 bilioane
dolari la 359 bilioane dolari (31%) iar America de la 16 bilioane dolari la 229 bilioane dolari,
creştere de 20%. În mărimi relative cea mai mare creştere de 8% o înregistrează Asia şi Pacificul,
comparativ cu America (6%) şi Europa (4%).
În topul celor zece ţări în ceea ce priveşte sosirile de turişti se remarcă două schimbări
majore: Spania revine pe locul al treilea, loc pierdut în favoarea Chinei în anul 2010.
 BIBLIOGRAFIE

Băltăreţu, Andreea, (2006), Evoluţii şi tendinţe în turismul internaţional - aspecte teoretice şi

practice, Editura Pro Universitaria, Bucureşti

Botterill David, Platenkamp Vincent, (2012), Key concepts in tourism research, London, Sage
Publications Ltd.

Cătană, Emilia Lucia, (2011), Legislaţie în turism: introducere în dreptul turismului, Bucureşti:
Editura Pro Universitaria

Heeley, J., (2011), Inside city tourism: a european perspective, Bristol, Channel View Publications

Neacşu, N., Băltăreţu Andreea, (2006), Turism internaţional. Lucrări practice, statistici, documente
OMT, reglementări, legislaţie, Editura Pro Universitaria, Bucureşti

Nicoară, L., Puşcaş, Angelica, (2002), Regionare turistică mondială, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca

* (2006), Tourism business frontiers: consumers, products and industry, Oxford, Butterworth
Heinemann

* (2011), Tourism challenges for new enlarged Europe. Bucureşti, A.S.E. Publishing House

* Anuarul Statistic Statistic al României 2019

* Buletinul Statistic nr.2/2019, www.insse.ro

* www.eurostat.com

* http://www.anat.ro/despre-anat/legislatie/