MD-2004, CHIŞINĂU, BD.

ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT, 168,

Facultatea Electronică și Telecomunicații

Ciclul II Masterat

DARE DE SEAMĂ
la lucrarea de laborator nr. 1
La disciplina: “Teoria și practica experimentului științific”
Tema: ”Determinarea modelului mathematic al obiectului prin metodele
experimentului factorial complet si fractional”

A efectuat studenta gr. MMRT-191M: E.Trocin

V. Carauş

A verificat conf.univ.,dr : T. Șestacova

Chişinău 2020
 Scopul lucrării: de a studia si de a aplica in practica metodele de construire a
planului, de efectuare a experimentelor si de prelucrare a datelor pentru sinteza
modelului matematic al obiectului prin metodele experimentului factorial complet si
fractionar.

Notiuni teoretice
Una din metodele de cercetare a proceselor complexe şi de estimare a legăturilor
dintre parametrii obiectului este modelarea matematică.
Modelul este un sistem simplificat ce reflectă particularităţile obiectului studiat.
Fiecare proces studiat poate fi descris prin modele diferite. Cu toate acestea nici un
model nu poate descrie amplu şi absolut procesul studiat. Insă aplicarea unui model
simplificat, care reflectă unele caracteristici ale obiectului, permit de a vedea mai clar
interlegătura dintre cauză şi efect, intrare şi ieşire, mai repede de ajuns la concluzii şi
acţiuni necesare.
Deosebim modelare fizică şi matematică. Simularea fizică a obiectului constă în
reproducerea lui în altă scară, cu condiţia că analiza obiectului se realizează prin
substituţia procesului fizic studiat cu un proces similar de aceeaşi natură fizică. Aici e
posibilă transferarea cantitativă a rezultatelor experimentului de la model la original.
Însă pentru analiza proceselor şi obiectelor complexe, precum sunt majoritatea
circuiteor electronice, construcţiilor şi proceselor tehnologice de producere a
echipamentului radioelectronic, aplicarea modelării (simulării) fizice este îngreunată,
deoarece necesită un număr mare de criterii şi restricţii, care pot fi incompatibile şi
deseori nerealizabile.
Modelarea matematică este descrierea cantitativă sau calitativă a obiectului sau
procesului, prin care obiectul real, procesul sau fenomenul se simplfică, schematizează
şi se descrie de o ecuaţie respectivă. Pentru se aplică diferite mijloace matematice -
ecuţii diferenţiale sau integrale, logica matematică, teoria probabilităţilor etc.
Descrierea obiectului cercetat nu poate fi exprimată exact de o funcţie care-i corectă
în tot domeniul de definiţie, dar numai aproximativ şi în apropierea punctului de bază
ales. Dependenţa matematică poate fi exprimată printr-un polinom, de exemplu, prin
desfăşurata Taylor.
In virtutea existenţei variabilelor de intrare X necontrolate variaţia mărimii Y are un
caracter aleatoriu si descrie o legătură imprecisă dintre mărimile de intrare şi de ieşire
ale obiectului. Prin urmare, ea exprimă media condiţionată a V.A.F, adică ecuaţia de
regresie.
Pentru determinarea coeficienţilor ecuaţiei de regresie după rezultatele
expeimentului în N puncte ale spaţiului factorial, e necear satisfacerea următoarelor
condiţii:
Valorile Yi, Y2, . . Yn ale mărimii de ieşire în N puncte ale spaţiului
factorial reprezintă o distribuţie normală a unei variabile aliatorii independente.
• Nu se deosebesc din punct de vedere statistic. Această cerinţă înseamnă
independenţa dispersiei lotului expiremental de locul punctului ales în spaţiul factorial.
• Variabilile independente X\, X2, . . . , Xn se măsoară cu o eroare mult mai
mică decât mărimea parametrului de ieşire Y sub influenţa factorilor nedefiniţi.
Pentru ca sistemul de ecuaţii normale, care poate fi prezentat în formă de matrice, să
aibă o singură soluţie, e necesar ca matricea să fie nedegenerată, adică ca vectorii-
coloană să fie liniari independenţi. Pentru ca mărimea coeficienţlor ecuaţiei de regresie
să nu depindă de numărul membrilor matricei se impune condiţia suplimentară de
ortogonalitate a vectorilor-coloană ale matricei.
Deci, pentru obţinerea coeficienţilor de regresie independenţi, e necesar de a
planifica experimentul astfel, ca să fie satisfăcute condiţiile independenţei liniare şi
ortogonalităţii vectorilor- coloană pentru variabilile independente (ale matricei de
planificare).
 Mersul lucrarii:
1. În calitate de obiect pentru modelare se foloseşte schema amplificatorului de
tensiune. De asamblat schema în baza tranzistorului Q1 Zetex FZT658 în formă
electronică cu aplicarea SOFT EWB (fig.1). De setat următoarele valori ale
parametrilor schemei.

Fig. 1 Schema circuitului utilizat în experiment.

Parametrii stabili:
Ualim=+12V;
Uin=2m V, f=0,1MHz;
C1=1µF;
R1=47 kΩ (30kΩ, 62kΩ);
R2=4,7 kΩ ( 3 kΩ, 7,2 kΩ); C2=100 pF; L1=25 mH ;
Parametrii variabili:
SUS(+) JOS(-)
X1 - R3=510 Ω 430 Ω
X2 - R5=110 kΩ 90 kΩ
X3 - C3=150 pF 50 pF
 X4 - C4=0,07 µF 0,03 µF
2. De alcătuit planul EFF de tipul 24-1, de înscris şi de motivat relaţia generatoare
x4=x1x2x3.
3. De executat 3 cicluri ale planului experimentului, măsurând mărimea de ieşire Y –
coeficientul de amplificare al schemei. Valorile parametrilor stabili în al 2-lea şi al
3-lea cicluri sunt indicate în paranteze. La alcătuirea ordinii de realizare a planului
experimental să se aplice tabelul „Numerelor aleatorii distribuite uniform”.
4. De prelucrat rezultatele experimentelor conform procedurii standart:
a) de testat reproducerea datelor experimentale;
b) de calculat coeficienţii ecuaţiei, de determinat dispersiile coeficienţilor, de
verificat semnificaţia coeficienţilor;
c) de verificat adecvacitatea modelului matematic obţinut.
5. Conform modelului, de calculat coeficientul de amplificare maximal şi minimal,
specificînd valorile factorilor pentru care se ating Ymax și Ymin.
6. De perfectat raportul cu toate tabelele şi calculele. În concluziile de efectuat
analiza rezultatelor obţinute.

N
r.
C Ordin
rit ea   Plan Rezultat     Testarea
z
z 1
z z z z z
l 0 2 3 4 5 6 z7              
x x x (Ym
1 1 2 x4= ed-
k k k x x x x x x x x1x Ym Y^)
g 1 2 3 0 1 2 3 2 3 3 2x3 y1 y2 y3 ed S2 Y^ 2

1 1 1
2 2 3 13 12
8, 8, 5, 0, 19 8,
- - - 0 5 9 83 ,3 96 3,4
1 8 8 8 1 1 1 1 1 1 1 -1 5 5 0 3 16 5 92
2 2 2
0 0 4 22 59 24
6, 8, 9, 1, 7, 0, 365
- - - - 3 3 6 45 43 56 ,20
2 1 3 7 1 1 1 1 1 1 1 1 5 5 5 0 0 0 8
2 2 3
6 6 1 28 64 27
4, 7, 0, 0, 6, 5,
- - - - 8 3 0 73 22 45 27,
3 6 4 6 1 1 1 1 1 1 1 1 0 5 5 3 6 6 848
 1 1 1
4 4 6 15 16
9, 9, 0, 3, 39 3, 113
- - - 3 9 4 21 ,3 86 ,28
4 2 2 4 1 1 1 1 1 1 1 -1 0 0 5 7 31 0 9
2 2 2
3 3 7 25 57 24
6, 8, 8, 1, 3, 0, 111
- - - - 1 5 7 13 39 56 ,78
5 5 6 1 1 1 1 1 1 1 1 1 5 0 5 3 1 0 7
1 1 1
3 3 4 13 12
2, 2, 2, 5, 32 8,
- - - 0 6 2 63 ,9 96 44,
6 3 1 3 1 1 1 1 1 1 1 -1 5 0 5 3 11 5 472
1 1 1
6 6 7 16 16
2, 3, 2, 5, 32 3,
- - - 4 0 5 96 ,1 86 4,4
7 7 7 5 1 1 1 1 1 1 1 -1 0 0 0 7 03 0 36
2 2 3
5 6 1 27 93 27
9, 2, 4, 8, 7, 5,
8 3 0 71 89 45 10,
8 4 5 2 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 5 7 6 6 630

Efectuarea experimentului a decurs după următorul plan:

1. S-au înscris şirul de numere aleatorii pentru k 1, k2 şi k3. Ele au fost luate tabelar.
Conform acestor numere a fost executată ordine experimentului.Pentru fiecare
experiment s-au înscris valorile parametrului de ieşire (U) şi s-a calculat coeficientul
de amplificare (Yi).
2. La etapa următoare s-au calculat valorile medii ale coeficienţilor de amplificare şi
dispersiile corespunzătoare.

m
1
Ý g= ∗∑ Y g
m 1=m i

(1.1)

m
2 1
S g= ∗∑ (Y lg − Ý g )2
m−1 l=1
(1.2)

3. Pentru ca să fie valabile calcule în continuare e nevoie ca dispersiile să

fie omogene. Omogenitatea se calculează după următoarea expresie (Kohren):
 max ⁡( S g2)
Gcalc =

√ N

∑ S g2
g=1

937,896
Gcalc =
√ 2878,603
=0,326<Gcrt

Gcrit(q, δ1=m-1, δ2=N) = 0,5157;

Deoarece G<Gcrit rezultă se acceptă ipoteza de omogenitate.

4. Calculăm coeficienţii ecuaţiei de dependenţă.

N
1
b i= ∗∑ z ig∗Ý g
N g=1

|bi|
t i=
√ S2 ( bi)
unde
2 S y2
S ( bi )=
N∗m

unde
N
1 2878.603
S y 2= ∗∑ S 2= =359,8254
N g=1 g 8

359,8254
S2 ( bi )= =14,99272
8∗3

Tab.2 Coeficienții bi si ti

bi= 202,210 -4,956 17,448 5,652 1,265 4,269 -2,969 55,798

ti = 52,223 1,280 4,506 1,460 0,327 1,102 0,767 14,410

5. Următorul pas este verificarea dacă vre-un coeficient poate fi neglijat. Pentru
aceasta folosim criteriul Student.
tcr = 2,13
Coeficienţii ti mai mici decît tcr din punct de vedere statistic pot fi considerate de
influenţă nulă iar termenii de pe lîngă ei pot fi excluşi. Respectiv poate fi contruit
modelul matematic utilizând coeficienții rămași.
Y^ g = 202,21-17,448*x2+55,798*x4
Analizând modelul matematic obţinut şi coeficientii calculaţi observăm că
coeficientul maxim de amplificare Y se va obţine în cazul cînd toate coordonatele
x vor fi +1, atunci coeficientul va fi :
Ymax= 202,21+17,448+ 55,798= 275,456
Iar valoarea minimă se va obţine cînd toate coordonatele x vor fi negative:
Ymin= 202,21- 17,448 – 55,798 = 128,964

6. Dispersarea rezultatelor experimentului în jurul experimentului poate fi prezentată

cu ajutorul dispersiei de adecvaticitate după următoarea relaţie:
N

∑ (Ý g−Y^ g)
S2ad = g=1
N−d

681,163
S2ad = =136,2325
8−3

7. Deoarece criteriul lui student se efectueaza cu o probabilitate de eroare de 5%, este

necesară verificarea faptului că nu s-a nimerit cu calculele în acele 5%, de aceea
am efectuat verificarea adecvaticitatii după Fisher.

S 2ad
F= 2
S y

136,2325
F= =0,378607315<1
359,8254167
 Din egalitatea de mai sus observăm că criteriul este corect și deci omogenitatea
acestor dispersii este adevărată și nu e nevoie de efectuat verificarea.

8. Reprezentarea grafică a modelului

300.000

250.000

200.000

150.000

100.000

50.000

0.000
1 2 3 4 5 6 7 8

Figura 2. Graficul variației Y teoretic față de Y experimental

Concluzii:
Efectuind calculele am obtinut coificientii modelului matematic,iar la aplicarea
verificarii ponderii coificientilor cu ajutorul cazului particular al criteriului Student,
am eliminat 3 coificienti: t4, t6, t7 care nu au semnificatie in model. Deoarece
criteriul are o probabilitate de 5% a erorii, este nevoie de o verificare a faptului ca n-
am nimerit cu calculele in acele 5%, in rezultat am efectuat verificarea
adecvaticitatii dupa Fisher, care a dat un rezultat valabil. Din egalitatea

2
S ad
F= 2 =0 .620<1
S {y } , putem observam ca criteriul este corect si deci omogenitatea
acestor dispersii este adevarata si nu e nevoie de efectuat verificarea.
Executarea aceste lucrari ne-a oferit posibilitatea de a urmări planificarea
experimentului, si deducerea din acesta a modelului matematic cu minim de experiențe
facute, aceasta permițînd de a face cu minim de cheltuieli materiale si de timp. În cazul
necorespunderii datelor finale trebuie sa efectuăm cercetarea asupra erorilor efectuate
sau introduse la planificarea experimentului in baza metodologieii speciale.