UNIVERSITATEA BABEȘ BOLYAI CLUJ NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

FIZIOLOGIE

CELULELE GLIALE
 Celulele gliale mai poartă și denumirea de celule nevroglice și au rolul de susținere a
neuronilor, de hrănire a acestora și de transmitere a influxului nervos.

Aceste celule sunt capabile de diviziune, în timp ce neuronul nu este, iar din punct de vedere al
numărului, acestea se găsesc în organismul uman în raport de 10/1 față de neuroni.

Figura 1. Celula glială

Creierul uman conține aproximativ 84 de miliarde de celule gliale și 86 de miliarde de

neuroni, în cortexul cerebral se găsesc 68 de miliarde de celule gliale și aproximativ 17 miliarde
de neuroni, iar în cerebel se găsesc 16 miliarde de celule gliale și 69 de miliarde de neuroni.

Celulele gliale pot fii împărțite în microgli și macrogli. Macrogliile pot fii de mai multe
tipuri: astrocite, oligodendroglii, celule Schwann, celule ependimare, celule gliale radiale, celule
satelit și celule gliale enterice.

Figura 2. Tipuri de celule

 Astrocitele sunt celule în formă de stea care controlează mediul chimic din jurul
neuronilor. Sunt cele mai mari dintre nevroglii, au numeroase prelungiri și un nucleu situat
central. Astrocitele se împart în doua categorii: astrocite protoplasmatice(se găsesc în substanța
cenușie) și astrocite fibroase(în substanta albă). Funcția principală a astrocitelor este de a furniza
celulelor nervoase energia de care au nevoie pentru a putea funcționa, comunicând una cu
cealaltă prin redirecționarea cu raportul în oxigen și în glucoză. De asemenea, acestea au rol în
suport pentru neuroni, izolator termic și reglarea transmiterii impulsurilor spre creier, suport
metabolic, reglarea concentrației ionilor în spațiul extracelular, realizarea barierei
hematoencefalice, menținerea homeostazei locale și repararea sistemului nervos și cicatrizare(în
cazul unei leziuni cerebrale, celulele gliale reumplu spațiul ocupat de neuron, formând cicatricea
glială).

Figura 3 Astrocită

Oligodendrogliile sunt celule mai mici decât astrocitele și au prelungiri mai

numeroase și mai scurte decât acestea, dar care nu vin în contact direct cu capilarele, între ele
interpunându-se prelungirile lamelare ale astrocitelor. Oligodendrogliile sunt prezente atât în
substanța albă cât și în substanța cenușie și au rolul de a sintetiza mielina din teaca de mielină a
fibrelor nervoase centrale.

Figura 4. Oligodendroglii
 Microgliile reprezintă un ansamblu de celule microgliale, care compun 5% din sistemul
nervos central. Sunt situate predominant în substanța cenușie, ca satelit al neuronilor și al vaselor
sangvine, iar în substanța albă este situată ca satelit prefibrilar. Corpul microgliilor este mic, dens
și alungit. Nucleul prezintă o cromatină foarte condensată și prelungirile sunt scurte, dar cu
aspect sinuos. Funcția acestor celule este de a deplasa și de a fagocita celule nervoase degenerate
sau fibre nervoase dezafectate.

Figura 5. Microglii

Celulele ependimare căptușesc canalul ependimar al măduvei spinării și plexurile

coroidale(intervin în formarea lichidului cefalorahidian). Prelungiriile lor se unesc cu cele ale
astrocitelor, rezultând membrana limitantă internă. Rolul acestora este transportul și secreția.

Celulele Schwann sunt formațiuni de celule gliale, care au rol în secreția mielinei, astfel
formând teaca Schwann. Între două celule se află ștrangulațiile Ranvier. Celulele Schwann sunt
irepetabile, odată ce procesul de demielinizare parțială sau totală a unui nerv, nu mai poate fi
refăcut de celulele Schwann.

Figura 6. Celula Schwann

 BIBLIOGRAFIE

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83_glial%C4%83

2. http://www.descopera.org/tipuri-de-neuroni-si-celule-gliale/