UNITATEA DE ÎNVĂȚARE 16

ADĂPOSTURI PENTRU ANIMALE – Adăposturi pen-

tru taurine (II) – Adăposturi pentru vaci cu lapte cu în-
treţinere în stabulaţie fixă

Cuvinte cheie: adăposturi pentru animale, adăposturi pentru vaci cu lapte,

stabulaţie fixă

Rezumat: În această unitate de învățare sunt prezentate cunoștințele nece-

sare inginerilor zootehniști privind principalele soluții constructive
folosite pentru întreținerea vacilor cu lapte în stabulație fixă.

Durata medie de parcurgere a unității de studiu este de 2 ore

5.1.3. Soluţii constructive pentru adăposturile de taurine

5.1.3.1. Adăposturi pentru vaci de lapte

Vacile de lapte pot fi întreţinute în stabulaţie fixă (legată) sau în stabula-

ţie liberă (dezlegată).

5.1.3.1.1. Adăposturi pentru întreţinerea în stabulaţie fixă a vacilor

de lapte

Întreţinerea legată din adăposturile tradiţionale constă în dispunerea

vacilor pe un rând sau pe două rânduri, cu aşezare crupă la crupă, de stan-
duri lungi sau mijlocii. Pardoselile standurilor se realizează, de obicei, din du-
lapi de lemn de esenţă tare şi se folosesc paiele ca aşternut. În spatele ani-
malelor se prevăd rigole pentru urină şi alei de serviciu. Ieslele se dispun lipi-
te de perete, situaţie în care pentru administrarea furajelor trebuie să se intre
printre vaci, sau la o distanţă de circa 1,00 m de acesta, creându-se astfel
alei de furajare pe care se poate circula cu roaba sau cu tomberonul.
Aceste tipuri de adăposturi oferă un confort ridicat pentru animale, dar
prezintă şi unele dezavantaje, prezentate în paragraful 5.1.2, care fac să se
renunţe la utilizarea lor în fermele moderne.
În prezent, întreţinerea legată a vacilor de lapte, se face în adăposturi
prevăzute cu două rânduri de standuri scurte, cu dispunerea cap la cap a
animalelor şi în care sunt mecanizate principalele procese de muncă: furaja-
rea, evacuarea dejecţiilor şi mulsul (figura 5.3). Frecvent, se întâlnesc şi

91
adăposturi cu vacile dispuse pe 4 rânduri şi, mai rar, hale cu 6, 8, … rânduri
de animale.
În aceste adăposturi, pentru a se putea bloca animalele, sunt prevăzute
cadre metalice realizate din ţeavă, formate din stâlpi de 1,60 … 1,80 m înăl-
ţime şi bare orizontale fixate la partea superioară a stâlpilor. Distanţa dintre
stâlpi este egală cu lăţimea standului pentru două animale. Cadrele se fixea-
ză în pardoseala standului, la circa 10 cm de iesle şi servesc drept suport
pentru conductele de lapte şi de vid ale instalaţiei de muls. Pe stâlpii cadrului
se fixează adăpătorile şi separatorii de stand.
Blocarea animalelor la iesle se face, de obicei, folosindu-se sistemul de
legare Grabner, care constă dintr-un lanţ vertical (fixat de un inel montat în
pardoseală, la partea inferioară şi de un cârlig sudat de bara orizontală, la
partea superioară) şi un colier care se trece pe după gâtul vaci şi care culi-
sează pe lanţ cu ajutorul a două inele. Se mai întâlnesc şi sisteme de blocare
cu ajutorul jugurilor, formate din două bare verticale care încadrează gâtul
sau cu lanţuri orizontale care culisează pe stâlpii cadrului.
Dimensiunile standului se calculează conform celor expuse în paragra-
ful 5.1.2, fiind corelate cu elementele biometrice ale vacilor (tabelul 5.2). Pen-
tru rasele uzuale, standul pentru un animal are o lungime de 1,60 … 1,75 m şi o
lăţime de 1,05 … 1,20 m.
Având în vedere valoarea animalelor cazate şi faptul că ele sunt obliga-
te să-şi petreacă majoritatea timpului pe stand, trebuie acordată o atenţie
deosebită pardoselii acestuia. Astfel trebuie aleasă o soluţie de pardoseală
caldă, nealunecoasă şi elastică. Cele mai bune pardoseli, care satisfac toate
cele trei cerinţe, sunt cele prevăzute cu covoare din cauciuc sau din mase
plastice. Pardoselile confecţionate din beton de granulit sau de zgură sunt
cele mai uşor de realizat şi corespund, în mare măsură, cerinţelor de mai
sus. Pardoseala trebuie să aibă pante de 1% spre zona de depunere a de-
jecţiilor. Pe treimea posterioară a standului panta poate fi mărită până la ma-
xim 2%.
Pentru a se împiedeca aşezarea oblică a animalelor, standurile sunt
prevăzute cu separatori realizaţi din ţeavă, care se dispun din două în două
vaci. Aceşti separatori au înălţimea de circa 90 cm şi lungimea de circa 80
cm.
Ieslea se execută, de obicei, din beton armat şi poate să aibă forme şi
dimensiuni diverse, dictate de: sistemul de distribuire a furajelor, tipul de furaj
administrat (siloz, fân şi masă verde tocate sau nu etc.), lăţimea adăpostului
etc. Uzual, lăţimea ieslei este de 0,80 … 1,00 m. Indiferent de tipul de iesle
folosit, acestea trebuie să satisfacă următoarele condiţii:
 fundul ieslei trebuie să se găsească cu 5 … 10 cm mai sus decât ni-
velul standului, pentru a nu obliga vaca să îngenuncheze pentru a consuma
toate furajele;
 unghiurile dintre fundul ieslei şi pereţii acesteia se rotunjesc, pentru a
nu rămâne furaje care se pot degrada. De asemenea, trebuie rotunjite şi mu-
chiile de la partea superioară a peretelui ieslei dinspre animal, pentru a pre-
veni apariţia leziunilor la gât;
 toate suprafeţele interioare ale ieslei trebuie să fie netede, cele ru-
goase pot cauza rănirea limbii şi a botului. Aceste suprafeţe interioare, având
în vedere aciditatea furajelor, trebuie să fie sclivisite cu mortare preparate cu
92
cimenturi rezistente la acizi sau trebuie căptuşite cu plăci din gresie ceramică
glazurată. Sclivisirea cu mortar de ciment obişnuit, care nu este rezistent la
acizi, duce la degradarea, în timp scurt, a ieslei;
 având în vedere că la legarea scurtă vacile sunt obligate să se culce
cu capul deasupra ieslei, înălţimea peretelui ieslei dinspre animal nu trebuie
să depăşească 30 cm;
 pentru a oferi un suport comod pentru gât, se recomandă ca la par-
tea superioară a acestui perete să se monteze o bordură, cu muchiile superi-
oare rotunjite, realizată din rigle de lemn de esenţă tare. Este interzisă mon-
tarea la partea superioară a peretelui ieslei dinspre animal a conductei de
alimentare cu apă, deoarece aceasta reprezintă un suport rece pentru gât.
Distribuirea furajelor se face mecanizat, de obicei, cu ajutorul remorcilor
obişnuite sau a celor tehnologice. Pentru circulaţia tractoarelor cu remorci, în
adăposturi se prevăd alei de furajare, late de 2,20 … 2,40 m, iar în pereţii
frontali se dispun uşi glisante, de circa 3,00 x 3,00 m. Pentru aleile de furaja-
re se foloseşte tipul de pardoseală carosabilă. Şi în cazul întreţinerii legate,
se poate reduce lăţimea adăpostului prin folosirea aleii de furajare ca loc de
depunere a furajelor, renunţându-se la ieslele clasice, sau se poate face fura-
jarea cu iesle mecanice, soluţii care vor fi descrise mai pe larg în paragraful
5.1.3.1.2.
Pentru administrarea apei, se foloseşte, de obicei, sistemul de adăpare
cu nivel constant, care s-a dovedit a fi cel mai ieftin, mai uşor de realizat şi cu
cea mai mare fiabilitate dintre sistemele existente. Adăparea se face din cu-
pe montate deasupra ieslei, pe stâlpii cadrului de legare al vacilor. Se preve-
de o cupă la două vaci. Alimentarea adăpătorilor se face de la un vas de ni-
vel constant, montat la capătul unui rând de standuri, prin intermediul unei
conducte plasate pe pardoseală, lângă iesle.
În spatele animalelor sunt dispuse canalele sau rigolele pentru colecta-
rea şi evacuarea dejecţiilor şi aleile de serviciu. Evacuarea dejecţiilor se
poate face hidraulic, în canale acoperite cu grătar, sau mecanic, cu racleţi
batanţi, în rigole deschise.
În cazul evacuării hidraulice, lăţimea canalelor este de 70 … 80 cm, iar
grătarele sunt dispuse, de obicei, mai jos decât standul cu 15 … 20 cm. Gră-
tarele se realizează din beton armat, lemn de esenţă tare sau din profile din
oţel, având intervalele dintre rigle de 4 … 4,5 cm. La evacuarea hidraulică nu
poate fi folosit aşternutul, pentru a se preveni colmatarea canalelor. Aleile de
serviciu sunt prevăzute la nivelul grătarelor şi au o pardoseală din beton sim-
plu, sclivisit şi rolat. Având în vedere că pentru circulaţia animalelor sunt folo-
site şi grătarele, lăţimea aleilor de serviciu poate fi de numai 40 … 60 cm.
Rigolele deschise, în care se montează instalaţia cu racleţi batanţi, au
lăţimea de 40 … 45 cm şi adâncimea de 15 … 20 cm. Utilizarea acestui sis-
tem permite folosirea aşternutului la standuri. În acest caz, aleile de serviciu
se plasează la acelaşi nivel cu standurile şi trebuie să aibă o lăţime de cel
puţin 1,00 m. Dispunerea instalaţiei cu racleţi batanţi în canale acoperite cu
grătare şi plasarea aleilor de serviciu la nivelul grătarelor, conduce la scăde-
rea lăţimii adăpostului cu circa 0,50 ... 0,70 m.
De o parte şi de alta a adăposturilor pentru vaci cu lapte întreţinute în
stabulaţie fixă, este obligatoriu să se prevadă padocuri betonate, în care se
asigură o suprafaţă de 7 … 10 m2 pentru fiecare animal. Padocurile pot fi
93
prevăzute cu umbrare şi cu iesle pentru furajare în exterior. Pentru ieşirea la
padoc, în pereţii longitudinali se amplasează, pentru circa 25 de animale, câ-
te o uşă lată de 2,00 m. Având în vedere că vacile în călduri au tendinţa de a
le încăleca pe cele din faţă, pentru a nu se produce accidente la ieşirea din
grajd, trebuie ca aceste uşi să aibă o înălţime de circa 2,60 m.
Deoarece la acest sistem de întreţinere mulsul are loc în adăpost, la un
capăt al acestuia trebuie să se prevadă încăperi pentru igienizarea şi păstra-
rea aparatelor de muls şi pentru pompa de vacuum.

7
6 1 2 3 4 5

6.00
2.40
2.40

1.00 40 1.70 80 2.40 80 1.70 40 1.00

SECŢIUNE ORIZONTALĂ

1.00 40 1.70 80 2.40 80 1.70 40 1.00

6 2
7
1 3 4 5

10.50

SECŢIUNE TRANSVERSALĂ

Fig. 5.3 – Adăpost pentru vaci cu lapte, cu întreţinere legată:

1 – alee de furajare carosabilă; 2 – iesle din beton armat; 3 – stand, cu pardoseală
caldă; 4 – rigolă pentru evacuarea dejecţiilor cu racleţi batanţi; 5 – alee de serviciu;
6 – cupă de adăpare, cu nivel constant; 7 – separatori de stand, din ţeavă.

În figura 5.3 este redat modul în care poate fi organizat un adăpost de

vaci de lapte, cu întreţinere legată. În acest adăpost furajarea se face cu re-
morca tehnologică, care circulă pe aleea de furajare centrală, iar evacuarea
dejecţiilor, cu racleţi batanţi montaţi în rigole deschise. Pentru un asemenea
adăpost este nevoie de o deschidere (distanţa dintre axele celor doi pereţi
longitudinali) de circa 10,50 m. Pe o travee (distanţa dintre axele transversale
a doi stâlpi) de 6,00 m pot fi cazate, pe două rânduri, 10 animale, fiecărei
vaci revenind-i o lăţime de stand de 1,20 m.

94
 În figura 5.4 este prezentată o altă soluţie de întreţinere a vacilor cu lap-
te în stabulaţie fixă, respectiv aceea în care zona de odihnă, care coincide cu
cea de furajare, este organizată sub forma unor standuri – boxă (cuşete în
care vacile pot fi blocate).

5
7

2 1 3 4 3 1 2

6.00
1.20
1.20

2.00 1.90 80 2.30 80 1.90 2.00

SECŢIUNE ORIZONTALĂ

2.00 1.90 80 2.30 80 1.90 2.00

7a 7b
5
4
6 1 2

12.00

SECŢIUNE TRANSVERSALĂ

Fig. 5.4 – Adăpost pentru vaci cu lapte, cu întreţinere în standuri

boxă (cuşete blocante): 1 – standuri boxă, 1,20 * 1,90 m; 2 – zonă de mişcare, cu
pardoseală din grătare de beton armat; 3 – iesle din beton armat; 4 – alee de furajare carosa-
bilă; 5 – adăpătoare cu nivel constant; 6 – grilaj din ţeavă pentru compartimentarea boxelor; 7
– dispozitiv pentru blocarea vacii în boxă (7a – poziţia în care animalul este liber să părăsească
boxa; 7b – poziţia în care animalul este blocat)

Distribuirea furajelor se face de pe o alee de furajare centrală în ieslele

din beton armat. La limita dintre iesle şi standuri se prevede un grilaj care
permite accesul vacilor la iesle numai în timpul furajării, pentru a se limita
murdărirea standului cu dejecţii.
Standurile – boxă sunt prevăzute cu nişte bare opritoare de fesă care
sunt fixate articulat de separatorii de stand. Aceste bare pot avea două pozi-
ţii: ridicate, permiţându-se animalelor să părăsească standul şi coborâte, si-
tuaţie în care animalele pot intra în standul – boxă, dar nu pot să o părăseas-
că.
Între standuri şi perete se găseşte spaţiul de mişcare, prevăzut cu pardo-
seală din grătare din beton armat în cazul evacuării hidraulice a dejecţiilor, sau
din beton simplu, la evacuare mecanică.
95
Întrebări:

1. Ce dimensiuni au şi cum se realizează standurile din adăposturile pentru

întreţinerea legată a vacilor cu lapte?
2. Cum se realizează ieslea şi sistemul de blocare la iesle?
3. Cum se face furajarea, adăparea şi evacuarea dejecţiilor?
4. Studiaţi figura 5.3 şi explicaţi cum este organizat adăpostul pentru vaci cu
lapte, cu întreţinere legată.
5. Studiaţi figura 5.4 şi explicaţi cum este organizat adăpostul pentru vaci cu
lapte, cu întreţinere în standuri boxă (cuşete blocante).

96