Lecţia 11

TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII GĂINILOR

DE REPRODUCŢIE RASE GRELE

Cuvinte cheie: Robro 2000, Minirobro, generator de aer cald,

eleveuză, ţarc demaraj, termoreglare fizică, aport de aer, curenţi de
aer, durata luminii, intensitatea luminii, skip a day, bateria BRRG-2,
transfer tineret, cuibar de ouat, celulă de ouat, ciugulirea penelor,
picaj, canibalism, transportor cu noduri, transportor spiromatic, lanţ
transportor, cântăriri de control, procent de ouat, ouă incubabile,
fertilitate ouă, procent de ecloziune.

11.1. CREŞTEREA TINERETULUI DE REPRODUCŢIE

DIN RASELE GRELE

Tineretul de reproducţie din rasele grele se creşte pe aşternut

permanent sau pe aşternut permanent şi stinghii, care ocupă până la
1/3 din suprafaţa halei.
Materialul biologic este reprezentat de părinţii hibrizilor de carne
(broileri) Robro 69, Robro 70, Minirobro, Robro 2.000, respectiv
puicuţe de rasă Plymouth Rock alb şi cocoşei de rasă Cornish alb
sau galben.
Durata de creştere: 20 sau 22 săpt. (+ 4 sau 2 săpt. pauză între
serii); un ciclu de producţie cuprinde prin urmare 24 săptămâni.
Tipul de hală şi tipul de fermă corespund celor menţionate la
tineretul de reproducţie din rasele uşoare; orice construcţie corect
termoizolată, cu pardoseală din beton şi cu posibilităţi de ventilaţie şi
iluminare artificială se poate adapta însă pentru această categorie.

185
 Perioada de creştere (în hala de tineret) se împarte în două
faze:
FAZA 1-2 SĂPT.

Se caracterizează prin creşterea puilor, separaţi pe sexe, în

ţarcuri, sub eleveuze.
Pregătirea halei pentru populare
Înainte de popularea cu pui de o zi, hala trebuie să fie
pregătită corespunzător. Pregătirile încep cu 2 zile înainte de
populare şi constă în:
 montarea ţarcului din PFL (cu o înălţime de 50-60 cm), la o
distanţă de 50-80 cm de marginea eleveuzei;
 introducerea hrănitorilor tip tăviţă şi a adăpătoarelor vacuumatice
(dispuse alternativ între marginea eleveuzei şi marginea ţarcului),
într-un număr care să permită asigurarea pentru fiecare pui a unui
front de furajare şi respectiv de adăpare de cca 2 cm;
 coborârea eleveuzei la 40 cm distanţă de suprafaţa aşternutului;
eleveuza are rezistenţe de încălzire (de 2000 w.) şi un bec de 100 w,
integrate în circuite separate. Eleveuza posedă un termostat pentru
reglarea temperaturii (capsulă termostatică şi un microcontactor,
montat în circuitul rezistenţelor). Pentru controlul temperaturii, pe
peretele interior al ţarcului, la nivelul puilor, se fixează un
termometru;
 pornirea instalaţiilor de încălzire (generatorul de aer cald şi
eleveuzele) cu 12-24 ore înainte de popularea halei, timp necesar
pentru ca în hală să se atingă 22-24oC, iar sub eleveuză 32oC;
 umplerea adăpătoarelor vacuumatice cu apă, în care s-au
dizolvat premixuri cu vitamine, cu 3-6 ore înainte de populare;
nutreţul combinat se va introduce în tăviţele de furajare numai după
introducerea puilor în ţarc.
Popularea cu pui de o zi
Imediat după ecloziune, puii se introduc în cutiile de transport
(câte 75 vara şi câte 100 iarna), în care temperatura nu trebuie să
scadă sub 30oC în timpul păstrării şi al transportului.

186
 Hala, cu suprafaţa utilă de 1100 m2 (exclusiv aleea de
serviciu) se populează cu un efectiv total de 7920 pui de o zi,
revenind 7,2 capete/m2. Din acest efectiv, 1320 pui sunt cocoşei,
care se introduc în 4 compartimente dispuse alăturat într-una din
semihale. Restul de pui (6600 puicuţe) se introduc în celelalte 12
compartimente ale halei, revenind cca 550 capete/compartiment. În
acest fel, cocoşeii beneficiază de un spaţiu suplimentat cu 66% faţă
de puicuţe.
Asigurarea şi controlul microclimatului
Temperatura
În ghidul tehnologic (Tehnologia de creştere a găinilor de
reproducţie rase grele) elaborat în 1990 de specialiştii de la Centrala
pentru Producţia Avicolă, se recomandă regimul termic redat în
tabelul 11.1.
Dacă hala este bine izolată termic, aceste temperaturi se pot
asigura prin utilizarea corectă a eleveuzelor, care presupune:
- asigurarea orizontalităţii perfecte a clopotelor eleveuzelor;
- reglarea periodică a termostatelor eleveuzelor, pentru asigurarea
temperaturii corespunzătoare fiecărei vârste;
- ridicarea treptată a înălţimii eleveuzei, care permite nu numai
reducerea temperaturii, ci şi creşterea suprafeţei încălzite de
eleveuză.
În plus, ţarcul trebuie să fie lărgit treptat, iar sistemul de
ventilaţie să fie folosit astfel încât să permită nu numai aportul
corespunzător de aer proaspăt, ci şi menţinerea temperaturii.
Umiditatea
În perioada de ţarc trebuie să se evite asocierea temperaturii
ridicate cu umiditate prea mare; o umiditate de 50-60% este ideală
pentru faza de demaraj (primele 4-5 săpt. de viaţă, în care se
utilizează eleveuza); ulterior, umiditatea se poate ridica la 70%.
Aportul de aer proaspăt
Un aport de 5 m3 aer/oră/kg. greutate vie reprezintă necesarul
real al puilor, la orice vârstă şi în orice sezon. Numai în situaţii
excepţionale se poate reduce volumul de aer până la limita critică de
0,7 m3/oră/kg.
187
 Vara se recomandă evacuarea forţată a aerului şi admisia
liberă. Iarna, ar fi de preferat, pentru evitarea curenţilor de aer rece,
admisia forţată şi evacuarea liberă.
Curenţii de aer sunt dăunători când puii sunt mici, iar
temperatura ambiantă este redusă, dar devin favorabili când
temperatura din hală creşte excesiv, pentru că permit evaporarea
apei şi pierderile de căldură (termoreglare fizică), astfel că puii îşi
conservă starea de sănătate şi nu este afectată conversiunea hranei.
Curenţii de aer
În tabelul 11.2. sunt cuprinse recomandările din ghidul
tehnologic menţionat anterior, privitoare la viteza curenţilor de aer:

Tabelul 11.1. Regimul termic pentru tineretul de reproducţie rase grele,

crescut pe aşternut permanent

Temperatura (oC)
Vârsta păsărilor (săpt)
sub eleveuză în restul halei
1 32-31 24-23
2 30 22
3 27 21
4 25 20
5 23 20
6 21 19
7 19 18
8-9 18 17
10-12 17 17
13-15 16 16
16-20 15 15

Tabelul 11.2. Viteza curenţilor de aer

în halele pentru tineret de reproducţie rase grele

Vârsta păsărilor Temperatura ambiantă
o
(săpt) sub 10 C 10-20oC 20-30oC
1-3 lipsă curenţi lipsă curenţi 0,05-0,1
3-8 lipsă curenţi 0,05-0,1 0,1-0,2
8-20 0,05-0,1 0,1-0,2 0,2-0,5

Durata şi intensitatea luminii

Un start corect al puilor necesită asigurarea în perioada de
ţarc a unei lumini de durată mare şi intensitate ridicată. Un flux

188
luminos de 40 lucşi (echivalent cu cca 10 w/m 2) favorizează
reperarea hrănitorilor şi adăpătorilor. Durata mare de iluminat
permite consumul de furaje la discreţie, care este necesar până la
vârsta de 6-8 săpt.
Tehnologii care se ocupă de această categorie de păsări pot
alege unul din următoarele programe de iluminat:
Varianta A (figura 11.1.):
- săptămâna 1: 22ore lumină/zi;
- săptămâna 2: 18 ore lumină/zi;
- săptămâna 3: 14 ore lumină/zi;
- săptămâna 4: 10 ore lumină/zi;
- săptămânile 5-20: constant, 6 ore lumină/zi.
Varianta B (figura 11.2.):
- zilele 1-2: 24 ore lumină/zi;
- zilele 3-18: durata luminii scade zilnic cu câte o oră;
- zilele 19-140: constant, 8 ore lumină/zi.
Varianta A asigură, pe întreaga perioadă de creştere, 1120
ore lumină, iar varianta B asigură 1272 ore.
Furajarea puilor
În perioada de ţarc, furajul se administrează în tăviţe speciale
din material plastic (recomandabil de culoare roşie, mai bine
percepută de către puii mici), sau din tablă, ori chiar pe cofraje de
carton (cele folosite pentru recoltarea ouălor).
Tăviţele de furajare nu se dispun sub eleveuză, ci în afara
marginilor ei şi se umplu, de fiecare dată, numai cu cantitatea de
furaje pe care puii o pot consuma în cel mult 2 ore; furajul
neconsumat în acest interval de timp este înlocuit cu furaj proaspăt.
Evitându-se astfel oxidarea şi alterarea furajului, puii vor fi sănătoşi ,
cu bune performanţe de creştere.
Reţeta de furaj combinat consumată în această fază se
numeşte reţetă starter şi trebuie să conţină 21% PB şi 2800 kcal.
EM. Se administrează sub formă de făină, la discreţie.
Adăparea puilor
Apa este primul nutrient care trebuie să fie asigurat puilor.
Timp de 2-3 ore după introducerea în ţarcuri, puii trebuie să consume
189
numai apă. Apa trebuie să fie proaspătă şi curată. Ca să nu fie prea
rece, adăpătoarele se umplu cu apă înainte de populare, cu câteva
ore.
Este foarte important ca puii să fie învăţaţi să bea apă, prin
introducerea ciocului în apa din adăpători. Este necesar şi suficient
ca, în fiecare ţarc, câţiva pui să fie învăţaţi să se adape, pentru că în
scurt timp, ceilalţi îi vor imita. Numai după ce puii au consumat
destulă apă şi sunt protejaţi împotriva deshidratării, se distribuie şi
furajul combinat în tăviţele de furajare.

Figura 11.1. Program de iluminat pentru tineret de reproducţie rase grele

(varianta A)

Controlul confortului şi a stării de sănătate a puilor

Distribuţia puilor pe suprafaţa ţarcului (figura 11.3.) este un
indiciu foarte sugestiv despre condiţiile de confort. Dacă puii sunt
uniform distribuiţi în ţarc, consumă apă şi furaj în linişte şi chiar
''zburdă'' pe suprafaţa aşternutului, condiţiile sunt optime.
Îngrămădirea puilor sub eleveuză sugerează că temperatura este
sub nivelul optim, iar piuitul ''plângăreţ'' al puilor avertizează că le
este prea frig. Retragerea puilor pe lângă marginile ţarcului indică
190
depăşirea temperaturii de confort, iar staţionarea într-o anumită zonă
a ţarcului este un semn că în hală sunt curenţi de aer rece.
Starea de sănătate a puilor este evidenţiată de comportamentul la
furajare şi adăpare, dar şi de procentul de mortalităţi. Un lot de pui
sănătoşi nu are pierderi mai mari de 1% în perioada de creştere în
ţarc.

Figura 11.2. Program de iluminat pentru tineret de reproducţie rase grele

(varianta B)

FAZA 2-20 SĂPT.

În această fază, după desfiinţarea ţarcurilor, puii ocupă toată

suprafaţa compartimentelor, la o densitate de 5-6 pui/m 2 şi
beneficiază de 10 cm front de furajare şi de cca 2,5 cm front de
adăpare.

191
 Figura 11.3. Distribuţia puilor în ţarc reflectă confortul sau disconfortul lor

Utilajele de compartiment sunt: eleveuzele (care se mai

folosesc până la 4-5 săptămâni), hrănitoarele tronconice şi
adăpătoarele gravimetrice. Înălţimea de suspendare a eleveuzelor
creşte în continuare, pentru reducerea temperaturii la nivelul puilor.
Hrănitoarele şi adăpătoarele se ridică treptat pentru a permite
accesul confortabil la furaje şi apă; ele sunt reglate corect dacă
marginea lor inferioară se găseşte la nivelul spinării păsărilor,
indiferent de vârsta acestora.
Asigurarea şi controlul microclimatului
În această fază se urmăreşte scăderea treptată a temperaturii
asigurate la nivelul puilor şi în restul halei, până la egalizarea acestor
temperaturi la un nivel de 18-19 oC, când nu mai sunt necesare
eleveuzele. Temperatura cuprinsă între 15 şi 20 oC şi umiditatea de
70% definesc starea de confort a puilor în această fază de creştere.
Aportul de aer se asigură în continuare la nivelul de 5 m 3
aer/oră/kg. greutate vie, iar viteza curenţilor de aer poate creşte până
la 0,2 m/sec. şi chiar la 0,5 m/sec pe vreme de caniculă.
Dacă greutatea corporală a puilor corespunde standardului, se
urmează întocmai programul de iluminat; numai dacă puii sunt
subponderali se temporizează scăderea duratei iluminatului, pentru a
favoriza consumul mai ridicat de furaje, necesar unei creşteri mai
bune.
Furajarea tineretului
192
 Administrarea reţetei starter continuă până la 8 săptămâni,
dacă tineretul nu a devenit între timp supraponderal. Raţiile zilnice şi
momentul trecerii de la o reţetă de furaj combinat la următoarea, se
stabilesc în funcţie de rezultatele cântăririlor de sondaj. Ele se
efectuează bilunar, pe 2-5% din efectivul fiecărui compartiment.
Dacă tineretul este subponderal la vârstele de 8 sau 14 săptămâni,
se întârzie trecerea la reţeta următoare.
Încă de la 3-4 săpt, se administrează furajele sub control,
distribuindu-se maximum 40-50 g furaje/zi. Din săptămâna a 5-a
începe obligatoriu furajarea restricţionată, preferându-se varianta
''skip a day''. Aceasta constă în alternarea unei zile de post cu o zi de
furajare; în ziua de furajare păsările primesc 70% din raţia cuvenită
pentru două zile, cantitate suficient de mare pentru ca toate păsările
să poată consuma furaj.
Metoda dă rezultate bune (loturi uniforme de reproducători,
din care 90-95% au greutatea cuprinsă între media lotului şi o
deviaţie standard în plus şi respectiv în minus), dacă frontul de
furajare este corect asigurat (10 cm/cap.) şi dacă se realizează
simultaneitatea furajării lotului (umplerea tuturor hrănitorilor
tronconice sau a jgheaburilor de furajare în 10-15 minute).
La vârsta de 8 săptămâni, cocoşeii trebuie să aibă greutatea
de 1200 g, iar puicuţele de 970 g, greutăţi realizate prin consumul a
3514 g şi respectiv 2828 g furaj combinat.
Până la 13 săptămâni se administrează reţeta de creştere
pentru tineret reproducţie rase grele, cu 19% PB şi 2800 kcal. Din
această reţetă, cocoşeii mai consumă 3280 g, iar puicuţele 2618 g,
ca să ajungă la greutăţile de 2100 g şi respectiv 1410 g.
Până la începerea ouatului se distribuie reţeta de pregătire
pentru ouat, sau de aşteptare, cu numai 16% PB şi 2850 kcal, care
nu este permis să conţină coccidiostatice uzuale (Sulfacoccidin,
Sulfaveridin), care afectează dezvoltarea gonadelor.
Până la vârsta de 26 săptămâni, când tineretul trece scriptic în
categoria de adulte (pentru că produce deja ouă bune de incubaţie),
masculii mai consumă 12747 g furaje, iar femelele, 9688 g. La

193
această vârstă, greutăţile standard, compatibile cu o bună condiţie
de reproducţie sunt 3530 g la cocoşei şi 2480 g la puicuţe.
Consumul total de furaje, pe întreaga perioadă de creştere
este de 19541 g la cocoşei şi de 15134 g la puicuţe. Din aceste
consumuri totale, în perioada de cazare în hala de tineret, un cocoşel
consumă 12607 g, iar o puicuţă, 9744g.
Adăparea tineretului
În această fază de creştere, tineretul utilizează adăpătoarele
gravimetrice, dispuse alternativ cu rândurile de hrănitori tronconice
(un rând de adăpători, două rânduri de hrănitori).
Adăpătoarele se spală zilnic, iar lunar se recoltează probe de
apă pentru examen chimic şi bacteriologic.
Cantitatea de apă consumată creşte de la 40-70 ml/cap/zi în
perioada de ţarc până la 200-250 ml/cap/zi în ultima săptămână de
creştere, chiar şi mai mult, dacă temperatura din hală creşte excesiv.
Vaccinări şi tratamente
Protocolul sanitar-veterinar prevede pentru această categorie
de producţie o vaccinare anti-Marek (efectuată în staţia de incubaţie),
4 vaccinări antipseudopestoase (la vârstele de 9, 23, 40 şi 110 zile)
şi două vaccinări antidifterovariolice (la vârstele de 70 şi 126 zile).
În principiu, fiecare vaccinare este precedată de 3 zile
tratament antistres, cu premixuri vitaminice.
Cele mai importante tratamente antistres se efectuează în
primele 5 zile de creştere şi în ultimele 5 zile înainte de transferul
tineretului în hala de adulte.
Dacă se asigură condiţii corespunzătoare de confort şi se iau
toate măsurile pentru prevenirea şi combaterea bolilor, mortalitatea
nu depăşeşte la această categorie 6%. Cu 2% erori de sexare (la
ambele sexe) şi cu 6% reforme la puicuţe şi cel puţin 40% la cocoşei,
ieşirile din efectiv se ridică la 14% la puicuţe şi la cca 48% la cocoşei.

11.2. EXPLOATAREA GĂINILOR ADULTE

194
 DE REPRODUCŢIE DIN RASELE GRELE

Sistemul ideal pentru această categorie este întreţinerea la

sol, pe aşternut permanent şi stinghii, care pot acoperi 50-60% din
suprafaţa utilă a halei. Sistemul cel mai frecvent utilizat în producţie
este însă întreţinerea pe aşternut permanent.
Au existat încercări de exploatare a găinilor adulte de
reproducţie rase grele în baterii. În Staţiunea Didactică a USAMVB
Timişoara s-a experimentat o baterie (BRRG-2 = baterie pentru
reproducţie rase grele, pe două nivele, cu cuşti de familie), executată
de ''Tehnometal'' Timişoara, după un proiect efectuat în colaborare
cu colectivul disciplinei Tehnologia creşterii păsărilor.
Materialul biologic este reprezentat de părinţii puilor de carne,
respectiv cocoşi Cornish (alb sau galben) şi găini Plymouth Rock alb.
Durata de exploatare se întinde pe 44 săpt., de la vârsta de 20 (22)
săptămâni până la cea de 64 săptămâni. Împreună cu pauza dintre
serii, de 4, respectiv 2 săptămâni, ciclul de producţie cuprinde 48
săptămâni.
Tipurile de hală, adăpost şi fermă sunt aceleaşi ca cele folosite
pentru găinile de reproducţie din rasele uşoare. Este necesară
precizarea că între numărul de hale din sectorul de tineret şi numărul
de hale care alcătuiesc sectorul de adulte există un raport de 1:2
(specific fermelor de găini pentru reproducţie). Acest raport este
valabil pentru situaţia când în ambele sectoare se practică aceeaşi
tehnologie de întreţinere, iar halele de tineret şi adulte au aceeaşi
suprafaţă, încât seria de tineret crescută într-o hală până la vârsta de
20 săptămâni este chiar de mărimea efectivului necesar pentru
popularea, la densitate normală, a unei hale de adulte.

Hala de adulte cuprinde o cameră tampon, pe mijlocul

lungimii, şi două semihale. Semihalele au o alee centrală
corespunzătoare axei longitudinale şi sunt împărţite în câte două sau
patru compartimente (figura 11.4.).
Pregătirea halei pentru populare
195
 Suprafaţa compartimentelor se acoperă, încă înainte de a
doua dezinfecţie a halei, cu un strat de aşternut în grosime de 6-8
cm. După parcurgerea perioadei de vid sanitar (repaus biologic, cca
7-10 zile) se deschid hala şi orificiile de ventilaţie şi se pornesc toate
ventilatoarele, pentru evacuarea, în câteva ore, a vaporilor de formol.
Se verifică şi se completează instalaţia de iluminat; se pune în
funcţiune circuitul de veghe (care asigură lumină difuză, necesară
transferului păsărilor în bune condiţii).
Se coboară hrănitoarele şi adăpătoarele. Se face proba
funcţională a instalaţiei de furajare şi se deschide alimentarea cu
apă, după ce s-a dizolvat Adevit, Stressol (sau alt premix vitaminic)
în bazinul pentru ruperea presiunii sau în distribuitorul de
medicamente, care fac parte din instalaţia de adăpare.
Popularea halei cu tineret de 20 săpt.
Înainte de transfer, tineretul a fost supus tratamentului
antistres, timp de 5 zile. În ziua transferului, tineretul nu se furajează.
Cocoşii şi găinile sunt bonitaţi după: greutate corporală, conformaţie,
caractere de rasă şi sexuale, constituţie şi corectitudinea
aplomburilor, stare de sănătate.
Din cei 1200 cocoşei de o zi şi cele 7400 puicuţe de o zi (cu
care s-a populat hala de referinţă, cu suprafaţa de 1200 m 2), se pot
transfera în hala de adulte cca 600 cocoşi şi cca 6.000 găini.
Distribuiţi în cele 4 sau 8 boxe ale halei de adulte, revin într-o boxă
75-150 de cocoşi şi respectiv 750-1500 de găini.
La transfer trebuie să fie respectate următoarele principii:
 se transferă întâi cocoşii, pentru ca găinile (transferate ulterior, în
aceeaşi zi) să-i găsească ''stăpâni'' pe spaţiu; dacă se procedează
invers, găinile bat şi izolează cocoşii, situaţie care afectează
fertilitatea ouălor;
 în acelaşi compartiment de adulte se transferă cocoşi şi găini
care au crescut împreună (în acelaşi compartiment sau în
compartimente alăturate) în faza de tineret, pentru a se evita
conflictele în colectivitate;
 cocoşii cei mai bine dezvoltaţi dintr-un compartiment se transferă
într-un compartiment de adulte, iar următorii ca dezvoltare, în alt
196
compartiment de adulte, procedându-se la fel şi cu găinile; numai
aşa se obţin loturi omogene de reproducători;
 transferul întregii hale de tineret nu trebuie să dureze mai mult de
8 ore, care este durata zilnică de iluminat în ultima săptămână în
hala de tineret precum şi în prima săptămână de exploatare a
adultelor.
Întreţinerea păsărilor în faza de pregătire pentru ouat
Această fază continuă în hala de adulte până la vârsta de 24
săptămâni, când începe ouatul. Se caracterizează prin continuarea
furajării cu reţeta de pregătire pentru ouat, cu o trecere treptată la
reţeta de ouat, în ultimele 2 săptămâni ale fazei.
În compartimente, densitatea iniţială este de cca 6 capete/m 2,
iar raportul între sexe este de 1 cocoş la 10 găini. Fiecare
compartiment de adulte a fost echipat cu un număr corespunzător de
cuibare (pe două nivele), astfel încât să revină o celulă de ouat la 4,5
găini. Înainte de transferul tineretului se introduce aşternut în cuibare,
iar după transfer se pune câte un ou în fiecare cuibar, pentru a
stimula găinile să ouă în cuibar, nu pe aşternut.
Asigurarea factorilor de microclimat
Temperatura
Temperatura optimă în halele de găini adulte de reproducţie
este cuprinsă între 15 şi 18oC, care se poate asigura, în mod normal,
numai prin căldura biologică degajată de păsări şi de aşternutul
adânc, fără să mai fie necesară utilizarea instalaţiei de încălzire.
Pentru a se evita formarea condensului, pereţii şi tavanul halei
trebuie să fie foarte bine termoizolaţi.
În acest interval de temperatură, păsările beneficiază de cel
mai bun confort termic, încât nu numai că ouă foarte bine, dar şi
valorifică furajul combinat pentru producţia de ouă, într-un raport
optim.

197
 Compartiment

5,5 m
C sau
T boxă

Alee de serviciu Alee de serviciu (1 m)

5,5 m
50 m 3 50 m

Figura 11.4. Secţiune orizontală prin hala de exploatare a găinilor adulte de

reproducţie pe aşternut permanent

Umiditatea
Umiditatea prezintă de asemenea un interval optim, care
trebuie să fie cunoscut (55-75%) şi respectat.
Umiditatea prea scăzută are ca urmare antrenarea de praf din
aşternut, care favorizează afecţiunile oculare şi respiratorii şi poate
conduce la ciugulirea penelor (picaj), cu pericol de degenerare în
canibalism. Umiditatea prea ridicată determină formarea condensului
şi degradarea aşternutului, cu degajări exagerate de amoniac, încât
găinile sunt expuse bolilor respiratorii, iar ouăle recoltate sunt foarte
murdare.
Aportul de aer proaspăt
Un aport de aer de 8 m 3/oră/kg greutate vie pe timp de vară şi
de cel puţin 1,8 m3 pe timp de iarnă este necesar pentru a furniza
oxigenul necesar proceselor metabolice şi pentru a păstra la nivelul
dorit factorii fizici, chimici şi biologici de microclimat.

Viteza curenţilor de aer

198
 Dacă temperatura interioară a halei se încadrează în intervalul
de confort, viteza curenţilor de aer se asigură la nivelul de 0,3-0,5
m/sec, dar dacă temperatura depăşeşte 23,9 oC (temperatură critică
superioară pentru termoreglarea fizică), se recomandă creşterea
vitezei curenţilor de aer la 1 m/sec. la nivelul păsărilor.
Durata şi intensitatea luminii
Lumina este un mijloc foarte eficient de manipulare a
producţiei de ouă la păsări. Prin creşterea treptată a duratei de
iluminat, asociată cu distribuirea reţetei de ouat, se determină
declanşarea ouatului şi înscrierea rapidă pe curba ascendentă de
ouat.
Vancea, I. (1978) recomanda continuarea programului de
iluminat de la tineret (varianta A, menţionată anterior la această
categorie) prin patru creşteri săptămânale de câte două ore şi patru
creşteri săptămânale de câte 15 minute. Acest program (figura 11.5.)
permite atingerea duratei maxime de iluminat (15 ore), la vârsta de
29 săptămâni, dacă prima treaptă de creştere se aplică la 22
săptămâni.
Tehnologia de creştere a găinilor de reproducţie rase grele
(Centrala pentru Producţia Avicolă, 1990), prevede programul de
iluminat recomandat în tabelul 11.3.
Furajarea şi adăparea păsărilor
Furajarea de tip ''skip a day'' continuă până la împlinirea
vârstei de 22 săptămâni.
În săptămânile de viaţă 23 şi 24 se practică furajarea zilnică,
cu trecerea treptată de la furajarea restricţionată la furajarea zilnică şi
de la reţeta de pregătire pentru ouat, la reţeta de ouat. În tabelul
11.4., extras din acelaşi ghid tehnologic se găsesc detaliile necesare:
În managementul fermelor de reproducţie, specialiştii se pot
confrunta cu situaţii aparte, când reproducătorii sunt fie
supraponderali, fie subponderali. În primul caz, nu se reduce raţia de
furaj combinat, încercându-se corectarea greutăţii corporale numai
prin păstrarea raţiei sau prin creşteri zilnice nesemnificative. Nu
trebuie să se încerce reducerea greutăţii atinse deja de
reproducători, pentru că aceasta va întârzia intrarea lor în ouat.
199
 Dacă păsările sunt subponderale, raţiile furajere vor creşte în
ritm normal, preferându-se ca păsările să intre mai târziu în ouat,
decât să se forţeze creşterea greutăţii.
Păsările trebuie să beneficieze de fronturi corespunzătoare de
furajare (12 cm/cap) şi adăpare (3 cm/cap). Pentru furajare se
folosesc hrănitoarele tronconice alimentate de transportor cu noduri
sau spiromatic, ori jgheaburile cu lanţ transportor. Înălţimea de
suspendare a hrănitorilor şi adăpătorilor se adaptează în permanenţă
taliei păsărilor; ea este corectă când marginea inferioară a hrănitorii
este la nivelul spinării păsărilor.
Adăpătoarele gravimetrice sunt adăpători circulare,
suspendate, alimentate prin intermediul unui dispozitiv cu arc. Atunci
când adăpătoarea este plină cu apă, greutatea adăpătorii determină
întinderea arcului, care obturează, printr-un sistem de pârghii,
furtunul de alimentare al adăpătorii. După ce s-a consumat apa din
adăpătoare, arcul se comprimă, pârghia de obturare se retrage, aşa
încât, adăpătoarea se alimentează din nou cu apă, prin furtunul
propriu de alimentare.
În mod obligatoriu, furajarea cocoşilor şi găinilor este
diferenţiată cantitativ şi calitativ prin utilizarea hrănitorilor moderne:
cele pentru găini au frontul de furajare prevăzut cu grile care nu
permit cocoşilor să-şi introducă capetele pentru a consuma din
furajul găinilor; hrănitoarele pentru cocoşi se suspendă la înălţimi
care le fac practic inaccesibile pentru găini.
Întreţinerea păsărilor în faza de ouat
Factorii de microclimat se asigură la valorile prezentate pentru faza
anterioară, cu derularea programului special de creştere a luminii, în
trepte, până la atingerea duratei maxime.
Furajarea găinilor în faza de ouat
Se bazează în exclusivitate pe reţeta de ouat, care trebuie să
conţină 16-17% PB şi 2750-2800 kcal.

200
 Figura 11.5. Program de iluminat pentru găini adulte de reproducţie
din rasele grele

Loturile de reproducători sunt supuse în continuare cântăririlor

de control (5% din efectiv), bilunar până la vârsta de 32 săptămâni şi
lunar, în continuare. Tehnologiile mai recente recomandă cântărirea
săptămânală până la 32 - chiar 36 săptămâni-, bilunară până la 40
săptămâni şi lunară până la 64 săptămâni. După fiecare cântărire se
stabileşte nu numai media lotului, ci şi coeficientul de variabilitate
(CV), pe baza căruia se apreciază uniformitatea lotului. Comparând
greutăţile medii ale reproducătorilor cu greutăţile standard, se
stabilesc raţiile adecvate de furaj combinat.
Specialiştii cu experienţă în avicultura industrială recomandă
raţiile din tabelul 7, când greutatea reproducătorilor este cuprinsă
între greutatea minimă şi maximă care caracterizează păsările cu
condiţie bună de reproducţie.

201
 Tabelul 11.3. Recomandări privind durata şi intensitatea luminii
pentru găinile adulte de reproducţie, din rasele grele
Vârsta găinilor (săpt.) Durata (ore) Intensitate (w/m2)
20 8 2-2,5
21 9 2-2,5
22 10 2-2,5
23 11 2-2,5
24 12 2-2,5
25 13 2-2,5
26 14 2-2,5
27 1415 2-2,5
28 1430 2-2,5
29 1445 2-2,5
30 15 2-2,5
31 1515 2-2,5
32 1530 2-2,5
33 1545 2-2,5
34 16 2-2,5
35-64 16 2-2,5

Tabelul 11.4. Recomandări privind furajarea găinilor adulte de reproducţie din

rasele grele în perioada de vârstă 23-24 săptămâni

Vârsta găinilor Raţia zilnică Reţeta furajeră
(zile) (g) preg. pt. ouat ouat
154 227 227 -
155 - - -
156 190 190 -
157 56 56 -
158 160 160 -
159 86 60 26
160 130 80 50
161 116 66 50
162 120 50 70
163 130 50 80
164 134 30 104
165 134 20 114
166 134 20 114
167 134 - 134
168 134 - 134

Raţiile din tabelul 11.5. sunt raţii medii pe cap de

reproducător, indiferent de sex. Raţia cocoşilor este desigur mai
mare decât raţia găinilor (cu 25-30%). Raţiile normale se
suplimentează în următoarele situaţii:
- când intrarea în ouat decurge prea lent, creşterea zilnică a
procentului de ouat fiind sub 2% (cu 5 g furaj/cap/zi);
202
- când creşterea procentului de ouat stagnează 4-5 zile consecutiv
(cu 10 g furaj/cap/zi);
- când temperatura din hală scade sub 10 oC, în sezonul rece (cu 10-
15 g furaj/cap /zi).

Tabelul 11.5. Curba greutăţii corporale, a procentului de ouat şi a

consumului de furaje la găinile şi cocoşii de reproducţie din

rasele grele
Greutatea corporală (g)
Vârsta % de Raţia
Găini Cocoşi
în săpt ouat g/cap/zi
minimă maximă minimă maximă
24 2280 2380 3330 3430 5 134
26 2430 2530 3480 3580 25-38 160-164
28 2600 2750 3650 3750 45-70 160-170
30 2780 2950 3720 3880 70-82 160-180
32 2840 3000 3880 3980 68-81 160-180
34 2880 3030 3940 4040 65-78 160-175
36 2920 3060 3980 4090 63-76 160-175
38 2950 3080 4080 4190 59-74 160-175
40 2980 3100 4180 4800 56-72 160-173
44 3000 3120 4290 4410 49-68 157-168
48 3020 3130 4400 4520 45-63 154-164
52 3040 3150 4500 4620 41-59 151-161
56 3060 3140 4600 4720 39-55 150-159
60 3080 3180 4700 4820 37-51 150-157
64 3100 3200 4800 4900 35-47 150-155

Furajele se vor administra o singură dată pe zi, la aceeaşi oră:

este foarte important ca toate păsările să ajungă să consume furaje,
în mod contrar se vor obţine loturi neuniforme.
Protocolul sanitar-veterinar
Prevede 3 vaccinări antipseudopestoase obligatorii (la
vârstele de 190, 274 şi 358 zile), pentru care se foloseşte vaccinul tip
H, injectabil. Vaccinările sunt precedate de 3 zile tratament antistres,
cu premixuri vitaminice. Primul tratament antistres, care durează 5
zile, fiind efectuat în hala de adulte, este cel consecutiv transferului.
Rezultatele exploatării găinilor de reproducţie rase grele
Producţia de ouă şi calităţile lor de incubaţie sunt redate în
tabelul 11.6. Din acest tabel rezultă că, producţia de ouă pe întregul
ciclu de ouat este de 177 ouă (procentul de ouat cumulat pe întregul

203
ciclu de 41 săptămâni sau 287 zile este de 61,6%). Din cele 161,3
ouă incubabile (91,2%) pot rezulta 136,6 pui broiler de o zi (procentul
de ecloziune, calculat pe întregul ciclu este de 84,7%).

Tabelul 11.6. Producţia de ouă a găinilor de reproducţie rase grele

(părinţi Robro)

Total ouă Ouă incubabile Pui eclozionaţi

Vârsta
(săpt) pe pe pe
cumula
săptămâ săptămâ cumulat săptămâ cumulat
t
nă nă nă
24 0,35 0,35 - - - -
28 4,90 13,16 3,43 5,69 2,90 4,20
32 5,67 35,84 5,50 26,12 4,80 22,00
36 5,32 57,61 5,16 47,23 4,60 40,80
40 5,04 78,19 4,89 67,19 4,30 58,20
44 4,76 97,65 4,62 86,06 4,00 74,50
48 4,41 115,92 4,23 103,59 3,60 89,40
52 4,13 132,86 3,92 119,68 3,30 103,00
56 3,85 148,68 3,66 134,72 3,00 115,40
60 3,57 163,38 3,36 148,54 2,70 126,50
64 3,29 176,96 3,10 161,34 2,40 136,60

TOTAL x 177 x 161,3 x 136,6

Pentru a obţine un procent ridicat de ouă incubabile pe tot

parcursul ciclului de ouat, sunt necesare următoarele măsuri:
 menţinerea unei cantităţi suficiente de aşternut curat în cuibare;
 întreţinerea corespunzătoare a aşternutului din hală;
 recoltarea ouălor de cel puţin 3-4 ori pe zi, chiar mai des în faza
vârfului de ouat sau pe vreme de caniculă;
 obişnuirea puicuţelor cu ouatul în cuibare, încă de la producerea
primului ou;
 amplasarea cuibarelor suficient de jos, pentru a permite folosirea
lor cu uşurinţă de către găini;
 recoltarea ouălor pe cofraje şi fumigarea lor la cel mult două ore
după recoltare;
 răcirea lentă a ouălor înainte de a fi ambalate pentru transport;

204
 transportul ouălor de la fermă la staţia de incubaţie într-un mijloc
de transport adecvat;
 depozitarea ouălor, până la introducerea în incubatoare, la o
temperatură de 13-15oC şi umiditate relativă de 75-80% (când se
păstrează numai 7 zile) şi la o temperatură de 10-13 oC şi aceeaşi
umiditate (în cazul păstrării pe durate mai mari).
Fertilitatea ouălor se ţine sub control prin verificarea, în
permanenţă, a raportului între sexe din fiecare compartiment şi
adaptarea lui în funcţie de vârsta păsărilor, astfel:
- 10 cocoşi la 110 găini (între 26 şi 40 săptămâni);
- 10 cocoşi la 100 găini (între 41 şi 54 săptămâni);
- 10 cocoşi pentru 90 găini (între 55 şi 64 săptămâni).
De asemenea, se va urmări starea de sănătate şi condiţia de
reproducţie a cocoşilor existenţi, înlocuindu-se cei necorespunzători.
Acestea sunt măsuri speciale, la care se adaugă măsurile generale
privitoare la asigurarea corectă a condiţiilor de microclimat, furajare
şi îngrijire a păsărilor, care contribuie de asemenea la păstrarea
efectivului într-o proporţie ridicată: 86-90%.
Consumul total de furaje, aferent perioadei în care se produc
ouă bune pentru incubaţie (27-64 săptămâni) este de 56-61 kg. Cu
asemenea consumuri totale, consumurile medii zilnice sunt cuprinse
între 195 şi 212 g, iar consumurile specifice urcă de la 316 g la 344
g/ou.

205
 ÎNTREBĂRI:

1. Care este raportul între sexe la popularea halelor de tineret

reproducţie rase grele?
2. Cum se repartizează tăviţele de furajare şi adăpătorile
vacuumatice pe suprafaţa ţarcului de demaraj al puilor?
3. De ce este necesar ca puii să consume apă la discreţie imediat
după populare?
4. În ce constă metoda de furajare "skip a day", practicată la tineretul
de reproducţie rase grele?
5. Cum se poate realiza furajarea diferenţiată a cocoşilor şi găinilor în
halele de păsări adulte de reproducţie întreţinute pe aşternut
permanent?
6. La ce intervale de timp se recoltează ouăle de incubaţie din halele
cu întreţinere pe aşternut permanent şi la ce tratament trebuie
supuse ouăle la cel târziu 2 ore după recoltare?

206