Lecţia 13

TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII

CURCILOR ŞI BIBILICILOR

Cuvinte cheie: Nicholas Turkey Breeding Farm, British United

Turkeys, Agricola Internaţional Bacău, Prima, Diamant, acuitate
vizuală redusă, lămpi fluorescente, alimentaţie fazială,
dehelmintizare, iluminat stimulativ, fotoperioadă, bonitarea tineretului,
cântăriri de control, loturi supraponderale, debecarea curcilor de
reproducţie, clocit în masă, desclocire, oboseala de baterii,
însămânţări artificiale, masaj abdominal şi sacral, inoculare spermă,
Gallor, pui autosexabili, vaccinare antiholerică, aflatoxicoză,
fuzarioză.

Făcând parte din aceeaşi familie cu găinile (Fazianide), curcile

şi bibilicile se cresc şi se exploatează după tehnologii destul de
asemănătoare.

13.1. TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII

CURCILOR

Spre deosebire de găini, la curci există o singură direcţie de

exploatare: pentru carne. În această situaţie, categoriile de producţie
existente sunt: păsări de reproducţie (linii pure, bunici şi părinţi, cu
categoriile de vârstă tineret şi adulte, la fiecare) şi pui de carne sau
broileri.
Carnea de curcă este un sortiment aparte: pielea şi grăsimea
subcutanată sunt de culoare albă, iar muşchii sunt săraci în grăsime.
Bogată în proteine, gustoasă şi fragedă, dar cu calităţi dietetice, este

221
considerată o carne rafinată, fiind preferată de consumatorii foarte
pretenţioşi din ţări ca: SUA, Canada, Franţa, Germania, Anglia şi alte
ţări europene cu standard de viaţă foarte ridicat.
Piaţa mondială este dominată de două mari firme: ''Nicholas
Turkey Breeding Farm'' (SUA) şi ''British United Turkeys'' (Anglia),
care comercializează material de reproducţie şi broileri.
În România s-au pus bazele producerii industriale a cărnii de
curcă, prin înfiinţarea complexului integrat de profil, din cadrul IAvS
Bacău (în prezent ''SC Agricola Internaţional SA'' Bacău) cu o
capacitate de producţie anuală de 2.400.000 pui de o zi. În cadrul
programului naţional de selecţie şi hibridare pentru această specie,
coordonat de unitatea amintită, s-au produs, din linii importate şi
material autohton, doi hibrizi performanţi pentru unităţile noastre de
broileri, numiţi ''Prima'' şi ''Diamant''.

13.1.1. CREŞTEREA TINERETULUI DE CURCĂ PENTRU

REPRODUCŢIE

În creşterea tineretului de reproducţie se practică aceleaşi

sisteme de întreţinere ca şi la puii de carne.
Materialul biologic este reprezentat de părinţii de broiler, care pot fi
masculi şi femele din aceeaşi rasă, sau din rase diferite. Eliminarea
erorilor de sexare, la vârsta când caracterele sexuale secundare ale
păsărilor de reproducţie sunt deplin exteriorizate, asigură obţinerea
unei descendenţe total heterozigote, cu cele mai ridicate
performanţe.
Perioada de creştere în halele de tineret se stabileşte pentru fiecare
rasă şi linie, în funcţie de maturitatea sexuală. Ouatul se
declanşează între 26 şi 32 săptămâni la rasele uşoare, între 30 şi 36
săptămâni la rasele intermediare şi între 34 şi 40 săptămâni la rasele
grele.
Transferul tineretului în halele de adulte trebuie să fie efectuat
cu 2-4 săptămâni înainte de instalarea maturităţii sexuale, în scopul
acomodării cu hala de adulte şi bunei pregătiri pentru ouat. Un ciclu
222
de producţie la tineretul de rasă Albă de Beltswille durează 29-30
săptămâni, din care 3-4 săptămâni este pauza între două serii
consecutive de tineret.
Tipul de hală cel mai potrivit este cel utilizat şi pentru tineretul de
găină pentru reproducţie (deci o hală îngustă şi lungă, cu camera
tampon dispusă la jumătatea lungimii). Se pot adapta şi halele de
broileri, printr-o compartimentare adecvată, care să permită cazarea
unei colectivităţi optime, la o densitate normală.
Pregătirea halei pentru populare
Nu prezintă nici o deosebire faţă de ceea ce s-a prezentat în
cazul broilerilor.
Popularea halei
Popularea halei se face cu pui de o zi sexaţi, într-un raport de
1:6 sau 1:5, dependent de rasă (primul fiind recomandat pentru
rasele uşoare).
La ecloziune (cu ocazia recoltării de pe sitele de ecloziune) se
efectuează prima bonitare a tineretului de reproducţie, după criteriile
cunoscute de la puii de găină (greutate, aspectul pufului, postură,
vioiciune, ultimele trei aspecte fiind corelate evident cu starea lor de
sănătate).
Masculii reprezintă 14,2-16,6% din efectivul de pui de o zi şi
se cresc în hale separate sau într-un grup de compartimente,
separate de restul halei prin pereţi compacţi. Această măsură este
necesară pentru a-i putea expune unui program de iluminat
stimulativ, diferit de al femelelor, faţă de care sunt mai tardivi cu 4-6
săptămâni. Procedând astfel, masculii şi femelele vor atinge în
acelaşi moment maturitatea sexuală.
Efectivul de pui introdus în hală se stabileşte astfel încât, la
sfârşitul perioadei de creştere să nu se depăşească densitatea de 2
cap/m2 la rasele uşoare şi de 1,5 cap/m 2 la rasele grele. Efectivul
final este diferenţa între efectivul introdus la populare şi păsările
eliminate la a doua bonitare (efectuată când femelele au împlinit
vârsta de cel mult 16 săptămâni, iar masculii, cel mult 21 săptămâni),
ca erori de sexare şi reforme. Acest efectiv final include însă cea de-

223
a doua tranşă de reforme, care se vor elimina la ultima bonitare a
tineretului (efectuată în ziua transferului în hala de adulte).
Colectivitatea optimă pentru această categorie este 150
cap/compartiment, mai redusă decât la broileri, pentru că tineretul de
reproducţie este o categorie mai valoroasă şi trebuie să beneficieze
de confort superior.
Fazele de creştere
În raport cu utilizarea spaţiului se disting aceleaşi faze ca la
broileri, respectiv faza de ţarc şi cea de compartiment. Din punct de
vedere al furajării, se diferenţiază însă patru faze, corespunzătoare
celor patru reţete de furaj combinat administrate acestei categorii.
Particularităţi privind asigurarea microclimatului
Înafară de fotoperiodismul aplicat, toţi ceilalţi factori de
microclimat sunt identici cu cei asiguraţi pentru broileri.
Ca şi la tineretul de reproducţie din orice altă specie de păsări,
se aplică un program de iluminat cu fotoperioadă descrescândă.
Dintre cele două procedee posibile, se preferă descreşterea în
trepte. Deosebit de alte specii, programele de iluminat sunt
diferenţiate pe sexe, astfel:
Regim de iluminat pentru masculi (figura 13.1):
 1-2 zile: 24 ore lumină/zi;
 3-4 zile: 20 ore lumină/zi;
 5-6 zile: 18 ore lumină/zi;
 7-8 zile: 16 ore lumină/zi;
 9 zile-26 săptămâni: 14 ore lumină/zi (constant)
Expuşi acestui program, masculii beneficiază de-a lungul
perioadei de creştere de un număr total de 2786 ore lumină.
Regim de iluminat pentru femele (figura 13.2.):
 1-2 zile: 22 ore lumină/zi;
 3-4 zile 20 ore lumină/zi;
 5-6 zile: 18 ore lumină/zi;
 7-8 zile: 16 ore lumină/zi;
 9 zile-14 săptămâni: 14 ore lumină/zi (constant);
 15-17 săptămâni: 12 ore lumină/zi;

224
  18-19 săptămâni: 10 ore lumină/zi;
 20-24 săptămâni: 7 ore lumină/zi;
 25-26 săpt. 14 ore lumină/zi.
Spre deosebire de masculi, femelele beneficiază, conform
acestui program, de numai 2245 ore lumină, pe parcursul creşterii în
hala de tineret.

TOTAL ORE LUMINĂ/PERIOADĂ DE CREŞTERE: 2786

Figura 13.1. Program de iluminat (stimulativ) pentru tineret mascul de curcă

destinat reproducţiei

TOTAL ORE LUMINĂ/PERIOADĂ DE CREŞTERE: 2245

Figura 13.2. Program de iluminat pentru tineret de curcă (femele)

destinat reproducţiei
225
 La transferul în halele de adulte, tineretul va avea o condiţie
bună de reproducţie, pentru că, prin aplicarea programului de lumină
cu fotoperioadă în descreştere, s-a evitat îngrăşarea. Peste câteva
săptămâni, atât femelele, cât şi masculii vor atinge maturitatea
sexuală, astfel încât ouăle vor fi bune pentru incubaţie, la scurt timp
după începerea ouatului.
Furajarea tineretului de curcă pentru reproducţie
Şi furajarea prezintă câteva particularităţi faţă de broileri. Cea
mai importantă se referă la utilizarea a patru reţete de furaj combinat,
al căror conţinut de energie scade de la una la alta, în scopul evitării
îngrăşării tineretului. Scade şi conţinutul de proteină brută al acestor
reţete, dar într-o măsură mai mică decât la broileri.
Caracteristicile acestor reţete sunt redate în tabelul 13.1.

Tabelul 13.1. Reţetele de furaj combinat utilizate pentru creşterea

tineretului de curcă destinat reproducţiei
Denumirea Perioada de Proteină Energie metabolizabilă
reţetei administrare brută (%) (kcal)
Starter 1 zi-5 săpt. 28 2850
Creştere 1 6-10 săpt. 24 2750
Creştere 2 11-14 săpt. 17 2650
15 săpt-intrarea în
Aşteptare 16 2620
ouat

Specialiştii firmei americane ''Nicholas Turkey Breeding

Farms'' recomandă un regim de furajare şi mai bine adaptat
cerinţelor faziale ale tineretului, cuprinzând trei reţete starter (1 zi-2
săpt.; 3-5 săpt.; 6-8 săpt.), trei reţete de creştere (9-11 săpt.; 12-14
săpt.; 15-17 săpt.) şi o reţetă de aşteptare (până la intrarea în ouat).
În viziunea lor [Nicholas Turkey Breeding Farms Inc. -
International Sales Department; August 1979] programele de furajare
pentru reproducătorii masculi şi femele se prezintă aşa cum le redăm
în tabelele 13.2. şi 13.3.

226
 Frontul de furajare trebuie să fie generos asigurat (la nivelul
de 3 cm/cap în faza de ţarc, iar în restul perioadei de creştere:
15cm/cap - la rasele uşoare - sau 25cm/cap - la rasele grele),
condiţie foarte importantă pentru obţinerea unor loturi de reproducţie
uniforme.
Frontul de adăpare va creşte de la 2,5 cm/cap (în faza de ţarc)
la 3,5 şi respectiv 4 cm/cap (corespunzător celor două tipuri de rase)
până la sfârşitul perioadei de creştere.

Tabelul 13.2. Program de furajare pentru tineretul de reproducţie (masculi)

din linia de tată a firmei ''Nicholas Turkey Breeding Farms''

(rasă Albă mare, cu piept larg)

Energie
Perioada de Proteină brută
Reţeta metabolizabilă
administrare (%)
(kcal)
Starter I 1 zi-2 săpt. 30,4 2754
Starter II 3-5 săpt. 27,9 2818
Starter III 6-9 săpt. 24,6 2903
Creştere I 10-13 săpt. 22,0 2873
Creştere II 14-17 săpt. 18,4 2901
Creştere III 18-21 săpt. 16,8 2941
până la începutul
Aşteptare 13,7 2696
stimulării luminoase

Tabelul 13.3. Program de furajare pentru tineretul de reproducţie (femele) din

linia de mamă a firmei ''Nicholas Turkey Breeding Farms''

(rasă Albă mare, cu piept larg)

Energie
Perioada de Proteină brută
Reţeta metabolizabilă
administrare (%)
(kcal)
Starter I 1 zi-2 săpt 30,4 2754
Starter II 3-5 săpt 27,9 2818
Starter III 6-8 săpt 24,6 2903
Creştere I 9-11 săpt 22,0 2873
Creştere II 12-14 săpt 18,4 2901
Creştere III 15-16 săpt 16,8 2941
17 săpt-cu 2 săpt înainte
Aşteptare de începutul stimulării 13,7 2696
luminoase

Reţeta starter se administrează la discreţie, însă celelalte trei

se vor distribui sub control strict, în funcţie de rezultatele cântăririlor

227
de control, care se vor efectua bilunar. Procedând astfel, greutăţile
medii ale loturilor de reproducţie se vor păstra cât mai apropiate de
greutăţile standard caracteristice tineretului de reproducţie dintr-o
anumită rasă sau linie.
Reducerea raţiei zilnice nu este admisă sub nici o formă în
cazul loturilor supraponderale; corectarea greutăţii acestora este
posibilă prin menţinerea raţiei (la nivelul existent deja) până la
cântărirea de control care confirmă atingerea greutăţii standard.
Programul de tratamente şi vaccinări
Protocolul sanitar-veterinar este mai complex decât la tineretul
de găină, incluzând:
 patru vaccinări antipseudopestoase (3-7-14-26 săptămâni),
dintre care primele trei se fac cu vaccin tip La Sota în apa de
băut (evitându-se apa clorinată!), iar ultima se efectuează
intramuscular;
 trei vaccinări antiholerice (la 7-12 şi între 18 şi 20 săptămâni),
efectuate prin injectarea subcutanată a vaccinului uleios;
 două vaccinări împotriva erizipelului (boală produsă de
Erisipelas insidiosa, frecventă la curci), prin injecţii
subcutanate la vârstele de 22 şi 26 săptămâni
 o vaccinare antidifterovariolică, efectuată la vârsta de 22
săptămâni, prin metoda ''stick'', în aripă (membrana brachială)
sau în bărbiţă;
 o vaccinare împotriva encefalomielitei, efectuată la 22
săptămâni, în apa de băut sau în aripă, prin metoda ''stick'';
Reamintim principiul că fiecare vaccinare trebuie să fie
precedată de medicaţie antistres cu premixuri vitaminice şi urmată de
administrarea diferitelor antibiotice în furaje. Fiecare din aceste
tratamente nu durează mai mult de 3-4 zile.
Din cauza incidenţei mari a helmintozelor, se efectuează
dehelmintizări (cu fenotiazină şi/sau adipat de piperazină,
amestecate în furaje) la intervale de câte 4 săptămâni, prima
efectuându-se la vârsta de o lună. Pentru combaterea sau
prevenirea histomonozei (''boala capului negru'', produsă de
Histomonas meleagridis, critică la curcile în creştere) se instituie un
228
tratament de 10-15 zile cu Emtryl (dimetridazol 40%), amestecat în
furaje sau dizolvat în apa de băut). Pentru tratamentul trichomonozei
se utilizează Tricolaval sau sulfat de cupru dizolvat în apa de băut
(1/2000), timp de 4-7 zile. În cazul infestaţiilor masive cu Eimeria, se
apelează la coccidiostatice din gama celor care nu afectează
dezvoltarea gonadelor.
Rezultatele creşterii tineretului de curcă pentru reproducţie
La vârsta de 26 săptămâni, când se transferă în hala de
adulte, masculii de rasă Albă de Beltswille au greutatea de 7,5 kg, iar
femelele, de 4,5 kg. Pentru comparaţie, menţionăm că tineretul din
rasa Bronzată cu piept larg are, la aceeaşi vârstă, greutăţi de 11,5 şi
respectiv 7 kg, iar la vârsta transferului (30 săptămâni) ajunge la
greutăţile de 12,8 şi respectiv 7,6 kg.
Până la schimbarea reţetei de aşteptare sau pregătire pentru
ouat cu reţeta de ouat (32 săptămâni), tineretul din rasele uşoare
consumă, în condiţiile tehnologice din România, în medie 46 kg furaj
combinat.
Ghidul tehnologic al firmei ''Nicholas Turkey Breeding Farms''
menţionează că reproducătorii săi, din tipul greu, consumă până la
vârsta de 32 săptămâni, 37 kg în cazul femelelor şi 61,4 kg în cazul
masculilor.
Efectivul de femele transferabil în hala de adulte este de cel
puţin 80%; cca 8% se pierd prin mortalităţi, 4% se elimină ca erori de
sexare, iar 8% ca reforme. Masculii sunt transferabili într-o
proporţie mult mai redusă: 38-48%, pentru că 40-50% din masculii
introduşi la creştere se elimină în urma bonitării efectuate între 17 şi
21 săptămâni şi a celei din ziua transferului în hala de adulte;
celelalte ieşiri din efectiv la masculi sunt similare cu cele de la
femele.

13.1.2. EXPLOATAREA CURCILOR ADULTE DE REPRODUCŢIE

PE AŞTERNUT PERMANENT

229
 Curcile adulte se exploatează preponderent pe aşternut
permanent, dar practicarea însămânţărilor artificiale este un
argument puternic pentru extinderea exploatării lor în baterii.
Materialul biologic este reprezentat de părinţii de broileri, iar în
complexele de selecţie şi hibridare, de către liniile pure selecţionate
pentru producţia de carne şi de către bunici, care participă la prima
etapă a hibridării pentru obţinerea de broileri.
Durata de exploatare începe de la vârsta de 26 săptămâni în cazul
raselor uşoare (mai târziu cu 2-4 săptămâni când se exploatează
rase intermediare, respectiv grele) şi continuă până la vârsta de 52
săptămâni. Un ciclu de producţie mai include o pauză de 3-4
săptămâni între două serii consecutive.
Duratele egale ale ciclurilor de producţie de la tineret şi adulte
(29 sau 30 săptămâni) determină un raport de spaţiu de 1:1 în
fermele de reproducţie a curcilor (numărul halelor de tineret este egal
cu numărul halelor de adulte -dacă cele două tipuri de hale au
aceeaşi suprafaţă şi acelaşi sistem de întreţinere-).
Tipul de hală cel mai obişnuit este hala îngustă (de 12 m lăţime),
compartimentată în două semihale de către camera tampon.
Orice construcţie cu pardoseală de beton şi o bună
termoizolaţie a pereţilor şi acoperişului poate să fie însă adaptată
pentru exploatarea curcilor adulte. Exploatarea curcilor în
baterii este posibilă numai în halele a căror înălţime permite
introducerea bateriei, cu toate instalaţiile componente (buncărul de
furaje, bazinetul cu nivel constant de la etajul superior şi sistemul de
aerisire al instalaţiei de adăpare depăşesc înălţimea cuştilor de la
etajul superior).
Aşternutul permanent este constituit din materialele utilizate în
mod curent şi la găini: paie, pleavă de orez, coji de floarea soarelui,
ciocălăi de porumb tocaţi; numai în cazul lipsei acestor sortimente se
apelează la puzderie de cânepă sau rumeguş de lemn.
La populare, stratul de aşternut are o grosime de 8-10 cm.
Deşi nu se adaugă în mod obişnuit noi cantităţi de aşternut (se
înlocuiesc doar porţiunile udate în cazul unor inundaţii), grosimea
aşternutului creşte până la încheierea perioadei de exploatare, până
230
la 30-40 cm (în funcţie de durata acesteia), prin acumularea de
dejecţii, furaje risipite din hrănitori, pene pierdute de păsări.

Pregătirea halei pentru populare

După livrarea seriei anterioare, se înlătură echipamentul, se
evacuează aşternutul şi se face deratizarea. După curăţenia
mecanică, hala este spălată, dezinfectată cu soluţie de sodă
caustică, văruită şi pulverizată cu soluţie de insecticid. Echipamentul
este curăţat mecanic, spălat, dezinfectat, verificat, completat şi
reparat.
Se acoperă toată suprafaţa compartimentelor cu aşternut şi se
reintroduce echipamentul. Se face a doua dezinfecţie a halei, prin
fumigaţie cu formol, evaporat prin tratarea cu clorură de var (pentru
un m3 de hală se iau în calcul 50 ml formol şi 50 g clorură de var).
Hala rămâne închisă şi sigilată, sub acţiunea vaporilor de formol,
timp de 7-10 zile
Cu două zile înainte de populare, hala se deschide şi se
ventilează puternic, pentru evacuarea rapidă a vaporilor de formol.
Se verifică funcţionarea instalaţiilor de deservire a păsărilor şi a
instalaţiilor de climatizare.
Se deschide alimentarea cu apă, în care s-a dizolvat un
premix vitaminic; medicaţia antistres a păsărilor trebuie continuată
încă 5 zile după transferul în hala de adulte. Se distribuie furaj
combinat (reţeta de aşteptare, consumată în ultima fază de creştere
în hala de tineret) în hrănitoarele tronconice şi se programează
ceasul Paragon pentru a asigura 14 ore lumină pe zi. Remarcaţi că,
pentru diminuarea stresului de transfer, nu se schimbă nici reţeta de
furaj combinat, nici durata de iluminat.
Popularea halei cu tineret de 26 săptămâni
Se transferă în fiecare compartiment câte 11-14 curcani din
rasele uşoare sau 15-17 din rasele grele şi se completează cu curci
până la 150 capete. În acest fel se asigură în loturile de reproducţie
un raport între sexe de 1:10-1:12 în cazul raselor uşoare şi de 1:8-
1:9 în cazul raselor grele. La alegerea masculilor şi femelelor se va

231
urmări omogenitatea dezvoltării păsărilor de acelaşi sex din fiecare
compartiment, în scopul atenuării competiţiei pentru hrană şi apă.
Respectarea densităţii (2 cap/m2 la reproducătorii uşori şi 1,5
cap/m2 la reproducătorii grei) este o contribuţie foarte importantă la
asigurarea confortului în hală.
Perioada de exploatare a curcilor adulte parcurge o fază de
acomodare cu hala de adulte şi pregătire pentru ouat, urmată de faza
de ouat, care începe la rasele uşoare la cel târziu 32 săptămâni.
Înainte de declanşarea ouatului trebuie luate măsuri pentru
evitarea ouatului pe aşternut: se introduce în cuibare o cantitate
corespunzătoare de aşternut, din sortimentul preferat de curci, se
nivelează şi se pune câte un ou marcat în fiecare cuibar, pentru a
atrage femelele. Din când în când, ouăle marcate se înlocuiesc cu
altele, pentru ca să nu se învechească.
Cuibarele, construite din lemn sau metal vor avea celule de
ouat (35 cm lăţime, 50 cm înălţime şi 60 cm adâncime) dispuse
numai pe două nivele. Cuibarele de ouat sunt dispuse de o parte şi
de alta a aleii de serviciu centrale, controlându-se să fie bine
iluminate, pentru ca să nu se stimuleze retragerea femelelor pentru
clocit. Numărul cuibarelor se calculează astfel încât să revină 4-5
curci/celulă de ouat.
Asigurarea factorilor de microclimat
Ambientul care oferă maximum de confort pentru curcile
adulte exploatate în sistem industrial se caracterizează printr-o
temperatură de 10-25oC şi o umiditate de 60-65%.
Căldura degajată de păsări şi de aşternut şi sursele obişnuite
de umiditate (aerul introdus din exterior şi cel expirat de păsări, apa
din dejecţii şi din adăpători) sunt suficiente pentru a se asigura
aceste cerinţe, dacă se foloseşte corect sistemul de ventilaţie, în
funcţie de anotimp şi de masa vie din hală. Iarna este necesar un
aport de 3 m3 aer/oră pentru fiecare kg greutate vie şi se limitează
viteza curenţilor de aer la 0,3-0,5m/sec. Vara, se majorează aportul
de aer la 8 m3/oră/kg, iar viteza curenţilor de aer poate creşte în mod
excepţional până la 1 m/sec.

232
 Intensitatea luminoasă de 20 lucşi sau 5w/m 2 este favorabilă
ouatului, cu condiţia să fie uniformă pe tot cuprinsul halei.
Programul de lumină aplicat la curci adulte de reproducţie
necesită o fotoperioadă crescândă, care stimulează intrarea în ouat,
precum şi ascensiunea puternică a procentului de ouat, până la
atingerea vârfului de ouat. Curcile răspund foarte bine la creşterea în
trepte a duratei luminii, până la sfârşitul ciclului de exploatare,
conform următorului program (figura 13.3.).
 săptămânile 27-29: 14 ore lumină/zi;
 săptămânile 30-35: 14,5 ore lumină/zi;
 săptămânile 36-39: 15 ore lumină/zi;
 săptămânile 40-43: 15,5 ore lumină/zi;
 săptămânile 44-47: 16 ore lumină/zi;
 săptămânile 48-49: 16,5 ore lumină/zi;
 săptămânile 50-52: 17 ore lumină/zi.
Furajarea curcilor adulte ouătoare
Pe parcursul întreţinerii în hala de adulte, curcile consumă
două tipuri de reţete de furaj combinat: reţeta de aşteptare (până la
vârsta de 32 săptămâni) şi reţeta pentru ouat, în continuare. Aceasta
din urmă trebuie să conţină 18% PB şi 2700 kcal.
Ghidul tehnologic al firmei ''Nicholas Turkey Breeding Farms''
recomandă o furajare diferenţiată pe sexe, iar în cazul femelelor,
diferenţiată pe anotimpuri şi faze de ouat. După transferul în hala de
adulte, masculii consumă o singură reţetă. Femelele nu pot consuma
din furajul masculilor, pentru că hrănitoarele acestora sunt ridicate la
înălţimi inaccesibile pentru ele. Femelele consumă succesiv trei
reţete: pregătire pentru ouat, ouat I şi ouat II. În tabelul 13.4. sunt
redate principalele informaţii despre aceste reţete.
Furajele se administrează sub formă de făinuri, chiar şi în ţările cu
avicultură foarte performantă, pentru că se practică debecarea
reproducătorilor, încă de la vârste mici, acţiune care reduce
substanţial risipa de furaje.

233
 Pe tot parcursul perioadei de exploatare se practică o furajare
controlată, cu raţii stabilite în funcţie de greutatea reproducătorilor şi
de intensitatea ouatului.
La curci sunt necesare fronturi de furajare mult mai mari
comparativ cu alte specii de păsări domestice, din cauza masivităţii
lor şi a simultaneităţii ridicate la furajare. Pentru rasele uşoare se
asigură 15 cm/cap, iar pentru rasele grele 25 cm/cap. Fronturile de
adăpare sunt 3,5 şi respectiv 4 cm/cap.
Înălţimea hrănitorilor se reglează pe măsura modificării taliei
păsărilor, pentru a permite accesul confortabil la furaje şi apă.
Adăpătoarele se spală zilnic sau cel puţin o dată la două zile.

TOTAL ORE LUMINĂ / PERIOADĂ DE EXPLOATARE: 2793

Figura 13.3. Program de iluminat pentru curci adulte de reproducţie

Tabelul 13.4. Caracteristicile reţetelor recomandate de firma ''Nicholas

Turkey Breeding Farms'' pentru curcani şi curci adulte de reproducţie

(linii parentale de rasă Albă mare, cu piept larg)

Destinaţia Denumirea Perioada de PB EM
Varianta
reţetei reţetei administrare (%) (kcal)
Curcani Reproducţie … 27-52 săpt. 13,1 2762
Pregătire pt.
Curci … 27-28 săpt. 12,7 2694
ouat

234
-- Ouat I vară 27-36 săpt. 18,9 2802
primăvară
-- -- + -- 17,2 2803
toamnă
-- -- iarnă -- 15,2 2805
-- Ouat II vară 37-52 16,8 2800
primăvară
-- -- + -- 16,3 2806
toamnă
-- -- iarnă -- 14,4 2838
Programul de acţiuni sanitar-veterinare
În hala de adulte se continuă vaccinările antipseudopestoase,
la intervale de 2 luni primele două şi apoi de 3 luni, următoarele
(vaccinări de ''rapel''). Se mai efectuează două vaccinări antiholerice,
prin injecţii subcutanate cu vaccin uleios, la vârstele de 39 şi 46
săptămâni. Timp de 42 de zile până la sacrificarea păsărilor, nu se
mai efectuează nici o vaccinare.
Tratamentele care preced şi urmează orice vaccinare,
prezentate până aici la alte categorii de păsări, sunt obligatorii. De
asemenea, continuă tratamentele de dehelmintizare.
Recoltarea ouălor de incubaţie
Recoltarea ouălor trebuie să fie efectuată foarte frecvent, de
5-6 ori pe zi, pentru că menţinerea lor în cuibare predispune curcile
la clocit. De fiecare dată se scot din cuibare curcile care clocesc.
Această specie are o predispoziţie accentuată pentru clocit, în
condiţii favorabile clocind în masă (40-60%); adeseori se găsesc câte
două curci clocind în acelaşi cuibar. Dacă nu au un număr suficient
de cuibare , curcile ouă pe aşternut şi chiar clocesc aici.
Clocitul în masă poate fi prevenit prin menţinerea temperaturii
ambiante în limite normale (10-25oC), recoltarea frecventă a ouălor,
asigurarea iluminatului uniform pe toată suprafaţa compartimentelor.
Dacă s-a instalat clocitul, combaterea sa (desclocire) este
greoaie şi costisitoare: la capătul halei se amenajează un padoc
format din 4 compartimente, din care primul are suprafaţă mai mare
decât celelalte; în compartimente nu se introduc cuibare şi aşternut.
Curcile care clocesc sunt izolate în prima zi în compartimentul mare
şi li se administrează o injecţie cu progesteron. În următoarele 3 zile
sunt mutate pe rând în compartimentele mici. Dacă după 4 zile nu se

235
recoltează nici un ou, se repetă tratamentul. Dacă nici acum nu se
reia ouatul, curcile respective se reformează (se sacrifică).
Rezultatele exploatării curcilor adulte
La încheierea ciclului de ouat, reproducătorii din rasa Albă de
Beltsville ating greutăţi de 5 kg femelele şi 9 kg masculii. Întreţinute
în sistem industrial (program de iluminat artificial şi furaj combinat),
curcile din această rasă produc 140 ouă într-un ciclu de ouat de 5
luni. Hrănite cu furaj combinat, dar în condiţii de iluminat natural
produc numai 112 ouă. Chiar şi în creştere extensivă, cu hrana
tradiţională din gospodăriile ţărăneşti, pot produce 70 ouă, într-un
sezon de ouat care începe în martie şi se încheie în octombrie.
Fertilitatea ouălor este în jur de 95%, iar eclozionabilitatea de
85%. Consumul total de furaje combinate (reţetele pentru ouat) se
ridică la 49 kg, rezultând un consum mediu zilnic de 350 g.

13.2. TEHNOLOGIA CREŞTERII ŞI EXPLOATĂRII

BIBILICILOR

Dintre păsările ''de curte'', numai bibilica produce carne cu

gust de vânat, o adevărată delicatesă. Carnea are conţinut ridicat de
proteină, iar pieptul are o pondere ridicată în greutatea carcasei,
comparabilă cu cea de la curci şi prepeliţe.
Deşi ouăle de bibilică au calităţi nutritive deosebite (conţin: 13,5%
proteine; 12,5% grăsimi; 0,9% substanţe minerale; 0,8% glucide; de
2-3 ori mai multă substanţă uscată şi vitamină A decât ouăle de
găină), singura direcţie de exploatare în sistem industrial la această
specie este pentru producţia de carne, producţia de ouă pentru
consum fiind redusă şi neeconomică.
Fermele de bibilici sunt specializate fie pentru creşterea şi
exploatarea păsărilor de reproducţie, fie pentru creşterea broilerilor.

13.2.1.CREŞTEREA BROILERILOR DE BIBILICĂ

PE AŞTERNUT PERMANENT
236
 Majoritatea fermelor adoptă acest sistem de întreţinere, care
asigură cele mai bune condiţii de confort din punct de vedere termic,
pentru că temperatura dublă şi trecerea de la faza de demaraj la faza
următoare se realizează fără nici o dificultate.
Creşterea în baterii este mai dificilă de abordat, pentru că
necesită două tipuri de baterii:
- o baterie cu sursă proprie de încălzire pentru primele 30 zile de
creştere (care corespund fazei de demaraj); se folosesc de regulă
baterii pe 4-5 nivele, având cuşti dimensionate pentru colectivităţi
de 24 pui;
- o baterie pentru continuarea creşterii până la vârsta de sacrificare,
neîncălzită; sunt corespunzătoare bateriile cu 3-4 nivele, la care
cuştile au suprafeţe mici, potrivite pentru colectivităţi de 12 capete.
În plus, transferul puilor dintr-o baterie în alta, înseamnă risipă
de forţă de muncă şi are efecte dramatice asupra puilor, care sunt
mult mai sperioşi decât cei din alte specii.
Materialul biologic este constituit din pui de o zi, din varietăţile
comune, cu penajul perlat cu alb-sidefiu, pe un fond gri închis, gri
deschis sau alb. În prezent se pot creşte pui autosexabili, importaţi
de la marile firme producătoare (de exemplu, ''Gallor'' din Franţa).
Aceştia rezultă din încrucişarea dintre linii de masculi cu penaj perlat
şi linii de femele care au culori simple ale penajului, de preferinţă
culori deschise: albă şi liliachie.
Durata de creştere consacrată deja la această specie este de 10-12
săptămâni, în care se obţin greutăţi la nivelul cerinţelor abatorului, iar
puii au un consum specific cumulat compatibil cu eficienţa
economică. Un ciclu de producţie cuprinde în plus, bineînţeles, 3-4
săptămâni de pauză între serii.
Tipul de hală
Orice hală pregătită pentru creşterea puilor de găină pe aşternut
permanent se poate popula cu broileri de bibilică. O recomandare
privitoare la reorganizarea halei este totuşi necesară: să se
amenajeze compartimente mai mici (de cca 33 m 2 fiecare) pe ambele
părţi ale unei alei centrale de serviciu, cu lăţimea de 1 m.
237
 Pregătirea halei pentru populare
Toate lucrările necesare şi succesiunea lor prezintă identitate
cu ceea ce am prezentat pentru puii de găină. Înainte de a doua
dezinfecţie, suprafaţa compartimentelor se acoperă cu aşternut în
grosime de 5-7 cm (în funcţie de sezon). Grosimea stratului de
aşternut creşte la 25-30cm până la sfârşitul perioadei de creştere.

Popularea halei cu pui de o zi

Chiar dacă s-au încheiat toate pregătirile, popularea nu se
face decât în momentul când se constată că s-au atins şi se menţin
următoarele temperaturi: 22oC în hală şi 32oC în ţarcuri.
În ţarcurile amenajate, câte unul pe compartiment, se introduc
câte 500 pui de o zi. La suprafaţa iniţială a ţarcului, de 8 m 2,
densitatea este de 60 pui / m 2. Lărgirea treptată a ţarcului, până la
suprafaţa maximă de 16 m2, determină reducerea densităţii la
jumătate.
În ţarc, puii trebuie să beneficieze de un front de furajare de 2
cm/cap, asigurat de tăviţe de furajare (cu înălţimea maximă de 5 cm)
şi de un front de adăpare de 1,5cm/pui, oferit de adăpătorile
vacuumatice. După 2 săptămâni, când se desfiinţează ţarcurile,
aceste fronturi se majorează treptat, fiind asigurate în această nouă
fază prin hrănitori tronconice şi adăpători gravimetrice.
Din cele expuse mai înainte, rezultă că perioada de creştere
se împarte în două faze: primele 2 săptămâni reprezintă faza de ţarc,
iar restul corespund fazei de creştere pe toată suprafaţa
compartimentului.
Asigurarea condiţiilor de microclimat
Temperatura se asigură până la 30 zile (faza de demaraj) cu ajutorul
generatorului de aer cald şi al eleveuzelor, care permit adaptarea
temperaturii locale la nevoile puilor, iar a temperaturii ambientale la
cerinţele de confort pentru personalul de deservire.
De la nivelele termice deja menţionate pentru momentul
populării (care cresc cu 2-3oC după populare, prin acumularea
căldurii biologice a puilor), temperatura va scădea cu 1 oC la două

238
zile. La încheierea fazei de demaraj, temperatura va fi, la nivelul
puilor, de 18-20oC. De acum, utilizarea eleveuzei devine inutilă.
Temperatura de confort pentru puii în vârstă de peste 4
săptămâni este de 16-18oC. Căldura biologică degajată de pui şi
aşternut sunt suficiente, dar la nevoie se poate pune în funcţiune
generatorul de aer cald.
Umiditatea de 60-70% (valori corespunzătoare celor două faze de
creştere) este acceptabilă şi pentru puii de bibilică, deşi valorile de
65-75% par mai potrivite la această specie. În cazul aportului
insuficient de proteină (bibilica are mari exigenţe faţă de aportul de
proteină din raţie) apare picajul, apoi canibalismul, iar umiditatea
scăzută ar deveni un factor agravant.
Aportul de aer considerat corespunzător pentru această categorie
este 6 m3/oră/kg greutate vie, pe toată perioada şi indiferent de
sezon. Unii crescători au avut rezultate bune şi când au asigurat,
până la 8 săptămâni, numai 3,6 m3/oră/kg greutate vie.
Viteza curenţilor de aer pentru perioada de ţarc este 0,1 m/secundă,
iar pentru perioada de compartiment 0,3 m/secundă.
Durata şi intensitatea luminii
În perioada de ţarc, puii se expun timp de 23 ore/zi la lumină de
intensitatea 20-40 lucşi. În continuare se poate păstra fotoperioada
de 23 ore/zi, dar se reduce intensitatea la 8-20 lucşi. Alţi crescători
folosesc în această fază regimuri de iluminat intermitent, identice cu
cele de la puii de găină.
Furajarea broilerilor de bibilică
Broilerii de bibilică se cresc cu furaje combinate granulate
(diametrul granulelor trebuie să fie de 2-3 mm), administrate la
discreţie pe toată perioada de creştere. Reţeta starter (pentru primele
4 săptămâni de viaţă) conţine 24% PB şi 3050 kcal energie
metabolizabilă. Reţeta de creştere are un conţinut mai redus de
proteină (19%), însă este mai bogată în energie (3100 kcal), fiind
distribuită în următoarele 4 săptămâni. Finisarea broilerilor are loc cu
o reţetă foarte bogată în energie (3200 kcal), dar cu cel mai redus
conţinut de proteină brută (16%).

239
 Trebuie să reţineţi că în prima fază de creştere, cerinţele de
proteină ale puilor de bibilică sunt ceva mai ridicate decât ale puilor
de găină şi că, dacă nu se acoperă, se declanşează cu uşurinţă
canibalismul.
Furajarea la discreţie este iluzorie dacă nu se asigură frontul
de furajare individual potrivit pentru fiecare vârstă: 2 cm până la 14
zile şi maximum 7,5 cm la 70-84 zile. Regimul de iluminat intermitent
nici nu poate fi conceput fără asigurarea cu generozitate a frontului
de furajare şi aprinderea luminii numai după ce distribuitoarele de
furaje au alimentat hrănitorile.
Pentru avicultorii debutanţi se impune precizarea că o furajare
la discreţie nu înseamnă umplerea la propriu a hrănitorilor. Nu este
permis niciodată ca adâncimea stratului de furaje din jgheaburi sau
din hrănitorile tronconice să depăşească 3 cm.
Furajarea la discreţie se concretizează prin tainuri mici de
furaje, repetate la intervale de timp scurte şi egale. În acest fel se
evită risipirea şi degradarea furajului, se stimulează apetitul puilor şi
se oferă tuturor posibilitatea de a se furaja de mai multe ori pe zi.
Automatizarea proceselor de producţie este una din trăsăturile
importante ale aviculturii industriale, iar preţurile foarte ridicate la
care se comercializează în prezent furajele impun extinderea ei şi la
furajare, în special în halele de broileri (din orice specie) şi găini
pentru ouă de consum.
Frontul de adăpare trebuie să crească de la 1,5 cm/cap la 2
cm/cap. Bibilicile sunt foarte pretenţioase la calitatea apei, pretinzând
apă curată, limpede, cu temperatură agreabilă (18-20 oC la pui mici,
15-18oC la tineret şi adulte
Tratamente şi vaccinări
Bibilicile sunt mult mai rezistente la boli decât curcile şi găinile,
totuşi sunt afectate de pseudopestă şi holeră, împotriva cărora se
vaccinează preventiv atât tineretul (inclusiv broilerii), cât şi adultele.
În perioada de creştere, broilerii sunt supuşi la trei vaccinări
antipseudopestoase (la aceleaşi vârste ca şi puii de găină) şi
eventual, în caz de necesitate, la o vaccinare antiholerică.

240
 Pregătirea puilor pentru vaccinare, prin medicaţie antistres,
este de mare importanţă: unele vaccinări se fac individual, iar puii
sunt extrem de sperioşi. Protecţia antibacteriană a puilor în timpul
stresului postvaccinal se asigură cu antibiotice diverse.
Furajele mucegăite şi apa murdară trebuie evitate cu mare
grijă, pentru că bibilicile se îmbolnăvesc cu uşurinţă de aflatoxicoze
şi fuzarioze. Aşternutul trebuie riguros dezinfectat la introducerea în
hală şi bine întreţinut ulterior, pentru evitarea coccidiozei în masă; în
mod contrar, vom face mari cheltuieli pentru tratamentele cu
coccidiostatice, administrate zile la rând în furaje.
Rezultatele creşterii broilerilor de bibilică
De la o greutate iniţială de 30-35 g (la vârsta de o zi), broilerii
ajung la 10 săptămâni la greutatea de 1,1 kg. Dacă se prelungeşte
creşterea până la 12 săptămâni ating chiar 1,3 kg.
Din efectivul introdus la creştere, cel puţin 93% ajung la vârsta
sacrificării. Consumul total de furaje combinate se ridică la 4,5 kg,
iar consumul specific la 3,5 kg furaje combinate/kg spor în greutate.
Acest consum specific este mai ridicat decât la broilerii de găină,
pentru simplul motiv că bibilicile nu au fost aduse încă într-un stadiu
superior de ameliorare, întrucât interesează de puţin timp avicultura
industrială.

13.2.2. EXPLOATAREA BIBILICILOR ADULTE DE

REPRODUCŢIE, PE AŞTERNUT PERMANENT

Bibilicile adulte se exploatează cu succes, pentru producerea

ouălor de incubaţie, atât pe aşternut permanent, cât şi în baterii.
Materialul biologic este reprezentat în fermele de producţie de către
părinţii puilor de carne, iar în fermele de selecţie şi hibridare, de către
linii pure şi bunici.
Durata de exploatare se limitează la intervalul de timp în care
producţia de ouă este rentabilă: număr mare de ouă, dar şi cu calităţi
corespunzătoare pentru incubaţie. Bibilicile răspund acestor exigenţe
timp de 35-42 săptămâni, astfel că, la vârsta de 65-72 săptămâni, se
241
livrează la abator. S-a experimentat reciclarea bibilicilor, prin
năpârlire forţată, pentru un nou ciclu de ouat. S-a ajuns la concluzia
că acţiunea nu este rentabilă din punct de vedere economic, pentru
că ciclul indus de ouat este prea scurt (15 săptămâni), iar ouăle
obţinute au fertilitate şi eclozionabilitate reduse (Maier, E. şi col.,
1977).
Tineretul se transferă în halele de adulte la vârsta de 28
săptămâni şi intră în ouat la vârsta de 30 săptămâni.
Tipul de hală menţionat când se fac referiri la exploatarea
industrială, are lăţimea de 18 m şi lungimea de 48 m. Importantă este
compartimentarea şi echiparea corectă a halei, nu dimensiunile pe
care le are.
Pregătirea halei pentru populare
Se procedează exact ca la pregătirea unei hale pentru găini
de reproducţie. Bibilicile sunt foarte sperioase şi pentru a nu avea
pierderi mari consecutiv transferului, este foarte important să
asigurăm iluminat difuz (5 lucşi) în ziua transferului, atât în hala de
tineret, cât şi în cea de adulte.
Având în vedere timpul scurt până la declanşarea ouatului (2
săptămâni), se va introduce deja aşternut în cuibare şi chiar câte un
ou (de găină, dacă nu avem de bibilică), pentru a atrage bibilicile să
ouă în cuibare. Odată obişnuite să ouă pe aşternut, corectarea
acestei deprinderi este foarte dificilă.
Popularea halei cu tineret de 28 săptămâni
Popularea halei este precedată şi urmată de câte 5 zile de
medicaţie antistres, foarte importantă având în vedere specificul
comportamental al bibilicilor. Se transferă întâi masculii şi pe urmă
femelele, făcându-se, în cazul loturilor insuficient de uniforme, o
triere, atât a masculilor, cât şi a femelelor, pe două categorii de
calitate care se vor caza în compartimente diferite.
Într-un compartiment se introduc 250 păsări sau maximum
500 (bibilica se numără printre speciile care nu suportă colectivităţile
mari). Raportul între sexe din aceste loturi va fi de 1:5, iar spre
sfârşitul perioadei de exploatare este acceptabil un raport de 1:6-1:7.

242
Densitatea optimă la populare este de 5 capete/m 2, redusă prin
mortalităţi, la 4,5 capete/m2 la sfârşitul perioadei de exploatare.
Păsările vor găsi în compartimente toate utilităţile: hrănitori
tronconice, în număr suficient (este necesar un front de 10
cm/pasăre) şi fixate la înălţime adecvată (pentru confort la furajare şi
reducerea risipei); adăpători gravimetrice (câte asigură 2,5 cm front
individual de adăpare), cuibare de ouat (câte unul la 6 femele).
Cuibarele de ouat, construite pe două nivele, se amplasează pe
latura compartimentelor dinspre aleea de serviciu, făcând posibilă
recoltarea ouălor fără a intra în compartimente. Se evită astfel
deranjarea inutilă şi repetată a păsărilor, care afectează nu numai
procentul de ouat, ci şi fertilitatea ouălor.
Asigurarea şi controlul microclimatului
Temperatura, umiditatea, aportul de aer şi viteza curenţilor de
aer sunt identice cu cele asigurate la găini.
Bibilicile necesită un program special de iluminat, care
prevede:
- 8 ore lumină/zi în prima săptămână după transfer;
- creşterea duratei luminii, prin trepte săptămânale de câte 10
minute, până se ajunge la durata maximă de iluminat: 14 sau 16
ore/zi. În reprezentarea grafică a acestui program (figura 13.4.) veţi
constata că stimularea luminoasă continuă până la încheierea
ciclului de producţie.
În ce priveşte intensitatea luminoasă, unii recomandă 20 lucşi,
iar alţii, ţinând cont de caracterul sperios al bibilicilor, recomandă
numai 5-8 lucşi (iluminat difuz, care are efect liniştitor asupra
păsărilor). Cei din urmă au dreptate, pentru că stresul afectează
comportamentul sexual al masculilor (efectiv nu mai calcă femelele,
care produc ouă nefecundate).
La 20 lucşi, lumina nu are efect stresant în sine, ci păsările
supuse la o asemenea lumină reacţionează mai dramatic la veritabilii
factori de stres: zgomote puternice, intrarea unor persoane străine în
hală, circulaţia rozătoarelor etc. Este raţional să acceptăm a doua
alternativă (lumina de 5-8 lucşi), când se obţine probabil o producţie
de ouă uşor mai scăzută, dar cu calităţi certe de incubaţie.
243
 Însăşi trecerea bruscă de la lumină la întuneric şi respectiv de
la întuneric la lumină stresează puternic bibilicile, astfel încât
tehnologii consideră necesară instalarea în halele de bibilici adulte a
unor simulatoare de amurg-zori, care permit reducerea şi, respectiv,
creşterea temporizată a intensităţii luminii la stingerea şi aprinderea
luminii.

TOTAL ORE LUMINĂ/PERIOADĂ DE EXPLOATARE: 2849

 - durata zilei lumină creşte cu 10 minute în fiecare din cele 6 săptămâni ale intervalului

Figura 13.4. Program de iluminat pentru stimularea ouatului

la bibilicile adulte de reproducţie

Furajarea bibilicilor adulte ouătoare

Până la intrarea în ouat, se continuă furajarea cu reţeta de
aşteptare, în raţii prestabilite conform principiului alimentaţiei

244
restricţionate, integrat în concepţia managerială a inginerilor care
conduc ferme de reproducţie.
Intrarea în ouat şi atingerea procentului maxim de ouat în cel
mult 8 săptămâni sunt susţinute prin introducerea, la vârsta de 30
săptămâni, a unei reţete cu 16-18% PB şi 2800 kcal. Faţă de reţeta
de aşteptare, această reţetă de ouat suplimentează disponibilul de
proteină zilnică, cu 2-4%. Furajele, sub formă de făinuri, se
administrează la discreţie în fazele de ascensiune şi platou ale curbei
de ouat. La furajarea controlată se revine numai după vârsta de 70
săptămâni, când intensitatea ouatului scade foarte mult.
Tratamente şi vaccinări
Toate tratamentele efectuate gravitează în jurul vaccinărilor
efectuate (vaccinări de ''rapel'' împotriva pseudopestei şi holerei
aviare). Tratamentele cu premixuri vitaminice preced aceste
vaccinări, iar tratamentele cu antibiotice, le succed. Accentuarea
morbidităţii cu cazuri de coccidioză (posibilă la întreţinerea pe
aşternut permanent) impune instituirea unui tratament cu
coccidiostatice de cea mai bună calitate, recomandate pentru
păsările de reproducţie.
Rezultatele exploatării bibilicilor adulte de reproducţie
În condiţiile naturale specifice exploatării în gospodăriile
ţărăneşti, ouatul începe în martie-aprilie şi durează până în
septembrie, cel mult, timp în care cea mai bună bibilică abia dacă
produce 90-100 ouă. Supuse influenţei factorilor naturali, ele trec
printr-o lungă pauză de iarnă, clocesc în sezonul cald (adeseori după
ce au produs doar 20-30 ouă) şi năpârlesc spontan la începutul
toamnei.
Exploatate în hale industriale cu mediu controlat (care permit, printre
altele şi aplicarea unor programe speciale de iluminat) şi hrănite cu
furaje combinate complete şi echilibrate, bibilicile produc130-150 ouă
în cca 40 săptămâni de ouat, fără ca ouatul să mai aibă un caracter
sezonier.
Din figura 13.5. rezultă că ouatul începe la 30 săptămâni,
atinge 50% la 34 săptămâni şi culminează la 38 săptămâni cu un vârf
de 90%. Până la 70 de săptămâni, curba de ouat etalează un
245
admirabil platou, cu procente de peste 80%, după care scade în cinci
săptămâni până la încetarea efectivă.
Greutatea medie a ouălor recoltate într-un ciclu de ouat este
de 45 g. Ouăle au o pigmentaţie caracteristică speciei şi coaja enorm
de groasă comparativ cu alte ouă (peste 0,5 mm), ceea ce reduce
foarte mult procentul de spargeri, dar creează dificultăţi pentru pui la
ciocnire. Ouăle sunt bune pentru incubaţie de la 36 săptămâni
(greutatea minimă impusă de incubaţie este de 38 g). Comparativ cu
ouăle de găină, cele de bibilică au fertilitate (85%) şi eclozionabilitate
(75%) modeste. Caracterul sperios al păsărilor şi coaja foarte groasă
a ouălor explică îndeajuns această situaţie.

Vârsta păsărilor (săptămâni)

Figura 13.5. Curba de ouat (%) la bibilici exploatate în sistem industrial

Ouăle se recoltează de 4-5 ori pe zi, pentru ca prezenţa lor în

cuibare să nu devină factor favorizant al clocitului (şi bibilicile au
predispoziţie genetică accentuată pentru clocit). Fiecare lot de ouă
se supune imediat dezinfecţiei cu formol, chiar în dulapul de fumigare
din camera tampon a halei.
Consumul total de furaje combinate în perioada de ouat este
de 31 kg, rezultat dintr-un consum mediu zilnic de 100-110 g,
comparabil cu cel realizat de găinile din rasele uşoare. Consumul
specific este cuprins între 200 şi 240 g/ou.

246
 Fiind destul de rezistente la boli, bibilicile au o foarte bună
păstrare a efectivului (90%) până la sfârşitul perioadei de exploatare.
Condiţiile de exploatare a bibilicilor pe aşternut permanent se
pot îmbunătăţi prin apropierea de cerinţele naturale şi prin corectarea
microclimatului. Exploatarea se poate rentabiliza (prin reducerea
manoperei pentru manipularea aşternutului şi diminuarea clocitului),
atunci când aşternutul este înlocuit cu stinghii, pe mare parte (60%)
din suprafaţa utilă a halei. Bibilicile preferă să stea pe patul de
stinghii, unde sunt dispuse şi adăpătorile, coborând pe aşternut
numai pentru hrănire şi împerechere. Stinghiile au forma şi
dimensiunile recomandate pentru găini şi formează un pat cu
înălţimea de 30-40 cm, în imediata apropiere a cuibarelor de ouat.

ÎNTREBĂRI:

1. Care sunt cele mai renumite companii din lume, care se ocupă cu
selecţia şi hibridarea curcilor?
2. Ce lucrare trebuie să fie executată, în mod obligatoriu, imediat
după introducerea puilor de curcă de o zi în ţarcuri?
3. De ce se recomandă la puii de curcă o intensitate luminoasă mult
mai mare (60-70 lucşi, chiar 100 lucşi) decât la puii de găină, în
primele săptămâni de creştere?
4. De ce se impune la tineretul mascul de curcă, pentru reproducţie,
un program de iluminat stimulativ (în comparaţie cu cel aplicat la
tineretul femel) şi în ce constă acesta?
5. Cum se efectuează desclocirea curcilor adulte de reproducţie
(părinţi)?
6. Ce particularităţi are programul de iluminat aplicat la bibilicile
adulte de reproducţie?
7. Care sunt principalele cauze ale eclozionabilităţii reduse a ouălor
de bibilică?

247