LECŢIA 12

12.1. INDUCEREA ŞI SINCRONIZAREA

CICLURILOR ESTRALE ŞI A
OVULAŢIILOR LA OVINE

INTRODUCERE

Cuvinte cheie: ovine, sincronizare estru, sincronizare

ovulaţii, estru extrasezon, pesarii FGA, melatonină

Intensivizarea procesului de reproducere la ovine presupune,

în primul rând, sincronizarea ciclurilor estrale şi controlul ovulaţiei.
Acestea determină unele schimbări în biologia funcţiei de
reproducere şi necesită asigurarea unor condiţii aparte de mediu
general şi special care să permită apariţia estrului fertil şi în lunile
de vară.
Principalele obiective urmărite sunt:
- sporirea prolificităţii;
- realizarea a trei fătări în doi ani;
- introducerea la reproducţie a mioarelor la vârsta de 8-10
luni:
- organizarea mai eficientă a muncii;
- inducerea căldurilor şi a ovulaţiilor în extrasezon.

DEZVOLTARE

12.1.1.1. SPORIREA PROLIFICITĂŢII

Sporirea prolificităţii se poate realiza prin tratamente

hormonale cu 750 UI PMSG, la sfârşitul tratamentelor de
sincronizare cu gestagene.
O altă cale de sporire a prolificităţii o constituie încrucişările
cu berbeci din rase prolifice (Romanov, Booroola, Romney Marsh,
etc.).

118
 12.1.1.2. Realizarea a trei fătări în doi ani

Realizarea a trei fătări în doi ani este posibilă în fermele mari

de ovine, obţinându-se câte o fătare la un interval de 8 luni (145 de
zile gestaţia, 45 de zile lactaţia, 30 de zile repaus, 12-14 zile
tratamente de sincronizare cu gestagene şi 2 zile montele sau IA,
total: 234-236 de zile).
De obicei se folosesc oi adulte, în vârstă de 3-6 ani, prin
aplicarea unor variante de fătări multiple:

Varianta Monta Fătarea

I Iunie-iulie Noiembrie-decembrie
Decembrie-ianuarie Mai-iunie
II Aprilie-mai Septembrie-octombrie
Octombrie-noiembrie Martie-aprilie
III Ianuarie-septembrie Noiembrie-iulie
Mai octombrie
IV Iunie-februarie Noiembrie-iulie
noiembrie Aprilie

În cadrul variantei III, se poate realiza o singură fătare în

primul an şi două fătări în anul al doilea şi, invers, în varianta a IV-
a.
Tot în lunile aprilie-mai, poate fi montat şi tineretul femel în
vârstă de 8-10 luni, cu o dezvoltare corporală bună, precum şi oile
sterpe şi cele care au avortat în sezonul de reproducţie trecut.
Aceste sisteme de reproducţie se bazează pe aplicarea celor
mai eficiente metode de desezonare a căldurilor şi reducerea
anestrului post-partum. Prin aceste metode biotehnice de dirijare a
funcţiei de reproducere se poate contribui, atât la sporirea
efectivelor de ovine, prin obţinerea anuală a cel puţin 1,5 miei de la
fiecare oaie din efectivul matcă, cât şi la popularea ritmică a
fermelor de îngrăşare a tineretului ovin şi, implicit, a pieţei cu carne
de ovine.
Cercetătorii de la INRA Franţa propun un plan de conducere
a reproducţiei unei turme de oi, care permite dirijarea căldurilor, a
montelor sau IA, diagnosticul precoce al gestaţiei şi inducerea
fătărilor în ziua dorită, evitându-se munca la sfârşitul săptămânii şi,
pe cât posibil, intervenţiile nocturne.
Devine astfel posibilă conducerea reproducţiei turmei, pe
grupe de animale, în funcţie de imperativele producţiei de lapte sau
de carne (vânzarea unor grupe omogene de miei).

119
 12.1.1.3. Folosirea timpurie la reproducţie a
tineretului femel

Indiferent de rasă, tineretul femel, care la vârsta de 8-10 luni

a realizat 2/3 din greutatea corporală a animalului adult, poate fi
repartizat la montă, deoarece dezvoltarea corporală este mai
importantă decât vârsta.
Introducerea la montă la vârsta de 8-10 luni a tineretului
femel crescut în sistem intensiv determină intrarea acestuia în
circuitul productiv mai devreme cu aprox. 1 an. Se poate aprecia că
cel puţin 30% din tineretul femel cu dezvoltare corporală bună
poate fi folosit la montă timpurie.
Introducerea timpurie la reproducţie a tineretului femel se
recomandă în condiţiile exploatării oilor pentru producţia de carne,
iar miei sunt alăptaţi artificial sau în cazul producţiei de pielicele,
când mieii se sacrifică în primele 2 zile de la naştere.

12.1.1.4. Organizarea eficientă a muncii

Datorită faptului că în fermele de ovine, cele mai importante

activităţi au caracter sezonier (sezon de montă, de fătare, de tuns),
cu durată diferită în funcţie de fermă, iar cheltuielile cu mâna de
lucru sunt tot mai mari, precum şi din dorinţa de a se beneficia şi de
perioade de odihnă, este justificat să se profite de avantajele ce
decurg din sincronizarea ciclurilor estrale, care permit planificarea
din timp a nevoilor anuale de mână de lucru, de materiale, furaje,
etc.
În campania de montă. Datorită grupării căldurilor într-un
interval de timp scurt, se creează disponibilităţi pentru:
- pregătirea animalelor: deparazitări, vaccinări, tuns şi, dacă
este necesar, suplimentarea furajării;
- organizarea punctului de montă sau IA;
- depistarea mai uşoară a femelelor în călduri, datorită
grupării manifestării căldurilor.
Loturile de montă nu trebuie să fie prea mari, iar în
următoarele 3 săptămâni după montă se evita toate schimbările în
conduita turmei, care pot dăuna implantării embrionilor.
În campania de fătări. Fătările au loc grupat, uşurând
supravegherea acestora.
Ţinând seama de creşterea prolificităţii, datorită utilizării
preparatelor hormonale foliculostimulatoare, se va suplimenta
furajarea oilor în ultima parte a gestaţiei. De asemenea, adăposturile
vor fi prevăzute cu compartimente de izolare a oilor care fată în

120
număr suficient şi se va recurge eventual la alăptarea artificială a
mieilor din fătări multiple.
Gruparea fătărilor la un anumit moment este impusă de:
deschiderea lăptăriilor şi începerea prelucrării laptelui, plecarea în
transhumanţă, începutul perioadei de păşunat.

12.1.1.5. Inducerea căldurilor în contrasezon

În condiţiile de climă specifice ţării noastre, perioada optimă

pentru reproducerea ovinelor este toamna, în lunile septembrie,
octombrie şi noiembrie, luni caracterizate prin temperatura şi durata
zilei mai scăzute.
Prin asigurarea unor condiţii optime de hrană şi îngrijire, este
posibilă reproducerea ovinelor şi în sezonul de vară, în lunile mai,
iunie şi iulie.
În perioada de vară, incidenţa manifestării estrului, însoţit de
ovulaţie, este influenţată de următorii factori: rasă, vârstă, stare de
întreţinere şi selecţie.
- Rasa. La rasele de ovine cu lână fină şi semifină (Merinos,
Spancă, Ţigaie), căldurile apar într-o proporţie mai mare în lunile
de vară, comparativ cu oile din rasele cu lână grosieră (Ţurcană,
Karakul şi metişii acestora), iar procentul de fecunditate este mai
ridicat (50-60%).
Încercările de a organiza monte în contrasezon şi la rasele de
oi cu lână grosieră nu au dat rezultate sau au dat rezultate slabe,
chiar şi în condiţiile aplicării unor tratamente hormonale de
inducere a estrului.
- Vârsta. În sezonul de vară, manifestarea căldurilor este mai
intensă şi cu o frecvenţă mai mare la oile adulte, comparativ cu
tineretul apt de reproducţie.
- Starea de întreţinere. Procentul zilnic de manifestare a
estrului în contrasezon şi fecunditatea sunt mai ridicate la oile în
stare bună de întreţinere. De aici rezultă importanţa respectării
perioadei de pregătire a oilor pentru monta din vară.
- Selecţia. Se urmăreşte consolidarea prin selecţie şi
împerecheri dirijate a însuşirilor unor indivizi de a manifesta călduri
atât toamna, cât şi vara.
Comparativ cu sezonul de montă din toamnă, indicele de
fecunditate în urma montelor efectuate în contrasezon este mai mic.
Pentru realizarea unui indice de fecunditate de cel puţin 50-60% la
montele din lunile iunie-iulie, sunt necesare unele măsuri
organizatorice şi tehnice.

121
I. Măsuri organizatorice:

a) Constituirea turmelor de oi pentru montă

Până cel mai târziu în date de 15 aprilie, în fermele de ovine

se va efectua clasarea fiziologică de primăvară. În baza acestei
acţiuni, se vor alcătui turmele de montă până la sfârşitul lunii mai.
Pentru realizarea unei rate zilnice normale de intrare în
călduri, mărimea turmelor de montă va fi de 200-250 de capete. Tot
în acest interval de timp se vor completa numerele matricole şi se
va efectua examenul zootehnic şi sanitar-veterinar.

b) Pregătirea oilor pentru monta din vară

Turmele destinate reproducţiei în sezonul de vară vor fi

întreţinute pe cele mai bune păşuni, asigurându-li-se, după caz, şi
un supliment de concentrate celor cu stare slabă de întreţinere.
Durata minimă a perioadei de pregătire pentru montă este de
20 de zile, ceea ce, în condiţiile organizării montelor în perioada
iunie-iulie, corespunde intervalului 10-30 mai.
Până cel târziu la data de 10 iunie, oile şi berbecii de
reproducţie se vor tunde.

c) Alegerea şi pregătirea berbecilor pentru montă

Această acţiune începe cu cca. 30 de zile înainte de începerea

campaniei de montă. În această perioadă, pe lângă masa verde de pe
păşune, raţia zilnică a berbecilor se va suplimenta cu 2 kg fân de
leguminoase şi 0,3 kg concentrate.
Berbecii aleşi pentru montă trebuie să îndeplinească
următoarele condiţii zootehnice şi sanitar-veterinare:
- să aparţină rasei zonate;
- să aibă un potenţial productiv mai ridicat decât al oilor;
- să fie viguroşi şi fără defecte de exterior;
- să fie sănătoşi şi indemni de boli transmisibile prin actul
montei.
Pentru a uşura saltul, se va efectua toaleta ongloanelor.
Săptămânal, se va efectua controlul şi toaleta furoului, pentru
prevenirea infestării cu larve de diptere (miază).
Berbecii pepinieri vor constitui turme separate de oi.

122
II. Măsuri tehnice

Obţinerea unei fecundităţi şi natalităţi cât mai ridicate la

montele efectuate în contrasezon este condiţionată de aplicarea
următoarelor măsuri de ordin tehnic:

a) Controlul materialului seminal

Această operaţiune se efectuează cu 10 zile înainte de

declanşarea campaniei de montă, în scopul excluderii de la
reproducţie a exemplarelor ce nu întrunesc condiţiile minime ale
valorii indicilor spermatici.

b) Regimul de îngrijire şi furajare a oilor şi berbecilor în

perioada de montă

În zilele cu temperaturi ridicate, se va practica păşunatul de

noapte. Pe toată durata campaniei de montă, berbecii vor fi protejaţi
de acţiunea prelungită a razelor solare, deoarece acestea
influenţează negativ calitatea spermei. Pe timp călduros, vor fi
ţinuţi şi furajaţi în saivane sau sub umbrare.
Oile vor fi păşunate pe cele mai bune pajişti, administrându-
li-se în completare 0,2 kg concentrate.
Berbecilor, pe lângă iarba de pe păşune, raţia zilnică li se va
suplimenta cu 2 kg fân de leguminoase şi 0,5 kg concentrate, de
preferinţă ovăz. Suplimentul de concentrate se va administra
dimineaţa cu o oră înainte de montă.

c) Regimul de folosire al berbecilor la montă

În perioada de vară, încărcătura de femele pentru un berbec

este mai mică, comparativ cu sezonul de toamnă: 30 de oi/berbec
adult şi 20 de oi/mior.
Pentru prevenirea epuizării sexuale, utilizarea la montă se va
face pe baza graficului săptămânal. Astfel, berbecii pepinieri vor fi
împărţiţi în grupe de montă în aşa fel încât, întotdeauna să existe
grupe în activitate şi grupe în repaus.
Regimul de folosire la montă este următorul:
- berbecii adulţi: 3 zile în activitate şi 3 zile în repaus:
- miorii: 2 zile în activitate şi 3 zile în repaus.

d) Efectuarea montelor

123
 Modul practic de organizare şi efectuare a montelor este
diferit, în funcţie de zonele climatice:
- În zonele cu temperaturi mai ridicate (sudul şi sud-estul
ţării)
Varianta I. Berbecii vor fi folosiţi la montă dimineaţa şi
seara, timp de 2-3 ore, iar în restul zilei vor fi separaţi de turme,
ţinuţi la umbră şi furajaţi cu fân de leguminoase şi concentrate.
Prezintă avantajele că oile montate pot fi marcate, se cunoaşte
numărul oilor montate şi se pot urmări eventualele întoarceri la
ciclurile următoare.
Varianta II. Berbecii se introduc în turme seara şi se menţin
împreună cu oile până dimineaţa. Prezintă avantajul că se măresc
şansele de depistare şi montă a unui număr mai mare de oi în
călduri. Dezavantajul constă în faptul că nu se poate ţine evidenţa
numerică a oilor montate în timpul nopţii.
- În zonele cu climă mai răcoroasă (nordul şi nord-estul
ţării).
Se poate practica următorul regim de montă: se introduce şi
se menţine în turmă grupa de berbeci timp de 3 zile (ziua şi
noaptea), după care se face rotaţia cu grupa de berbeci în repaus.
Avantaje: este necesar un volum redus de muncă, prezenţa
berbecilor în turmă constituie pentru oi un stimul al funcţiei de
reproducere, creşte probabilitatea depistării tuturor oilor în călduri.
Dezavantaje: creşte frecvenţa epuizărilor sexuale, nu se poate ţine
evidenţa oilor montate.

12.1.2. STIMULAREA FUNCŢIEI DE

REPRODUCERE PRIN
TRATAMENTE HORMONALE

12.1.2.1. Principiul tratamentelor de inducere şi sincronizare a

estrului şi a ovulaţiilor

Provocarea căldurilor în contrasezon, însoţite de ovulaţie,

necesită inducerea în organism a unei dominate progesteronice.
După încetarea efectului progesteronic, se administrează preparate
hormonale foliculostimulatoare (PMSG sau FSH), care stimulează
creşterea foliculilor ovarieni, urmată de declanşarea estrului însoţit
de ovulaţie.
Funcţia de reproducere la ovine poate fi dirijată cu ajutorul
tehnicilor de inducere şi sincronizare a estrului. Trebuie să se ţină
seama că funcţia de reproducere la ovine este puternic influenţată

124
de factorii de mediu: fotoperiodism, temperaturile ridicate,
alimentaţie, etc.
- Referitor la fotoperiodism, se ia în considerare raportul
lumină-întuneric, din durata unei zile de 24 de ore. Diminuarea
treptată a numărului de ore lumină acţionează ca stimul în
provocarea estrului. La rasele Corriedale şi Merinos, ciclurile
estrale se pot manifesta pe întreg parcursul anului.
- Temperatura ambiantă cuprinsă între 16-210 C
influenţează favorabil funcţia de reproducere, în timp ce
temperatura cuprinsă între 32-350 C are o influenţă negativă.
- Alimentaţia este un factor important care influenţează
funcţia de reproducere. Atunci când se urmăreşte inducerea estrului
în contrasezon, este necesară îmbunătăţirea alimentaţiei (flushing),
ameliorându-se reuşita inducerii estrului şi ratele de gestaţie.
În timpul anestrului sezonier, eliberarea de LH este redusă,
iar concentraţia progesteronului plasmatic este sub 0,5 ng/ml.
Ovarele oilor în anestru secretă estrogeni care inhibă eliberarea
preovulatorie de LH. Foliculogeneza nu încetează în totalitate,
foliculii au un diametru mic, lipseşte ovulaţia şi formarea corpului
galben. La femelele furajate la discreţie, creşte concentraţia LH
plasmatic
Inducerea şi sincronizarea estrului se poate face prin
utilizarea progestagenelor, în asociaţie cu hormoni
foliculostimulatori (PMSG sau FSH). Progesteronul sau analogii săi
sintetici sunt utilizaţi, de regulă, pe cale vaginală (pesarii),
subcutană (implante) sau parenterală.
Progesteronul sau analogii săi sintetici exercită un rol
inhibitor asupra eliberării gonadotropinelor hipofizare (FSH şi LH),
inhibând creşterea foliculilor şi ovulaţia. Se realizează la început o
modificare a duratei fiziologice a ciclului estral în sensul prelungirii
acestuia, prin blocarea creşterii foliculilor ovarieni. După încetarea
intervenţiei hormonale, reapar căldurile însoţite de ovulaţie,
deoarece hipotalamusul, ieşit din starea de inhibiţie temporară,
secretă cantităţi sporite de GnRH care va determina o eliberare
masivă de gonadotropine hipofizare, urmată de apariţia estrului în
decurs de câteva zile.
Pesariile vaginale sau implantele subcutane, prin gestagenii
eliberaţi în plasma sanguină, fac oficiul de corp galben artificial.
Cantităţi mai mari de gestagene sunt eliberate în primele zile ale
tratamentului, după care descresc. Profilul endocrin este invers în
raport cu profilul progesteronului secretat de corpul galben. Atunci
când pesariile sau implantele sunt introduse imediat după
manifestarea estrului, semnalul uterin de inducere a regresiei

125
corpului galben (PgF2 ), ca la oaie apare fiziologic în ziua a 14-a a
ciclului estral, este devansat cu 4-5 zile.
În tratamentele de inducere şi sincronizare a ciclurilor estrale,
cel mai frecvent se utilizează gestagenele de sinteză, care au
avantajele că sunt mai puternice decât progesteronul, nu au efecte
secundare asupra organismului, deoarece sunt metabolizate şi
eliminate rapid din organism. Cele mai utilizate gestagene de
sinteză sunt:
- Acetatul de fluorogeston (FGA), utilizat în doze de 30-40
mg, impregnat în pesarii de poliuretan, care se introduc în vaginul
oilor şi se menţin timp de 12-14 zile.
- Norgestomet (S.C. 21009), utilizat în doze de 2-3 mg,
impregnat în implante de silastic, plasate sub pielea animalului timp
de 12 zile.
Metoda cea mai răspândită de sincronizare constă din
utilizarea în sezonul de reproducere a 40 mg FGA/pesarie, timp de
12-14 zile, iar în contrasezon 30 mg FGA/pesarie, timp de 10-12
zile.
Atunci când se fac tratamente subdozate, estrul şi ovulaţia pot
apare mai devreme, în timpul tratamentului, de asemenea, este
posibilă apariţia chiştilor ovarieni şi scăderea procentului de
fecunditate. Supradozările pot duce la inhibarea creşterii foliculilor
ovarieni, la întârzierea manifestării căldurilor, la chişti ovarieni.
Pentru a fi siguri că eliberarea hipofizară de gonadotropine
este suficientă să stimuleze una sau mai multe ovulaţii, mai ales în
perioada de vară, este necesară “relansarea” creşterii foliculare, prin
administrarea unei doze de PMSG sau FSH la sfârşitul
tratamentului progestativ.
Asocierea gestagenelor cu hormonii de stimulare foliculară
(PMSG) grăbeşte manifestarea primelor semne de călduri,
determină o mai bună grupare a căldurilor, măreşte prolificitatea
oilor. Dozele de PMSG utilizate variază în funcţie de sezon (de
reproducţie sau anestru), de starea fiziologică a femelei (lactaţie,
înţărcată) şi de rasă (la rasele prolifice se reduce doza).
Tabelul 13 indică numărul de ore după aplicarea diferitelor
tratamente hormonale, până la apariţia căldurilor. Acest interval de
timp este mai scurt în cazul implantelor subcutane cu Norgestomet.

Tabelul 13
Apariţia căldurilor după aplicarea tratamentelor hormonale de
inducere şi sincronizare a estrului

126
 Calea Intervalul de timp de la terminarea
de Tratamentul tratamentului până la apariţia estrului (ore) Sursa
admini (% din femele tratate)
-strare 12 24 36 48 60 72 86 9
6
Intra- 50 mg Perez-
muscu- Progesteron în 12 61 17 5 Garcia,
lară zilele 1, 4 şi 7 + T.
500 UI PMSG în (1970)
ziua a 9-a
6 mg FGA/zi timp Cognie,
Orală de 12 zile + 500- - - 23 50 9 5 - - Y.
600 UI PMSG în (1972)
ziua a 12-a
Subcu- 1375 mg Brice,
tană Progesteron timp 2 21 47 18 4 - - - G.
(impla de 14 zile + 600 (1976)
n-te) UI PMSG în ziua
a
14-a
Subcu- 2,3 mg Cognie,
tană Norgestomet timp - 26 69 1 - - - - Y şi
(impla de 12 zile + 500 colab.
n-te) UI PMSG în ziua (1976)
12-a
Vagi- 40 mg FGA timp Brice,
nală de 14 zile + 600 - 3 47 38 3 - - - G.
(pesarii UI PMSG în ziua (1976)
) 12-a

Practic, monta naturală trebuie să aibă loc între 48-60 de ore

de la terminarea tratamentului cu progestine. În cazul IA, aceasta
trebuie efectuată la 55 de ore la oile adulte şi 52 de ore la mioare, cu
o doză de 400-500 milioane de spermatozoizi. Dacă oile sunt puse
în contact cu berbecii după terminarea stimulării hormonale a
ovarelor, estrul apare mai repede, iar momentul optim pentru
efectuarea montei este la 50 de ore.
În sezonul de reproducere, o cale eficientă de sincronizare a
estrului o constituie scurtarea fazei luteale a ciclului estral cu
ajutorul PgF2 . Efectul luteolitic al PgF2  asupra corpului galben
este evident numai în intervalul 5-14 zile al ciclului estral.

12.1.2.2. METODE DE INDUCERE ŞI SINCRONIZARE A

ESTRULUI LA OVINE

127
12.1.2.2.1. Administrarea parenterală de Progesteron şi PMSG

Durata tratamentului cu progesteron este de 16 zile. Dacă se

administrează zilnic, doza este de 10 mg, iar dacă se administrează
la 2-3 zile, doza este de 25-30 mg. Odată cu ultima doză de
progesteron, se administrează şi 500 UI PMSG. Prin acest
procedeu, se reuşeşte inducerea şi sincronizarea estrului la 90% din
femelele stimulate, dar ratele de gestaţie sunt variabile (38-85%).
Metoda este greoaie, fiind necesare intervenţii repetate pentru
administrarea hormonilor.

12.1.2.2.2. Administrarea orală a gestagenelor

Gestagenele eficiente pe cale orală sunt Medroxiprogesteron-

acetat (MAP), în doză de 50-60 mg/zi şi Clormadinon-acetat
(CAP), în doză de 0,5-1 mg/zi, administrate în amestec cu furajele
concentrate. Durata tratamentului este de 10 zile. Intrarea în călduri
se produce în cca. 6 zile de la terminarea tratamentului. Ratele de
manifestare a căldurilor sunt de cca. 85%, iar ratele de gestaţie sunt
de 40-75%.

12.1.2.2.3. Implante subcutane impregnate cu gestagene

Se utilizează implante de material plastic impregnate cu 1375

mg Progesteron sau implante de silastic impregnate cu 2-3 mg
Norgestomet. Implantul se introduce subcutan, în regiunea axilară
sau faţa internă a coapsei şi se menţine 12-14 zile. La retragerea
implantului, se administrează 500-1000 UI PMSG. Prin utilizarea
acestei metode, se realizează rate de intrare în călduri de 100% din
femelele stimulate şi rate de gestaţie de 50-75% (Alifa-Kiotis,
1978). Brice, G. (1976) a utilizat, timp de 14 zile, implante
impregnate cu 1375 mg Progesteron şi 600 UI PMSG la retragerea
implantelor, reuşind inducerea grupată a căldurilor la 92% din
femelele stimulate. Cognie, Y. şi colab. (1976) au utilizat implante
cu 2,3 mg Norgestomet, timp de 12 zile şi 500 UI PMSG la
retragerea implantelor şi au obţinut o bună sincronizare a estrului la
96% din femelele stimulate, care au intrat în călduri în intervalul
24-36 de ore de la terminarea tratamentului.

12.1.2.2.4. Pesarii vaginale impregnate cu gestagene

Utilizarea pesariilor din poliuretan, impregnate cu gestagene,

este o metodă care se utilizează frecvent, deoarece este uşor de

128
aplicat, necesitând doar introducerea intravaginală şi retragerea
acestora.
Se folosesc pesarii impregnate cu 30-40 mg FGA, care se
menţin intravaginal timp de 12-14 zile, iar la extragerea acestora se
administrează 500-600 UI PMSG.
Boitor şi colab. (1981) au obţinut rate de manifestarea
căldurilor de 60-95% şi rate de gestaţie de 38-62%. Brice, G. (1976)
a utilizat, timp de 14 zile, pesarii impregnate cu 40 mg FGA şi 600
UI PMSG, în ziua a 12-a. Din totalul femelelor tratate, 91% au
intrat în călduri în intervalul 36-48 de ore de la retragerea pesariilor.

12.1.2.2.5. Administrarea analogilor sintetici ai PgF2 

Prostaglandinele se pot utiliza numai în sezonul de

reproducere, la oile cu activitate ovariană ciclică. Doza luteolitică
este de 125-250 mcg Cloprostenol, iar efectul este luteolitic este
evident doar în intervalul 5-14 zile al ciclului estral. Căldurile apar
după 2-3 zile de la administrarea PgF2 . Dacă nu se cunoaşte
stadiul ciclului estral, sunt necesare două administrări de PgF2  la
interval de 9-10 zile.

12.1.2.3. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ SUCCESUL

INDUCERII ŞI SINCRONIZĂRII ESTRULUI

Indiferent de metodele utilizate, rezultatele sincronizării

estrului sunt condiţionate de următorii factori:
- furajarea raţională, pe tot parcursul anului, a efectivelor de
oi destinate reproducţiei;
- în perioada de montă, starea de întreţinere a oilor şi
berbecilor trebuie să fie corespunzătoare cu “condiţia de
reproducere”;
- în timpul tratamentelor hormonale, trebuie suplimentată
furajarea (flushing);
- efectivele programate pentru stimularea hormonală trebuie
să fie în perfectă stare de sănătate;
- integritatea funcţională a aparatului genital;
- aplicarea corectă şi la timp a tratamentelor hormonale;
- menţinerea în turmă a berbecilor biostimulatori în timpul
tratamentului hormonal;
- urmărirea şi depistarea la timp a oilor în călduri;
- folosirea raţională a berbecilor la montă, după graficul
săptămânal;

129
 - în cazul IA, materialul seminal să fie de calitate foarte
bună.

12.1.2.4. MĂSURI LUATE DE CRESCĂTORI

Atunci când un crescător utilizează aceste tehnici în turma sa,

trebuie să cunoască anumite măsuri şi restricţii ce se impun a fi
luate:
a) La mioare. Introducerea mioarelor la reproducţie la vârsta
de 8-9 luni (mioare destinate producţiei de lapte) sau la 10-12 luni
(mioare destinate producţiei de carne) este posibilă prin biotehnica
de inducere şi sincronizare a estrului. Procentul de fecunditate este
crescut (60-75%), se reduce durata campaniei de fătări, ceea ce
permite o mai bună supraveghere a fătărilor şi, în consecinţă, se
reduce mortalitatea mieilor.
La aceste animale tinere, trebuie asigurată şi dezvoltarea
corporală, care se realizează printr-o furajare corespunzătoare în
timpul gestaţiei şi lactaţiei.
b) La oi. Asocierea gestagenelor cu PMSG permite
efectuarea în primăvară-vară, fie a unor monte de recuperare a oilor
sterpe (sistem tradiţional), fie a unor monte sistematice pe jumătate
de turmă (sistemul cu trei fătări în doi ani), pentru obţinerea de miei
destinaţi vânzării la sfârşitul anului, când preţurile sunt mai
avantajoase.
În aceste condiţii, dacă oile încă alăptează, se separă de miei,
în scopul creşterii frecvenţei oilor care manifestă călduri în
contrasezon şi ameliorării fecundităţii după estrul indus.
c) Pregătirea berbecilor începe cu 1-2 luni înainte de
sincronizarea estrului la oi, prin administrarea unor suplimente
furajere. Cu o săptămână înainte de începerea montelor de
primăvară, se efectuează o “deşteptare sexuală” a berbecilor,
realizată prin excitarea cu o oaie în călduri.
Se recomandă ca vaccinările animalelor să se efectueze cu o
lună înainte de începerea tratamentelor de inducere şi sincronizare a
estrului.

12.1.2.5. ALTE PROCEDEE DE REDUCERE A

ANESTRULUI SEZONIER ŞI CREŞTERE A
PROLIFICITĂŢII

12.1.2.5.1. Diminuarea duratei zilei lumină

130
 Activitatea de reproducere a oilor este stimulată de reducerea
duratei zilei lumină, dar numai după o perioadă suficientă de zile
lungi.
În acest sens se pot mima zilele lungi, timp de două luni,
aplicând o iluminare puternică în timpul perioadei fotosensibile,
care la ovine este de 16-17 ore după răsăritul soarelui, urmată de
reducerea iluminatului la 8-10 ore pe zi după răsărit, timp de două
luni. Astfel, se poate avansa perioada de reproducere la sfârşitul
primăverii.

12.1.2.5.2. Utilizarea melatoninei

Melatonina, secretată de epifiză, transmite informaţia

fotoperiodică la sistemul hipotalamo-hipofizar şi intervine în
secreţia LH.
Administrarea melatoninei, sub formă de implante subcutane,
timp de 4 săptămâni, grăbeşte debutul sezonului de reproducţie la
oile adulte şi pubertatea la mioare.

12.1.2.5.3. Imunizarea contra hormonilor ovarieni

Principiul metodei se bazează pe faptul că un anticorp, legat

la un hormon, face posibilă blocarea acţiunii acestuia.
Blocarea acţiunii hormonilor se poate realiza prin:
- imunizare pasivă, injectând anticorpi produşi de un alt
animal sau obţinuţi prin tehnica anticorpilor monoclonali;
- imunizare activă, prin stimularea femelei să producă proprii
anticorpi.
Frecvent se utilizează imunizarea activă faţă de:
a) Steroizii sexuali (androstendion). Acest androgen, cuplat
la o proteină transportoare (HSA) într-o suspensie de dextran
(Fecundin), se administrează de două ori, la interval de 3 săptămâni.
Oile se dirijează la montă după 3 săptămâni de la terminarea
tratamentului. Numărul de miei obţinuţi de la oile imunizate este cu
20% mai mare decât mieii obţinuţi de la oile neimunizate.
Acest efect favorabil este datorat supresării retrocontrolului
negativ exercitat de hormonii steroizi asupra eliberării hormonilor
gonadotropi antehipofizari (FSH) şi dispariţiei acţiunii inhibitoare a
androgenilor ovarieni asupra creşterii foliculilor.
b) Componenţii lichidului folicular (inhibină). Unii
componenţi ai lichidului folicular (proteine inhibitoare şi inhibină)
realizează un retrocontrol negativ asupra eliberării FSH. Preparate
semipurificate din lichidul folicular se pot administra de mai multe

131
ori, la intervale de o lună. În acest mod, se obţine o dublare a
numărului de ovulaţii (2,3), faţă de 1,2 ovulaţii la oile martor.
Sinteza subunităţii alfa a inhibinei bovine a permis
imunizarea oilor cu 4 administrări, la intervale de 20-25 de zile,
obţinându-se triplarea numărului de ovulaţii (3,4, comparativ cu 1,2
la lotul martor.

REZUMARE

Intensivizarea procesului de reproducere la ovine presupune,

în primul rând, sincronizarea ciclurilor estrale şi controlul ovulaţiei.
În condiţiile de climă specifice ţării noastre, perioada optimă
pentru reproducerea ovinelor este toamna, în lunile septembrie,
octombrie şi noiembrie, luni caracterizate prin temperatura şi durata
zilei mai scăzute.
Prin asigurarea unor condiţii optime de hrană şi îngrijire, este
posibilă reproducerea ovinelor şi în sezonul de vară, în lunile mai,
iunie şi iulie.
Provocarea căldurilor în contrasezon, însoţite de ovulaţie,
necesită inducerea în organism a unei dominate progesteronice.
După încetarea efectului progesteronic, se administrează preparate
hormonale foliculostimulatoare (PMSG sau FSH), care stimulează
creşterea foliculilor ovarieni, urmată de declanşarea estrului însoţit
de ovulaţie.
Utilizarea pesariilor din poliuretan, impregnate cu gestagene,
este o metodă care se utilizează frecvent, deoarece este uşor de
aplicat, necesitând doar introducerea intravaginală şi retragerea
acestora.
Se folosesc pesarii impregnate cu 30-40 mg FGA, care se
menţin intravaginal timp de 12-14 zile, iar la extragerea acestora se
administrează 500-600 UI PMSG.

CHESTIONAR

1. Care sunt obiectivele intensivizării reproducerii ovinelor?

2. Care sunt măsurile organizatorice pentru monta în
extrasezon?
3. Care sunt măsurile tehnice pentru monta în extrasezon?
4. Care sunt procedeele hormonale de inducere şi sincronizare a
estrului şi ovulaţiilor?
5. Alte procedee de stimulare a funcţiei de reproducere la ovine.

132