Sunteți pe pagina 1din 6

Lecţia 10

PERFORMANŢA ASCENDENŢILOR CA SURSĂ DE INFORMAŢIE ÎN PREDICŢIA VALORII DE AMELIORARE A REPRODUCĂTORILOR

Cuvinte cheie: ascendenţi, coeficient de înrudire, arbore genealogic,

ancestori, pedigreu.

Arborele genealogic sau pedigreul unui animal în care este înscrisă valoarea caracterelor ascendenţei, poate caracteriza valoarea de ameliorare a individului. Fenomenul este real deoarece oricare animal are gene comune cu ancestorii săi (părinţi, bunici şi străbunici). El primeşte 50% gene de la mama lui şi tot atâtea de la tatăl său. Genele unui individ provin în proporţie de 25% de la fiecare dintre bunici săi şi în proporţie de 12,5% de la fiecare străbunic. Din această cauză se spune, că indivizii aparţinători unei familii sunt asemănător din punct de vedere genetic. Gradul de asemănare genetică dintre un individ şi ancestorii săi se măsoară cu ajutorul coeficientului de înrudire notat “R”. Aşadar se poate afirma că gradul de înrudire (R) sau gradul de asemănare genetică dintre un individ şi părinţii săi este de R=0,5(50%), între nepot şi bunicii săi asemănarea genetică este R=0,25(25%), iar între strănepot şi străbunicii săi ea este de

R=0,125(12,5%).

Dacă un animal este asemănător genetic, într-un anumit grad cu ancestorii săi, atunci se ajunge la concluzia că valoarea genetică a unui individ poate să se afle indirect dacă se cunoaşte performanţa părinţilor, a bunicilor sau a străbunicilor. Aşa cum sunt părinţii, aşa trebuie să fie şi copii lor. “Aşchia nu sare departe de trunchi” spune pe bună dreptate un vechi proverb românesc.

89

Deşi fenomenul este real noi nu vom putea estima însă, în mod direct, valoarea de ameliorare a animalului (pentru un caracter dat) informându-se doar din performanţa care a avut-o părinţi lui, pentru simplul motiv că valoarea de ameliorare este dată doar de efectele genelor cu interacţiune aditivă (gene aditive), dar nu şi de către efectele genelor neaditive. Rezultă de aici că pentru a afla valoarea genetică aditivă sau VA a unui animal după valoarea performanţei ancestorilor săi, este necesar să se corecteze gradul de asemănare genetică “globală” existentă între probant şi ancestor cu h 2 , care măsoară ponderea genelor aditive care stau la baza dezvoltării caracterului analizat. În felul acesta se elimină din asemănarea genetică efectul genelor neaditive ceea ce rămâne după corectare exprimă doar asemănarea genetică aditivă dintre ancestor şi individ. Prin urmare valoarea de ameliorare a unui caracter, la un animal, poate fi dedusă (estimată) din corectarea capacităţii de producţie cea mai probabilă (CPP) a ancestorilor, exprimată ca diferenţă dintre ei şi contemporanii lor (x c ), cu valoarea coeficientului de heritabilitate al caracterului şi valoarea coeficientului de înrudire dintre individ şi ancestor (R).

Astfel: VA descendent =[R descendent-ancestor (X CPPancestor -X CPPcontemporani )] h 2

unde: - R = gradul de înrudire dintre ancestor şi individul analizat (probantul); -X CPP ancestor = media capacităţii de producţie cea mai probabilă a ancestorului (mamă, tată, bunic, bunică, etc.); -X CPP contemporani = media capacităţii de producţie cea mai probabilă a contemporanilor ancestorului; - h 2 = valoarea coeficientului de heritabilitate a caracterului luat în considerare.

Să exemplificăm: Presupunem că se doreşte să se estimeze valoarea de ameliorare (VA) a unui tăuraş în vârstă de 6 luni pentru producţia de lapte folosind informaţiile existente la mama (M) şi bunica după tată sau mama

90

tatălui (M T ). Vom presupune că CPP a mamei a fost de 6000 l lapte, iar a mamei tatălui (bunica după tată) de 6500 l. Contemporanele mamei au avut o medie a CPP pentru lapte de 5000 l, iar contemporanele bunicii după tată tot de 5000 l. Valoarea coeficientului de heritabilitate este de h 2 =0,3. Coeficientul de înrudire (asemănare genetică) dintre individul analizat şi mama sa este de R=0,5 (50%) iar între acesta şi bunica sa R=0,25(25%). Acum avem toate elementele pentru a putea estima VA a tăuraşului descendent. Pentru a se estima valoarea de ameliorare a taurului folosind informaţiile de la ancestorii lui redate în exemplu trebuie să se înlocuiască factorii ecuaţiei de mai sus cu valorile realizate de ancestori:

VA descendent =[R descendent-ancestor

(X CPPancestor -X CPPcontemporani )h 2 =0,5(X M -

X contemp. )

h 2

+

0,25(X MT +X contemp )

]

h 2

=

0,5

(6000

-

5000)

0,3+0,25(6500-5000) 0,3=150+112=262 l lapte

Valoarea obţinută trebuie să fie adăugată la media fermei (X p ) pentru a afla cu cât se modifică valoarea generaţiei următoare dacă la ea participă descendenţa acestui tăuraş. Dacă media fermei este de 5000 l, atunci:

X P1 =5000+262=5262 l lapte

Dacă la stabilirea valorii de ameliorare a tăuraşului în cauză am fi luat în considerare, nu numai performanţele mamei şi a bunicii lui după tată, ci şi valoarea de ameliorare a tatălui său, atunci precizia estimării ar fi fost mult mai mare. Afirmaţia se susţine prin aceea că valoarea de ameliorare a taurului tată de regulă se estimează după valoarea medie a unui grup mare de descendenţi, ceea ce sporeşte gradul de precizare a valorii genetice aditive al taurilor faţă de cea a femelelor. Aceasta se întâmplă deoarece un număr mai mare de descendenţi atrage după sine sporirea valorii coeficientului de heritabilitate (h 2 ). Să ne amintim că valoarea coeficientului de heritabilitate (h 2 ) calculat pentru

91

mai multe cicluri de producţie (n) sporeşte în valoare, deoarece repetabilitatea

(Re) reduce mult din influenţele mediului special (M Sp ) asupra performanţei.

Reiese de aici că în cazul în care se va folosi valoarea coeficientului de

heritabilitate după mai multe cicluri de producţie (h 2 n ) în aflarea corelaţiei

genetice aditive dintre valoarea tatălui şi valoarea de ameliorare a

descendentului atunci şi corelaţia respectivă va spori.

Să exemplificăm: Presupunem că tata tăuraşului din exemplul nostru a

fost testat şi i s-a precizat valoarea de ameliorare pentru lapte după performanţa

medie a 20 de fiice. În acest caz coeficientul de heritabilitate (h 2 ) al caracterului

va avea o valoare mult mai mare decât la mama sa (h 2 =0,3) deoarece:

h

2

tată

n

R

=

h

2

1

+

(

n

1)

R

h

unde:

2

=

0,3

20

0,25 (

semisurori

)

1

+

(20

1)

0,25 0,3

=

1,5

2,425

= 0,62

R – gradul de înrudire (asemănarea genetică) a semisurorilor

0,25(25);

n – 20.

În cazul femelelor h 2 de regulă, se estimează după un singur ciclu de

producţie. Prin urmare h 2 la mame are valoare mult mai mică decât la tată unde

h 2 se calculează după un mare număr de fiice surori sau semisurori. Astfel o

vacă nu poate avea h 2 mai mare de 0,3 sau cel caracteristic efectivului din care

face parte.

Să se observe că, în exemplul nostru, valoarea coeficientului de

heritabilitate (h 2 ) sau precizia aprecierii valorii de ameliorare (cum i se mai

spune), este dublă în cazul tatălui testat după 20 de fiice, faţă de valoarea sa la

mamă (h 2 =0,3). Dacă tatăl tăuraşului ar fi fost testat după 50 de fiice în loc de

20 atunci şi valoarea sau acurateţea selecţiei (h 2 ) al acestuia ar fi avut o

valoarea mai mare (h 2 =0,9). Din această cauză şi valoarea corelaţiei dintre

valoarea de ameliorare a tatălui şi valoarea de ameliorare a descendentului

92

(tăuraşului în cazul nostru) sporeşte de la 0,31 la 0,40 (deoarece Rh 2 =0,50,81=0,40). Valoarea acestei corelaţii faţă de mamă este însă doar de

0,15 deoarece pentru mamă Rh 2 =0,50,3=0,15. Concluzia care trebuie extrasă din cele spuse mai sus este următoarea:

valoarea de ameliorare a unui animal poate fi estimată după valoarea ancestorilor. Ea însă are suficientă precizie numai pentru caracterele care sunt determinate, în dezvoltarea lor, de mai multe gene aditive (peste 30%). Aceasta înseamnă că ea are suficientă precizie (acurateţe) numai pentru caracterele cu h 2 >0,30. Pentru caracterele cu h 2 scăzut acurateţea aprecierii valorii de

ameliorare este foarte slabă, deoarece relaţia “Rh 2 ” când este folosită pentru astfel de caractere, dă o corelaţie foarte joasă între valoarea de ameliorare a ancestorului şi individual analizat.

Pentru caractere cu:

- h 2 =0,2Rh 2 =0,50,2=0,10

- h 2 =0,6Rh 2 =0,50,6=0,30

Dacă în ascendenţa unui animal, tatăl sau bunicul sau şi unul şi altul este testat după descendenţă atunci gradul de corelaţie dintre ancestori şi descendentul care trebuie apreciat genetic creşte considerabil.

93

Întrebări

1. Ce înţelegeţi prin termenul de “pedigreu” ?

2. Pentru ce caractere se recomandă estimarea valorii de ameliorare

după mai multe cicluri de producţie ?

3. Când

un

reproducător

structurii genetice al unui efectiv” ?

ce ascendenţilor ca sursă de informaţie?

4.

Pentru

caractere

primeşte

calitatea

de

“ameliorator

al

se

recomandă

utilizarea

performanţei

5. Care sunt parametrii genetici care influenţează precizia acestei

estimări?

94