See discussions, stats, and author profiles for this publication at: https://www.researchgate.

net/publication/342379943

Temperatura şi umiditatea aerului

Chapter · April 2006

DOI: 10.13140/RG.2.2.30357.96481

CITATIONS READS

0 782

3 authors, including:

Ioan Hutu
Banat's University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine
457 PUBLICATIONS   248 CITATIONS   

SEE PROFILE

Some of the authors of this publication are also working on these related projects:

Bioeconomic approach in animal production View project

Bune practici în utilizarea animalelor în procedurile proiectelor de cercetare/ Good practices for using animals in research View project

All content following this page was uploaded by Ioan Hutu on 23 June 2020.

The user has requested enhancement of the downloaded file.

 Temperatura şi umiditatea aerului
Obiective:
Asigurarea unor temperaturi şi umidităţi optime, în relaţie cu
ceilalţi factori de microclimat şi cu cerinţele creşterii şi
dezvoltării puilor

Spre deosebire de păsările mature care, aflate în adăposturi

reci sau supraîncălzite, îşi pot regla temperatura corporală prin
termoreglare, puii nu au această capacitate. Practic, în prima
săptămână de viaţă, temperatura corporală, rata metabolică, izolarea
termică prin acoperirea cu pene şi abilităţile de termoreglare sunt
foarte diminuate. Se estimează că dobândirea capacităţii de păstrare
a homeotermiei se realizează în perioada 1-3 săptămâni.
Producţia de căldură a puilor este determinată de greutatea
corporală, cantitatea de furaj ingerat, calitatea furajului şi nivelul
activităţii puilor; producerea căldurii se intensifică odată cu creşterea
greutăţii corporale şi a ingestei. Păstrarea căldurii sau pierderile de
căldură sunt influenţate în mod semnificativ de către:
- convecţie, respectiv schimbul de căldură la frecarea cu
aerul.
- radiaţie, respectiv schimbul de căldură al organismului cu
mediul după principiul deplasării căldurii de la corpurile
mai calde la cele reci.
- conducţie care permite cedarea de căldură corpurilor mai
reci, prin contactul direc.
- evaporare apei corporale de la suprafaţa sacilor aerieni ca
urmare a diminuării/intensificării ratei respiraţiei
- excreţie – permite eliminarea unei cantităţi de fecale şi apă,
şi odată cu acestea eliminarea unei cantităţi de căldură

Cerinţe de temperatură

La stabilirea temperaturilor se vor lua în considerare tipul de hibrid,

vârsta puilor, spaţiul încălzit şi comportamentul puilor. Indiferent de
 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI 95

temperaturile recomandate, acestea vor reprezenta doar puncte de plecare,

factorul primordial în stabilirea nivelului temperaturii fiind comportamentul
puilor.
La asigurarea temperaturii se vor avea în considerare
următoarele:
- la începutul creşterii, abaterile de la temperatura considerată
optimă (toleranţa termică) sunt foarte reduse (fig. 25)
- temperatura resimţită de pui este invers proporţională cu
viteza curenţilor de aer din adăpost
Cerinţele de temperatură diferă în funcţie de modalitatea aleasă
pentru încălzirea spaţiului ocupat de pui: întregul spaţiu încălzit sau
încălzire localizată în ţarcuri, de obicei sub eleveuze.

Încălzirea întregului spaţiu din adăpostul destinat puilor broileri

Încălzirea întregului spaţiu destinat puilor (întreg adăpostul sau o

porţiune a acestuia) asigură un microclimat stabil şi constant, dar orice
disfuncţie a sistemului de încălzire poate cauza perturbări majore asupra
confortului şi stării de sănătate a puilor.
În acest caz, comportamentul puilor nu poate fi considerat un
indicator foarte bun pentru determinarea temperaturii optime, întrucât
temperatura este similară pe toată suprafaţa populată; astfel, puii nu au
posibilitatea să-şi caute zona din adăpost cu temperatură optimă.

Fig. 25. Confortul termic, dependent de vârsta puilor

96 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI

La încălzirea întregului spaţiu se vor lua în considerare

următoarele:
- nivelul termic înscris în documentaţiile fiecărui hibrid este
orientativ
Întotdeauna se porneşte de la temperaturile „standardizate”, dar în
stabilirea regimului termic primează comportamentul puilor dispuşi în
spaţiul de creştere.
- temperaturile şi variaţia temperaturilor sunt caracteristice
fiecărui tip de broiler
În figura 26, sunt prezentate temperaturile necesare în spaţiul destinat
puilor, în funcţie de hibridul utilizat.
În cazul puilor ROSS, în primele două zile de viaţă, temperatura
minimă trebuie să fie de 29ºC. După primele două zile, temperatura scade cu
câte un grad la fiecare trei zile; astfel, la vârsta de 3-5 zile va fi 28ºC, în
perioada 6-8 zile 27ºC ş.a.m.d; la 27 zile, temperatura va fi de 20ºC. Aceste
temperaturi (fig. 26), uşor mai reduse, favorizează consumul de furaj,
conversia hranei şi rata creşterii, dar utilizarea lor trebuie să fie compensată
de asigurarea tuturor celorlalţi parametri la niveluri optime.

Încălzirea locală, la nivelul ţarcurilor

Încălzirea zonală are avantajul costului mai redus şi al asigurării

temperaturilor în concordanţă cu necesităţile puilor. Pentru încălzirea
localizată la nivelul ţarcurilor, căldura este asigurată de obicei cu ajutorul
eleveuzelor, iar temperatura va înregistra gradual o scădere, dependentă de
vârsta puilor.
La încălzirea locală se vor avea în considerare următoarele:
- corelarea temperaturii din spaţiul încălzit cu cea din adăpost
- asigurarea temperaturii optime încă din prima zi
Temperatura resimţită de pui în prima săptămână de viaţă are
implicaţii tehnologice deosebit de importante. Astfel, temperatura redusă în
prima săptămână de viaţă determină, în ordinea importanţei, următoarele
efecte nedorite: pierderi prin mortalitate, pierderi importante în greutate şi
consumuri specifice ridicate.
În prima zi de viaţă, temperatura trebuie să fie de 32-34ºC la nivelul
puilor şi 26-27ºC în adăpost.
 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI 97

- reducerea graduală a temperaturii

Odată cu înaintarea în vârstă, reducerea temperaturii se poate realiza
la intervale diferite:
o din două în două zile, cu 1-2ºC
o la fiecare patru zile, cu 2ºC,
o săptămânal cu 2-3ºC, dar astfel ca la vârsta de şase săptămâni
temperatura să fie de 21-23ºC; după această vârstă, temperatura nu
trebuie să depăşească limitele de 15-24ºC
Menţinerea temperaturilor ridicate, precum şi reducerea din aproape
în aproape a temperaturii (reduceri cu maxim 1-2ºC, la intervale de timp
mici) determină diminuarea vitezei îmbrăcării cu penaj. Dimpotrivă,
reducerea temperaturii în trepte mari şi la intervale mari, accelerează viteza
de îmbrăcare cu penaj.

30
29
28
Temperatura ( C)

27
26
25
24
23 ROSS
22
21
20
19
18
1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49

Vârsta - zile

Fig. 26. Dinamica temperaturii pentru puii ROSS cu demaraj pe toată

suprafaţa halei
- evitarea risipei termice
După vârsta de 18 zile şi până la sacrificare, temperatura
recomandată este de 18-20ºC. Unele studii au demonstrat că, la temperaturi
de 22-24ºC, are loc o diminuare a consumului specific cu 1%; costul
menţinerii acestei temperaturi, comparativ cu beneficiul îmbunătăţirii
conversiei furajului vor fi elemente determinante în alegerea nivelului
temperaturii.
98 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI

Cerinţe privind umiditatea adăpostului

Umiditatea adăpostului, exprimată în termenii umidităţii relative,

urmează o distribuţie dependentă de temperatura acestuia, conform datelor
prezentate în tabelul 101. În situaţii limită, dacă umiditatea relativă este
foarte ridicată (80% şi peste 80%), pentru a nu se afecta rata creşterii se
recomandă scăderea temperaturii, mai ales dacă acest eveniment survine
după vârsta de 16 zile.

36 ROSS LOHMANN MEAT ROBRO

34
32
Temperatură (C)

30

28
26

24

22
20

18
1 4 7 10 13 16 19 22 25 28 31 34 37 40 43 46 49

Vârstă - zile
Fig. 27. Dinamica temperaturii sub eleveuză în situaţia demarajului în
ţarcuri

Controlul şi reglarea nivelului umidităţii se face prin controlul asupra

factorilor de influenţă:
- nivelul temperaturii
Reglarea umidităţii în cadrul limitelor optime se realizează în strânsă
corelaţie cu nivelul temperaturii (tabelul 10).
În prima zi de viaţă, cele mai mult firme producătoare de material
biologic recomandă o umiditate relativă mai mare de 60%, având drept

1
În tabel, aria scrisă cu caractere aldine marchează temperaturile şi umidităţile relative
considerate ca fiind optime pentru vârsta puilor.
 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI 99

motivaţie prevenirea deshidratării puilor. Ulterior, aceasta se poate reduce

la 55-60% în prima săptămână dar, odată cu înaintarea în vârstă, umiditatea
relativă a aerului poate să crească peste 60%. La vârste mari se recomandă
de asemenea reducerea umidităţii pentru păstrarea calităţii aşternutului.
- rata ventilaţiei
- densitatea puilor în Tabelul 10. Relaţia dintre tempera-
adăpost tura optimă (oC) şi umiditatea
relativă
Apare ca element de impact Vârstă Umiditatea relativă (UR%)
asupra nivelului umidităţii relative (zile) 80% 70% 60% 50% 40%
îndeosebi după vârsta de trei 1 33 33 33 33 35
săptămâni, când cantitatea de vapori 2 32 32 32 32 34
3 31 31 31 31 33
expiraţi devine mai mare (>1,5 g
4 30 30 30 30 32
vapori apă / pui / oră) 5 30 30 30 30 32
6 29 29 29 29 31
- nivelul pierderilor prin
7 29 29 29 29 31
instalaţia de adăpare 8 28 29 29 29 31
- utilizarea altor instalaţii şi 9 -12 27 28 28 29 31
13-16 26 27 27 29 31
tipul acestora
17-20 25 26 26 28 30
Funcţionarea defectuoasă sau 21-24 24 25 26 27 29
în parametri inadecvaţi a instalaţiei 25-30 23 24 25 27 29
31-35 22 23 25 26 28
de răcire a aerului, de producere a 35 21 24 25 27
22
ceții etc. pot determina creşterea sau După Avian Farms, 2000
diminuarea umidităţii.

Susţinerea homeostaziei păsărilor în funcţie de parametrii

temperatură şi umiditate

Temperatura şi umiditatea acţionează asupra puilor, în strânsă

legătură; în mod practic, există mai multe situaţii:
- temperatură şi umiditate ridicate
Este situaţia cea mai periculoasă, deoarece păsările au capacitatea de
termoreglare foarte diminuată. În această situaţie, puii îşi menţin
temperatura corporală în limite fiziologice, eliminând căldura sensibilă prin
conducţie; umiditatea ridicată a aerului diminuează capacitatea de termoliză
prin evaporarea apei pulmonare. Se recomandă scăderea temperaturii şi
creşterea ratei de schimb a aerului, prin intensificarea ventilaţiei.
100 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI

- temperatură ridicată şi umiditate scăzută

În această situaţie, puii îşi menţin temperatura corporală în limite
fiziologice, prin intensificarea respiraţiei şi prin eliberarea apei sub formă
de vapori; practic, la fiecare gram de apă eliminat, se elimină 0,6 kcal
căldură latentă. Din cauza pierderii masive de apă, puii sunt supuşi riscului
deshidratării; remedierea problemei se realizează prin scăderea temperaturii
şi creşterea umidităţii. Pentru creşterea umidităţii se pot utiliza mijloace mai
elaborate, de tipul instalaţiei de producere a ceții, tunelului de ventilaţie cu
condiţionarea aerului, simpla umezire a aleilor de serviciu, sau, în condiţii
limită, chiar stropirea aşternutului cu apă.
- temperatură şi umiditate scăzute
- temperatură scăzută şi umiditate crescută
Măsuri pentru diminuarea impactului temperaturilor ridicate

Pentru diminuarea impactului temperaturilor ridicate pot fi

utilizate o serie de măsuri asupra adăpostului şi echipamentelor cu
care acesta este dotat. Dependent de specificul fermei se impun
utilizarea celor sugerate mai jos:
- optimizarea mărimii, design-ului şi orientării adăpostului
De regulă dimensiunea şi forma adăpostului are o importanţă
deosebită în tipul şi eficienţa măsurilor menite a diminua impactul
temperaturilor ridicate. Dimensiunile de lungime şi lărgime ale adăpostului
influenţează ventilaţia; de regulă, un adăpost lung şi mai îngust permite
realizarea unei ventilaţii mai bune decât în cazul unui adăpost cu secțiune
pătrată. Un adăpost cu streașină mare permite menţinerea unor pereţi rec,
iar un adăpost cu pereţii din prelată permite efectuarea unei ventilații
naturale foarte bune. Adăpostul trebuie în aşa fel orientat încât pe durata
amiezii să expună o suprafaţă cât mai redusă razelor soarelui – de regulă
una din cele două capete. Pentru susţinerea ventilației se recomandă
respectarea distanţei dintre două adăposturi; cel puţin 10-12 m.
- poziţionarea strategică şi utilizarea eficientă a sistemului
Sub aspectul temperaturii, în timpul sezonului cald sistemul de
ventilaţie trebuie să satisfacă două cerinţe majore: să evacueze cantitatea de
căldură degajată de păsările din adăpost şi să introducă cât mai puţin din
căldura exterioară, pe de o parte, şi să împrospăteze aerul, pe de altă parte.
 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI 101

Astfel, ventilatoarele şi gurile de admisie a aerului vor fi astfel

orientate încât să permită îndepărtarea eficientă a aerului cald şi să
favorizeze mişcarea curenţilor de aer proaspăt spre păsări.
Prin creşterea vitezei curenţilor de aer se favorizează pierderile de
căldură sensibilă prin convecţie. Eficacitatea acestei metode depinde însă de
vârsta şi gradul de acoperire cu pene a păsărilor; practic, metoda este foarte
eficientă în cazul puilor cu vârste mai mici de patru săptămâni şi în cazul
unor temperaturi exterioare moderate.
- creşterea numărului şi/sau mărimii ventilatoarelor
De regulă, un ventilator acoperă o arie cu o lărgime de trei ori mai
mare decât diametrul său şi, în adâncime, de 10 ori mai mult decât lungimea
sa. Beneficiile intensificării vitezei curenţilor de aer până la cca. 2 m /
secundă constau în reducerea consumului de apă, creşterea consumului de
furaj, un spor în greutate mai mare şi o îmbunătăţire a consumului specific.
- combinarea sistemului de ventilaţie cu un sistem de răcire a
aerului
Dacă adăpostul o permite, tunelul de ventilaţie poate fi o soluţie
adecvată, mai ales în cazul temperaturilor ridicate şi a densităţilor mari.
Comparativ cu adăposturile simple, utilizarea tunelului de ventilaţia are ca
efecte: creşterea greutăţii la procesare cu ÷5%, îmbunătăţirea consumului
specific cu ÷3% şi reducerea mortalităţii cu ÷30%.
- utilizarea instalaţiilor de producere a ceții
În cazul utilizării instalaţiilor de producere a ceții, pe lângă
diminuarea nivelului pulberilor, se realizează scăderea temperaturii aerului,
prin evaporarea picăturilor de apă create de o pompă care injectează ceaţa
în adăpost prin intermediul unor duze. Liniile de producere a ceții trebuie să
fie plasate în apropierea gurilor de admisie a aerului, pentru a maximiza
viteza evaporării (fig. 28); în cazul adăposturilor largi, aceste linii pot fi
amplasate şi în zonele centrale.
După nivelul presiunii produse de pompe, se cunosc sisteme de
producere a ceții la presiune joasă şi ridicată:
o Sistemul de producere a ceții la presiune joasă utilizează presiuni de
7-14 bari; inconvenientul este că dimensiunile picăturilor de ceaţă mai mari
de 30 de microni cauzează umezirea aşternutului şi creşterea umidităţii în
adăpost.
o
102 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI
După Ross, 2000

Fig. 28. Schema unui sistem de producere a ceţii

1- filtru; 2 – pompă, 3 – robinet de trecere; 4 – conductă pentru distribuţie; 5 – coşuri
de ventilaţie; 6 - duze pentru producerea ceţii; 7 – guri de admisie a aerului; 8 –
circulaţia aerului.
o Sistemul de producere a ceții la presiuni mari (28-41 bari) formează
picături de 10-15 microni; aceste picături se evaporă foarte uşor, astfel că
nu dau efecte secundare de tipul umidităţii reziduale. Indiferent de condiţiile
atmosferice, eficienţa sistemului de producere a ceții depinde de:
- presiunea apei; presiunile mai mari de 120 bari sunt cele mai bune
- mărimea particulelor de ceaţă (particulele cu dimensiuni mai mici
de 10 microni sunt cele mai bune)
- succesiunea intervalelor şi durata producerii ceții.
Dependent de tipul instalației, se recomandă eliberarea ceții în reprize
de 3-4 secunde, urmate de o pauză de 20 secunde; în acest fel, capacitatea de
evaporare a apei din adăpost este crescută. Succesiunea acestor faze
depinde, în principal, de nivelul temperaturii şi umidităţii relative din
adăpost.
- nivelul ventilaţiei şi viteza curenţilor de aer
- calitatea apei
Pe termen lung, în cazul unei ape dure sau încărcate cu particule solide,
eficienţa evaporării produse prin acest sistem se reduce, din cauza
decalibrării duzelor sau a depunerilor de săruri minerale .
- reducerea densității păsărilor
Reducerea densităţii este o metodă adecvată pentru diminuarea
temperaturii ridicate în adăpost. Măsura se realizează prin mărirea
spaţiului destinat fiecărei păsări, fapt care va determina disiparea căldurii
eliberate de păsări. Se estimează că puii cu greutăţi de 2 kg produc o căldură
metabolică egală cu echivalentul a 10-15 W. În practică, după vârsta de 3-4
săptămâni se recomandă o densitate de 8-10 pui/m2.
 TEMPERATURA ŞI UMIDITATEA AERULUI 103

- izolarea sau răcirea acoperişului adăpostului

Frecvent, operaţiunea se realizează prin aspersiunea cu apă, pentru a
diminua cantitatea de căldură radiantă la nivelul păsărilor din adăpost.
- vopsirea sau văruirea învelitorii
Se face în alb, fie cu vopsea albă, fie cu var sau, mai indicat, cu un
amestec format din 93,3% var proaspăt, 5,5% sare, 1% aracet sau melasă şi
0,2% piatră vânătă. Varul şi amestecul pot fi utilizate şi la pereţi, stratul
depus fiind mai persistent.
- înconjurarea adăpostului cu vegetaţie şi pomi înalţi
Vegetaţia joasă permite păstrarea unei temperaturi reduse la nivelul
solului iar cea înaltă, reprezentată în special de pomi, reduce temperatura
aerului din jurul adăpostului şi a acoperişului prin umbra produsă. Vegetaţia
intermediară, care ajunge la nivelul deschiderilor pentru ventilaţia
adăpostului va trebui înlăturată. Betonarea şi/ sau asfaltarea spațiilor din
jurul adăpostului creează o zonă care, în timpul perioadei călduroase, se
supraîncălzeşte şi generează o atmosferă încinsă în jurul adăpostului.

Măsuri pentru diminuarea impactului temperaturilor scăzute

Situaţia apare mai ales în anotimpurile reci şi se impune a fi rezolvată

mai ales la puii tineri.
În caz că survin astfel de situaţii pot fi luate următoarele măsuri:
- suplimentarea surselor de încălzire
- izolarea termică a adăpostului
- reducerea ratei ventilaţiei şi a vitezei curenţilor de aer prin
reglarea gurilor de admisie şi de evacuare a aerului.

Direcţii prioritare:
 Evitarea temperaturilor şi umidităţilor extreme
 Temperatură şi umiditate în limitele confortului biologic
 Întocmirea programului de control al temperaturii în
raport cu posibilităţile tehnice ale adăpostului şi nivelul furajării
 Evitarea umezirii aşternutului în cazul utilizării instalaţiilor
de producere a ceții.
View publication stats