Tema 2.

Evaluarea și analiza roiectelor de investiții cu ajutorul indicatorilor statici

de eficiență economică a investițiilor.

Scopul şi obiectivele temei

Acestă temă are ca scop cunoaşterea de către masteranzi a indicatorilor de eficienţă economică a
investiţiilor, indicatori care se utilizează în luarea deciziei de investiţii. Dintre cele mai importante
obiective urmărite prin prezentarea acestei teme, menţionăm :

 Cunoaşterea rolului indicatorilor de eficienţă economică ca şi criterii în luarea deciziei de investiţii;

 Prezentarea indicatorilor cu caracter general şi rolul lor în analiza unui proiect de investiţii;
 Evidenţierea indicatorilor de bază, de calcul şi de eficienţă economică a investiţiilor, ca fiind
indicatorii cei mai importanţi în evaluarea unui proiect de investiţii;
 Cunoaşterea indicatorilor specifici de calcul şi de eficienţă economică a investiţiilor, din diferite
ramuri şi domenii de activitate.

Schema logică a temei

Tema este este compusă din trei capitole : indicatori cu caracter general; indicatori de
bază şi indicatori specifici;

Indicatorii de bază

Indicatorii de eficienţă economică

Indicatorii cu caracter general a investiţiilor Indicatorii specifici

general

Fig. 2.1 Schema logică a temei

Există o diversitate de indicatori care se pot utiliza pentru aprecierea eficienței economice
a unui proiectde investiții. Ne vom referi la cei mai cunoscuți dintre aceștea, respectiv la
indicatorii statici și la cei dinamici.

Indicatorii cu caracter general

Această grupare de indicatori are rolul de a forma o imagine globală asupra obiectivului de
investiţii, respectiv să ofere o caracterizare generală despre obiectivul de investiţii. Orice proiect de
investiţii trebuie să cuprindă în mod obligatoriu asemenea indicatori. Principalii indicatori cu caracter
general sunt :
  capacitatea obiectivului de investiţii, care în cazul obiectivelor productive este
reprezentată de capacitatea de producţie, iar în cazul celor neproductive de elementele
specifice de capacitatea acestora. Capacitatea de producţie exprimă cantitatea maximă de
producţie care poate fi obţinută într-o anumită perioadă de timp, în condiţii normale de
funcţionare, cu un anumit regim de utilizare a factorilor de producţie şi în anumite condiţii
de organizare a producţiei şi a muncii.

 numărul de salariaţi ce vor fi ocupaţi la obiectivul de investiţii, exprimă mărimea resurselor

umane de care va beneficia obiectivul de investiţii după punerea în funcţiune.
 costul producţiei reprezintă un indicator ce cuantifică efortul din perioada de funcţionare a
obiectivului de investiţii, împreună cu valoarea investiţiilor formând efortul total necesar
pentru edificarea şi funcţionarea unui obiectiv de investiţii. Mărimea sa este în funcţie de
volumul producţiei estimate a se obţine, el cuantificând în expresie bănească consumul
total de resurse necesar pentru a obţine un anumit volum al producţiei.
 valoarea producţiei sau veniturile realizate constituie un indicator ce măsoară efectul
efectiv obţinut ca urmare a unui anumit grad de utilizare a capacităţii de producţie sau
obiectivului de investiţii. Această valoare a producţiei se stabileşte pe întreaga perioadă de
funcţionare a obiectivului de investiţii, pe baza unor estimări privind producţia fizică,
preţurile, piaţa, etc., în funcţie de valoarea producţiei şi costurile acesteia, determinându-se
alţi indicatori de calcul şi de eficienţă economică.
 profitul, indicator deosebit de important, esenţial pentru viabilitatea unui obiectiv de
investiţii şi pentru cuantificarea eficienţei economice a acestuia. Profitul măsoară efectul
net obţinut în urma funcţionării obiectivului de investiţii, el obţinându-se prin scăderea din
veniturile totale a costurilor de producţie.
 productivitatea muncii reprezintă un alt indicator cu caracter general, este un indicator de
eficienţă economică, şi cuantifică eficienţa cu care este utilizat principalul factor de
producţie şi anume forţa de muncă.
 consumurile specifice la principalele materii prime, materiale, energie, combustibil,
constituie un indicator de eficienţă economică care măsoară consumul la principalele
resurse, pentru a obţine o unitate de produs finit. Aceste consumuri se estimează pe baza
unor norme de consum şi pe această cale se poate determina costul producţiei.
Indicatori de bază (statici)
Această grupă de indicatori nu ține seama de influiența factorului timp asupra diferitelor fluxuri de
venituri și cheltuieli ce caracterizează un proiect de investiții pe durata de viață a acestuia. Cu toate
acestea, indicatorii statici nu pot fi ignorați din mai multe considerente:

 furnizează informații primare privind proiectul de investiții;

 reprezintă o fundamentare teoretică generală pentru calculul indicatorilor de eficiență în
regim dinamic;
  oferă informațiile de bază referitoare la datele ce constituie punctul de pornire în adoptarea
deciziilor de investiții;
 ei includ atit indicatori de eficiență economică, cît și indicatori naturali, economici, financiari,
tehnico –economici,etc.

Evaluarea proiectelor de investiții prin prisma indicatorilor statici permite o fundamentare mai
completă a deciziilor de investiții, chiar dacă ei sunt nerelevanți prin prisma influienței exercitate de
factorul timp.

Principalii indicatori statici utilizați sunt următorii:

1. valoarea investiţiilor totale sau volumul capitalului investit (It);

2. durata de execuţie a obiectivului de investiţii (d);
3. durata de funcţionare (Df

1. Valoarea investiţiilor totale sau volumul capitalului investit (It) – arată nivelul efortului total
pe care-l face un agent economic pentru finalizarea unui obiectiv de investiții (un indicator de
mnim), reprezintă principalul indicator de calcul a eficienţei economice a investiţiilor, practic nici
un indicator de eficienţă economică a investiţiilor nu poate fi construit fără a lua în calcul
valoarea investiţiilor.
It =Ʃ Ih,
unde Ih –investiția anuală, d-durata de realizare a investiției.

2. Durata de execuţie a obiectivului de investiţii (d) Acest indicator exprimă perioada de timp
necesară realizării obiectivului de investiţii, respectiv perioada în care se consumă resursele
investiţionale, ele transformându-se în mijloace fixe.
3. Durata de funcţionare (Df ) a obiectivului de investiţii reprezintă ultima etapă din durata de
viaţă a unui obiectiv de investiţii, după durata de proiectare şi cea de execuţie. Ea se derulează
între momentul punerii în funcţiune a obiectivului de investiţii şi momentul scoaterii din
funcţiune, în această perioadă obţinându-se efectele globale şi nete de pe urma funcţionării
obiectivului investiţional.
4. Investiţia specifică (Is ) reprezintă un indicator de eficienţă economică a investiţiilor şi exprimă
valoarea investiţiilor ce revin pe o unitate de capacitate sau producţie, el constituind de fapt
investiţia unitară. Cu cît valoarea indicatorului e mai mica, cu atăt proiectul este mai bun, iar la
selecția între mai multe variante de proiect se se preferă cel cu Is - minim
În cazul obiectivelor noi relaţia de calcul este :
I
−¿
Is = q , Is=
unde: Is – reprezintă investiţia specifică ; I - valoarea investiţiei ; q – producția anuală
exprimată în unități fizice . Qh-volumul producției anuale în unități valorice.
 5. Termenul (durata) de recuperare a investiţiei (T) este considerat unul din cei mai importanţi
indicatori de eficienţă economică a investiţiilor, deseori utilizat ca test final în luarea deciziei de
investiţii. Construcţia şi utilizarea acestui indicator are la bază următorul raţionament: dacă pentru
realizarea unui obiectiv de investiţii s-a consumat un anumit volum de fonduri, iar după punerea
în funcţiune a obiectivului acesta începe să producă efecte globale şi nete, pe investitor îl
interesează în cât timp îşi va recupera capitalul investit din efectul net obţinut din funcţionarea
obiectivului.

Indicatorul durata de recuperare a investiţiei se poate calcula în mai multe moduri, respectiv
dacă este cazul obiectivelor noi sau a celor supuse modernizării sau dezvoltării sau dacă există o
singură variantă sau mai multe variante de investiţii.

Relaţia de calcul este următoarea:

It
T=
Ph

unde: T – reprezintă durata de recuperare;

It - efortul total de investiţii ;

Ph – profitul anual ;
6. Coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor (E) reprezintă ca mod de calcul inversul
duratei de recuperare a investiţiei iar ca şi conţinut exprimă profitul anual obţinut la un leu
investit sau cât se recuperează sub formă de profit dintr-un leu investit în decursul unui an. În
mod asemănător cu durata de recuperare şi acest indicator prezintă mai multe relaţii de calcul în
funcţie de caracterul investiţiilor sau de existenţa unei singure variante sau a mai multor variante.

Pentru obiective noi relaţia de calcul va fi:

Ph
E=
It

unde: E – reprezintă coeficientul de eficienţă economică a investiţiilor;

Ph – profitul anual;
It – investiţia totală .

În cazul comparării a două sau mai multe variante coeficientul de eficienţă economică se va
calcula după relaţia:
 P hi−P hj
E=
I i −I j
unde i şi j reprezintă două variante de investiţii şi exprimă sporul de profit obţinut în varianta i
faţă de varianta j la un leu investiţie suplimentară solicitată de varianta i faţă de varianta j.
7. Cheltuieli echivalente/recalculate (K). Pentru realizarea şi funcţionarea unui obiectiv de
investiţii se utilizează două categorii de resurse: resurse sub formă de investiţii utilizate în
perioada de execuţie a obiectivului şi resurse sub formă de costuri de producţie utilizate în
perioada de funcţionare a obiectivului. Evaluarea eficienţei economice a investiţiilor presupune
luarea în calcul a tuturor resurselor utilizate, respectiv investiţii şi cost de producţie (indicator de
minim).

K = I + sumaCEh

unde: K – reprezintă cheltuieli echivalente;

I - volumul investiţiilor ;

CEh– costul anual al producţiei ;

8. Cheltuieli echivalente specifice (k) - exprimă efortul total ce revine pe o unitate de capacitate.

I +Ch×D f
k= q (2.10)

unde q reprezintă capacitatea anuală de producţie.

9. Randamentul economic al investiţiei (RE) este considerat de foarte mulţi autori ca fiind cel mai
cuprinzător indicator de eficienţă economică a investiţiilor, deoarece priveşte procesul investiţional în
întregul său, din momentul începerii lucrărilor de investiţii până in momentul scoaterii din funcţiune
ca urmare a expirării duratei economice de funcţionare.
Acest indicaor arată nivelul beneficiului care îi rămîne investitorului, după recuperarea tuturor
cheltuielilor generate de realizarea investiției și de exploatarea capacităților de producție, după
punerea în funcțiune a obiectivului de investiții, respective capacitatea unui proiect de a produce
un plus de profit față de cel necesar pentru recuperareainvestițiilor, pe unitate de efort
investițional.

Pt
Re =
It -1

Se acceptă proiectele cu RE ≥0, iar dacă se realizează o selecție între mai multe variante se
preferă varianta cu cea mai ma RE, fiind un indicator de maxim.