Familie moderna

Am văzut un film : un tată vitreg intrat într-o familie cu doi copii ; îi iubea foarte mult și
suferea că ei nu-i întorceau dragostea lor de copii și să-i spună tată . Se
ocupa tot timpul de ei , era foarte grijuliu dar , simțea că nu era încă
adoptat deplin de copii ; în aceste împrejurări apare tatăl natural al
copiilor cu intenția nemărturisită de a-și recâștiga familia și cu șanse reale în
această încercare ; de aici încep întâmplările hazlii , multe încurcături și
situații comice ; când „bătălia” părea pierdută pentru „vitreg” , tat ăl natural
cedează dându-și seama că toate obligațiile de părinte sunt extrem de
plictisitoare , peste limita lui de suportare : să- și ducă zilnic dimineața copiii
la școală , să-i aștepte la amiază disciplinat în rând cu ceilalți părinți să-i
preia , să meargă la activitățile lor școlare , să-i însoțească la micile
petreceri ca supraveghetor și chiar participant discret , etc. , etc. , toate
devenind pentru el o povară ; astfel cedează din nou locul tatălui vitreg ,
părăsindu-si a doua oară familia și părând să încheie filmul ; dar nu , mai
vine o ultimă scenă : tatăl fugar își părăsește familia mutându-se … în vecini , și
apare scena finală a filmului în vizită la vechea lui familie , care-l
întâmpină amabil în ușă , fosta lui cu un copil nou în brațe , apoi surpriză ,
intră noua soție , încep prezentările , îmbrățișările , pupăturile , zâmbete ,
bună dispoziție , și la sfârșit intră și copilul lor , frățiorul vitreg ; nici o reținere , nici
un reproș , doamnele se retrag , copiii rămân să se joace, tații schimbă
amabilității , totul „la comun” fără jene !