IMPLANTOLOGIE

Stagiu nr. 3
Diviziunile ofertei osoase cantitative

In 1987, Misch si Judy au propus o clasificare a edentatiilor partiale pentru a fi

folosita in Implantologie.Aceasta are la baza clasificarea Kennedy, dar include
clasificarea volumetrica a rezervei osoase (disponibilitatea osoasa) prezenta la fiecare
bresa edentata in parte.
Disponibilitatea osoasa este descrisa in termenii cantitatii de os alveolar prezent la
nivelul edentatiilor care urmeaza a fi protezate cu ajutorul implantelor.Aceasta cantitate
la randul sau, este definita de cativa parametri fizici cum sunt:inaltimea, latimea,
lungimea si angulatia procesului alveolar precum si de raportul dintre lungimea coroanei
si lungimea corpului implantului.
Misch a impartit disponibilitatea osoasa in 4 diviziuni:
Diviziunea A
- exista os alveolar din abundenta
- inaltimea mai mare de 12 mm
- grosimea vestibulo-orala mai mare de 5 mm
- lungimea mezio-distala a bresei edentate de minim 7 mm
- angulatia procesului alveolar, respectiv a fortei de incarcare ( unghiul
dintre corpul implantului si planul ocluzal ) este de maxim 30 grade
- raportul dintre inaltimea coroanei clinice si inaltimea procesului
alveolar, respectiv a corpului implantului este mai mic decat 1

- este o situatie intalnita dupa refacerea postextractionala a osului si se intainde pe

o perioada de cativa ani
- optiunile de tratament chirurgical includ unul sau mai multe implante surub de
minim 4 mm grosime la colet, avand o lungime mai mare sau egala cu 12 mm.
- din punct de vedere protetic, beneficiaza de intreaga gama de solutii terapeutice,
atat fixe cat si mobilizabile

Diviziunea B
- odata cu aparitia resorbtiei osoase, grosimea crestei alveolare este prima
care devine deficitara prin disparitia osului cortical dinspre vestibular
- inaltimea ramane adecvata, > 12 mm
- latimea intre 2,5 si 5 mm
- lungimea bresei edentate este de minim15 mm pentru a gazdui fie mai
multe implante surub subtiri, fie implante lama.
- angulatia fortei de incarcare trebuie sa fie mai mica de 20 grade
- raportul coroana clinica/corpul implantului <1

- intervalul de timp in care osul alveolar se pastreaza in aceasta conditie

este variabil in functie de locatia anatomica si variaza de la cativa ani
in zona posterioara maxilara pana la 15 ani in zona anterioara
interforaminala, mandibulara.

1
 - Chirurgical, aceasta diviziune beneficiaza de 3 optiuni de tratament:
 Inserarea unor implante surub subtiri
 Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin
osteoplastie, cu conditia prezentei unei inaltimi osoase
suficiente
 Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin
augmentare
- selectarea celor 3 optiuni chirurgicale se face in functie de viitoarea
constructie protetica
- daca se doreste o lucrare protetica fixa de tipul FP- 1 augmentarea este
obligatorie
- osteoplastia aduce dupa sine construirea unor lucrari protetice de tipul
FP 2 sau FP 3 sau a unor solutii protetice mobilizabile de tipul MP 4
sau MP 5.
- Osteoplastia consta in reducerea cu freza sau dalta a inaltimii
procesului alveolar pana la o grosime de minim 5 mm.Aceasta
procedura nu trebuie sa transforme raportul coroana/implant intr-unul
supraunitar deoarece, in acest mod, diviziunua obtinuta va fi una “C”,
mai defavorabila decat cea existenta “B”.Protezarea MP-4 sau MP-5
necesita frecvent aceasta atitudine terapeutica, deoarece reducerea
inaltimii procesului alveolar este necesara pentru asigurarea spatiului
pentru componentele protetice.
- Augmentarea osoasa transforma diviziunea “B” intr-o diviziune “A”
prin apozitia de material osos autogen sau alogen la nivelul regiunii
deficitare a procesului alveolar

Diviziunea C
- cuprinde un os alveolar deficitar in una sau mai multe dimensiuni
- in functie de parametrul implicat exista 3 subdiviuni :
 C- w = deficienta latimii osoase
 C-h = deficienta inaltimii osoase
 C-a = deficienta angulatiei procesului alveolar
- latimea < 2,5 mm
- inaltimea < 12 mm
- angulatia > 30 grade
- raportul coroana/ implant supraunitar

- se formeaza prin continuarea resorbtiei procesului alveolar din

diviziunea B

- optiuni terapeutice:
- utilizarea implantelor surub in zona interforaminala mandibulara
sau interpremolara maxilara, in cazul subdiviziunii C-h si
constructia unor proteze mobilizabile MP-4 sau MP-5.
- osteoplastia in cazul subdiviziunii C-h ( in zona anterioara
maxilara sau mandibulara)

2
 - augmentare osoasa- reconstructia osului C-w mai dificila decat
B-w
- se folosesc grefe osoase autologe sub forma de
blocuri : menton, ram ascendent, creasta iliaca, calvarie
- augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h – cel mai frcvent
in zona posterioara maxilara – elevarea podelei sinusale + aplicare
de os autolog
- augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona
anterioara maxilara – aplicarea de grefe onlay vestibulo-crestale
sau osteotomii LeFort I si aplicarea grefelor cortico-spongioase
iliace in diastazisul creat
- augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona laterala
mandibulara se utilizeaza frecvent grefe onlay de creasta iliaca +
transpozitia de nerv alveolar inferior
- augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona
anterioara mandibulara se utilizeaza grefe onlay de creasta iliaca
- utilizarea implantelor subperiostale in cadrul subdiviziunii C-h
sau C-a
- aplicarea implantelor transosoase in zona interforaminala din
subdiviziunea C-h

Diviziunea D
-este atribuita unui os cu atrofie severa, ce a cuprins in totalitate procesul alveolar
si partial osul bazilar
- maxilarul devine plat iar mandibula poate atinge grosimea unui creion
- raportul coroana/ implant >5
- tratamentul cu implante este extrem de dificil si nu se poate realiza fara o
prealabila transformare intr-o diviziune superioara prin augmentare
- cea mai frecventa protezare este cea mobilizabila de tipul MP-5