Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(12 Noiembrie)
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea egiptenilor scăpând israelitenul, striga:
Izbăvitorului și Dumnezeului nostru să-I cântăm.
Vărsat-a vrăjmaşul şi pierzătorul veninul cel pierzător de suflete în urechile Evei; iar tu,
Maica lui Dumnezeu, născând pe Hristos, ai tămăduit stricăciunea aceluia.
Cântarea a 3-a.
Irmos: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Luminarea celor
întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Gândul tău, părinte, purtând harurile Duhului, a alungat gândurile cele viclene.
Omoară cugetul trupului nostru, Preacurată, cea Care ai izvorât oamenilor Izvorul nemuririi.
Irmosul: Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti Lumina celor
întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.
Cântarea a 4-a.
Scoate-mă, preaînţelepte, din robia patimilor, ca răscumpărare şi preţ aducând lui Dumnezeu
rugăciunile tale.
Vrând ca să aşezi, sfinte, dogmele Înţelepciunii celei în Hristos, te-ai curăţit pe tine mai
înainte cu postirea, preafericite.
Toată înălţimea cugetelor care s-a ridicat, părinte, ai smerit-o cu multa ta înţelepciune,
pierzând pomenirea lor.
Cel pururea Fiitor împreună cu Tatăl şi ca un Dumnezeu Cuvânt Neîntrupat mai înainte, în
vremurile cele de pe urmă S-a Întrupat din curate sângiuirile tale, Prealăudată.
Cântarea a 5-a.
Tu cele de gând înţelegătoare, care sunt mai presus de ştiinţă, de Dumnezeu arătătorule, cu
înţelepciune le-ai câştigat, fiind împărtăşit cu învăţătura cea Dumnezeiască.
Nor care cu ploile cunoştinţei îneci toată necunoştinţa, te ştim pe tine, purtătorule de
Dumnezeu.
Fiind împodobit cu Duhul Înţelepciunii şi viaţa luminând-o cu traiul cel ales, te-ai făcut
Dumnezeiesc slujitor de cele sfinte, mijlocind între Ziditorul şi între zidire şi te-ai făcut
învăţător prealăudat şi preamărit părinte.
Irmosul: Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din
adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.
Cântarea a 7-a.
Adăpându-te, părinte, cu ploi cereşti, te-ai arătat mult roditor, aducând Stăpânului roade
preafrumoase pe cei ce strigă cu credinţă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Limba ta, preafericite, descoperind jgheaburile dogmelor, degrab îneacă rătăcirea eresurilor,
învăţând pe credincioşi a cânta: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat!
Tinutu-te-ai de virtutea cea desăvârşită, iubind bunatatea cea dintâi şi acum, luminându-te cu
strălucirile ei, strigi: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fiind îmbogăţit de ştiinţă cunoscătoare, te-ai suit spre bunăvoirea cea de fapte, trimiţând
Razele harului celor ce strigă: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fugind de larmele cele lumeşti, te-ai aşezat la limanul liniştii şi năpădirile patimilor le-ai
omorât, strigând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ştiind adevărat, Fecioară, că Cel Ce S-a născut din tine este Dumnezeu Cuvântul, te lăudăm
cu toată dreapta credinţă noi, credincioşii, cântând: pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi
întru toţi vecii.
Muziceştile organe împreună glăsuind şi popoare fără de număr închinându-se chipului celui
din câmpul Deiera, trei tineri neplecându-se, pe Domnul au lăudat şi L-au preaînălţat întru
toţi vecii.
Cântarea a 9-a.
Strălucind cu razele bogate ale învăţăturilor, ai luminat în multe feluri sufletele celor ce se
apropie către tine cu dreaptă credinţă. Că, apropiindu-ţi buzele de paharul cel curat al
înţelepciunii, Preaînţelepte Nil, ai scos şi ai dat din destul celor ce pofteau.
Jertfitu-te-ai pe tine însuţi, cu osârdie, părinte, în chip tăinuit, ca o junghiere fără prihană,
Ziditorului tău, iubindu-L pe El curat, Sfinte Nil, Căruia înaintea Scaunului şezând, înţelepte,
roagă-L neîncetat pentru cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, ca să câştige strălucirea
ta.
Cu rugăciunea ta cea curată şi limpede către Ziditorul, Maică a lui Dumnezeu, izbăveşte de
toată nevoia şi nenorocirea pe cei ce cinstesc cu credinţă Preasfântă naşterea ta; şi arată către
Fiul tău îndrăznire, ca Una ce eşti Maică a Lui, să-L îndupleci pe El, ca să avem noi iertare
de păcatele ce am făcut în viaţă.
SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie:
Porunca cea cu Taină...
Pe Cel Întrupat din Curate sângiuirile tale şi mai presus de gând Născut din tine, Curată,
văzându-L spânzurat pe lemn, în mijlocul a doi tâlhari, te răneai la inimă şi ca o Maică
tânguindu-te, strigai: vai mie, Fiul meu! Ce rânduială Dumnezeiască şi de negrăit este
aceasta, prin care ai înviat zidirea Ta? Laud milostivirea Ta.