Impactul rănilor cauzate de tată asupra prețuirii de sine

și asupra relațiilor

În primul rând, vestea cea bună este că există o gamă largă de tehnici și terapii
la care poți opta pentru a-ți continua viața în condiții optime. Cum poți ști însă ce
tehnică sau ce terapie este cea mai potrivită pentru tine este o întrebare grea. La un
moment dat este posibil să te simți atrasă sau confortabilă cu o tehnică sau alta,
vocea interioară să îți spună da, însă instinctul și inima te vor determina să încerci
o anumită tehnică sau terapie.
Așadar, acest articol este în primul rând pentru a te ajuta să devii conștient de
tiparele care însoțesc rănile cauzate de tată, iar atunci când nu mai este suficientă
această conștientizare sau ai ajuns într-un impas/blocaj, cel mai bine ar fi să apelezi
la un specialist care să te îndrume să nu mai repeti aceste tipare nesănătoase și să te
deschizi către noi căi de vindecare, către porți noi de progresare și să privești cu
încredere către viitor.

Dacă ai ajuns să citești până aici te felicit pentru curajul tău de a recunoaște că
ai probleme nerezolvate cauzate de tatăl tău. Prin simpla citire a acestui articol, tu
ai făcut deja un pas mare către a rezolva acest aspect. Există foarte mulți oameni
care își dau seama că au răni cauzate de tată, dar nu știu cum să procedeze, alții au
început o astfel de călătorie pentru a înțelege toate dedesubturile acestei probleme
sau au ajuns într-un punct în care se pot simți blocați. 
De ce acest articol? Pentru că lumea în care trăim are nevoie de mai mulți
bărbați, dispuși să se vindece, astfel încât să crească să o generație de copii
sănătoși echilibrați și plini de iubire. De asemenea vindecarea rănilor cauzate de
mamă este un alt aspect important al procesului de vindecare. Există similitudini
dar și multe diferențe între rănile cauzate de tată și cele cauzate de mama. Acesta
este un alt subiect pentru altădată, însă oricum rănile cauzate și de unul și de altul
pot fi extrem de dureroase.
 Iată câteva indicii prin care tu să îți poți da seama că ai putea avea răni
cauzate de tată:
 ai o prețuire de sine redusă și o lipsă de încredere în sine;
 ai tendința de a fi atras de oamenii care te „tămâiază”, de a căuta cu orice preț
aprobare, ai relații de dependență și codependență cu cei din jurul tău;
 ai o dori ca tatăl tău să se transforme într-o persoană așa cum îți imaginezi tu că
ar trebui să se comporte un părinte;
 ai izbucniri frecvente de mânie, inclusiv de furie reprimată;
 ai dificultăți în a lua decizii, în același timp cu dorința ca acestea să fie luate de
alții în locul tău;
 alegerea partenerilor de cuplu îți reamintesc de tatăl tău;
 ai o atracție față de bărbații mai vârstnici;
 ai o atracție față de bărbații indisponibil sau abuzivi;
 ai o atracție față de „băieții răi” sau față de „bărbații-copil”;
 ai sentimentul de insecuritate, gelozie și vulnerabilitate;
 ai sindromul „nu există suficient de multă iubire”, faptul că nu te simți niciodată
iubită sau apreciată de bărbații din viața ta - neîncrederea în bărbați;
 ai o sexualitate compulsivă, fie prin căutarea compulsivă a sexului cu diferiți
parteneri, fie prin evitarea completă a sexului;
 faptul că te simți intimidat de indivizii care exprimă o autoritate masculină; 
 disconfortul în fața patriarhatului religios cum ar fi numirea lui Dumnezeu Tată
sau invocarea lui Iisus;
 sentimentul că ai fost înșelat și că nu ai avut parte de copilăria pe care o meritai;
 perfeționismul (încercarea de a fi un elev, o fiică, o soție, un angajat etc.,
„perfect”);
 senzația de gol interior pe care nu îl poți umple, orice ai face; 
 ai probleme legate de sexualitate; disfuncții sexuale;
 amorțirea sentimentelor prin diferite dependențe.

Dat fiind că rănile cauzate de tată sunt universale și afectează în egală măsură
ambele sexe precizările și exprimările folosite tind să aibă o neutralitate.
 Tipurile de tați și modalitățile prin care un tată își poate răni copilul

1. Tatăl absent 
În societatea în care trăim acest tip de toate este foarte întâlnit.  De aceea
această absență a lui poate lua mai multe forme:
 absent o parte din timp, după un divorț sau o separar. În acest context copilul îl
poate vedea doar în weekenduri, în perioada Sărbătorilor etc.
 absent când și când după un divorț sau o separare. În aceste cazuri copilul îl
poate vedea uneori, dar numai în momente imprevizibile și neregulate. Tot în
această categorie intră și tații care își încalcă promisiunea de a-și vedea copilul sau
care de multe ori sunt împiedicați de mama acestuia;
 complet absenți în urma unui divorț sau a altor circumstanțe  tatăl sau mama se
mută între un alt oraș și cel dintâi întrerupe orice contact cu copilul său. Astfel
acesta din urmă nu își mai vede niciodată tatăl. Alternativ este posibil ca mama să
nu știe cine este tatăl, ca să nu mai vorbim de situația tristă în care aceasta a rămas
însărcinată în urma unui viol. Tot în această categorie intră și tații aflați în
închisoare.
 absent din cauza abuzului de substanțe. În această categorie intră tații care își
părăsesc periodic familie din cauza dependențelor de droguri sau de alcool.
Membrii familiei nu știu unde se află acesta, cât timp va lipsi sau dacă a fost ucis
au rănit acest tip de absență este abuziv și conduce la o stare de anxietate care îi
marchează pe toți membrii familiei.
 absent în urma unui deces. Copilul are nevoie de sprijin pentru a-și  jeli tatăl și
pentru a înțelege ce sa întâmplat. Această situație este încă și mai traumatică dacă
decesul s-a produs în urma unui act violent sau a unei sinucideri.
 absent din cauza carierei. Atunci când tatăl este militar, când lucrează într-un loc
aflat la mare distanță sau când face turnee cu echipa sa de sport ori cu formația sa
muzicală sau pur și simplu dacă stă tot timpul la birou, copilul suferă din această
lipsă de implicare și afecțiune parentală. Părinții aflați în această situație obiectivă
pot face videoconferințe frecvente cu copilul lor pentru a-i induce acestuia
convingerea că este protejat și e iubit.
 absent din punct de vedere emoțional. În această categorie intră tații care sunt
prezenți din punct de vedere fizic, dar care nu le asigură copilului lor afecțiunea,
iubirea sau laudele pe care le așteaptă acesta. tot aici intră și tații care nu și-au dorit
copilul sau care își exprimă resentimentele pentru că l-au făcut. În cazul în care
copilul nu se simte o prioritate în viața tatălui său, el poate rămâne cu sentimentul
că nu merită acest lucru, și implicit cu o lipsă a prețuirii de sine. Mulți tați sunt
absenți din punct de vedere emoțional, din cauza abuzului de substanțe, a propriilor
lor răni cauzate de tată sau de mamă, a sindromului netratat al stresului
posttraumatic sau unei boli psihice.
 absent din punct de vedere financiar. În această categorie intră tații care nu
asigură copilului lor suportul financiar de care are nevoie acesta. În unele cazuri
extreme copilul poate rămâne singur fără mâncare sau alte lucruri strict necesare.

2. Tatăl dependent 
Tații care au dependențe active și care nu încearcă să se elibereze de ele pot
cauza răni foarte profunde. Ei pot crea o viață de familie haotică și extrem de
toxică pentru copiii lor care au nevoie de securitate și de rutină pentru a se dezvolta
echilibrat și pentru a se simți în siguranță. Există următoarele tipuri diferite de tați
dependenți:
 cei care fac abuz de substanțe în present, al căror comportament dependent
cauzează probleme întregii familii, cum ar fi pierderea venitului, probleme cu legea
și mutarea reședinței ca urmare a incapacității de a-și păstra slujba sau casa.
Totodată, ei au un comportament volatil, oscilații emoționale frecvente, și pot
acționa într-o manieră abuzivă, eventual abandonându-și complet familia.
 cei care au făcut în trecut abuz de substanțe, dar care nu și-au vindecat încă
problemele care i-au făcut să devină dependenți. Ei sunt oameni care nu se mai
îmbată sau nu se mai droghează, dar care nu și-au vindecat dezechilibrele
interioare care i-au determinat cândva să facă astfel de abuzuri de substanțe.
 cei care fac abuz de substanțe în condiții sociale, care nu beau sau nu se
droghează decât de sărbători sau în anumite situații sociale. Aceștia nu cred că au o
problemă întrucât își pot păstra slujba și celelalte responsabilități.
 tați corespondenți, care nu sunt ei înșiși dependenți, dar care permit aceste
abuzuri din partea mamei, găsindu-i acesteia scuze.

3. Tatăl abuziv
Abuzul în acest caz este privit ca fiind cauza unui rău fizic, psihic și/sau
emoțional. Tații violenți sau abuzivi își folosesc în mod greșit puterea și
ascendentul pe care îl au față de copii. Aceștia profită de vulnerabilitățile copilului
lor și îi violează acestuia simțul încrederii. De cele mai multe ori, tații au fost ei
înșiși abuzați, iar ei acum continuă acest cerc vicios. Există diferite tipuri de
abuzuri:
 abuzul fizic: rănirea fizică a copilului. Aceasta nu este niciodată justificată, și de
cele mai multe ori este ilegală.
 abuzul sexual: molestarea copilului, inclusiv prin promiterea de cadouri, iubire,
aprobare etc., în schimbul favorurilor sale sexuale, și amenințarea copilului cu
consecințe dure dacă va dezvălui ce se întâmplă altora. 
 abuzul verbal: insultarea verbală a copilului, criticismul excesiv sau exprimarea
rezervelor legate de inteligență sau capacitățile acestuia; amenințarea copilului sau
discutarea cu el a unor subiecte pe care copilul nu are maturitatea emoțională de a
le înțelege.
 abuzul psihic: jucarea de jocuri mentale cu copilul, inclusiv prin folosirea
vinovăției, fricii și mâniei pentru a-l manipula. 

Studiile arată că abuzul psihic poate fi la fel de distructiv ca și cel fizic dacă
nu chiar mai mult. Toate formele de abuz asupra copiilor duc în timp la simptome
posttraumatice inclusiv la anxietate, tulburări ale somnului, dependențe, probleme
de relaționare, prețuire de sine redusă, tendințe autodistructive, mânie cronică și
tipare retroactive. Din fericire, toate acestea pot fi tratate într-un cadrul terapeutic
cu un specialist. 
Relația avut în copilărie cu tatăl tău îți poate influența toate relațiile tale
viitoare chiar și perspectiva cu care privește viața la modul general.