ILINCA, 65 ani, ospătar, tumoră pulmonară și anemie secundară

Pacienta se internează într-o stare foarte degradată. Nu are copii, este văduvă
de doi ani și este în îngrijirea unei familii tinere, contra unui mic ajutor casnic, în
nevoia de a se simți utilă. Nu are locuință proprie (locuind cu chirie în timpul vieții
soțului). Pacienta provine dintr-o familie creștin – ortodoxă cu viață liturgică
activă. Copilăria îi este vegheată de rugăciunile părinților și acest lucru nu rămâne
fără ecou în sufletul tinerei ce pleacă în căsătorie departe de părinți. Nu uită
leagănul credinței – Sfânta Biserică- și de câte ori simte că o împresoară greutățile,
îi calcă pragul. Cât a fost căsătorită, soțul fiind necredincios o îndepartează de la
rânduielile Bisericii și de acea viață activă în Hristos și abia pe patul de spital se
hotărăște să se spovedească pentru a primi Sfânta Împărtășanie.

În Hospice se spovedește și primește Sfânta Împărtășanie.

ION, 52 ani, coordonatist – mase plastice,

neoplasme multiple aero-digestive superioare

Pacientul se internează în stare gravă, comunică cu dificultate: Fire

puternică, trece prin toate greutățile bolii cu seninătate, având un bun echilibru
interior. Este credincios și primește cu bucurie orice învățătură a Bisericii pe care
cei din jur i-o împărtășesc. Înainte de internare se spovedește și împărtășește.

IOANA, 83 ani, croitoreasă-pensionară,

neoplasm mamar stg.

 Pacienta se naște într-o familie ortodoxă. În copilărie primește educație
religioasă. La rândul său îi dă fiicei sale aceeași educație. Mărturisește că a făcut
nenumărate pelerinaje la mănăstirile din Moldova, îndeosebi, și era nelipsită de la
Sfintele Liturghii, în perioada în care sănătatea îi permitea aceasta.Regreta faptul
de a nu fi născut mai mulți copii, deși Dumnezeu i-a dăruit, dar și aceea că și-a
cununat fiica ( ca nasă ), ea însăși nefiind cununată în Biserică.

În prezent este văduvă de opt ani, iar fiica sa, văduvă de doisprezece ani și
povara bolii și a ingrijirii le apasă pe amândouă.

În Hospice se spovedește și se împărtășește.

ION, 74 ani, magazioner utilaje agricole,

neoplasm buza inferioară , metastaze operate

Pacientul se naște într-o famile ortodoxă, primește botezul ortodox. Deși a

avut părinți credincioși mărturisește că nu a avut o viața liturgică activă în
Biserică .S-a spovedit și împărtășit cu puțină vreme înainte de internarea în
Hospice ( de Sfintele Paști ).

IOANA, 66 ani, electonistă- pensionară,

neoplasm corp uterin, ascită neoplazică

Pacienta face parte dintr-o familie ortodoxă.Primește botezul ortodox și duce

o viața aproape de Dumnezeu. Singurul său copil, o fiică absolventă a Facultății de
Teologie-Asistență socială îi este alături și o povățuiește spre mărturisirea
păcatelor și primirea Sfintei Împărtășanii.
 Puțin deznădăjduită din cauza grelei suferințe își acceptă într-o oarecare
masură starea în care se află.

Nu simte nevoia unei comunicări, tinde spre interiorizare și o trăire a

suferinței în plan personal.

În Hospice se spovedește și primește Sfânta Împărtășanie.

MARGARETA, 73 ani, inginer chimist industrie alimentară, neoplasm esofagian

toracic cu invazie bronhopulmonară operat ( gastrostroma definitivă de
alimentație )

Pacienta provine dintr-o familie crestin-ortodoxă unde a primit educație

crestină.

Din liceu merge singură la biserică, întâi din obișnuință, după care descoperă
frumusețea slujbelor și practică rugăciunea. Consideră că Dumnezeu a vegheat-o și
I-a dat să trăiască o minune : În timpul studenției, într-o cameră in care locuia,
dintr-o neatenție, acoperind gurile de aerisire ale sobei, pentru a se face cat mai
repede cald, adoarme, si se intoxică cu CO2. Se trezește, dar paralizată de gaz nu
reușea să se miște. Își repeta neîncetat că  trebuie , căci altfel va muri, dar trupul
nu o asculta. Nu știe când și cum, dar după un timp, se trezește în picioare, lângă
ușă, ridicată din pat și plină de transpirație, printr-o minune, care nu și-i explică
decât astfel : Dumnezeu a salvat-o, pentru care I-a mulțumit.

Pacienta se internează în Hospice în stare critică. Se spovedește și primește

Sfânta Împărtășanie. După câteva zile starea generală I se îmbunătățeste vizibil și o
nădejde fără margini îi dă puterea să spere într-o prelungire a vieții.
 Căsătorită, are un fiu și un nepot față de care este foarte atașată. Fiul, este în
pragul căsătoriei a doua, rămânând singur cu băiatul după plecarea mamei lui în
străinătate.

Această dramă a familiei o responsabilizează pe bunică, în creșterea

nepotului pentru care îl înconjoară cu nespusă dragoste.Această grijă și dragoste îi
alimentează dorința de a trăi până la vară pentru a fi de față la momentul căsătoriei.
Rugăciunea pe care simte să o facă ca o convorbire cu Dumnezeu îi luminează
toată ființa și o umple de nădejde.

MĂRIOARA, 69 ani, secretară- pensionară,

metastază pulmonară

Pacienta provine dintr-o vrednică familie creștină cu mulți luptători pentru

credința în închisorile comuniste. Având printre rudeniile sale un preot dar și
creștini capabili până la jertfă pentru apararea convingerilor lor, datorită vremurilor
grele pe care le-a avut de trecut își poartă amintirile ca pe o grea suferință
interioară. Își amintește cu bucurie perioada copilăriei în care bunicul își adună cei
patruzeci de nepoți împrejurul său, cu toții îngenunchiați pe așternuturile țesute
așezate pe rogojini , jos, într-o încăpere sărăcăcioasă tencuită cu pământ; cum
învățau împreună a trăi rugăciunea și construiau în același timp caractere capabile
de aceeași jertfă ca și înaintașii lor. Întreaga viață, presărată mai mult cu suferința
I-a lăsat în suflet gustul amar al revoltei în fața nedreptăților pe care oamenii au
fost nevoiți să le îndure ( prigoana celor din munți ce adăposteau așa- zișii “
dușmani ai țării “, printre aceștia: femei însărcinate, vârstnice și bărbați torturați în
chinuri greu de imaginat )

În Hospice se Spovedea și se Împărtășea.

MANUELA, 60 ani, pensionară,

neoplasm mamar stg. op.metastaze

Pacienta provine dint-o familie crestin – ordodoxă. Părinții săi divorțează pe

când avea trei ani. Unica fiică a familei, este crescută doar de mama sa.
Mărturisește că în copilărie și în tinerețe nu era aproape de Biserică, însă cu anii, în
suferință îl găsește pe Dumnezeu și se apropie de el: Trăiește cu o nădejde mare în
El și are dorința de a se apropia mai mult de Sfânta Biserică. Regretă că boala o
ține departe ( fizic ) de Biserică; se bucură însă pentru rugăciunea pe care cei din
jur o fac pentru ea și este plină de nădejde.

Din anii 70 este pensionară pe caz de boală și cu multă greutate și-a crescut
astfel cei doi copii. Le-a dat o educație crestină și astăzi se bucură să trăiască
alături de cei 4 nepoți.

În Hospice, la dorința sa primește împreună cu soțul său unirea în Taina

Cununiei și tot la dorința sa ( doar pacienta ) Taina Spovedaniei și Sfânta
Euharistie.

MARIA- MIHAELA, 43 ani, contabilă-pensionară,

Parapareză flască bilaterală, distrofie musculară progresivă

 Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă, primește botezul ortodox și
educație religioasă de la mama sa. Adolescența I-a fost marcată de suferința mamei
si a fratelui său, având aceeași boală ca și a ei. A fost nevoită să-I îngrijească în
condiții grele, ea însăși la vremea aceea având nevoie să fie ajutată, datorită vârstei
sale fragede. I-a îngrijit cu multă dragoste, cu conștiința creștinului că face un lucru
pe care este datoare să-l făptuiască și că oricât I-ar fi de greu Dumnezeu nu o lasă:
Anii de suferință nu s-au șters din amintirea ei și vorbește tuturor despre aceasta cu
durere și resemnare. Mai mult chiar, despre sfârșitul ei pământesc vorbește cu
seninătate și îl așteaptă ca pe o izbăvire. Ca să poată rezista și-a construit în sine un
sistem propriu de valori ( își alege cu grijă mediul în care să locuiască, căutând cu
precădere unul creștin, în care cei din jurul său să creadă și să slujească Aceluiași
Dumnezeu ). Nu a abandonat lupta și faptul că încă se străduiește și urmează cu
nădejde tratamente curative este evident în acest sens. Boala și suferința acestor ani
i-au dat o stare de nerăbdare și cu greu este mulțumită de ajutorul primit.,

Are multe așteptări și nu mulți sunt aceia care sunt pe placul său.Toate
cunoștințele sale de teologie sunt probate cel mai mult pe cei din jur, ea însăși cu
greu și rareori reușind să le însușească punându-le propriu – zis în practică. Are
nevoie de multă dragoste, însă atunci când o primește nu se lasă înconjurată de ea,
ajungând să îndepărteze pe cei din jur cu disprețul pentru propria sa neputință
fizică.Experiența sa duhovnicească, prin practicarea rugăciunii a fost de-a lungul
anilor singura care I-a adus echilibru, singura care I-a dat o motivație să ducă lupta
cu boala fără să se răzvrătească prea mult.

În Hospice se spovedește și se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului

și primește Taina Sfântului Maslu.
 LIXANDRU, 87 ani, muncitor – pensionar,

neoplasm prostată.

Pacientul provine dintr-o familie ortodoxă. Primeşte botezul și educaţie

religioasă. Pe parcursul anilor, la maturitate nu mai are o experienţă liturgică.
Boala îi aduce o altă perspectivă din punct de vedere spiritual, și începe să
experieze apropierea de Dumnezeu prin Sfânta Spovedanie și Împărtășanie. Fiica
sa, foarte credincioasă are un rol hotărâtor în schimbarea sa. Atât înainte cât și în
timpul internării în Hospice se spovedeşte și se împărtășește cu Sfintele Taine.

LUCICA, 66 ani, muncitor în agricultură.

Pacienta se naşte într-o familie ortodoxă primeşte botezul ortodox și

educaţie religioasă. În copilărie era nelipsită de la biserică, iar după căsătorie foarte
rară și atunci mai mult pentru a continua tradiţia părinților cu privire la pomenirea
celor adormiţi. Din căsătoria sa are doi baieți. Nu-și cunoaşte diagnosticul. Ultima
Sfântă Împărtășanie primită înainte de internarea în Hospice a fost în urmă cu doi
ani.

LUCIA, 59 ani,

neoplasm corp uterin.

Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă. Primeşte botezul ortodox și

educaţie religioasă în familie, mama sa fiind o persoană deosebită cu o “credinţă
mare” pe care o împărtășește și copiilor, asemeni, la rândul său își crește copiii și
nepoții. Ne mărturisește că fiica cea mare, ducând o viață duhovnicească deosebită,
este văzută ca o persoană puternică și sunt bucuroși că sunt în jurul său.

Deși încercată de suferință nu-și pierde nădejdea. Este preocupată de

problemele familiei mai mult decât propria suferință. Nu poate fi vizitată atât de
des de familie, deși își dorește mult asta;înțelege totuși greutățile prin care trec,
chiar dacă nu are toate elementele problemelor, fapt ce o face să trăiască cu temeri
neverificate.

În Hospice se spovedește și se împărtășește cu Sfintele Taine.

MARGARETA ELENA, 56 ani, operator calculator

Neoplasm amigdalian, Traheostoma, gastrostoma

Pacienta se naște într-o familie ortodoxă și primește botezul ortodox. Părinții nu

erau practicanți din punct de vedere liturgic, totuși bunicul ei a fost cel care a avut
grijă de educația sa religioasă.

Până la îmbolnăvire recunoaște că nu s-a spovedit niciodată.Boala îi aduce

perspectiva apropierii de Dumnezeu. Se bucură că a putut să se spovedească și
mărturisește că se rușinează că nu a făcut-o până acum.

MARGARETA- IONELA, 24 ani, muncitoare necalificată

Neoplasm col uterin

 Pacienta în varstă de 24 ani, se interneaza în stare foarte gravă. Deși foarte
tânără, este mama a două fetițe, de nouă și respectiv șase ani. Tatăl fetițelor este
singurul ei sprijin împreună cu fetițele și rudele acestuia. Despre părinții săi nu stie
prea multe, tatăl aproape lipsește din viața ei, la fel și mama foarte bolnavă.

Își dorește mult să se cunune, dorință ce i se îndeplinește aici la Hospice

“ Sfânta Irina “, atât cununia religioasă, cât și cea civilă, primite cu nespusă
bucurie.

Deși nu a fost crescută în învățătura Bisericii s-a bucurat să se curățească de

păcate prin Sfanta Spovedanie și să primească împărtășirea cu Trupul și Sângele
Domnului.

MARGARETA, 89 ani, operator chimist-pensionară

S-a născut în Bihor într-o familie reformată, botezată în religia reformată, iar
după căsătorie trece la Ortodoxie . De profesie operator chimist, are o fiică și o
nepoată. Este vaduvă din anii “60, ( soțul fiind inginer-lucrează la clopotnița de la
Patriarhie, la Biserica Sfantul Spiridon și altele ). Alături de o prietenă, până de
curând mergea în pelerinaje la multe din mănăstirile din București.

Înainte de Sfintele sărbători ale Crăciunului s-a spovedit și s-a împărtășit la

Mănăstirea Antim, unde are duhovnic pe părintele Irineu.

BADEA, 86 de ani,,

neoplasm corp pancreas

Pacientul provine dintr-o familie ortodoxă și primește educație religioasă, crestină.
Atât el cât și tatăl său participă la Razboiul al doilea mondial din dragoste pentru
neam, țară și credință străbună.

Se căsătorește și are o fiică care îi este alături, mai ales acum în momente grele.
Înainte de sosirea la Hospice se spovedește și se împărtășește.

CONSTANTIN, 69 de ani, șofer – pensionar,

neoplasm bronhopulmonar de polichimiotratat.

Pacientul se interneaza trimis de Azilul Sf. Luca, cu probleme sociale: văduv, fără
locuință, sprijin minim din partea copiilor. Pe fondul acestor probleme își trăiește
propria dramă dându-i o dimensiune majoră. Toată frământarea nu se rezumă,
decât în mică parte la boală ,mereu cu gândul ucigător că nu are locuință. Deși s-a
spovedit și împărtășit și înainte de a ajunge în Hospice, nu participă cu totul la
“schimbarea” lui atât de necesară. Are o părere foarte bună despre sine
considerându-se “corect” și cu o conștiință ce nu acuză nimic. Puțin dezinteresat de
conversațiile cu caracter spiritual, le primește totuși, ca pe un act de politețe. Este
mulțumit cu sine știindu-se într-o legătură destul de bună cu Dumnezeu de unde
foarte des expresia”am credința mea, în suflet”.

În Hospice primește Sfânta Spovedanie și Împărtășanie.

CONSTANTA, 62 de ani, muncitoare C.A.P.,

neoplasm mamar drept, chimiotratat, iradiat

Pacienta se interneaza cu diagnosticul Neoplasm mamar drept, chimiotratat,

iradiat. Se află în îngrijirea unei nepote de 12 ani. Este văduvă de 2 ani, are un fiu
și o fiică. Fiica este în prezent alături de bunica ei fiindu-i un ajutor de nădejde.

Pacienta provine dintr-o familie crestin-ortodoxă cu educație religioasă, ea însăși

își educă tot astfel copiii și nepoții și este tot timpul alături de Sfânta Biserică. Fire
buna, blândă, împăciuitoare, iertătoare, adună în jurul său pe toți, indiferent de
virtuți ori păcate.

În Hospice primește cu bucurie Sfintele Taine.

CONSTANTINA, 68 de ani, asistent medical-pensionară,

neoplasm mamar stang, chimiotratat.

Pacienta la internare are probleme la comunicare ( de exprimare) neputându-se

folosi de cuvinte în mod corespunzător. Totuși imaginea la întâmpinare a fost
grăitoare: era înconjurată de iconițe și avea în mână o foaie de rugăciuni.
Întrebarea sa ce se repetă ca un lait-motiv printre toate cuvintele acelea adunate ca
intr-un vas era” de ce?”
Greu de înteles și pentru ea și pentru cei din jur, dar vorbindu-i-se despre
Dumnezeu si de bunătata Sa totul parcă se liniștea și se risipea în acel “de ce ?”

Persoană credincioasă, încă plină de întrebări, dar nu mai puțin de nădejde, aflăm
că are o soră geamănă, care datorită legăturii tainice cu care Dumnezeu le-a
apropiat, suferă și ea acum foarte mult.

CONSTANTA, 66 de ani, muncitoare-pensionară,

neoplasm mamar op.

Pacienta se naște într-o familie ortodoxă, din părinți credincioși, primește botezul
ortodox și educație religioasă. Deși are suferințe mari nu încetează să se gândească
la Dumnezeu și să se roage. În Hospice participă la Sfânta Liturghie, se spovedește
și se împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului. Înțelege suferința și ceea ce
presupune boala ,având un fiu decedat de cancer.

CONSTANTA, medic veterinar,

tumoră cefalică pancreatică

Pacienta se interneaza cu diagnosticul tumoră cefalică pancreatică. De profesie

medic veterinar se căsătorește mai târziu și nu are copii. Sprijinul de care are
nevoie îi este acordat de soțul si de sora sa.
Născută în București din părinți credincioți (ortodocsi) ce îi dau o educație
corespunzătoare. Cultivă în prezent această apropiere de Dumnezeu, dorindu-și o
sănătate sufletească. În aceste momente de suferință nu înlătura puterea divină și-și
îndrepta nădejdea către Dumnezeu participând la Sf. Maslu, mărturisindu-se în Sf.
Spovedanie și primind Sf. Euharistie.

CONSTANTIN, 58 de ani, lăcătuș – pensionar,

neoplasm bronhopulmonar dr. / epilepsie veche post-traumatică

Se naște într-o familie ortodoxă, din părinți și bunici credincioși. Mama și bunica îl
îndrumă către Sfănta Biserică și îl povățuiesc. O vreme este crescut duhovnicește
de acestea, ca mai apoi, el însuși, își va însoți bunica oarbă, la biserică.

Din căsătoria sa nu are copii, iar despre soție nu doreste sa vorbeasca nimic (fiind
părăsit). Alături de el în suferițta îi are pe sora și cumnatul său.

Ultima dată când s-a spovedit și s-a împărtășit a fost în urmă cu 7-10 ani la o
mănăstire din Moldova, unde a stat o vreme în Postul Sfintei Marii.

CONSTANTIN, 60 de ani, asistent medical principal balneo-terapie,

tumora ulcero-vegetantă gastrică

Pacientul se naște într-o familie ortodoxă, primește botezul ortodox și educație
religioasă. Nu a fost căsătorit niciodată. Și-a iubit profesia și a practicat-o cu toată
dăruirea. Mulți dintre cei ce I-au fost pacienți i-au devenit prieteni și mai târziu l-
au ajutat în momente grele.

Deși sfătuit să se opereze, a refuzat din cauza fricii, punându-și totodată nădejdea
în Dumnezeu că îl va vindeca. În ultimii opt ani i-au murit șapte membri ai
familiei, părinți, frați și astăzi singurul ajutor îl are de la foștii colegi și pacienți. Pe
toată perioada internării în Hospice participă la toate slujbele din perioada pascală
și prepascală, se spovedește și se împărtășește cu Sfintele Taine de mai multe ori.

CONSTANTIN DORU, 64 de ani, profesor universitar de lingvistică,

neoplasm bronhopulmonar stâng, metastaze cerebrale

Pacientul se interneaza cu neoplasm bronhopulmonar stâng, metastaze cerebrale.

Provine dintr-o familie ortodoxă, tatăl din părțile Bucovinei, iar mama din cele ale
Teleormanului. Mărturisește că nu s-a mai spovedit din tinerețe, nici nu s-a mai
împărtășit. Copilăria în parte și-o petrece în Teleorman, în parte la Câmpulung
Moldovenesc, unde absolvă liceul și de care este legat sufletește mai mult.

Profesor universitar doctor, la Catedra de Lingvistică în București, cu o bogată

activitate didactică și în cercetare, se vede nevoit, în urma avansării bolii să lase
moștenire spirituală unui coleg proiecte neterminate.
Divorțat de 30 de ani, păstrează legături strânse cu familia: chiar fosta soție este
cea care îl îngrijește în clipele de neputință, cauzate de boală.

Are un fiu , o fiică și o nepoată și deși și-ar fi dorit ca cei doi copii să urmeze
Universitatea, ori chiar să continue cariere universitare, totuși deși cei doi
abandonează aceste studii, nu le reproșează și nici nu le arată dezamăgirea. Se
roagă pentru ei, pentru sine si pentru toată lumea. Rugăciunea pe care o săvârșește
zilnic, de mai bine de 30 de ani este o creație proprie, cuprinzătoare, plină de
originalitate, ancorată totodată în tradiția ortodoxă.

În Hospice se pregătește cu multă emoție pentru spovedanie și pentru a primi

Sfânta Euharistie.

În încercările ce vin ca ispitiri în apropierea morții are parte de atacuri la credință și

de tot felul de vedenii înfricoșătoare. La chemarea preotului și la rugăciunile ce i s-
au citit, vedeniile aproape dispar și este cuprins de o liniște mult dorită. Boala însă
își urmează cursul ei și suferințele sunt greu de purtat. Tot aceasta îl face să se
închidă în sine și să nu-și mai dorească să comunice cu cei din jur , decât foarte
puțin. Rămâne sensibil la lucrurile care îi aduceau bucurie și înainte de boală, dar
pentru ele nu mai poate schița decât un zâmbet ușor. Frământarea interioară se
duce foarte mult la nivel intelectual și deși le caută cu disperare multe explicații îi
scapă spre a mări deznădejdea ce-l împresoară.

CONSTANTIN, 85 de ani, șofer pensionar, cântăreț bisericesc,

neoplasm prostată
Pacientul provine dintr-o familie ortodoxă, primește botezul ortodox și educație
religioasă de la părinți. Încă înainte de internare dovedea o autentică trăire în duh
ortodox. Trăirea liturgică era continuată de la strana bisericii pană la rugaciunea
personală. Nelipsite îi sunt și citirea din cărțile cu învățătura ortodoxă.

Este foarte iubit de familie, prieteni și duhovnic care îl vizitează pe patul de

suferință.

În Hospice participă la Sfânta Liturghie și cu multă bucurie se spovedește și se

împărtășește cu Trupul și Sângele Domnului.

CAROLINA, 58 de ani, confecționer încălțăminte-pensionară,

neoplasm gastric

Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă, cu 2 copii, are un frate căsătorit (cu
educație religioasă). Nu a fost căsătorită niciodată, totuși are o fiică alături de care
și-a petrecut cei mai frumoși ani din viață. Deși locuiesc departe una de alta, fiica
fiind căsătorită în București, legatura dintre ele este foarte strânsă.

Este o persoană credincioasă. Nu încetează a căuta răspunsuri cu privire la

mântuire, la venirea lui Hristos, după promisiunea divină și nădăjduiește în aceasta.
Atunci însă când suferința fizică este prea mare uneori o încearcă deznădejdea.
Îi este greu să se obișnuiască cu schimbările din viața sa, în special cu cele cu
privire la aspectul său fizic, totuși ceea ce îi este mai greu de suportat este durerea
fizică.

Cunoscând Rugăciunea inimii ,este îndemnată să o practice în continuare și să

încerce prin rugăciune să-I dea întâietate lui Dumnezeu și să-și alipească gândul de
El, lăsând durerea în planul al doilea.

Deși slăbită, primește acest urcuș duhovnicesc, alături fiindu-I fiica sa.

Înainte de sosirea sa la Hospice se spovedea și se împărtășea.

COSTEL MARIAN, 71 de ani,

hepetocarcinom

Pacientul provine dintr-o familie de țărani, crestini-ortodocsi. În copilărie primește

educație crestină și participă împreună cu familia la slujbele ce se țin în biserică la
marile sărbători. Postesc după rânduiala Bisericii în toate miercurile și vinerile de
peste an.

Deși în anii tinereții nu a mai fost activ, din punct de vedere al vieții liturgice,
totuși, moștenirea spirituală rămâne și sămânța ei încolțește peste ani cu multă
râvnă crescând o dragoste pentru Dumnezeu ce îi înfrumusețează sufletul.

În prezent are o viață spirituală deosebită, deși bolnav nu pregeta a da celor din jur
ajutor sufletesc, făcându-se Apostol în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu și
în mărturisirea Adevărului.
Din iconomia lui Dumnezeu se stinge din viață repede, parcă grabindu-se să
meargă la Cel pe care –L iubește atât de mult.

HORA, 63 de ani, tehnician proiectant,

neoplasm mamar, stg, op, hemipareză stg, boală cardiacă ischemică

Pacienta se internează în stare foarte gravă. Nu reușește să comunice cu cei din jur
decât foarte puțin și pe o scurtă perioadă de timp. În acest răstimp ajunge totuși să
se spovedească și să se împărtășească.

În timpul suferinței sale îi este alături, în Hospice, soțul sau care o îngrijește cu
multă dragoste. Deși își dorește (soțul) o cununie religioasă aceasta nu mai poate
avea loc din cauza agravării bolii.

FLORIN, 71 de ani, șofer-pensionar,

neoplasm bronhopulmonar
Pacientul provine dintr-o familie ortodoxă, primește botezul ortodox și educație
religioasă. În copilărie era nelipsit de la biserică. Continuă învățătura primită în
familie și după căsătorie, Taina Cununiei primind-o în Hospice, cu multă bucurie.

Din prima cununie are copii cu care este în foarte bune relații, aceștia acordându-i
tot sprijinul pe patul de suferință. Alături de el, în permanență, se afla soția,
sprijinindu-l cu multă dragoste. În Hospice se spovedește și se împărtășeste cu
multă nerăbdare și bucurie.

Anica 66 de ani, muncitoare

Ciroză hepatică

Pacienta se naşte într-o familie ortodoxă este mamă a patru copiii. Persoană
cu viaţă liturgică activă, participând la biserică la Sfânta Liturghie şi la Sfântul
Maslu. Se spovedeşte şi se împărtăşeşte regulat.

Debutul bolii are loc în urmă cu zece ani, timp în care trecând prin toate
momentele critice de sănătate îi stăruie în minte păcate făcute în tinereţe( trei
avorturi) pentru care se căieşte.Înţelege că doar mila lui Dumnezeu o ţine, şi
doreşte prin rugăciune, spovedanie şi împărtăşirea cu Sfintele Taine să-L cunoască
cu adevărat pe Dumnezeu şi să se apropie de El.

Aneta, 74 ani ,infirmieră (sala de naşteri), pensionară

Neoplasm mamar stâng operat

 Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă. Primeşte botezul ortodox şi
educaţie creştină. Se internează în Hospice în stare foarte gravă cu dureri forte
mari, refuzând medicaţia. Din cauza stării sale foarte grave nu-şi recunoaşte fiica
care îi este tot timpul alături spre a o îngriji.

Deşi spovedită şi împărtăşită, înainte de internare, într-o clipă de luciditate

mărturiseşte că nu a spovedit un păcat care o apăsa, şi anume că era certată cu o
soră a sa, vitregă, cu care a fost în proces pentru averea părinţilor .Cere numaidecât
să se spovedească.

După spovedanie şi împărtăşire cu Sfânta Euharistie, în sufletul său se

aşterne pace şi linişte şi primeşte a i se administra tratamentul medical. O lumină îi
apare pe faţă recunoscându-şi fiica în cea care o îngrijeşte, dar şi dorinţa de a sta
împreună de vorbă.

Angela , 50 ani

Pacienta se naşte într-o familie româno-maghiară ;mama de naţionalitate

maghiară, reformată, tatăl, român,ortodox. Ambii părinţi mor de cancer, iar mama
deşi reformată şi-a dorit să fie înmormântată după rânduiala ortodoxă. Educaţie
religioasă a primit foarte puţină în copilărie, aproape că nici nu poate fi considerată
ca atare, căci părinţii erau dintre aceea care se temeau să-şi arate credinţa şi se
ascundeau. Deşi mult timp i-a lipsit învăţătura creştină, totuşi în viaţă chemarea are
 loc, ajungând o practicantă a ortodoxiei cu viaţă liturgică activă, împreună cu soţul
său.

Iubeşte mult rugăciunea Bisericii şi era nelipsită pe când era acasă,dar şi la

Hospice, la Sfânta Liturghie. Se spovedeşte şi se împărtăşeşte cu multă bucurie.

Este foarte iubită de personalul din Hospice pentru căldura sufletului său,
pentru dragostea ce o răspândea în jur, dar mai mult pentru lumina credinţei ce izvora
din toată fiinţa sa.

Se spovedeşte şi împărtăşeşte de mai multe ori cu mare bucurie şi nădejde cu

Trupul şi Sângele Domnului.

Andrei ,81 ani, pensionar

Neoplasm bronho-pulmonar

Pacientul se naşte într-o vrednică familie de bucovineni, foarte credincioşi.

Primeşte botezul ortodox şi educaţie religioasă de la părinţi, crescut fiind cu
dragoste pentru Dumnezeu şi ţară.

Plecat de mic din Bucovina ocupată, are o viaţă plină de încercări, dar cu
firea-i blândă şi bună aduce multă bucurie şi ajutor celor din jur, chiar pe drumurile
pribegiei în care a fost purtat.

Se căsătoreşte cu Olga, cu mulţi ani mai mică şi după mărturia acesteia “o

creşte şi o învaţă cu multă dragoste şi bunătate să fie soţie şi mamă”. Suflet ales,
este dăruit cu totul familiei şi munca este pentru el cuminţenia vieţii, în care era
prezent în fiecare ceas Dumnezeu.

Din pricina suferinţei,văzându-se povară şi chin soţiei sale iubite este răvăşit
de deznădejde. Acceptă pentru aceasta internarea în Hospice unde alături i-a fost şi
ea.
 Pregătit pentru plecarea la cele veşnice cu Trupul şi Sângele Domnului are
parte de sfârşit creştinesc în braţele duhovnicului său, Părintele Zosima.

Alexandru,70 ani,director Ministerul Chimiei , pensionar

Neoplasm prostată

Pacientul provine dintr-o veche familie ortodoxă de moldoveni cu vechi

tradiţii în învăţământul românesc.
Mărturiseşte cu toată admiraţia de moştenirea spirituală primită
de la străbunii săi şi de frumuseţea şi bogăţia duhovnicească întâlnită la
aceştia,despre acea relaţie strânsă, caracteristică vremurilor trecute, în care
învăţătorul şi preotul erau în fruntea satului şi despre actele lor de credinţă.

Toate acestea au prins rădăcini în inima tânărului şi deşi vremurile au cerut

strămutarea lui în câmpia română, venind la studii, totuşi ia în inima lui credinţa
străbunilor în ortodoxie şi nu ezită a le-o propovădui elevilor săi, chiar şi în
perioada comunistă, fiind director adjunct.Îi îndemna cu toată sinceritatea la
biserică aşa cum el însuşi o făcea.

Persoană plină de căldură sufletească şi de nobleţe,creştin ortodox

practicant, cu o viaţă liturgică activă, mărturiseşte că în viaţă a dăruit totul tuturor
şi nu s-a cruţat deloc.
 Împreună cu soţia sa, din pensiile lor, fac donaţii unei biserici, aflată în
construcţie, în vecinătatea casei lor.

În Hospice, se spovedeşte şi se împărtăşeşte după dorinţa sa, dar şi a soţiei care-l

îngrijeşte cu mult devotament.

Şi-ar dori,în această suferinţă extremă,să poată fi lăsat să se manifeste,aşa

cum suferinţa o cere şi să nu mai fie nevoit să braveze de dragul de a-i vedea pe cei
de aproape mulţumiţi.Se simte obosit şi vlăguit de suferinţă şi cu fiecare zi
comunicarea este tot mai grea.

NICULINA, 61 ani, merceolog- pensionară

Neoplasm mamar bilateral ( cu multiple metastaze )

Pacientă este o persoană credincioasă cu viaţă religioasă . Inainte de internarea in

Hospice se spovedeste si se impărtăseste. Isi acceptă boala si suferinţa. Are dureri
foarte mari si comunicarea ii este ingreunată. Cu greu se spovedeste si se
impărtăseste in Hospice.

NICOLAE, 97 ani, inginer – pensionar

Neoplasm vezica urinară

Pacientul se naşte într-o familie ortodoxă. Primeşte botezul ortodox şi educaţie

religioasă de la părinţi, păstrători ai învăţăturii Bisericii. Cu timpul după anii
copilăriei odată cu invăţătura primită de la părinţi lasă să intre in inimă sa şi alte
gănduri, pentru care o vreme s-a simţit depărtăt de Dumnezeu, dar, intru-un
moment de cumpănă cand se află intre viaţă şi moarte şi-a deschis din nou sufletul
către Dumnezeu.

In Hospice se spovedeşte şi se impărtăşeşte.

NICOLITA – SOFIA, 74 ani,

Tumora ulcero- vegetantă

Pacientă provine dintr-o familie ortodoxă şi primeşte botezul ortodox. Formarea

spirituală o dobandeşte datorită mamei sale care era o persoană credincioasă. Cu o
săptămană inainte de internarea la Hospice se spovedeşte şi se impărtăşeşte, are
doi fii şi cinci nepoţi. Starea medicală agravandu-se , era foarte agitată. I se citesc
rugăciuni pentru liniştire.

In Hospice s-a spovedit şi s-a impărtăşit.

NICOLAE, 72 ani, lăcătuş mecanic- pensionar

Neoplasm colon

Pacientul provine dintr-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox. La internarea

în Hospice se prezintă ca o persoană cerebrală, ce-şi cunoaşte nevoile şi
priorităţile, oarecum sigur pe sine. Intai refuză spovedania. Cu timpul agravându-se
boala starea interioară i se schimbă radical. Se bucură să vorbească despre cele
duhovniceşti după aceea se spovedeşte şi-şi exprimă bucuria că va urma să se
impărtăşească. Persoană sociabilă, este in preajmă celorlalţi pacienţi. Se
impărtăşeşte in Hospice cu Sf. Impărtăşănie.

NATALIA, 91 ani, doctor ginecolog

Neoplasm mamar stg.

Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi educaţie

religiosă de la părinţi. Căsătorită a doua oară, nu are copii, a avut două fiice din
prima căsătorie a soţului, dintre care una a decedat. S-a spovedit şi s-a
împărtăşit cu mult timp în urmă. Din cauza auzului foarte slab comunicarea s-a
făcut cu multă dificultate. În Hospice se spovedeşte şi se împărtăşeşte cu multă
nerăbdare.

NICOLAE, 71 ani, ofiţer – pensionar

Metastaze hepatice şi osoase

Pacientul provine dintr-o familie ortodoxă. Având profesia de ofiţer şi educat

în ateism totuşi nu ajunge să respingă cu totul apropierea de Dumnezeu. În
Hospice se spovedeşte, se împărtăşeşte . Tot în Hospice primeşte Taina
cununiei la dorinţa soţiei sale. Starea în care se află este foarte dificilă şi
comunică foarte greu.

NICULAE, 68 ani, poliţist – pensionar

Neoplasm rect

Pacientul se naşte într-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi educaţie

religioasă de la părinţi. La maturitate nu uită învăţătura părinţilor şi chiar dacă
a trebuit să se ascundă, a făcut cununia în biserică.
Se consideră o persoană bună care a ajutat mult în jurul său şi astăzi suferă să
vadă că aceia nici nu îl mai salută.Îşi iubeşte nespus familia . Vorbeşte despre
ei cu multă dragoste şi lăcrimează la gândul că într-o zi se va despărţi de ei.
Singura lui nădejde rămâne Dumnezeu, în toate aceste încercări pe care le
traversează.

Are ca pasiune pictura, pictând printre altele şi icoane. Mărturiseşte că are

casa plină de icoane. Vorbeşte cu bucurie de tablourile sale şi de familia sa,
fiica fiindu-i în mod special mai aproape, tatăl vazându-o o pesoană foarte
credincioasă .

Aşteaptă cu nerabdare să se Spovedească şi Împărtăşească, mai ales de Sfintele

Paşti.

PAULA, 50 ani

Neoplasm col uterin, recidivă tumorală

PETRA , 60 ani, tipograf – pensionară

Tumoră pelviabdominală cu invazie locoreg. Metastaze

Pacienta se naşte într-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi educaţie

religiosă. Se desparte de soţul ei foarte devreme fiind nevoită să-şi crească
copii singură, neavând serviciu, după mărturia sa, foarte puţin a fost ajutată de
părinţi săi care s-au stins la scurtă vreme. Acum este în îngrijirea copiilor. Este
o personă foarte închisă, nu doreşte să comunice şi poartă în sufletul o mare
tristeţe. Nu reuşeşte să se deschidă nimănui . Mărturiseşte că s-a spovedit şi
împărtăşit înainte de internarea în Hospice.
 PETRA, 94 ani, casnică- pensionară

Neoplasm vezică urinară

Pacienta se internează cu diagnosticul neoplas vezică urinară, este văduvă, are

un fiu decedat şi unul în viaţă. Suferă că nu este în mediul familial şi că a fost
trimisă ( mai întâi ) la un spital de boli nervoase unde a trecut experienţe
nefericite.Este o persoană credincioasă. În timpul vieţii soţul său, care lucra la
mănăstirea Plumbuita, îi aducea cărţi teologice din care a citit ( mult ). În ciuda
vârstei înaintate a demonstrat calităţi duhovniceşti deosebite, inspirate din
învăţătura cărţilor citite, ancorate într-o mare nădejde.

În Hospice se spovedeşte şi primeşte Sfânta Împărtăşanie.

PETRE, 65 ani, şofer – pensionar

Metastaze osoase şi pulmonare

Pacientul se naşte într-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox . În

copilărie alături de părinţi merge la biserică. Cu trecerea anilor se schimbă,
totusi la internarea în Hospice nu refuză Sfânta Împărtăşanie şi spovedania.
Mărturiseşte că de când este bolnav merge mai des la biserică în special în
spitalele pe unde a fost internat.

PARASCHIVA, 73ani, pensionară

Neoplasm mamar stg.

Pacienta se naşte într-o vrednică famile de ţărani moldoveni, cu o credinţă mare

în Dumnezeu. Primeşte botezul ortodox şi educaţie religiosă de la părinţi.
Cu toate greutăţile prin care a trecut nu s-a clătinat în credinţă rugând în tot
timpul pe Maica Domnului pentru ajutor. Persoană plină de bunătate,
răspândeşte în jurul său multa dragoste fiind îndragită în mod deosebit de
personalul ce a îngrijit-o. Cu multă evlavie se Spovedeşte şi Împărtaşeşte Cu
Trupul şi Sângele Domnului.

RICHARD, 59 ani,

Neoplasm corp pancreas

Pacient provine dintr-o familie mixtă, botezat ortodox. Are o viaţă liturgică
ortodoxă şi practicant. Iubeşte Sfânta Biserică şi este activ la toate slujbele ce
se săvârşesc în Hospice: Se bucură de experienţa rugăciunii pe care o experiază
şi aici. Cu multă bucurie şi recunoştinţă se spovedeşte şi se împărtăşeşte în
Hospice, mai ales, după cum mărturiseşte că nu a mai reuşit de mult acest lucru
deşi şi l-a dorit.

SILVIA, 62 ani, tipograf – pensionară

Neoplasm mamar drept operat

Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă, din zona Făgăraşului, în apropiere de

Mănăstirea Brâncoveni de la Sâmbăta de Sus, cu cinci copii. Părinţii
credincioşi le oferă copiilor educaţia creştină, ce în cazul de faţă nu păleşte la
greutăţile şi încercările vieţii şi se manifestă până astăzi.

Aflându-se în stare foarte gravă cu greu poate comunica.

 SANDA, 69 ani, jurist – pensionară

Neoplasm cefalo-pancreatic op.2005.

Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă. Primeşte botezul ortodox şi educaţie

creştină de la mama sa. Este unicul copil rămas în viaţă al părinţilor săi. La o
vârsta fragedă decedează sora sa, iar această experienţă o marchează pe mama
mulţi ani , rămânând nemângâiată din această pricină. Copilăria şi-o petrece la
oraş şi împlinirea profesională rămâne pe primul loc, fiind singurul ţel, căruia îi
oferă tot timpul său neîntemeindu-şi o familie.

Este o personă credincioasă şi mărturiseşte că deşi a trceut prin multe

încercări nu şi-a pierdut nădejdea şi credinţa în Dumnezeu deşi în multe rânduri
ajungea să îi judece pe cei din jur, dar deseori avea părere de rău pentru asta.

Fiind singurul sprijin al părinţilor săi i-a îngrijit până la sfârşitul vieţii lor.
Mama sa s-a stins „ uşor „ din viaţă, după mărturisirea sa, iar tatăl având
asociat la diagnosticul sau o boală neurologică ( demenţă ) a fost extrem de
îngrijit. Regretă în mare parte că s-a văzut nevoită să-L roage pe Dumnezeu să-
l ia la El caci amândoi erau tare chinuiţi.

După decesul părinţilor ( al fiecăruia în parte ) ia hotarârea să-i incinereze.

Acest gând vine sub impulsul unor evenimente, cum ar fi strămutarea unor
cimitire şi amplasarea în locul lor a unor parcuri, fapte petrecute în comunism
şi care au avut asupra sa un impact zdrobitor clatinându-i încrederea în valori
morale.

În Hospice se spovedeşte şi se împărtaşeşte, cu multă dorinţă.

 SIMONA, 44 ani, inginer chimist în domeniul farmaceutic

Cancer col uterin, metastaze hepatice

Pacienta se internează în Hospice în stare gravă. La rugăminţile mamei acceptă

sa se spovedească şi să se împărtăşească. Deşi fiica sa absolventă la Psihologie
îi vorbeşte de inulitatea acestor acte ( de credinţă ) şi o influenţează în acest
sens, rugăciunile mamei sale nu rămâne fără răspuns şi venirea preotului îi
descoperă o nevoie spirituală pe care o doreşte a o experia. În mărturisirea
mamei despre fiica sa aflăm că, având o mătuşă la mănăstire era atrasă
întrucâtva de acele locuri şi o vizita, astfel încât îndoielile nu au putut-o acoperi
cu desăvârşire.

Sfintele Taine pe care le primeşte în Hospice îi aduc multă pace şi linişte în

orele grele ce au urmat.

SILVIA, 77 ani, pensionară

Neoplasm colon sigmoid

Pacienta se naşte într-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi educaţie

religioasă. Pe parcursul anilor ducea o viaţă litugică cu întreruperi şi revenirii,
după natura stării sufleteşti în care se afla.

În Hospice se Spovedeşte şi se Împartaşeşte.

ŞTEFAN, 79 ani, bijutier catolic trecut la ortodoxie

Neoplasm prostată
Pacient provine dintr-o familie catolică, primeşte botez catolic

Pe patul de suferinţă are loc o schimbare lăutrică dorindu-si să fie ortodox

astfel că la dorinţa sa i se face trecerea la ortodoxie, fiind spovedit şi împărtăşit
cu Trupul şi Săngele Domnului în Sfânta Euharistie, în Hospice.

VIOREL, 58 ani, muncitor grafică-deţinut

Neoplasm esofagian inferior

Pacientul se internează în Hospice mărturiseşte că nu s-a spovedit niciodată ,

nici nu s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi la foarte puţin timp după aceea îşi
exprimă dorinţa de a se spovedi.

Pacientul face parte dintr-o familie dezbinată, cu trei copii ( 30,31, şi 32 ani )
doi băieţi şi o fată. Nu a fost căsătorit religios. În copilărie părinţii l-au dus la
biserică, dar nu s-a spovedit şi nu s-a împărtăşit niciodată ( probabil la botez ).
Nu îşi aminteşte foarte bine familia, iar despre părinţi crede că au fost căsătoriţi
doar civil, în prezent sunt decedaţi. A lucrat la Postavăria Română, făcând
grafică şi scriind lozinci în perioada comunistă, iar apoi la Fabrica de bumbac.
Are ca pasiuni pictura; a pictat icoane pe pănză, pe hârtie, atât pentru preoţi
( pentru biserică ), cât şi pentru persoane particulare. Pacea şi liniştea pe care i-
o dădeau acestea îl introduceau într-o lume diferită de ceea ce întălnea la
impactul cu aglomeraţia lumii. Această lume din exterior îl făcea să se simtă
agresat, căci după cum mărturiseşte nu se simţea bine în vâltoarea ei. Pictând,
trăia ceea ce făcea şi acest lucru îi aducea liniştea după care tânjea. Preferă
singurătatea şi se consideră o fire retrasă cu multe sensibilităţi, îi esta greu şi să
asiste la tradiţionala tăiere a porcului, chiar respingea ideea se a tăia o pasăre.
Aceste destăinuiri îşi au importanţa lor, căci, după cum mărturiseşte,
evenimentele ce au avut loc în anul 1999, îl aduc în faţa unei incredibile,
neaşteptate întâmplări chiar pentru sine.

Pe când lucra la finisările unei case, a unei persoane, care avea o oarecare
bunăstare materială şi care îi oferise chiar şi un spaţiu de locuit, din milă, îşi
convinge patronul să primească în partea sa de locuinţă pe un bărbat. ( fără
locuinţa ), ce ar fi putut presta şi el unele servicii, în domeniul construcţiilor.
Acest parteneriat de lucru, nu era cu nimic diferit de oricare altul, mici
neîntelegeri, totuşi nimic care să pregătească tragicul eveniment.În ajunul
tăierii pocului ( pacientul ) pleacă de acasă, tocmai în ideea nedoririi asistării la
acest eveniment. La întoarcere, o bătrână care participase la pregatirea
porcului, îl roagă de nenumărate ori să ia cuţitele rămase afară şi să le bage
casă. La fiecare rugăminte promite că le va duce, totuşi, inexplicabil pentru el
( acum ), nu o face. Parcă, mărturiseşte că se „ pregătea „ fără să ştie tragicul
eveniment „ ca într-o fatalitate „

La pregătirea mesei, gazda pune pe masă două farfurii cu sarmale. O pisică,

ce dădea târcoale, se apropie de vasele cu mâncare şi prinde a mânca. Vazându-
o ( pacientul ) îi dă dintr-una din farfurie, pisicii, conţinutul unel sarmale,
desfăcându-i foaia de varză. Chemat la masă, colegul de muncă, ia tocmai acea
farfurie care se aflau mai puţine sarmale. Înfuriat peste măsură, fiind şi sub
influenţa alcoolului, începe o ceartă foarte aprinsă, degenerată în „ scuipături
„ şi tot felul de cuvinte grele. Ca într-o izbucnire nervoasă se aruncă asupra
celuilalt si aceasta, dintr-o inerţie, nu ştie când, ridică cuţitul de lângă el şi îl
„ înteapă „ după cum mărturiseşte, în abdomen, pe colegul său. Totul s-a
petrecut cu iuţimea găndului , pasul spre el, ridicarea cuţitului şi restul nu a fost
decât din inerţia acestor gesturi neprevăzute şi nedorite. Ceea ce s-a petrecut
după aceea, starea de necrezare a urmărilor, înmărmurirea, n-au mai putut fi
exprimate în cuvinte. Regretul a ceea ce s-a întâmplat rămâne veşnic şi ar orice
să nu se fi petrecut.

Acest gest aduce după el urmarea prevăzută, 18 ani de detenţie cu urmările ce

se înţeleg, părăsit de familie, rude , prieteni şi societate.Primii ani din detenţie
i-au fost foate greu de suportat, dar, întelegând că printre colegii de detenţie
nu-şi face prieteni se izolează şi-şi îşi vede de „ bucăţica sa „. Spaţiul i se
îngustează şi în această „retragere „ are timp să mediteze la ceea ce i s-a
întâmplat.

Ajuns în Hospice, cu diagnosticul – cancer- şi cu acea stare de rău care îl

însoţeşte, mărturiseşte că şi-ar dori, dacă ar putea alege, mai bine detenţia
( deşi i se pare totuşi că a primit prea mult pentru cineva care a făcut o faptă
dintr-o greşeală şi nepremeditată ) , decât să îndure această suferintă.

În Hospice la dorinţa sa se spovedeşte, primind dezlegare se împărtăşeşte

cu Sf. Euharistie şi în aceasta chemare îşi doreşte să înceapă o viaţă nouă, cu
Dumnezeu, în Hristos. Doreşte să experimenteze rugăciunea inimii şi-şi
exprima dorinţa de a avea mătănii. Aceste aspecte externe dă nădejde unei
schimbări duhovniceşti.

Cu puţine zile înaintea morţii sale afla că s-a obţinut graţierea sa, pe motivul
bolii. Avea o fericire nespusă pe faţa ca moare în libertate. Simţindu-şi sfârşitul
cheamă preotul „ să-i cânte prohodul „ acestea fiindu-i cuvintele .

VICENŢIU, economist – pensionar

 Neoplasm

Pacientul face parte dintr-o veche familie de romăni basarabeni, luptători pentru
unitatea şi integritatea neamului romănesc. Unchii săi, Halipe şi Teofil Iancu ( veri
de-ai tatălui său ) au fost cunoscuţii politicieni care au contribuit la evenimentele
din 1848.
Străbunica sa, ctitoreşte împreună cu fii săi Mănăstirea Saharma de pe Nistru
dintre Chişinău şi Rezina şi poartă de grijă întregului sobor cu toate cele
trebuincioase. El însuşi ( pacientul ) moşteneşte această datorie morală şi între
1941 şi 1944 îngrijeşte de cele 50 de monahii cu alimente ( ne mai putînd avea şi
grija hainelor ca pe vremea străbunicii. Măicuţele însă îşi încep munca de ateliere
şi ţes stofe, astfel nevoile acoperindu-se. O altă ctitorie a familiei, tatăl său, Ion
Iancu, bun creştin şi iubitor de neam, după participarea la vot este arestat şi dus în
Siberia în lagărul Kirovskaia Oblasti şi împuşcat dimpreună cu mulţi alţi
români.Ion Iancu îşi creşte cei 6 copii : arcadie, Avacum, Vicenţiu, Zenaida,
Serafima şi Maria ( născuţi în ziua praznicului acestor sfinţi cărora le poartă
numele ) cu multă dragoste pentru neam şi ţară şi pentru ortodoxie. Ani mulţi de
persecuţii şi privaţiuni au urmat şi ajund dincoace de Prut urmează ca elev la
Şcoala Cretzulescu, apoi Academia Comercială şi doi ani la Drept. Îşi aminteşte cu
durere de martirul tatălui său, al fraţilor şi al altor români deportaţi în lagarele din
Siberia. După ce îi puneau să sape gropi, erau ucişi şi puneau pământ peste ei aşa
cum cădeau aruncaţi în acele gropi. Aceste cutremurătoare adevăruri, le scoate la
iveală, după mulţi ani de căutări, mergând prin diferite instanţe pentru reabilitarea
iubitului său tată, Reabilitatea se face până la urmă juridic, dar durerea nu poate fi
stinsă, căci în mulţimea de oseminte din gropile comune ( 40 ), mergînd pe firul
descoperirii adevărului istoric a găsit 40 de gropi comune în mai multe straturi cu
trupurile martirilor români, nu şi-a aflat care este tatăl său.
 Vorbeşte cu durere, cu ochii în lacrimi şi despre românii care şi astăzi trăiesc
viaţa grea şi simplă sin stepele Siberiei în bordeie sărăcăcioase de pământ,
hrănindu-se cu laptele renilor ce-i păstoresc. Pentru toate acestea, ochii bătrânului
ce-şi plânge neamul este cel mai trăitor tablou de dragoste şi suferinţă.A fost la ei,
la românii de acolo şi i-a sprijinit cât a putut. A dus 48 de copii din Siberia la şcolă
în Ţară, printre care şi o strănepoată care astăzi este absolventă a Facultăţii de
Turism.

Dar, suferinţa lor continuă, iar istoria şi astăzi le arată multe uşi închise, doar
neamul lor nu îi uită şi dincolo de ani şi orânduiri, rămâne singură Biserica, care
veşnic se va ruga pentru sufletele lor.

Dumnezeu să-i odihnească.

Mi-a fost foarte greu să pot primi această mărturisire şi să înteleg de ce tot
efortul susţinut în asistenţa spirituală, pacientul nu şi-a putut ierta vrăjmaşi şi
pentru asta sufletul lui încă este zbuciumat. Dar Dumnezeu, cel ce stie inimile
noastre ale tuturor înţelege şi iartă acolo unde omul nu ajunge cu înţelegerea sa.
Faptul că, în timpul vieţii părintelui de vrednică pomenire Ilarion Argatu, au fost
foarte apropiaţi şi nu de puţine ori şi-au influenţat unul altuia vieţile, cu voia lui
Dumnezeu, acest lucru l-a determinat să afirme, cunoscându-l pe părintele atât de
bine că nici Sfinţia Sa nu I-a iertat şi nici nu i-ar fi spus că trebuie să-I ierte ( lucru
mărturisit de bolnavul nostru, noi neştiind însă adevărul, ori sensul cuvintelor, ori
contextul care au fost spuse.
S-a externat din Hospice luând cu sine toată durerea sufletească ne despărţit
fiind de acele hârtii foarte preţioase pentru sine în care Instanţa judecătorească îi
reabilitează părintele său trupesc şi pe care în tot timpul şederii de aici şi le-a ţinut
mereu înaintea ochilor săi.În cele din urmă, externându-se pleacă să se
împărtăşească în altă parte, căutând un duhovnic care să nu-i ceară să ierte, şi se
întoarce convins că a făcut bine. Întors, sufletul îi rămâne la fel de zbuciumat încă
o justiţie, divino – umană, pentru vrăjmaşii familei sale.

VASILE, 59 ani, inginer electronist

Neoplasm renal op. Imunotratat, tumoră Granitz operată, Recidivă locală.

Pleurezie închistată dr., ascită

Pacientul mărturiseşte că nu şi-a cunoscut nici o boală, ori suferinţă până

acum doi ani, din contră ducea o viaţă cât se putea de normală, fără abuzuri,
întreţindu-şi condiţia fizică prin practicarea sporturilor, fiind echilibrat în toate.

Diagnosticul de cancer, vine pe neaşteptate, necrezând iniţial în veridicitatea lui.

După ce toate investigaţiile au întărit acest diagnostic, începe “ lupta crâncenă “
pentru a ieşi din această capcană a bolii. Se operează şi în acest demers crede că
nereuşita operaţiei a fost ascunsă voit (ori chiar a fost o greşeală nemărturisită) şi
nefiind informat asupra adevăratei realităţi, crede totul rezolvat. Statutul social şi
material, după cum mărturiseşte, îi permite să meargă în Israel pentru tratament.
Ajuns acolo îşi doreşte să ajungă şi la Sfântul Mormânt şi va merge, chiar de două
ori.Tratamentul început acolo este chemoterapeutic şi imunoterapeutic. Oferindu-i-
se posibilitatea unui tratament experimental cu un inhibitor de enzimă, se hotărăşte
să-l urmeze şi pentru o scurtă perioadă îi dă iluzia unei reuşite. Totuşi această
speranţă se năruie. La internarea în Hospice ştie care este mersul bolii şi se
manifestă într-o resemnare mistică, lucru ce-l ajută să-şi apropie şi mai mult
sufletul de Dumnezeu, prin unirea cu El în rugăciune, rugăciunea inimii şi prin
împărtăşirea cu Sfintele Taine. Pe plan social – familial, este căsătorit, însă doar
civil, are un copil de o vârstă mică 4 ani; soţia, cu mult mai tânăra îi este alături şi
îl înconjoară cu toată dragostea. Fiind un creştin ortodox cu viaţă litugică este
întărit în credinţa în Dumnezeu şi este pregătit să o primească cu seninătate tot
ceea ce El îi îngăduie să pătimească pentru măntuirea sa.

VIOREL, 53 ani, strungar

Hepatocarcinom multicentric

Pacientul se naşte într-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi

educaţie religioasă de la mamă, în copilărie.

Până la momentul îmbolnăvirii mărturoseşte că a dus o viaţă foarte

dezordonată, în special alcoolul, tutunul, mâncarea puţină şi nesănătoasă. Prins în
vâltoarea colegilor de grup, cu colegii de serviciu, ajungea la comportamente ce-l
conducea către acestea. Boala îl schimbă în mod radical, aducându-şi mai aproape
planul spiritual şi conştientizând pentru prima dată nevoia rugăciunii şi ajutorul lui
Dumnezeu. Se bucură că familia sa, soţia şi soacra, foarte credincioase fiindcă îl
sprijină şi se roagă pentru el cu nădejde neclintită. Înainte de venirea în Hospice se
spovedeşte şi se împărtăşeşte.

VIORICA , 53 ani, economistă

Neoplasm gastric

Pacienta provine dintr-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi

educaţie religioasă. Se căsătoreşte şi are un fiu. Este o persoană credincioasă,
merge în pelerinaj la Locurile Sfinte de la Ierusalim şi se binecuvintează în râul
Iordan. Este o persoană cu un caracter deosebit şi strănge în jurul său mulţi prieteni
şi oameni care o iubesc. Pe patul de suferinţă este vegheată în permanenţă. Soţul cu
nădejdea vindecării îi aduce de la Muntele Athos o bentiţă pentru a-I fi de ajutor.
Cu toţii nădăjduiesc până în ultima clipă. Deşi au avut unele probleme în căsnicie,
divorţând (ea având o legătură de concubinaj după mărturia soţului ), acesta este
preocupat de starea ei de împăcare sufletească cu Dumnezeu şi dacă a putut să se
spovedească pentru a fi iertată. Afând poate de diagnosticul său, îşi achită toate
datoriile şi-şi lămureşte toate problemele sociale. În Hospice se spovedeşte cu greu
şi se împărtăşeşte, iar la scurtă vreme starea agravându-i-se, nu mai poate
comunica.

VASILE, 33 ani, muncitor – pensionar

Neoplasm prostată

Pacientul se naşte într-o familie de ţărani ortodoxi, primeşte botezul ortodox

şi educaţie religioasă de la părinţi. În prezent este o persoană credincioasă, cu
experienţă litugică. Participă în fiecare Duminică la Sfânta Liturghie.

În Hospice se spovedeşte şi se Împărtăşeşte cu Sfintele Taine cu multă bucurie.

VALENTIN, 80 ani, jurist criminalist

Tumoră inghinală dr.

Pacientul face parte dintr-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi

educaţie religioasă de la părinţi. Este singurul fiu al familei Valeriu şi Ana, de
profesie filologi. Provine dintr-o familie cu rădăcini multinaţionale şi culturale:
polonezo- ruso- ucrainiano – turco- tătară.
Face liceul la Brăila unde învaţă mai multe limbi, dar dintre toate cel mai atras se
simte de limba latină, iar apoi urmează Facultatea de Stiinţe Juridice.

Se căsătoreşte, are un fiu, dar din păcate relaţia lor s-a deteriorat şi nu îi este
aproape, aceasta fiind una din cauzele singurătăţii sale ce îl apasă. Este credincios
şi aceasta este cel mai puternic sprijin pentru el. Din cauza bolii probabil, anumite
mărturisiri ale sale cu privire la sine pot fi puse sub semnul întrebării, din cauza
unei labilităţi de comportament. În Hospice se spovedeşte şi Împărtăşeşte.

VALENTIN, 47 ani, instalator – pensionar

Neoplasm laringian op.

Pacientul provine dintr-o familie ortodoxă. Primeşte botezul ortodox. Desi

are o familie, din punct de vedere legal, nu are cununia religioasă. Ca ultimă
dorinţă este săvârşirea acesteia, aici în Hospice, ceea ce se şi întâmplă. Fiind în
stare gravă, comunicarea se face non-verbal. Aflăm totuşi de la familie că înainte
de sosirea în Hospice s-a spovedit şi împărtăşit. Este o persoană credincioasă care
simte că are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu şi se bucră să poată veni la el preotul
pentru rugăciuni. Fiul soţiei sale este crescut de el, după mărturisirea acesteia, de la
opt ani, ca şi cum ar fi al său, îndeplinindu-şi misiunea de tată în educaţie şi
creştere.

VERGINICA, 59 ani, pensionară

Metastaze hepatice

Pacienta este botezată ortodox şi are viaţă litugică, are duhovnic şi participă
activ la Sfînta Liturghie. Înainte cu două zile de a veni în Hospice se spovedeşte şi
împărtăşeşte. Are un copil, locuieşte la Oradea, iar acesta vine se îngrijeşte de ea.
Din cauza stării avansate în care se află (are vărsături continue) vorbeşte cu
greutate.

VALERICĂ,53 ani, muncitor constructor

Metastaze hepatice multiple

Pacientul se naşte într-o familie ortodoxă, primeşte botezul ortodox şi

educaţie religioasă de la mama sa. În copilarie postea, se spovedea şi împărtăşea
(nu foarte des). Muncitor constructor de profesie, găsea timp să meargă la biserica
din Cartierul Pajura, unde se simţea foarte bine. Tată a trei copii, este bucuros şi se
simte împlinit că a reuşit să-i îndrume bine, şi fiul cel mai mare să fie cununat în
Biserică. Are nădejde la Dumnezeu şi speră în vindecare.

VASILE, 58 ani, tractorist – pensionar

Neoplasm bronhopulmonar stg. CHT, RT

Pacientul se internează cu însoţitor (soţia) şi este dependent de aceasta.

Amputaţia membrului inferior stâng necesită această îngrijire şi însoţitorul este
sfătuit să-i fie alături. Pe plan spiritual se dezvăluie o anumită încordare, dar şi
remuşcări la cei doi soţi. Pe de o parte soţul se culpabilezează pentru greutăţile
aduse în cuplu de-a lungul anilor şi implicit faptul că nu merita această jertfă din
partea ei, iar pe altă parte soţia asemeni îşi face zilnic procese de conştiinţă pentru
faptul de a-l fi blestemat să ajungă “ olog “ în scaun cu rotile.

La internarea în Hospice pacientul nu avea o viaţă religioasă activă în Biserică,

totuşi nu-şi oprea soţia de a merge la sfintele slujbe pentru rugăciune. Nu se
spovedea şi nu se împărtăşea. Ajuns în acea stare de neputinţă atât sufletească cât
şi fizică se deschide spre primirea învăţăturii Cuvântului lui Dumnezeu şi doreşte
să se spovedească şi să primească Sfânta Împărtăşanie.Frământările şi întrebările
cu privire la viaţa viitoare îi apar timid şi ele dezvăluie un suflet în căutarea,
înţelegerea lui Dumnezeu şi cunoaşterea Lui. În Hospice se spovedeşte şi primeşte
Sfânta Împărtăşanie.