SUNT SAU NU NECESARE, ÎN ÎNVĂTĂMANTUL PRIMAR,

AUXILIARELE PENTRU MATERIILE MATEMATICĂ ȘI

ROMANĂ?

​ ​În cadrul cursului de Metodologia Cercetării,din cadrul Facultatii de Psihologie și Științele Educatiei,
specializarea Pedagogia Învațămantului Primar si Preșcolar, profesor coordonator lector universitar
doctor Căprioară Daniela, am ridicat problema auxiliarelor, dacă sunt sau nu necesare în învățămantul
primar, cat ajuta elevii pentru aprofundarea materiilor matematică și romană, dar pentru a avea un
răspuns este necesar un studiu.
Așadar, o sa incep prin a explica cuvantul “​auxiliar​” conform Dex-ului :​ “​auxiliár, ~ă ​[At:
MAIORESCU, L. 141 / P: a-u-xi-li​-​ar / Pl: ~i, ~e / E: r a​ uxiliaire, ​lat a​ uxiliaris​] ​1-2 ​sn, a (Element)
care ajută la ceva, care se află pe plan secundar față de cel principal. ​3-4 ​sn, a (Gnn) (Parte de
vorbire) care exprimă raporturile între cuvinte. 5​ -6 ​sn, a (Grm; șîs) verb ~ (Verb) cu care se formează
timpurile compuse ale verbelor. ​7 ​a (Mat) Cu ajutorul căruia se poate rezolva mai ușor o problemă.​8-9
mf, a (Persoană) care ajută pe cineva la ceva. ​10 ​a (Îs) Corp (sau trupe) ~e Soldați care luptă sub
steagul unei alte națiuni. ​11 ​a (Îs) ServiciuServiciu militar (de birou) îndeplinit de persoane inapte
pentru serviciul de front.​13 ​smf, a (Persoană) care aparține unui serviciu auxiliar (1​ 1)​ . “​
Pe site-ul Centrului Național de Evaluare și Examinare a fost publicată miercuri, 11 octombrie 2017,
lista auxiliarelor didactice care au obținut acordul MEN pentru utilizare extinsă la clasă​.

Lista include 3.361 de titluri aferente instrumentelor didactice destinate dezvoltării competențelor
elevilor. Acestea sunt elaborate de instituții, societăți științifice recunoscute la nivel național și
internațional și/sau publicate de edituri de prestigiu național și internațional (ex.: Academia Română,
Consiliul Britanic, Institutul Cervantes, Institutul Goethe, Editurile Oxford, Cambridge etc.).

Potrivit Legii Educației Naționale, în unităţile de învăţământ de stat sau particulare din România se
utilizează manuale şcolare, precum şi auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei Naționale.
 Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în
conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă,
în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional.

În acest sens, Ministerul Educației Naționale a aprobat, prin ordin de ministru, Metodologia​-cadru
privind reglementarea utilizării auxiliarelor didactice în unitățile de învățământ preuniversitar​, respectiv
Metodologia-cadru privind asigurarea omologării utilizării mijloacelor de învățământ în învățământul
preuniversitar​.

Domnul Ministru Liviu Marian Pop, posta pe blogul personal,in data de 17 septembrie 2017,
urmatoarele afirmatii :”Demersul meu legal, de a pune în aplicare Legea Educației Naționale (LEN)
privind manualele școlare și auxiliarele didactice, a stârnit foarte multe dezbateri, mai ales în mediul
on-line. Mă bucură acest lucru pentru că dreptul elevului la educație este garantat de Constituția
României, iar educația de calitate este una dintre prioritățile programului nostru de guvernare.
Este de asemenea, pentru prima dată, în ultimii 5 ani (de la intrarea în vigoare a LEN), când elevii din
actuala clasă a 5-a primesc la început de an școlar manuale și nu auxiliare (anul trecut și acum doi ani
acele auxilare NU AU FOST AVIZATE de Ministerul Educației Naționale ).
Până în acest an școlar elevii primeau zeci de auxiliare la începutul anului școlar, iar manualele le
parveneau abia în semestrul al doilea sau deloc. De ce? Simplu, caracatița auxiliarelor cu tentacule până
în minister trebuia hrănită cu bani negri sau gri, iar cum cifra de afaceri anuală a acestor editur ste, din
analiza unora, de peste 100 de milioane de euro, interesul pentru această temă este unul pe măsură.
De ce se revoltă unii acum? Simplu, ​ei ​nu au nevoie de reglementare și avizare, ceea ce își doresc este
să facă bani cu orice preț din educația gratuită a elevilor. Mai mult, fără nicio emoție, unele edituri
specializate numai în auxiliare imprimă pe coperta acestora, AVIZAT MEN, fără să aibă acest aviz.
Nu voi intra în detalii cu privire la cum funcționează caracatița auxiliarelor. Știu acest lucru: o parte
dintre editori, o parte dintre autori, o parte dintre jurnaliști, o parte dintre patronii din media, o parte
dintre profesori, o parte dintre directori, o parte dintre inspectori, o parte din minister, unii foști miniștri
sau secretari de stat și alții. Cât de mică sau mare este această parte, vom vedea în viitor.
Până atunci lupta mea cu această caracatiță continuă.
Mâine, 18 septembrie 2017, voi continua acest demers. Voi notifica două dintre edituri despre abuzurile
pe care le fac prin menținerea AVIZULUI MEN pe auxiliarele de clasa a III-a și a IV-a. (menționez că
pentru clasele acestea,MEN nu a avizat niciun auxiliar) precum și de adresele pe care le fac în
continuare la nivelul unităților de învățământ. De asemenea, voi sesiza atât Ministerul de Finanțe cât și
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului pe aceste aspecte.
Elevii din România au nevoie de educație de calitate, iar de aceasta răspunde Ministerul Educației
Naționale. Celor care uită acest aspect, le reamintesc ceea ce spune LEN la art 69: în unitățile de
învățământ de stat sau particulare se utilizează manuale școlare și alte auxiliare didactice aprobate de
Ministerul Educației Naționale.
O ultimă precizare: pentru cei aproape 180 000 de elevi din actuala clasă a 5-a situația licitațiilor
manualel în ultimii 3 ani arată astfel:
- când au fost în clasa a IV-a, anul școlar 2016/2017, licitația a fost deschisă în 05.09.2015 și finalizată
în 25.08.2016, ultimele manuale fiind distribuite în 19.12.2016 (adică aproape la finalul semestrului I)
- când au fost în clasa a III-a, anul școlar 2015/2016, licitația a fost deschisă în 23.04.2015 și finalizată
în 24.02.2016, deci elevii nu au avut manuale, ci doar auxiliare NEAVIZATE.
- când au fost în clasa a I-a, an școlar 2013/2014 și în clasa a II-a, an școlar 2014/2015, licitația a fost
deschisă abia în 19.04.2014 și finalizată în 20.01.2015.
Cine cuantifică astăzi sacrificiul parinților și al elevilor din această perioadă? Dar profitul unor edituri?
Mulțumesc dascălilor devotați care s-au sacrificat în această perioadă și îi asigur de tot sprijinul meu în
creșterea calității învățământului.
Celor implicați în caracatiță le spun încă o dată:STOP! VĂ AJUNGE!Mă voi lupta mereu cu caracatița
pentru dreptul elevului la o educație de calitate. “ Acestea sunt declaratiile ministrului Liviu Marian
Pop, dupe ce, in data de 14.08.2017, tot dumnealui declara pentru un post de stiri ca niciun material
auxiliar nu mai este valabil ”începând de astăzi”.El a precizat că în cel mult 30 de zile o comisie va
elabora normele metodologice care vor sta la baza avizării materialelor auxiliare care vor putea fi
folosite de către elevi şi profesori. Liviu Pop a spus că a constatat că ordinul de ministru emis în 2002 şi
care stătea la baza materialelor auxiliare nu a mai fost actualizat. ″Începând de astăzi, auxiliarele nu mai
sunt valabile. Niciun material auxiliar nu este omologat, iar în maximul 30 de zile, o comisie va
elabora normale metodologice care vor sta la baza avizării şi acreditării acestor auxiliare, astfel încât să
avem o zonă clară a acestora”, a susţinut Liviu Pop. El a precizat că de evaluarea acestor materiale
auxiliare se va ocupa Ministerul Educaţiei, doar dacă va avea avizul conform al inspectoratului şcolar şi
al asociaţiei de părinţi din unitatea de învăţământ.
 Am dorit aprofundarea studiului pornind de o ipoteza ca auxiliarele nu ar fi necesare pentru
aprofundarea cunostiintelor, pe care mi-am format-o in urma unei explicații pe care mi-a oferit-o tatăl
unui băiețel de clasa 0, indignat de modul în care sistemul face profit din exploatarea copilului său: “La
școală, se face ședință cu părinții. Învățătoarea ne recomandă Gazeta Matematică, spune că este
excepțională pentru dezvoltarea gândirii copiilor. Părinții încuviințează, ce poți face? “Puteți cumpăra
Gazeta Matematică de la chioșc, dacă vreți, dar ca să fim siguri că toți copiii lucrează după același
număr, mai bine le luăm toți o dată, mă ocup eu”, se oferă doamna, și părinții sunt, din nou, de acord –
ba chiar unii comandă câte două, că înțeleg imediat care e școpul și încearcă un soi de lingușeală prin
ricoșeu.

După ce se cumpără Gazeta, copiii încep să primească teme cu ghiotura. Nu știu încă să citească, deci
tot părinții trebuie să stea cu ei la teme. Vii acasă frânt și te apuci de teme cu cel mic, și sunt o grămadă
de exerciții, îți trebuie timp și răbdare multă. Vorbești cu învățătoarea, ești cam nemulțumit, și ea îți
spune: “Dar de ce nu-l dați la after-school? Este unul bun chiar peste drum, să știți, și eu predau și
acolo, deci pot avea grijă de copil de dimineață până seară”. Și așa ajungi să-l dai la after-school unde
predă învățătoarea, pentru că copilul n-are timp să rezolve toate temele pe care tot învățătoarea i le-a
dat din manuale auxiliare, deci neobligatorii, pe care le-ai cumpărat la recomandarea învățătoarei.”

Un alt părinte mi-a descris experiența fetiței lui de clasa a 4-a, care nici măcar nu a deschis manualul
oficial de matematică. Profesoara le-a spus copiilor că ăla e o prostie și, în consecință, toată clasa
lucrează numai după manuale auxiliare recomandate de el.S-a ajuns deja la al 6-lea într-un singur
semestru.

Se adaugă presiunea pentru olimpiade și concursuri școlare, de unde, în funcție de rezultatele elevilor,
un profesor mai poate obține niște puncte pentru gradații de merit. Aceasta e o idee bună, în esență, care
poate suferi mutații perverse atunci când un profesor cinic forțează 30 de elevi cu teme “claie peste
grămadă” și înscrieri la olimpiadă cu speranța că vreo 2 tot or ajunge într-o fază superioară și-i vor
aduce niște puncte de performanță pentru evaluare.

Cred că trebuie să fim foarte alarmați. Pentru profitul unei industrii care trăiește din exploatarea lor,
copiii din România au ajuns să care după ei ghiozdane de câte 10 kg și să muncească mai multe ore pe
zi decât un adult. Ce spune asta despre noi?
 ​Iulian Cristache,presedintele Federatiei Nationale a Asociatiilor de Parinti din Romania afirmă că
“piața manualelor auxiliare a ajuns la 80 de milioane de euro pe an. Pentru fiecare set de manuale sau
caiete cumpărate de părinți, editurile recompensează profesorii cu bani cash – echivalentul a 20% din
contravaloarea comenzii.“

“Zilele acestea opinia publică discută în contradictoriu problema auxiliarelor. Pe de o parte decidenții
din cadrul MEN le interzic, pe de altă parte profesorii – sau cel puțin o parte dintre ei – le susțin.
Părinții se află și ei în această ecuație: unii se bucură că nu mai trebuie să „investească” în costuri pe
care nu le doreau, alții se gândesc că respectivele auxiliare erau un sprijin în dezvoltarea copiilor.

Ca de obicei societatea românească este – din nou – împărțită. Iată de ce credem că a venit timpul să
analizăm un pic situația și să vedem ce implicații are „la rece”.
sunt auxiliarele importante pentru procesul de învățământ sau le putem considera „istorie”?
Putem să îi cerem cadrului didactic să construiască singur toate materialele de care are nevoie la
clasă? Răspunsul este: categoric DA! Cadrul didactic este capabil să-și construiască ora în lipsa
multor resurse, dar este productiv să gândim astfel? Trăim într-o lume a varietății, elevii de astăzi
sunt dinamici și au nevoie de mai multă stimulare decât în trecut.

sunt unele auxiliare inutile sau chiar nocive prin ceea ce transmit? Suntem obligați să răspundem
din nou afirmativ! Am întîlnit auxiliare care erau tare departe de resursa pe care ne-o dorim în
procesul de învățământ. Și da, unele cadre didactice o utlizau – altfel asemenea „eșecuri” nu
supraviețuiau pe piața liberă a auxiliarelor. Cineva trebuia să facă lumină și în această privință?
Cu siguranță!

Avem astfel două perspective aparent contradictorii: auxiliarele sunt importante, este nevoie de ele
pentru procesul de învățământ, dar pot să fie nocive și să facă uneori mai mult rău decât bine. Cele două
perspective sunt doar aparent contradictorii: în fapt se completează. Înțeleg și cred într-un demers al
decidentului care să scoată în afara sistemului acele elemente care nu aduc plus valoare și care
înseamnă doar o afacere. Dar acest lucru trebuie să aibă loc în cadrul unui proces transparent și treptat,
cu consultarea reprezentanților tuturor părților implicate și – mai ales – în urma unor cercetări
pedagogice relevante. Niciodată nu trebuie să renunțăm la ceva până ce nu avem altceva pe care să-l
punem în loc și până nu există un consens larg care să susțină această măsură.
Și știți ce cred? Dacă lucrurile se vor face pas cu pas, dacă profesorii vor avea un cuvânt de spus într-o
dezbatere națională, dacă părinții vor căpăta un statut de partener în acest proces (nu doar unul
decorativ, ci unul concret care să responsabilizeze) necesitatea reglementării „pieței” auxiliarelor o să
fie un lucru firesc pentru toată lumea. Dar pentru ca să ajungem acolo avem nevoie echilibru, de
transparență și de încredere în decizia corpului profesoral. Credeți că se poate?”
Întrebare pe care a pus-o domnul profesor Ioan Ovidiu Panșoară.
Modalitatea de utilizare in unitatile de invatamant preuniversitar a auxiliarelor didactice
aprobate/avizate de Centrul National de Evaluare si Examinare (CNEE) a fost reglementata si aprobata
prin ordin de ministru si a fost inclusa in Regulamentul-cadru de organizare si functionare a unitatilor
de invatamant preuniversitar (ROFUIP).
"In functie de nevoile specifice fiecarui ciclu de invatamant, cadrele didactice prin catedre/comisii
metodice selecteaza auxiliarele didactice din lista celor aprobate/avizate de CNEE. Acestea sunt
centralizate de profesorul diriginte, care le prezinta adunarii generale a parintilor. Adunarea generala a
parintilor hotaraste sustinerea cadrelor didactice si a echipei manageriale a unitatii de invatamant
privind activitatile, auxiliarele didactice si mijloacele de invatamant utilizate in demersul de asigurare a
conditiilor necesare educarii copiilor/elevilor. Ulterior, Consiliul reprezentativ al parintilor/Asociatia de
parinti din fiecare unitate de invatamant isi exprima acordul pentru utilizarea materialelor auxiliare
propuse de cadrele didactice/catedre/comisii metodice și intreprind demersurile necesare punerii in
practica a deciziilor luate de adunarile generale ale parintilor, cu respectarea prevederilor legale in
domeniul financiar. Cadrele didactice vor fi informate prin intermediul consiliilor profesorale in
legatura cu aceste demersuri", arata un comunicat al Ministerului Educatiei.
Rezultatele primei sesiuni de aprobare/avizare a auxiliarelor didactice au fost publicate in data de 5
ianuarie 2018 si au fost validate prin ordin de ministru. Suplimentar, a fost adoptata si procedura
operationala pentru reluarea procesului de aprobare/avizare a auxiliarelor didactice care nu au fost
acceptate din cauza nerespectarii criteriilor prevazute de metodologia de evaluare.
Ordinul de ministru care stabileste procedura de utilizare a auxiliarelor didactice contine si o serie de
amendamente aplicate Regulamentului-cadru de organizare si functionare a unitatilor de invatamant
preuniversitar (ROFUIP) din 2016, ca urmare a introducerii invatamantului dual ca forma de organizare
a invatamantului profesional si tehnnic, precum si a necesitatii de a clarifica o serie de aspecte care
vizeaza posibilitatile de continuare a studiilor si de realizare a transferurilor elevilor.