Facultatea de Istorie si Geografie

Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

Teoria si Metodologia Cercetarii Științifice

Economia Relațiilor Internationale

STATELE BRICs

Prof: conf. dr. Boghian Dumitru

Student: Hadji Alin

1
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

CUPRINS

I. Introducere............................................................................................................................................3
II. BRIC - instituţie...................................................................................................................................3
III. Profilurile economice ale ţărilor BRIC................................................................................................4
1. Rusia.................................................................................................................................................5
2. China.................................................................................................................................................7
3. Brazilia..............................................................................................................................................9
4. India................................................................................................................................................11
IV. BRIC → BRICS...............................................................................................................................13
BIBLIOGRAFIE.....................................................................................................................................15

2
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

STATELE BRIC

I. Introducere
În economie, BRICs este un acronim care se referă la patru state – Brazilia, Rusia,
India, China și Africa de Sud care sunt într-un stadiu similar de dezvoltare economică
emergentă, îndreptându-se dinspre stadiul de subzistenţă spre unul mai dezvoltat financiar şi
tehnologic.
Directorul de achiziţii de la Goldman Sachs, Jim O`Neill1, a inventat termenul BRIC în
2001 pentru a descrie cele patru puteri pentru care estima că împreună vor egala economic
Statele Unite până în anul 2020. Brazilia, Rusia, India şi China au avut primul lor summit in
anul 20092 şi au invitat Africa de Sud să li se alăture în 2010.
“Dacă vor anunţa o bancă BRICS, atunci asta ar fi ceva”, a spus O`Neill în data de 15
martie, anul în curs. ”Acest lucru inseamna cel puţin că pot face ceva ca şi grup politic şi
înseamnă că multe alte lucruri vor continua în viitor. De asemenea, înseamnă că vor avea
propriul gen de Bancă Mondială, care poate ajuta proiectele de infrastructură şi comerţ. ” 3
Aceste ţări emergente au fost motorul economiei mondiale în timpul recesiunii
occidentale, din 2007 până în 2009. Deşi aceste state au contribuit cu aproximativ 85 % la
creşterea economică mondiala din 2009 până în prezent, India, Brazilia şi China şi-au scazut
ritmul, dupa ce au ridicat ratele dobânzilor, pentru a ţine pe loc inflaţia, în urma inmanării unor
stimulente financiare în valoare de peste 870 de miliarde de dolari, în timpul crizei.4

II. BRIC - instituţie

Alianţa celor mai puternice economii emergente de pe planetă este privită cu
neincredere. S-a afirmat chiar că BRIC este singura coaliție din lume care s-a prefigurat întâi
„în minţile analiştilor economici”, şi doar ulterior s-a modificat în „realitate practică”.5 Ţările
1
Jim O’Neill, expert în cadrul diviziei de cercetare a grupului Goldman Sachs a lansat acest acronim la sfârşitul
anului 2001– a se vedea: O‟Neill, Jim (2001), Building Better Global Economic BRICs, Goldman Sachs, Global
Economics Paper no. 66 şi Goldman Sachs Global Economics Department (2007), BRICs and Beyond. Experţii de la
Goldman Sachs au introdus în 2005 şi noţiunea de N-11 (Next eleven), „urmăritorii” grupului BRIC, care au
potenţialul de a concura cu ţările BRIC: Bangladesh, Coreea de Sud, Egipt, Filipine, Indonezia, Iran, Mexic, Nigeria,
Pakistan, Turcia şi Vietnam (Goldman Sachs, The N-11: More than an Acronym, în Global Economics Paper no.
66).
2
Liderii națiunilor BRIC s-au întrunit în primul summit pe 16 iunie 2009, în orașul rus Ekaterinburg, deoarece
acestea contribuie tot mai mult la creșterea economică globală și joacă un rol vital în stabilizarea situației
economice mondiale, în mijlocul răspândirii crizei financiare
3
Această declaraţie vine după ce în 2009, Preşedintele Rusiei Dmitri Medvedev spunea “De fapt, BRIC este mai
mult o idee decât o asociaţie economică”
4
Teodora Bodeanu, Statele BRIC nu mai pot salva economia mondială, Ziare.com, 2011
5
Sursa: Site-ul oficial al Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai – citare a ministrului de externe
brazilian, Celso Amorim, de către Olga Kharolets

3
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

BRIC sunt participante active la întrunirile la nivel înalt pe plan mondial, inclusiv în cadrul G-
20. În 2009, Brazilia, India şi Rusia au împrumutat Fondul Monetar Internaţional (FMI) cu câte
10 miliarde dolari, iar China cu suma de 50 miliarde. După cum preciza recent fostul preşedinte
brazilian Luiz Inácio Lula da Silva, Brazilia a devenit creditor al Fondului nu cu titlu gratuit, ci
cu scopul de a-şi spori puterea în plan decizional (Dawson 2010). Totuşi, interesele BRIC pe
scena internaţională sunt adesea diferite, iar uneori chiar opuse.
Cu toate acestea, după două reuniuni la nivel înalt – Ekaterinburg, 16 iunie 2009 şi
Brasilia, 15 aprilie 2010 – şi semnalele transmise reciproc de liderii celor mai puternice patru
economii emergente, putem afirma că grupul BRIC este deja instituţionalizat. Printre
priorităţile grupării se numără: întărirea rolului G-20 pe scena internaţională, reforma
sistemului financiar internaţional, în tandem cu reforma Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU),
Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Organizaţiei Mondiale a Comerţului
(OMC) în sensul sporirii participării economiilor în dezvoltare la procesul decizional, realizarea
Obiectivelor Mileniului pentru Dezvoltare, dezvoltarea durabilă şi cooperarea – deopotrivă
între ţările BRIC şi între acestea şi restul lumii.

III. Profilurile economice ale ţărilor BRIC

Printre economiştii cei mai activi în sfera analizei ţărilor BRIC se numără cercetătorii
de la Institutul Vienez pentru Studii Economice Comparate (WIIW). În opinia acestora,
Brazilia este o economie a serviciilor, orientată spre piaţa internă, dezvoltarea Rusiei are la
bază exportul de energie şi materii prime, India este, ca şi Brazilia, o economie a serviciilor, dar
orientată spre export, în timp ce principale motoare ale economiei Chinei sunt exportul de
produse prelucrate şi investiţiile străine directe. 6
Toate cele patru ţări BRIC se înscriu în categoria statelor lumii cu o populaţie vastă,
suprafaţă întinsă şi resurse naturale bogate7, iar în anii premergători crizei financiare şi
6
WIIW, 2009
7
Spre exemplu, Rusia deţine cele mai mari rezerve de gaze naturale de pe planetă (23,7% din total) şi este al
doilea producător mondial. Totodată, este al şaptelea deţinător important de rezerve de petrol în plan global şi
principalul producător (12,9% din total). În ceea ce priveşte rezervele de cărbune, Rusia este pe locul doi (19%),
China pe locul trei, iar India pe locul cinci, în timp ce China este principalul producător mondial de cărbune
(45,6% din total), India al patrulea, iar Rusia al şaselea (British Petroleum Statistics). China deţine cele mai vaste
rezerve de pământuri rare de pe planetă (circa 40% din total) şi contribuie cu 90% la producţia mondială de
pământuri rare (Reuters, Doggett, T. (2010), US Aims to End China’s Rare Earth Metals Monopoly, 01.10.2010).
India, unde jumătate din suprafaţa teritoriului o reprezintă terenurile arabile, este un producător însemnat de
produse agricole la nivel mondial. Brazilia are însemnate rezerve de bauxită, aur, minereu de fier, mangan,
nichel, fosfaţi, platină, cositor, uraniu, ţiţei, resurse forestiere, potenţial hidroenergetic, teren arabil. Brazilia a
descoperit în ultimii doi ani cele mai mari rezerve de ţiţei şi gaz din istoria ţării şi cele mai promiţătoare câmpuri
petrolifere la nivel mondial, de la descoperirile făcute în Kashagan (Kazahstan) în 2000 (Economist Intelligence
Unit, 2009). Astfel, Brazilia are toate şansele să devină un jucător major pe piaţa ţiţeiului şi poate chiar să
acceadă în grupul OPEC, dacă depăşeşte dificultăţile tehnologice şi financiare legate de exploatările la o

4
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

economice mondiale au înregistrat ritmuri alerte de creştere economică şi au marcat progrese

semnificative în sfera economiei bazate pe cunoaştere.
Brazilia cumulează 2,8% din populaţia mondială (locul 5), Rusia 2,1% (locul 9), India
17,8% (locul 2), iar China 19,9% (locul 1) ceea ce implică o pondere a grupului BRIC în
populaţia mondială de 42,6%. Comparativ, UE are o pondere de numai 7,7% în populaţia
mondială. În ierarhia ţărilor lumii în funcţie de suprafaţă, Rusia se situează pe locul 1, China pe
locul 38, Brazilia pe 5, iar India pe 7.9 Comparativ, suprafaţa UE este aproximativ jumătate din
cea a Braziliei şi cu 1 milion km2 mai mare decât cea a Indiei.

1. Rusia
Rusia s-a transformat dintr-un actor slab al politicii internaţionale într-o ţară care şi-a
recâştigat statutul de putere regională, devenind un competitor important pentru UE sau China
şi care îşi manifesta ambiţia de a deveni o mare putere.
Transformarea actorului Rusia este explicabilă prin acţiunea conjugată a doi factori:
schimbarea leadership-ului politic şi reformele inițiate de acesta, precum și valorificarea
resurselor energetice.
Textele primelor discursuri ţinute după 2000 (atunci când Putin ajunge preşedinte)
anunţă, reformarea internă a statului rus. În iulie 2000, prin discursul cu privire la situația
poporului, Vladimir Putin previne asupra celor mai importante probleme cu care se luptă statul
rus: sărăcia, corupţia, criminalitatea si taxele mult prea mari. În opinia lui Putin, toate aceste
dificultăți reprezentau cauza pentru care Rusia, "dependentă de împrumuturile internaţionale",
era ameninţată de pericolul de a se transforma "într-o ţară de lumea a treia". Rezolvarea
propusă de preşedintele rus era o "politică de întărire a statului" pentru că aceasta era singura
modalitate de a asigura prosperitatea Rusiei. În practică, a însemnat reformarea sistemului
bancar şi a celui judiciar, măsuri sociale, naţionalizarea sectorului energetic, centralizarea
administraţiei. Efectele politicilor noilor lideri de la Kremlin au dus la creşterea spectaculoasă a
PIB-ului rusesc la o medie estimată de Economic Intelligence Unit la 6,9% pe an în perioada
1999-2007, mărirea salariilor şi a pensiilor, reducerea la jumătate a numărului de şomeri (între
1992 şi 1998, PIB-ul Rusiei înregistrase o scădere medie de 6,8% pe an).
Măsurile de reformă promovate la nivel intern explică doar în parte ascensiunea
economică a Rusiei, care se datorează, într-o măsură mai mare, creşterii exporturilor de gaz şi
petrol. Potrivit datelor publicate de Banca Centrală a Rusiei, între 1999 şi 2007, exporturile

adâncime de circa 5 km sub nivelul mării.

8
potrivit CIA World Factbook, pe locul 4
9
Neguţ, Geografie economică mondială, ed. Meteor Press, 2010

5
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

Rusiei au înregistrat o creştere de 400%, ajungând de la 75,5 miliarde de dolari la 355 miliarde
de dolari. Livrările de petrol şi gaz au reprezentat 67% din totalul exporturilor ruseşti. Creşterea
masivă a exporturilor a determinat sporirea rezervelor pe care statul rus le are în străinătate de
la 12,5 miliarde de dolari în 1999 la 476 miliarde de dolari în 2007.

Reformele interne promovate de regimul Putin trebuiau să servească unui important

obiectiv de politică externă formulat prin conceptul de politică din iunie 2000, de a "obţine o
poziţie de prestigiu în comunitatea mondială care să corespundă intereselor de mare putere ale
Rusiei". Calitatea de membru permanent în Consiliul de Securitate a permis Moscovei să se
pronunţe cu privire la iniţierea războiului din Irak sau la impunerea unor rezoluţii în privinţa
programelor nucleare ale Iranului şi Coreei de Nord.
Creşterea puterii ruseşti în raporturile cu UE se traduce prin dependenţa în proporţie de
40% de gazul rusesc.
Elementele ce asigura statului rus poziţia importanta în politica internaţională sunt
moştenite istoric. Rusia are cea mai mare întindere teritorială din lume, cele mai mari rezerve
de gaz natural la nivel mondial, iar pe lângă asta se mai adăugă resurse importante de petrol şi
minereuri, o populaţie foarte mare (locul 7 în lume). Din punct de vedere militar, puterea Rusiei
înseamnă o armată numeroasă cu un arsenal nuclear foarte mare (cea mai mare parte a acestuia
datând din perioada sovietică).
Era normal ca în 2007 - când economia prospera - Rusia să se considere o putere
emergentă, asociindu-şi identitatea (geo)politică cu cea a Braziliei, Chinei sau Indiei.
După criză, în Rusia discursul este mai mult despre stagnare, declin şi chiar despre o
politică externă izolaţionistă.
În viitorul imediat, accentul în politica externă va cădea pe integrarea Ucrainei,
Belarusului şi a Kazahstanul într-o Uniune Eurasiatică. Dar în restul spaţiului ex-sovietic Rusia

6
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

mai ambiţionează doar creionarea unei sfere de interes low cost, a unui imperiu de forma unei
"flori de nufăr", o versiune imperială "light" de exercitare a influenţei regionale prin reţele de
gazoducte, oleoducte şi electricitate, controlul unor sectoare strategice din economiile locale,
precum şi menţinerea unor avanposturi strategice - baze militare - în Asia Centrală şi Caucaz,
prin care Rusia să îşi poată proiecta puterea şi preîntâmpina o schimbare bruscă a status-quo-
ului. Ideea este de a avea un maxim de beneficii la costuri minime. Şi America are un imperiu
tip "floare de nufăr" global, o reţea extinsă de baze militare şi alianţe răsfirate peste tot în lume.
La fel s-a întâmplat şi cu Marea Britanie, pentru a-şi conserva influenţa în Africa post-
colonială.

2. China
"Dacă actualele tendinţe se menţin, China va avea asupra lumii un impact mai mare
decât orice alt stat. Până în 2025 China va fi a doua economie a lumii. Ar putea deveni cel mai
mare importator de resurse naturale", evaluează un raport al Consiliului Naţional de Informaţii
al SUA, publicat în noiembrie 2008.
În ultimii ani, preţul petrolului a urcat pe fondul unei oferte foarte solicitate de o cerere
în continuă creștere. China este una dintre economiile care răspunde de acestă evoluţie. În
2003, China a devenit al doilea mâncător de petrol din lume, după SUA, fiind totodată şi al
treilea importator mondial. Dacă în 2006 cererea de petrol a Chinei era de 91 de milioane de
tone/an, se crede că în 2020 China va importa aproape 1.860 de milioane de tone. China a
iniţiat adevărate ofensive geopolitice în scopul maximizării apărării sale energetice.
Pe fond, adevărata ofensivă geostrategică a Chinei şi care vizează în realitate reducerea
influenţei Vestului în zonă se desfăşoară în Africa. Dacă în anul 2000, Sudanul era singura ţară
africană care procura petrol gigantului asiatic, astăzi şi state precum Angola, Congo, Guineea
Ecuatorială au devenit partenerii Chinei. Generic, raporturile comerciale ale Beijingului cu
statele africane au crescut cu peste 700% faţă de anii ‘90. Secretul este întotdeauna acelaşi: sunt
preferate statele excluse de Occident, în special datorită istoriei lor de încălcare a Drepturilor
Omului. Vidul lăsat de Occident şi comunitatea internaţională este ocupat de către China.
Atunci când FMI a refuzat să dea Angolei un împrumut, China a maximizat imediat
oportunitatea acordând creditul fără a pune condiţii preliminare. Astăzi, Angola exportă în
China mai mult petrol decât Arabia Saudită.
Dar China devine un actor geopolitic important nu doar în Africa, America de Sud,
Orientul Mijlociu, dar şi în Asia Centrală. În acest sens a fost creată Organizaţia de Cooperare
de la Shanghai10 formată din 6 state membre (China, Rusia, Kazahstan, Kirghistan, Tadjikistan
10
mai este cunoscută şi sub denumirea informala de NATO al Estului

7
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

şi Uzbekistan) şi care pare să capete din ce în ce mai mult forma unui bloc politico-militar care
vizează contrabalansarea influenţei Statelor Unite în spaţiul Asiei Centrale.
În plus, China este o putere nucleară semnificativă11, dispune de o armată activă de 2,3
milioane de oameni12, cu un buget de cheltuieli destinat apărării situat între 97 şi 139 de
miliarde de dolari, în condiţiile unui PIB total de 12.380 de miliarde de dolari13. Rezervele
valutare ale Chinei sunt astăzi impresionante, în 2008 ajungând la aproape 2.000 de miliarde de
dolari. Parte din aceste sume au fost orientate spre fonduri guvernamentale de investiţii (SWF -
Sovereign Wealth Funds) şi care, la nevoie, pot suplini criza de lichiditate a sistemului
financiar occidental. Consiliul Naţional de Informaţii al SUA anticipează că, în timp, fondurile
guvernamentale de investiţii, controlate de economiile BRIC, vor ajunge să pompeze în pieţele
emergente mai mulţi bani decât FMI şi Banca Mondială la un loc, ceea ce ar putea conduce la o
formatare a logicii de structurare a alianţelor în spaţiul relaţiilor internaţionale.

Sursa: Datastream, Natixis

- Evoluţia rezervelor oficiale ale Chinei -
Pe fond însă, China rămâne un gigant cu picioare de lut. Nivelul său de prosperitate
economică depinde de pieţele occidentale, de integrarea sa în "marea pace capitalistă".
Începând din 1967, apogeul revoluţiei culturale chineze, peste 300 de milioane de oameni au
intrat în clasa mijlocie, iar astăzi există un spaţiu semnificativ care nu este controlat de guvern.
Totuşi, sute de milioane de oameni trăiesc încă la limita sărăciei.14
Însă, pe parcursul a 40 de ani, China a evoluat într-o direcţie care serveşte profund
intereselor Occidentului. Fiind dependentă de prosperitatea pieţelor occidentale, China va avea

11
are între 100 si 200 de focoase nucleare
12
O măsură din 2010 permite şi femeilor să ocupe funcţii combative, prima promoţie de femei – comandant de
navă fiind în 2011
13
Estimări 2012, https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ch.html
14
13,4% din populaţie este SUB limita sărăciei cf. The World Factbook

8
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

un interes fundamental în menţinerea sistemului care îi asigură bunăstarea, astfel că nu va fi

tentată să conteste statu-quo-ul fără a risca propria sinucidere.

3. Brazilia
Dezvoltarea economică a Braziliei, în raport cu celelalte trei state economice, a fost
până acum, cea mai dezamăgitoare; din 2003 creşterea economică nu a fost decât 2,7%, deşi
raportul din 2003 estimase o creştere de 3,7% şi potenţialul real ar fi cel de 5%. Aceleaşi
analize ale GS intuiesc această stare de fapt că datorându-se importantelor proiecte de
stabilizare puse în practică de preşedintele Lula în timpul primului său mandat (2002-2006).

Sursa : FMI
- Evoluţia PIB-ului începând cu 2000, cu estimări până în 2015 -
Progresele economice înregistrate de către Brazilia face să fie considerată drept una
dintre cele patru puteri economice emergente ce vor domina anii 2050. Trebuie reamintit, de
altfel, că Brazilia a parcurs un drum lung si deja important de la tranziţie la democraţie de la
sfârşitul anilor 80 (şi după crizele economice din 1990 şi 1994). Progresele economice nu pot fi
negate şi creşterea economică este dublată de autosuficienţa energetică atinsă în 2007. Brazilia
a investit, încă din vremea guvernelor militare (1964-1985), în energii alternative, producând
etanol obţinut din trestia de zahăr şi folosindu-l ca substitut pentru petrol, mai ales în industria
automobilă. Mai mult, fiind în primul rând o superputere agricolă, Brazilia este prezentată,
adesea, drept următorul furnizor de resurse alimentare al planetei, singura piedica în calea
realizării acestui lucru fiind schimbările climatice. Recenta descoperire de petrol subacvatic s-a
alăturat culturilor de energie alternativă şi prefigurează o transformare în plus a rolului
Braziliei.
Brazilia, ca lider mondial în contextul atenţiei din ce în ce mai mari acordate la nivel
mondial dezvoltării în acord cu mediul, nu se prezintă foarte bine. Culturile de energii
alternative au fost criticate mai ales pentru că utilizează îngrăşăminte extrem de toxice pentru
solul cultivat şi infestează mai apoi şi pânza freatică.

9
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

Brazilia acţionează deja ca mediator intre regimurile pro-Washington (Columbia) şi cele

din "noua stânga" (Venezuela, Bolivia, Nicaragua, Ecuador). Brazilia este şi una dintre porţile
de intrare ale Rusiei în America Latină în numele multipolaritatii. Nu numai Rusia, dar şi China
tatonează terenul latino-american, cum o demonstrează vizitele şi acordurile semnate de Hu
Jintao în Cuba şi Costa Rica de la sfârşitul lunii noiembrie. Este cert că cele două superputeri,
China şi Rusia, considera America Latină o zonă extrem de interesantă atât economic, cât şi
politic.
Această nouă voce pe plan internaţional şi relaţiile cu Venezuela şi Rusia sunt extrem
de importante în contextul regional al dominaţiei de către Statele Unite a întregului continent de
peste un secol. Toate aceste schimbări trebuie, însă, percepute cu nuanţele de rigoare: Statele
Unite rămân încă primul partener comercial al Americii Latine, poziţia lor încetează doar a mai
fi una de monopol, permiţând (mai ales în contextul de fată) diverse acorduri cu parteneri
comerciali, improbabili până foarte de curând. Relaţiile Braziliei cu Uniunea Europeană, cel
de-al doilea partener economic al continentului (prin intermediul Mercosur), dar şi prin
acorduri bilaterale rămân şi ele importante.
Celelalte ţări identificate drept puteri emergente, cu o creştere în continuare, nu sunt
nici ele exemple de democraţie în sensul dat de Occidentul creştin şi nici societăţi lipsite de
clivaje economice şi sociale extreme; putându-se spune chiar că reprezintă exact contrariul.
Însă, ce pare a se prefigura acum este dorinţa acestor tari de a se face auzite mai răspicat.

4. India
Momentul care a dat startul creşterii puterii Indiei s-a produs în 1991, când statul a
hotarat deschiderea economiei pentru străini. Regimul politic promovat de New Delhi este
democraţia, iar creşterea economică nu s-a bazat pe exportul de resurse energetice. Creşterea
puterii economice a Indiei s-a datorat, în special, dezvoltării industriei serviciilor care, potrivit
Ministerului de Statistică de la New Delhi contribuie în proporţie de peste 50% la PIB-ul Indiei.
Datele furnizate de această instituţie arată că ceilalţi doi mari contributori la bugetul statului
indian sunt sectoarele manufacturier (26,2%) şi agricol (19,7%).
Dezvoltarea industriei serviciilor a antrenat un salt important al PIB-ului Indiei care s-a
dublat în perioada 2002-2008, crescând, potrivit Global Insight, de la 25 miliarde de rupii la 50
miliarde de rupii. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Comerţului expansiunea industriei
serviciilor a avut ca efect şi creşterea exporturilor din acest sector de la 4,9 miliarde de dolari în
1990 la 56 miliarde de dolari în 2005.15

15
http://www.revista22.ro/bric--economiile-emergente-brazilia-rusia-india-si-china-5205.html

10
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

Imaginea Indiei, ca stat în plină ascensiune, este umbrită de sărăcia16 în care trăieşte populaţia
din zonele rurale şi de faptul că cei mai mulţi dintre indieni (două treimi dintre bărbaţi, potrivit
National Sample Survey Organization) lucrează în agricultură. De altfel, populaţia este
distribuită pe sectoare de activitate astfel: 54% în agricultură, 19% în industrie şi 27% în
sectorul terţial.17 În 2007, un raport al FMI arăta că în ultimii 15 ani, în India s-au infiintat
foarte puţine locuri de muncă din cauza cerinţei pieţei de muncă pentru calificări superioare şi a
legislaţiei restrictive promovate de autorităţi. Populaţia Indiei reflectă discrepanţe majore între
tineri care studiază la Universităţile din Calcutta sau New Delhi şi care se pregătesc pentru a
deveni specialişti cu calificare superioară şi cei care trăiesc în zonele rurale fără a avea acces la
resursele de apă sau la electricitate.
Economia indiană este mai puţin dependentă de agricultură decât pare la prima vedere18.
Guvernul a declarat că va face mai mult pentru liberalizarea investiţiiilor în aviaţia civilă,
telecomunicaţii şi asigurări. În 2005, un raport al Băncii Mondiale cu privire la îmbunătăţirea
climatului investiţional în India, prezentat recent, enumeră o serie de măsuri sprijinite de
guvern, între care liberalizarea forţei de muncă, reducerea birocraţiei pentru firmele care intră
sau ies de pe piaţă, reducerea barierelor tarifare şi netarifare pentru comerţ, modernizarea
infrastructurii şi îmbunătăţirea accesului la credite pentru firmele mici şi mijlocii.

Sursa: Banca Mondială

- Evoluţia investiţiilor străine directe în India, în perioada 2001-2010 -
India valorifică avantajele pe care i le oferă numărul mare al populaţiei cu calificare
înaltă19 , cu bune cunoştinţe de limba engleză20, devenind un exportator de prim rang de servicii

16
29,8% din populaţie trăieşte sub limita de sărăcie, la o vârstă medie de 26,5 ani
17
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/in.html
18
Mariana Mihăilescu, China şi India – giganţii viitorului, Tribuna Economică, Bucureşti, nr. 47, 2006, pg. 94-96
19
media anilor de studiu este de 10
20
Conform recesământului din 2001, engleza se bucură de statutul de limbă oficială secundară, dar este limba
cea mai importantă pentru comunicarea națională, politică și comercială; Hindi este limba cea mai vorbită și
limba maternă pentru 41% dintre oameni; există 14 alte limbi oficiale: inclusiv sanscrita

11
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

de software, dar şi de forţă de muncă pentru acest domeniu. La fel ca şi Rusia sau China, India
beneficiază de câteva avantaje din punct de vedere geopolitic: un teritoriu vast (al şaptelea stat
din lume) şi o populaţie mare (peste un miliard de locuitori, locul 2 în lume după China).
Armata Indiei este a treia ca mărime din lume (după SUA şi China). Tot în domeniul militar,
statul indian are un arsenal nuclear important dezvoltat pe fondul competiţiei nucleare cu
Pakistanul, stat vecin cu care se află în dispută pentru provincia Kaşmir din 1947. India este un
competitor important pentru China şi Rusia în cursa pentru supremaţia regională în Asia.
În pofida crizei economice globale, după încetinirea abruptă de ritm de la sfârşitul
anului 2008, economia Indiei s-a restartat foarte puternic în cursul anului fiscal 200921.
Stimulentele fiscale şi relaxarea politicii monetare, coloborate cu calmarea conjuncturii
economice la nivel mondial şi sporirea încrederii investitorilor în mediul de afaceri indian au
fost factorii primordiali ai acestei lansări. Totuşi, majorarea ratei inflaţiei reprezintă un motiv
de îngrijorare, deopotrivă pentru experţii din guvernul indian, cât şi pentru cei internaţionali.
Specialiştii estimează o înăsprire a politicii monetare şi retragerea treptată a măsurilor de
stimulare, iar experţii Băncii Asiatice de Dezvoltare consideră că, pentru susţinerea creşterii pe
termen lung a economiei Indiei, este nevoie de o reformă puternică a agriculturii şi ameliorarea
infrastructurii22.

IV. BRIC → BRICS

Africa de Sud a fost acceptată ca membru al BRICs in aprilie 2011. Dar, valoarea
economică pe scena globala va scădea pe termen scurt potențialul pentru investițiile străine, din
cauza unei rate a criminalității putin cam mare, impedimente de corupție și structurale. 23
Extinderea grupului BRIC (Brazilia, Rusia, India şi China) prin admiterea Africii de
Sud pare ciudata. Statul african nu corespunde criteriilor privind dimensiunea şi rata de creştere
economică ca si la a lor celorlalţi membri. Africa de Sud este mai mică decât celelalte state
BRICS, din toate punctele de vedere: al populaţiei, al suprafeţei, al produsului brut şi al ratei de
creştere economică. Cu o populaţie de 55 de milioane de oameni şi o rată a infecţiei cu virusul
HIV/SIDA foarte ridicată, potenţialul său demografic este redus. Ea este însă, este cea mai

21
În India, anul fiscal este perioada aprilie-martie. Anul fiscal 2009 este reprezentat de perioada aprilie 2009 -
martie 2010. Totuşi, pentru compararea datelor cu cele ale altor state şi regiuni, practica prezintă indicatorii
economici la nivelul anului calendaristic.
22
Iulia Monica Oehler-Şincai, India – relansare economică, în pofida crizei globale, Tribuna Economică, Bucureşti,
nr 25, 2010, pg. 76-80
23
South Africa Country Report, updated oct 2012

12
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

mare de pe continent, iar industria manufacturieră are cel mai ridicat grad de dezvoltare de pe
continentul african.24
Un alt element considerat un rol important în dezvoltarea economică, infrastructura, un
standard superior oricărei alte ţări africane. Aceasta contribuie la cresterea economiei locale, o
economie ce cunoaşte prezenţa multora dintre companiile cunoscute la nivel mondial.

BIBLIOGRAFIE

 CIA – Yearbook 2009

 ECFR – The European Council on Foreign Relations – The Spectre of a Multipolar
Europe;
 PGA – Politeia Geopolitical Analyses -  New Geopoltical Trends;
 South Africa Country Report, updated oct 2012
 raport al Consiliului Naţional de Informaţii al SUA, noiembrie 2008.

24
Africa de Sud este mult mai mică decât ceilalţi membri BRICS din toate punctele de vedere: al suprafeţei, al
populaţiei, al produsului intern brut, precum şi al ratei de creştere economică. Cu o populaţie de 50 de milioane
de locuitori şi o rată a infecţiei cu virusul HIV/SIDA ridicată, potenţialul său demografic este redus. Rusia, cea mai
puţin populată dintre celelalte state membre, numără de aproximativ trei ori mai mulţi locuitori.

13
Facultatea de Istorie si Geografie
Relatii Internationale si Studii Europene RISE an 2

 Xinhua News Agency – CEIS, Roundup: BRIC nations calls for global efforts to fight
world financial crisis, 26 June 2009
 Iulia Monica Oehler-Şincai, India – relansare economică, în pofida crizei globale,
Tribuna Economică, Bucureşti, nr 25, 2010
 Mariana Mihăilescu, China şi India – giganţii viitorului, Tribuna Economică, Bucureşti,
nr. 47, 2006

 Ben Judah, Articol din ediţia nr. 28 a FP România (mai/iunie 2012)

 Neguţ, Geografie economică mondială, ed. Meteor Press, 2010
 Teodora Bodeanu, Statele BRIC nu mai pot salva economia mondială, Ziare.com, 2011
 WIIW, 2009
 UNCTAD, World Investment Report, 2005

 http://www.revista22.ro/bric--economiile-emergente-brazilia-rusia-india-si-china-
5205.html
 http://www.ziare.com/economie/criza-economica-mondiala/statele-bric-nu-mai-pot-
salva-economia-mondiala-1117963
 http://newsinfo1000.wordpress.com/2013/03/28/adevarul-despre-alianta-tarilor-bricsun-
plan-de-goldman-sachs-al-miliardarului-rockefeller/

 http://www.revista22.ro/bric--economiile-emergente-brazilia-rusia-india-si-china-
5205.html
 https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos.html
 website-ul Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare
 Site-ul oficial al Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai

14