Tudor Adelina

cls 11H

HAZARDE

El Nino & La Nina

Astazi se produc modificari tot mai pronuntate in procesele de transformare de

energie si materie dintre ocean si atmosfera. Astfel se produc cele doua fenomene EL
NINO si LA NINA , responsabile de producerea unor serii intregi de dezastre naturale.

"El Nino " este unul dintre cele mai complexe fenomene globale de interactiune intre
doua invelisuri fluide ale Terrei: atmosfera si hidrosfera.Reprezinta o anomalie termica
pozitiva a apelor de suprafata din centrul si estul Oceanului Pacific, in special in zona
cuprinsa intr Ecuator si 20 latitudine sudica. Rezultat din deregrarea schimburilor
energetice dintre oceane (in special Oc. Pacific) si atmosfera, "El Nino " este un
fenomen oceanic si atmosferic din zona tropicala a Pacificului de sud. El are ca rezultat
o puternica instabilitate climatica globala.

Denumirea de " El Nino " provine din lb. spaniola si inseamna "copilul Domnului ".
Aceasta a fost data initial de pescarii peruani acestui fenomen ce se produce de-a
lungul coastei Pacificului in preajma Craciunului si consta in inlocuirea apei reci cu
unele calde, insa denumirea de "El Nino " este folosita atunci cand incalzirea dureaza
mai mult de 6 luni, iar temperatua apei oceanului creste cu cel putin 0.5 C.

Fenomenul este cunoscut inca din vechime, existand inregistrari scrise in Peru despre
" El Nino " din 1525. Primele incercari de explicare a fenomenului apartin cercetatorului
englez Sir Gilbert Walker, care in perioada anilor 20 a secolului XX se documenteaza in
America de sud cu privire la " El Nino ", in cercetarea de a prezice musonul asiatic. El
descopera corelatia dintre presiunea atmosferica inregistrata in statiile meteorologice de
pe tarmurile vestice si estice ale Pacificului (cand presiunea atmosferica este ridicata in
estul Pacificului in partea vestica valorile presiunii atmosferice sunt reduse si invers) si
introduce pentru prima data termenul de " Southern Oscilation ".

Mai tarziu , in 1960 prof.Jacob Bjerknes de la Univ.California efectuand studii asupra

producerii furtunilor in zonele temperate, stabileste corelatia intre cresterea temperaturi
Oc. Pacific in zona ecuatoriala si multitudinea de fenomene care o insotesc. Bjerknes
introduce acronismul de ENSO (compus din " El Nino-Souther Oscilation" -unde primul
este componenta oceanica iar cealalta este componenta atmosferica a fenomenului; iar
alti oameni de stiinta il numesc "warm event ".

" El Nino " se caracterizeaza prin incalzirea la suprafata a apelor Oc. Pacific si
deplasarea acestora dinspre partea vestica spre est, sub impulsul unor mase de aer
care se deplaseza in aceeasi directie, avand tendinta de a perturba si de a inlocui
alizeele si prin modificari anormale ale climei pe intreaga planeta si in special in zonele
tropicale, unde se inregistreaza secete si furtuni violente insotite de inundatii si cicloane.
Odata cu producerea unui fenomen " El Nino ", scade diferenta de presiune dintre
vestul si estul Pacificului ceea ce duce la slabirea alizeelor. In situatiile extreme ca in
1982-1983 presiunea poate fi mai mica in est decat in vest si vanturile de suprafata isi
pot scimba total directia iar apa calda acumulata in vestul Pacificului se retrage spre
America de sud. Atmosfera se incalzeste si devine instabila in aceasta regiune, are loc
formarea norilor si aparitia precipitatiilor abundente care se abat asupra Pacificului
central si estic.

Ca o prima consecinta pestii dispar din aceste zone iar pasarile furnizoare de guano
isi reduc simtitor nr. In mod normal vanturile care sufla spre vest, antreneaza apa de la
suprafata oceanului, mai calda, in largul coastelor Indoneziei, determinand o ridicare a
nivelului oceanului cu cca. 50 cm. In tarmul Australiei sau Noii Guinee. Pe coasta
Perului si a Ecuadorului ia locul apa mai rece, de adancime, aducand cu ea cantitati
importante de nutrienti favorabili dezvoltari unui ecosistem bogat in fauna. In anii in care
se produce fenomenul toate astea se schimba.
 Odata la 2-3 ani sau la 10-11 ani, in cazul fenomenelor majore, vanturile isi schimba
directia, presiunea atmosferica se inverseaza, fiind mai mare in Australia. Aceste
schimbari determina ca apele de suprafata sa nu se mai deplaseze spre vest,
ramanand pe loc, incalzindu-se puternic si evaporandu-se. Drept urmare se produc
cicloni si ploi foarte puternice, mai ales pe litoralul vestic al Americi Latine, dar si in
Indonezia, Filipine si India.

Impactul cel mai puternic al influentelor climatice se resimte in zonele temperate,

iarna, cand spre exemplu temperaturile cresc peste medie in V. Canadei si S.U.A
(Florida, Texas).Temperaturile au ajuns la 39 C in Mongolia, ploile in Kenia au depasi
cu 1000 mm valoarea normala, iar Europa centrala a suferit de pe urma inundatiilor.

Efectele lui " El Nino " din perioada 1982-1984 s-au resimtit atat in mediul marin cat si
pe uscat. Pasarile de mare de Insula Christmas si-au parasit puii in cautarea de hrana
in larg iar de-a lungul coastelor Perului in 1983 s-au intors doar 25% din populatia de
foci si lei de mare. De asemenea efecte puternice au fost si in Ecuador si N. Perului
unde precipitatiile bogate au transformat zonele desertice in adevarate campii inverzite
si au creat lacuri cu suprafete foarte mari.

Vanturile puternice din V.Pacificului au provocat taifunuri in Tahiti si Hawai, pagubele

fiind insemnate, iar Australia si Indonezia s-au confruntat cu incendii de padure de mari
proportii. Pe seama fenomenului " El Nino " au fost puse si inundatiile din 1997 din
Germania, Polonia si Cehia.

Opusul fenomenului " El Nino " este " La Nina ", fenomen caracterizat printr-o racire
anormala a apelor din estul Oc.Pacific.

Acest fenomen este in legatura cu o intesificare a vanturilor de est care imping

cantitati mari de apa calda de la suprafata oceanului spre vest, locul apei calde fiind luat
de o apa mai rece ,din adancimi.

" El Nino " si " La Nina " au efecte asupra productiei de orez, influentand sezoanele
musonice din Asia. S-a constatat ca sezonul ploios debuteaza mai tarziu, iar cel
secetos mai devreme in timpul " El Nino " si invers cu " La Nina ".
 Exista diferente semnificative si in distributia cantitatilor de precipitatii; in timpul lui " El
Nino " precipitatiile din sezonul secetos sunt cu pana la 80% sub valoarea normala si
invers in timpul lui " La Nina ".

De asemenea productia de orez este mult diminuata in timpul perioadei cu

intensificari ale fenomenului " El Nino ". Fenomenul " El Nino " are influente si asupra
emisferei nordice, generand ierni grele in Canada si S.U.A.

Cel mai important program de urmarire a fenomenelor este TAO, care consta intr-o
retea de 70 de balize plutitoare de-a lungul Pacificului ecuatorial. TAO este acum primul
sistem de avertizare globala asupra schimburilor de temperatura din ocean. Efectele
ecestor fenomene prognozate sunt f.importante. Ele conduc la salvarea de vieti
omenesti, dar pot aduce si beneficii economice in unele zone ale globului, ce-i drept in
detrimentul altora.

Astfel zonele altadata desertice de pe coasta Perului datorita inundatiilor pot fii
cultivate,sau in Kenya cultivatorii de cafea pot obtine preturi mai bune atunci cand
recoltele sunt distruse de seceta in Brazilia si Indonezia. Productia de palmieri din
Filipine scade in timpul lui " El Nino ", iar tarile care prognozeaza aceste evolutii pot
obtine profituri. In ultimii 100 ani s-au inregistrat 23 de fenomene " Ei Nino " si 15
fenomene " La Nina "si aceasta frecventa sporita este probabil legata de incalzirea
globala a climei.