Forma de relief reprezintă totalitatea asperităților scoarței terestre, fiind

rezultatul interacțiunii agenților geografici interni și externi. Cele mai cunoscute

forme de relief sunt muntele, dealul, câmpia (numită și
șes), valea, depresiunea și podișul; caracteristicile lor sunt determinate de
înălțimile la care acestea se află, de tipul geologic din care sunt alcătuite și
de floră și faună. Cele mai înalte forme de relief sunt munții (cel mai înalt fiind
8848, vârful Everest din masivul Himalayan) și cele mai joase (de sub nivelul mării)
sunt fosele sau gropile abisale (cea mai joasă fiind la 11 022, Groapa
Marianelor, Oceanul Pacific). Formele de relief pot fi continentale sau submarine.
Munții - reprezintă forme de relief cu altitudini absolute de peste 800 m, cu versanți
și pantă accentuată. După aspect munții pot apărea formând munți răzleți (vulcanul
Kilimanjaro), sub formă de lanțuri muntoase (Caucazul Mare), sub formă de
sisteme montane (Alpino-Carpato-Himalaian). După vârstă sunt munți vechi
(Scandinavi, Ural) și munți tineri (Alpi, Caucaz). După modul de formare sunt munți
tectonici, vulcanici și micști.
Podișurile - reprezintă forme de relief cu altitudine absolute de peste 200 m și cu
aspect de platou, formată de interfluvii largi, despărțite de văi adânci. Există
podișuri ce se suprapun regiunilor de platformă și constitue podișuri joase (podișul
Rusiei Centrale), iar altele se află în regiunile de orogen și au o înălțime de mii de
metri (podișul Iran, Tibet).
Dealurile - formă de relief cuprinse între 300 și 1000 m, cu aspect de culmi alungite
sau cupole rotunjite.
Câmpiile - formă de relief majoră, netedă sau ușor ondulată cu altitudini cuprinse
între 0 și 300 m.

Formele de relief sunt:

-muntii Muntii Ural -  2500 km
-dealurile Dealul Bălănești  - 30 de km in Romania si  60 km Rep. Moldova
-campiile Campia Romana 
-podisurile -  acestea fiind cele mai importante Podisul Mehedinti -  400 și 600 m
situat langa Muntii Mehedinti si Raul Motru
-valea
-depresiunea