Oamenii au avut nevoie de timp pentru a înţelege acest element.

După
descoperirea sa oficială la sfârşitul secolului al XVIII-lea, uraniul a adus cu sine o
serie de descoperiri care au schimbat percepţia ştiinţifică despre materie, a
revoluţionat industria energetică şi, bineînţeles, a fost miezul (la propriu) primului
(şi singurului de până acum) bombardament atomic, care a avut loc la Hiroshima şi
Nagasaki la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, uraniul,
„combustibilul” Erei Atomice, a rămas un element despre care se ştiu puţine lucruri.
Greutatea uraniului i-a făcut pe constructorii de nave din trecut să folosească uraniu
sărăcit ca balast. Desigur, acest procedeu nu se mai foloseşte, din cauza pericolelor,
dar şi din cauza faptului că, la intrarea în port, ar fi depistat imediat
Prima dată, uraniul a fost găsit în minele de argint din secolul al XVI-lea, în Cehia
de astăzi. Apărea acolo unde filoanele de argint se terminau, dobândindu-şi porecla
de pechblende, „rocă ce aduce ghinion”.
În 1879, chimistul german Martin Klaproth a analizat mostre de mineral din mină, l-
a încălzit şi a izolat, obţinând dioxid de uraniu. L-a numit după planeta recent
descoperită, Uranus.
Fizicianul francez Henri Becquerel a descoperit proprietăţile radioactive ale
uraniului şi, odată cu aceasta, radioactivitatea, în 1896.
 Diamantul este forma naturala cea mai pura a carbonului. El este
incolor cand este pur, foarte dur si nu puate fi taiat decat de propria sa
pudra. 
       Diamantul este insolubil in toti solventii organici. 
       Proprietatile chimice ale diamantului. Diamantul se distinge de alte
varietati prin afinitatea sa chimica foarte scazuta. Incalzit in vid, el incepe sa
se inegreasca de la 100 grade C, ca urmare a transformarii in grafit. La 3000
grada C aceasta reactie este rapida.
       Prin combustie se formeaza dioxid de carbon. Ea incepe pe la 700 de
grade C si la peste 800 de grade C devine rapida.
       Diamantul nu este atacat de acizi, nici macar de acidul azotic concentrat.
Un amestec de pergament de potasiu si acid sulfuric il transforma in dioxid de
carbon chiar la temperatura ambianta.