CIRCUITUL DEŞEURILOR ŞI REZIDUURILOR

DIN INDUSTRIA ALIMENTARĂ

Deșeurile și reziduurile din industria alimentară

Industria alimentară este supusă unor presiuni pentru a-și îmbunătății performanțele de
mediu. Au fost elaborate și puse în practică o serie de tehnologii curate pentru prelucrarea
produselor alimentare cu scopul de a permite producătorilor să înțeleagă efectele pe care
activitățile lor le au asupra mediului.
În baza prevederilor Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și a altor reglementări comunitare, următoarele
definiții prezintă interes:
_ „deșeuri” înseamnă orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are
intenția sau obligația să le arunce;
_ prin „producător de deșeuri” se înțelege orice persoană ale cărei activitți
generează deșeuri (producător inițial de deșeuri) sau orice persoană care efectuează
operațiuni de pretratare, amestecare sau de alt tip, care duc lamodificarea naturii sau a
compoziției acestor deșeuri;
_ „deținător de deșeuri” înseamnă producătorul deșeurilor sau persoana fizică sau
juridică care se află în posesia acestora;
_ „comerciant” înseamnă orice întreprindere care acționează în nume propriu pentru
cumpărarea și pentru vânzarea ulterioară a deșeurilor, inclusiv acei comercianți care nu intră
fizic în posesia deșeurilor;
- „valorificare” înseamnă orice operațiune care are drept rezultat principal faptul că
deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un
anumit scop, sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv, în
întreprinderi sau în economie în general.
_ „reciclare” înseamnă orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt
transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția lor inițial sau
pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include
valorificarea energetică ș conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau
pentru opera_iunile de umplere;
Reziduurile provenite din diferite surse conțin o gamă diversificată de
microorganisme printre care și agenți patogeni. În condiții prielnice, agenții patogeni pot trăi
în reziduuri timp îndelungat (zile, săptămâni, luni) de unde pot pătrunde în sol, apă de
suprafață, pânz_ăfreatică, putând provoca astfel infecții și prin contact direct.
Reziduurile pot asigura crearea unor condiții favorabile pentru înmulțirea insectelor și
rozătoarelor, ele fiind cunoscute ca purtătoare de boli infecțioase.
Se poate polua astfel suprafața solului pe întinderi mari, după care particulele de sol
contaminate și de materii poluante, prin apele din precipitații, pătrund în apele freatice sau în
apele de suprafaț din apropiere.
Este important impactul producției alimentare asupra mediului, deoarece dintr-un
proces tehnologic rezultă cantități mari de deșeuri.

Clasificarea și proprietățile deșeurilor industriei alimentare

Deșeurile industriei alimentare pot fi clasificate în trei categorii:

1. Deșeuri rezultate din procesele de producție;
 2. Produse alimentare și resturi de produse alimentare rezultate ca deșeuri;
3. Ambalaje.
Într-un proces de producție intră materii prime și materiale auxiliare și ies produsele
finite dorite și deșeuri. Deșeurile pot fi:
a. Deșeuri specifice produsului obținut;
b. Deșeuri nespecifice.

a. Deșeuri specifice pot fi modificate cantitativ prin mijloace tehnice.

Exemple:
- boabe de orz epuizate rezultate la fabricarea berii;
- subproduse de abatorizare din producția de carne;
- pâinea învechită,
- coji de cartofi sau citrice.
Deșeurile specifice se acumulează în mod inevitabil ca urmare a prelucrării materiilor
prime. Ele sunt produse în diverse etape ale procesului tehnologic, etape în care din materia
primă sunt extrase produse dorite. După extragerea acestora, deseori în deșeuri mai rămân
componente utile.
Deșeurile din industria alimentară sunt caracterizate de o valoare ridicată a raportului
dintre cantitățile de deșeuri specifice și de produse finite .
Aceasta înseamnă că, pe lângă faptul că generarea acestor deșeuri specifice este
inevitabilă, cantitatea și tipul deșeurilor produse, constă în principal din resturi organice ale
materiei prime prelucrate, este dificil de modificat cu menținerea intactă a calității produsului
finit.
Utilizarea deșeurilor specifice este dificilă datorită instabilității biologice, a naturii
potențial patogene (cu microorganisme care produc boli), a conținutului ridicat de apă, a
potențialului rapid de autooxidare precum și datorită nivelului ridicat al activității
enzimatice.
Metodele actuale de utilizare a deșeurilor specifice s-au dezvoltat cu liniile
tradiționale de producție. Acestea sunt:
1. Hrană pentru animale: boabele de cereale epuizate, frunze și colete de sfeclă, etc.
2. Îngrășământ: nămolul de la filtrare din industria zahărului.
Majoritatea soluțiilor agricole pentru depozitarea deșeurilor reprezintă un echilibru
între cantitatea de deșeuri rezultate și cele mai bune soluții ecologice și economice.

b. Deșeuri nespecifice pot fi ambalajele pentru produsele chimice utilizate în

curățirea și dezinfecția instalațiilor industriei alimentare. Numărul acestor ambalaje nu
influențează calitatea produsului finit.
Majoritatea soluțiilor agricole pentru depozitarea deșeurilor reprezintă un echilibru între
cantitatea de deșeuri rezultate și cele mai bune soluții ecologice și economice.
TEMĂ:
Scrieți în caiete deșeurile industriei alimentare utilizând materialul prezentat.
Răspundeți la următoarele întrebări:
1.Ce sunt deșeurile industriei alimentare?
2.Care sunt sursele de proveniență ale acestor deșeuri?
3. Cum pot fi minimizate aceste deșeuri?