87.Termenii de erupție dentară a dinților temporari.

-incisiv central temporar 6-8 luni

-incisiv lateral temporar 8-12 luni
Aparate ortodontice mobilizabile
-caninul temporar 16-20 luni
-molarul I temporar 12-16
-molarul II temporar 20- 24 luni
Ordinea:
1.incisivii centrali inferiori
2.incisivii centrali superiori
3.incisivii laterali superiori
4.incisivii laterali inferiori
5.primii molari inferiori si superiori
6.caninii inferiori si superiori
7.molarii doi inferiori si superiori

88.Termenii de erupție a dinților permanenți.

Primul molar 6 ani
Incisivul central 6-8 ani
Incisivul lateral 8-9 ani
Primul premolar 9-10 ani
Caninul 10-11 ani
Premolarul secund 11-12
Molarul secund 12-13

Succesiunea erupției dinților permanenți :

Primii molari inf
Primii molari sup
Incisivii centrali inf
Incisivii centrali sup
Incisivii lat inf
Incisivii lat sup
Primii premolari sup
Caninii inf, sup
Primii premolari inf
Premolarii 2 inf
Premolarii 2 sup
Molarii 2 inf
Molarii 2 sup 1

89.Menținătoarelor de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizarea în funcție de vârstă.

MENŢINĂTOARELE
9 DE SPAŢIU
9
Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate prevenirii unor
deplasări dentare anormale, care pot apare după pierderea precoce a dinţilor temporari.
Consecinţele pierderii precoce a dinţilor temporari sunt complexe, fiind de ordin
funcţional şi morfologic, iar tabloul clinic variază de !a individ la individ, depinzând de:
- numărul şi topografia dinţilor care s-au pierdut; ritmul pierderilor
unităţilor dentare;
 - intervalul de timp scurs dintre momentul pierderii precoce a dinţilor temporari şi
termenul biologic de înlocuire cu dintele permanent;
- poziţia şi raporturile dinţilor succesionali; particularităţile
echilibrului forţelor faciale;
- existenţa altor tulburări de dezvoltare a aparatului
Aparate ortodontice mobilizabiledento-maxilar.

- Indicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:

- prevenirea instalării anomaliei dento-maxilare, prin pierderea precoce a dinţilor
temporari;
- prevenirea închiderii spaţiului edentat necesar erupţiei dinţilor permanenţi, în cazul în
care spaţiul este insuficient;
- prevenirea apariţiei complicaţiilor unei malocluzii deja existente, prin pierderea
spaţiului pe arcadele dentare;
Contraindicaţiiie menţinătoarelor de spaţiu:
- când coroana dintelui ce va erupe a depăşit osul alveolar şi este aşezat submucos;
- când exista un spaţiu suficient pentru erupţia dintelui permanent;
- când spaţiul de erupţie este în exces faţă de spaţiul necesar erupţiei dintelui permanent;
- când există discrepanţe mari dento-maxilare, care vor necesita aparat ortodontic şi
extracţii;
- când există anodonţia dintelui permanent şi se doreşte închiderea spaţiului.
Clasificarea menţinătoarelor de spaţiu:
> după modul de agregare:
menţinătoare de spaţiu mobiiizabile - în edentaţii pluridentare;
menţinătoare de spaţiu fixe - în edentaţii unidentare
- fixate la o singură extremitate;
- fixate la ambele extremităţi.
> după caracteristicile lor generale:
- menţinătoare de spaţiu independente;
- menţinătoare de spaţiu asociate ajtqr aparate ortodontice.
Condiţiile ideale care trebuie să le îndeplinească un menţinător de spaţiu sunt următoarele:
- să împiedice migrarea orizontală a dinţilor ce mărginesc breşa edentată şi migrarea
verticală a antagoniştilor;
- să refacă integritatea morfo-funcţională a arcadei dentare; să nu jeneze dezvoltarea
arcadelor alveolare;
să nu irite parodonţiul marginal al dinţilor existenţi;
să nu interfereze cu procesele de creştere dentară şi osoasă;
- să fie cât mai confortabile pentru pacient, permiţând exercitarea funcţiilor aparatului
dento-maxilar, în special funcţia masticatoarie;
să favorizeze erupţia dinţilor succesionali de la nivelul breşei edentate;
să se stabilească dimensiunile ocluziei dentare.
Alegerea menţinătorului de spaţiu cel mai potrivit se face în funcţie de anumite condiţii
clinice:
menţinător de spaţiu independent, când nu este instalată încă o anomalie dento-maxilară, dar
există extracţii dentare premature ale dinţilor temporari.
menţinător de spaţiu asociat altui aparat ortodontic activ, când este instalată o anomalii
dento-maxilare şi spaţii de extracţii.
Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile sunt cele mai utilizate datorită avantajelor sale, iar
cele fixe independente.ou sunt utilizata în perioada de creştere, datorită dezavantajelor sale
multiple.
Perioada optimă pentru aplicarea unui menţinător de spaţiu este
imediat după pierderea prematură a unui dinte temporar,
2 când pierderea dintelui temporar s-a
făcut cu 1-2 ani înainte de erupţia succesorului său.
• Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile Independente sunt aparate pasive,
caracterizate prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor
edentate, susţinute şi unite (dacă sunt mai multe breşe) printr-o bază (placă
palatină sau linguală)
• Indicaţii:
- pierderi dentare multiple pe arcada superioară sau inferioară. Alcătuire:
- placă palatină sau linguală;
- elemente de ancoraj - croşete simple deschise spaţiului edentat;
- val de acrilat în spaţiu! edentat cu/fără dinţi acrilici.
Descriere:
 - valul de ocluzie este ca o prelungire a plăcii acrilice în spaţiul edentat;
- valul nu se prelungeşte la mvelul şanţului vestibular, ci se opreşte pe creasta alveolafăr
pentru a nu împiedica creşterea în sens transversal şi sagital;
- pentru a menţine dimensiunea verticală a arcadelor antagoniste,
- valul se realizează până la niye[ul planului
Aparate ortodontice mobilizabile
de ocluzie pentru a
- împiedica extruzia dinţilor antagonişti sau poate prezenta dinţi acrilici (mai ales în zona
frontală, pentru a restabili funcţia fizionomică).

Avantaje:
- restabileşte morfologia şi funcţia arcadelor dentare;
- transmite presiunile masticatorii asupra suportului muco-osos, stimulând creşterea;
- previne instalarea tulburărilor de ocluzie;
- se adaptează permanent la situaţia clinică:
- permite şlefuirea pentru dirijarea erupţiei dinţilor permanenţi din spaţiul edentat;
- redă fizionomia şi funcţia fonetică;
- este uşor de realizat, nu necesită materiale şi instrumente costisitoare şi nici o manualitate
deosebită din partea tehnicianului dentar;
- permite o igienă dentară foarte bună.
-
Dezavantaje:
- sunt incomode datorită volumului lor mare, ocupând din spaţiul limbii (în acest sens s-au
creat menţînătoarele de spaţiu scheletate);
- sunt purtate la latitudinea copilului, putând apare migrări dentare, dacă acesta nu îl poartă
un timp suficient;
- trebuie schimbate din 6 în 6 luni, pentru a nu împiedica creşterea aparatului dento-
maxilar.
• Menţinătoare de spaţiu asociate aparate ortodontice active mobilizabile se caracterizează
prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor edentate, în afara elementelor
componente active şi/sau funcţionale, care intră în alcătuirea lui.
Indicaţii:
- orice anomalie dento-maxilară care prezintă pierderi dentare pe arcada superioară sau
inferioară.
-
Alcătuire:
placă palatină sau linguală; elemente de ancoraj; elemente
active; elemente funcţionale;
- val de aurilat în spaţiul edentat cu/fără dinţi acrilici.
-
Avantaje:
- rezolvă simultan două situaţii clinice: păstrează spaţiului pe arcade, necesar erupţiei
dinţilor permanenţi şi corectează anomalia dento- maxilară;
- permite utilizarea presiunilor elective în anumite puncte alo coroanelor dentare în erupţie,
cu scopul de a restabili axele dentare.
-
Dezavantaje:
- în timpul meselor, aparatul este scos din cavitatea orală, datorită volumului mare şi a
mobilităţii lui.

90Tratamentul ortodontic interceptiv. Noțiuni generale. Obiectivele tratamentului

interceptiv la copii de diferite vârste.
3
Tratamentul ortodontic interceptiv
In jurul varstei de 7 ani ar trebui sa mergeti cu copiii dvs la un control ortodontic de rutina pentru
a depista din timp eventuale anomalii dento-maxilare. Exista situatii, cand o interventie timpurie
poate ameliora gravitatea situatiei sau o poate chiar rezolva. Terapia interceptiva reprezinta orice
mijloc de tratament menit sa elimine sau sa amelioreze o malocluzie in formare (anomalie),
bazandu-se in special pe cresterea copilului.
In trecut, problemele ortodontice se tratau in momentul in care erau prezenti toti dintii
permanenti si multe dintre tratamente se bazau pe extractia unor dinti pentru a face loc
altora.Tratamentul interceptiv (in jurul varstei de 7-11 ani) poate sa elimine necesitatea purtarii
in viitor a unui aparat fix (bracketsi).Daca totusi va fi nevoie de aparat fix, tratamentul va fi mai
usor, de durata mai scurta si totodata scade numarul cazurilor in care trebuie facute extractii in
scop ortodontic.
Intervenim prin tratament ortodontic interceptiv in cazul problemelor de dezvoltare a oaselor
scheletului fetei, sau in cazul obiceiurilor
Aparatevicioase.Ca si exemplu va dau cel mai frecvent intalnit
ortodontice mobilizabile
obicei vicios, si anume suptul degetului sau a suzetei dupa varsta de trei ani.La varste mici,
oasele sunt moi si usor deformabile, astfel incat interpunerea unui obiect intre arcade (bineinteles
ca are importanta durata si frecventa cu care se intampla) poate duce la deformarea oaselor si
modificarea pozitiei dintilor.

Urmarile pot fi de genul:

 ocluzie deschisa (dintii de sus nu se intalnesc cu cei de jos)

 dintii superiori pozitionati mult mai in fata decat cei inferiori astfel incat exista un spatiu
intre ei unde de cele mai multe ori se va aseza limba
 maxilarul superior ingustat

Exemple de tratamente interceptive:

 Expansiunea maxilarului superior (marirea perimetrului acestuia) pentru a elimina o

ocluzie incrucisata (dintii posteriori superiori sunt circumscrisi de cei posteriori inferiori)
 Expansiunea maxilarelor pentru a crea spatiu dintilor inghesuiti
 Pastrarea spatiului in cazul in care s-au efectuat extractii de dinti de lapte inainte de
perioada de eruptie a dintelui definitiv inlocuitor
 Extractia dirijata, controlata a dintilor de lapte in vederea evitarii unei inghesuiri in
dentatia permanenta
 Reducerea protruziei dintilor frontali superiori (pozitiei avansate a acestora), lucru
important si in vederea evitarii traumatizarii acestora