Sunteți pe pagina 1din 77

IOAN MĂRCULEŢ CĂTĂLINA MĂRCULEŢ

GEOGRAFIE
Caiet cu fişe de lucru
pentru clasa a X-a

EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ S.A.


© EDP 2019
© Ioan Mărculeț, Cătălina Mărculeț

Referenţi: prof. dr. Cristina PETRE-GHIŢĂ, Inspectoratul Școlar Judeţean Ilfov;


prof. gr. I. Dorina NEDELEA, Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”, Bucureşti;
prof. gr. I. Mariana GHERGHINĂ, Liceul Teoretic „C. Brătescu”, Isaccea;
prof. dr. Viorel PARASCHIV, Liceul Economic de Turism, Iaşi.

Autori: Prof. dr. Ioan MĂRCULEŢ, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”, Bucureşti;
Cercet. şt. dr. Cătălina MĂRCULEŢ, Institutul de Geografie al Academiei Române.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


MĂRCULEȚ, IOAN
Geografie : caiet cu fișe de lucru pentru clasa a X-a / Ioan Mărculeț,
Cătălina Mărculeț. - Bucureşti : Editura Didactică şi Pedagogică, 2019
ISBN 978-606-31-0777-1

I. Mărculeț, Cătălina

91

EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ S.A.


Str. Spiru Haret nr. 12, sector 1, cod 010176, Bucureşti
Tel.: 021.315.38.20
e-mail: office@edituradp.ro
www.edituradp.ro
Librăria E.D.P.: Str. Gen. Berthelot nr. 28-30.

Redactori: Vanesa Magherușan, Dragoș Ghițulete


Coperta: Alin Casapu

Nr. plan: 63261/2019.


Tiparul executat la ANDOR TIPO, București

2
CUPRINS

 Geografie politică ......................................................................................................... 4


Fişa de lucru 1: Statele şi grupările regionale de state ............................................................................. 4
Fişa de lucru 2: Evoluţia în timp a hărţii politice ..................................................................................... 8
Fişa de lucru 3: Principalele probleme actuale de geografie politică ..................................................... 10

 Geografia populaţiei şi a aşezărilor umane ............................................................. 12


Fişa de lucru 4: Dinamica populaţiei. Bilanţul natural al populaţiei...................................................... 12
Fişa de lucru 5: Mobilitatea teritorială a populaţiei ............................................................................... 15
Fişa de lucru 6: Bilanţul total al populaţiei. Evoluţia numerică a populaţiei ......................................... 17
Fişa de lucru 7: Răspândirea geografică a populaţiei ............................................................................. 19
Fişa de lucru 8: Tipuri de medii de viaţă................................................................................................ 21
Fişa de lucru 9: Structuri demografice ................................................................................................... 22
Fişa de lucru 10: Populaţia, protecţia mediului înconjurător şi dezvoltarea durabilă ................................... 28
Fişa de lucru 11: Habitatul uman: definiţie şi componente .................................................................... 29
Fişa de lucru 12: Urbanizarea, dinamica urbană şi explozia urbană ...................................................... 30
Fişa de lucru 13: Funcţiile şi structura funcţională a aşezărilor omeneşti .............................................. 31
Fişa de lucru 14: Forme de aglomerare umană ...................................................................................... 33
Fişa de lucru 15: Metropole şi megalopolisuri ....................................................................................... 35
Fişa de lucru 16: Organizarea spaţiului rural. Peisaje rurale .................................................................. 38
Fişa de lucru 17: Organizarea spaţiului urban. Planul oraşului .............................................................. 40
Fişa de lucru 18: Amenajarea locală şi regională ................................................................................... 42

 Geografie economică ................................................................................................ 43


Fişa de lucru 19: Resursele naturale – clasificare .................................................................................. 43
Fişa de lucru 20: Resursele extraatmosferice şi ale atmosferei .............................................................. 44
Fişa de lucru 21: Resursele litosferei...................................................................................................... 46
Fişa de lucru 22: Resursele hidrosferei .................................................................................................. 49
Fişa de lucru 23: Resursele biosferei ...................................................................................................... 51
Fişa de lucru 24: Evoluţia în timp şi spaţiu a practicilor agricole .......................................................... 53
Fişa de lucru 25: Tipuri şi structuri teritoriale agricole .......................................................................... 54
Fişa de lucru 26: Regiuni şi peisaje agricole .......................................................................................... 57
Fişa de lucru 27: Evoluţia activităţilor industriale ................................................................................. 59
Fişa de lucru 28: Industria energiei electrice .......................................................................................... 60
Fişa de lucru 29: Regiunile industriale ................................................................................................... 62
Fişa de lucru 30: Studiu de caz: analiza a două regiuni industriale ........................................................ 64
Fişa de lucru 31: Căile de comunicaţie şi transporturile ........................................................................ 65
Fişa de lucru 32: Comerţul ..................................................................................................................... 71
Fişa de lucru 33: Turismul ...................................................................................................................... 72

 Ansamblurile economice şi geopolitice ale lumii ................................................... 74


Fişa de lucru 34: Marile ansambluri economice şi geopolitice ale lumii ............................................... 74
Fişa de lucru 35: Uniunea Europeană şi un ansamblu extraeuropean .................................................... 76

Bibliografie ....................................................................................................................... 77

3
 GEOGRAFIE POLITICĂ

Fişa de lucru 1: Statele şi grupările regionale de state


Geografia politică studiază ................................................ (morfologia şi caracteristicile sale, frontierele şi graniţele).
Geopolitica „studiază raporturile dintre factorii geografici şi acţiunile sau situaţiile politice” 1.

A. Statele
 Definiţi statul. .............................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 După poziţia geografică, statele (ţările) se clasifică în: state continentale (care nu au ieşire la mare),
state maritime (cu faţade maritime, peninsulare şi insulare).
 Scrieţi câteva exemple de:
a) state continentale:

b) state maritime:
 cu faţade maritime:  peninsulare:  insulare:

 Elementele fundamentale ale statului sunt:


 populaţia ………………………………  Clasificarea statelor după numărul locuitorilor.
 teritoriul, compus la rândul său din:  Utilizând manualul şcolar şi graficul de mai jos, scrieți:
 spaţiul …………………….. (solul şi a. numele celor mai populate cinci state: …………………………
subsolul); ……………………………………………………………………
 spaţiul …………………….. (apele b. numele celor mai puţin populate cinci state: …………………..
continentale şi marine)2; ……………………………………………………………………
 spaţiul ……………………. .
Cele mai populate state
Teritoriul de stat poate avea diferite
configuraţii.
 Stabiliţi formele teritoriilor de stat şi
exemplificaţi.
 compact ……………………………..
(ex.: …………………………………….);
 alungit …..…………………………..
……………………………………………
(ex.: …………………………………….);
 cu protuberanţă (ex.: ……………….

1
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 5.
2
Delimitări ale apelor marine:
 marea teritorială, până la 12 mile marine (22,2 km), în care statul riveran are drepturi depline;
 zona contiguă, între marea teritorială 24 de mile marine (44,4 km), în care statul posesor poate exercita un anumit control, dar nu are drepturi depline;
 zona economică exclusivă, până la 200 mile marine, în care statul posesor are dreptul de exploatare a resurselor naturale (oricare navă străină având
dreptul de a naviga, survola etc. această zonă); Mexicul, Ecuadorul, Marea Britanie, Norvegia, Spania, Japonia, Filipine, Indonezia, Madagascar, Noua
Zeelandă ş.a. au zona economică exclusivă mai mare decât suprafaţa teritoriului continental;
 zona mărilor adânci (zona economică liberă sau marea liberă) se întinde dincolo de 200 de mile marine şi constituie un bun al întregii omeniri (după: O.
Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 14 15).

4
………………………………………….);  Clasificarea statelor după extensiunea (întinderea)
 perforat …..………………………… spaţială
……………………………………………  Cu ajutorul graficelor Statele cu cele mai întinse (a.) şi reduse
(ex.: ……………………………………); teritorii (b.), scrieți:
 fragmentat ……………..……………
a. numele celor mai întinse cinci state (de mărimi continentale): ….
……………………………………………
……………………………………………………………………
(ex.: ……………………………………).
……………………………………………………………………
„Unele state îşi au teritoriile sau b. numele celor mai puţin întinse cinci state (liliputane): ………….
părţi din teritoriu incluse în interiorul ……………………………………………………………………
altor state. Ele se numesc enclave (faţă ……………………………………………………………………
de statul în care sunt localizate)”1. Ex.:
San Marino, Vatican, Lesotho.  Activitate în perechi. Localizaţi pe harta politică cele cinci ţări
liliputane menţionate mai sus.
Exclava este „o parte a unui stat
care este separată de statul de bază şi  Clasificarea statelor după forma de guvernământ
care este înconjurată de teritoriul altui  Cu ajutorul hărţii Republici și monarhii şi al reţelei internet, scrieți:
stat”2. Ex.: Kaliningrad (aparţine a. numele a zece state-republici: ………………………………….
Federaţiei Ruse), Ceuta şi Melilla
……………………………………………………………………
(aparţin Spaniei).
……………………………………………………………………
 forma de guvernământ, care poate fi: ...
……………………………………………………………………
……………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………
b. numele a zece state-monarhii: ………………………………….
……………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………
……………………………………………………………………
……………………………………………
……………………………………………………………………
Statele cu cele mai întinse (a.) şi reduse teritorii (b.)
a. Statele cu cele mai întinse teritorii b. Statele cu cele mai reduse teritorii

 După structura de stat, ţările se clasifică în: unitare şi federaţii (compuse).


 Activitate în perechi. Cu ajutorul manualului şcolar, a hărţii State federale şi al reţelei internet, scrieţi:
a. numele a zece state unitare: ……………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………
b. numele a zece state federale: ………………………………….............................................................................
……………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………
1
Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 94.
2
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 8.

5
Republici și monarhii

State federale
 Frontiera re-
prezintă spaţiul
natural sau
convenţional care
desparte teritoriul
unui stat de teritoriul
altor state.
 Graniţa este
linia de demarcaţie ce
stabileşte limita dintre
două state sau zone
administrative.

 Completaţi:
Frontierele oficiale
se clasifică în:
 artificiale (convenţionale) …………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………..;
 naturale ……………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………..;
 nedefinite ……………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………..;
 în dispută ……………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………. .
 Capitala este un oraş care concentrează autoritatea administrativă şi politică dintr-un stat sau dintr-o
provincie. Ea poate fi: naturală (care a evoluat natural, de la primele stadii de urbanizare până la statutul de
oraş-capitală: Paris, Bucureşti, Atena, Belgrad) şi artificială (creată pentru a îndeplini această funcţie:
Brasília, Astana, Islamabad, Yamoussoukro). În unele state, atribuţiile capitalei sunt împărţite între două sau
mai multe oraşe: în Olanda (Amsterdam, cu palatul regal, şi Haga, cu sediul parlamentului), în Bolivia
(Sucre – capitala legală şi La Paz – cu sediile parlamentului şi guvernului), în Africa de Sud (Pretoria – cu
funcţia administrativă, Cape Town – cu funcţia legislativă, Bloemfontein – cu funcţia judecătorească) ş.a.

6
 După gradul de dezvoltare economică, ţările se clasifică în:
 State dezvoltate, cu economie de piaţă şi cu un PIB/loc. de peste 25.000 $: Qatar (124.927, în anul
2017) Luxemburg (109.192 $), Emiratele Arabe Unite (68.245 $), Elveţia (61.360 $), Singapore (90.531 $),
Statele Unite ale Americii1 (59.495 $), Danemarca (49.613 $), Australia (49.882 $), Marea Britanie (43.620 $),
Japonia (42.659 $), Noua Zeelandă (38.502 $), Israel (36.250 $), Federaţia Rusă (27.890 $) ş.a.
 State în dezvoltare, cu un PIB/loc. între 10.000 şi 25.000 $: Chile (24.588 $), România (23.991 $),
Bulgaria (21.578 $), Argentina (20.677 $), Mexic (19.480 $), Belarus (18.616 $), China (16.624 $), Brazilia
(15.500 $) ş.a.
 State în curs de dezvoltare, cu un PIB/loc. între 5.000 şi 10.000 $: Libia (9.792 $), Paraguay (9.785 $),
Ucraina (8.656 $), Maroc (8.612 $), Filipine (8.229 $), Bolivia (7.543 $), India (7.174 $), Vietnam (6.876 $),
Angola (6.813 $), Moldova (5.657 $) ş.a.
 State foarte puţin dezvoltate, cu un PIB/loc. sub 5.000 $: Mauritania (4.474 $), Zambia (3.997 $),
Papua-Noua Guinee (3.803 $), Nepal (2.690 $), Mali (2.169 $), Afganistan (1.889 $), Gambia (1.686 $),
Madagascar (1.554 $), Mozambic (1.266 $), Niger (1.153 $), Liberia (867 $), Burundi (808 $), Republica
Democrată Congo (785 $), Republica Centrafricană (681 $)2 ş.a.
 Cum explicaţi faptul că cele mai numeroase state puţin dezvoltare se găsesc în Africa?

B. Grupările regionale de state


Cele mai importante grupări regionale de state sunt cele formate pe criteriul repartiţiei teritoriale. La
nivelul continentelor se disting:
 În Europa: Europa Estică, Europa Centrală, Europa Nordică, Europa Vestică (Atlantică) şi Europa Sudică
(Mediteraneană).
 În Asia: Asia de Nord, Asia Centrală, Asia de Est, Asia de Sud-Est, Asia de Sud şi Asia de Vest şi Sud-Vest.
 În Africa: Africa de Nord, Africa de Est, Africa Centrală, Africa de Vest, Africa Australă şi Africa Insulară.
 În America: America de Nord, America Centrală (cu America Centrală Insulară şi America Centrală
Istmică), America de Sud.
 În Australia şi Oceania: Australia, Micronezia, Melanezia, Noua Zeelandă şi Polinezia.
În afară de grupările impuse de poziţia geografică, există şi grupări de state impuse de un anumit element
comun: limba, religia, structura politică, economie etc.
Dintre grupările de state determinate de nevoile economice semnalăm:
 Uniunea Europeană (28 de state europene);
 Organizaţia Unităţii Africane (54 de state din Africa);
 Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud-Est (10 state din Asia de Sud-Est);
 Comunitatea Statelor Independente (10 state din Europa şi Asia):
 Comunitatea Caraibelor (15 state din America Centrală).
 Activitate în perechi. Utilizaţi diferite surse de informare şi caracterizaţi, la alegere, câte un stat din Africa şi Asia,
după algoritmul dat în coloana „Caracteristici”.
Caracteristici Statul din Africa Statul din Asia
……………………………………………… ………………………………………………
 Tipul de stat după poziţia geografică a
teritoriului
 Suprafaţa
 Numărul populaţiei
 Forma de guvernământ
 Tipul de ţară după structura de stat
 Categoria de stat după valoarea
PIB/loc.
 Gruparea regională de state din care
face parte (pe criteriul repartiţiei teritoriale)

1
În continuare, S.U.A.
2
https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_(PPP)_per_capita (deschis la 08.01.2019).

7
Fişa de lucru 2: Evoluţia în timp a hărţii politice
 Definiţi harta politică. …………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………………….....................................
Configuraţia teritoriului de stat şi teritoriilor dependente este dată de traseul graniţelor.
 În prezent, pe Glob se găsesc 195 de state suverane1 şi 75 de teritorii dependente şi cu statut special.
Se poate vorbi despre harta politică a lumii încă din Antichitate, ea apărând concomitent cu constituirea
primelor state.
Modificările produse pe aceasta au fost generate de:  apariţia statelor sclavagiste,  formarea şi
destrămarea unor imperii,  migraţiile populaţiilor,  descoperirile geografice,  războaiele mondiale,
 căderea regimurilor comuniste în Europa ş.a.
În Antichitate, statele erau grupate în câteva regiuni geografice, între care se evidenţiază:
 oraşele-state din Orientul Antic – sumeriene (Ur, Uruk ş.a.), asiriene (Assur, Ninive ş.a.), babiloniene
(Babilon) – şi bazinul Mării Mediterane – greceşti (Milet, Atena, Sparta ş.a.), Cartagina;
 Egiptul; Imperiul Roman
 Extremul Orient, cu civilizaţiile chineză şi japoneză;
 Imperiul Macedonean, întins din Peninsula Balcanică până
la hotarele Indiei;
 Imperiul Roman, considerat cel mai întins imperiu al
Antichităţii.
 Analizează schiţa alăturată şi scrie regiunile geografice aflate în
cadrul Imperiului Roman.
……………………………………………………………………...
……………………………………………………………………...
……………………………………………………………………...

La începutul Evului Mediu, în Europa „zguduită” de migraţii, apar noi state, între care şi Imperiul
Bizantin, reprezentând partea estică a Imperiului Roman.
În secolul al X-lea, califatul arab înregistrează cea mai mare extindere (din Orientul Mijlociu şi nordul
Africii, până în Peninsula Iberică).
În secolele următoare ( II V), în Europa de Vest se evidenţiază Franţa, Anglia, Spania şi Portugalia,
în Europa Centrală, Ungaria şi Polonia, în Asia Mică, nordul Africii şi Peninsula Balcanică, Imperiul
Otoman.
Marile Descoperiri Geografice au condus la constituirea marilor imperii coloniale:
 Spania deţinea o parte din America Latină (Antile, Mexic, Peru, Chile ş.a.), Florida, Insulele Filipine;
 Portugalia stăpânea teritorii în Africa (Angola, Mozambic), America de Sud (Brazilia), Asia (Goa,
Macao);
 Franţa dispunea de colonii în Canada, Louisiana, Guyana, Africa de Vest etc.;
 Olanda, cu stăpâniri în America de Sud (Guyana), Africa de Sud (Colonia Capului) şi Asia (Ceylon,
Indonezia);
 Imperiul Britanic deţinea teritorii în estul Americii de Nord, nordul Americii de Sud, Africa, sudul
Asiei, Australia, Noua Zeelandă.
Imperiul Rus se întindea din Europa Centrală şi jumătatea nordică a Asiei, până în Alaska.
În 1776, 13 colonii engleze din America de Nord şi-au proclamat independenţa, formând Statele Unite ale
Americii.
În secolul al XIX-lea, în America Latină şi-au declarat independenţa 16 state (Argentina, Bolivia,
Brazilia, Chile, Paraguay ş.a.).
După Primul Război Mondial, în Europa s-a destrămat Imperiul Austro-Ungar, iar Imperiul Ţarist a fost
înlocuit de Uniunea Sovietică.
După cel de-al Doilea Război Mondial (1945), până în 1990, au apărut încă 102 state, între care 48 sunt în
Africa (Algeria, Angola, Camerun, Ciad, Guineea, Kenya, Madagascar, Mauritania, Mozambic, Senegal,
Somalia ş.a.).
1
La cele 195 de state se poate adăuga Taiwanul, considerat oficial provincie rebelă a R. P. Chineze. Taiwanul (sau Republica Chineză) este un
teritoriu cu statut special recunoscut de 23 state.

8
 Activitate în perechi. Scrieţi:
a. trei state care au rezultat în urma destrămării Imperiului Austro-ungar: ……..………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
b. numele provinciilor istorice româneşti aflate în cadrul Imperiului Austro-ungar şi unite cu România, în anul
1918: ..…………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
c. numele teritoriilor pierdute de România la sfârşitul celui de-al Doilea Război mondial: ……..…………………
…………………………………………………………………………………………………………………...
După anul 1989, pe harta politică a lumii s-au produs numeroase modificări:
 în 1990 s-au unit cele două Germanii (Republica Democrată Germană cu Republica Federală Germană);
 în 1991 – Uniunea Sovietică (U.R.S.S.) s-a destrămat în 15 state;
 între 1992 şi 2008 – Republica Socialistă Federativă Iugoslavia s-a destrămat în 7 state;
 în 1993 – Cehoslovacia s-a separat în Republica Cehă şi Slovacia;
 în 1997 – Hong Kong, teritoriu dependent al Marii Britanii, a fost cedat Chinei;
 în 1999 – Macao, teritoriu dependent al Portugaliei, a fost cedat Chinei;
 în 2002 – Timorul de Est şi-a proclamat independenţa faţă de Indonezia;
 în 2011 – Sudanul de Sud şi-a proclamat independenţa.
 Cum explicaţi destrămarea unor state precum Uniunea Sovietică, Iugoslavia şi Cehoslovacia?

 Activitate în perechi. Analizaţi A. Uniunea Sovietică (U.R.S.S.)


comparativ schiţele alăturate. Identificaţi şi B. Statele rezultate din destrămarea Uniunii Sovietice
scrieţi numele statelor rezultate din
destrămarea Uniunii Sovietice (U.R.S.S.).
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
…………………………………………
 Din U.R.S.S. s-a desprins şi Republica Moldova. Găseşti pozitivă unirea Moldovei cu România? Scrie două
argumente în favoarea unirii (DA) şi două argumente în favoarea menţinerii situaţiei actuale (NU).
DA NU

 Activitate în perechi. Scrieţi numele statelor provenite din destrămarea Iugoslaviei.


…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...

9
Fişa de lucru 3: Principalele probleme actuale de geografie politică
În prezent, omenirea se confruntă cu numeroase probleme economice, politice, demografice, sociale etc.
Între acestea se evidenţiază:
 adâncirea decalajelor economice dintre statele  condiţia de superputere mondială a S.U.A.;
dezvoltate şi statele în curs de dezvoltare;  reconfigurarea sferelor de influenţă prin
 diminuarea sau chiar epuizarea unor resurse; poziţia economică a unor state precum China,
 „explozia demografică” susţinută de natali- Japonia şi Germania;
tatea ridicată din ţările în dezvoltare şi în curs de  degradarea accentuată a mediului;
dezvoltare;  terorismul;
 problemele generate de formarea unor noi  conflictele interne şi conflictele externe.
state independente;
 Explicaţi consecinţele problemelor enunţate mai sus.
 Activitate pe grupe. Cu ajutorul rețelei internet, rezolvaţi cerinţele de mai jos.
Grupa 1: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte interne în:
 Moldova: ………………………………………………………………………………………..………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Irak: …………………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Filipine: …………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Somalia: …………………………………………………………………………………………………….…..
…………………………………………………………………………………………………………………...
Grupa 2: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte interne în:
 Ucraina: ………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Siria: ……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Afganistan: ……………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Columbia: ……………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
Grupa 3: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte interne în:
 Spania: …………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Yemen: …………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Sri Lanka: ……………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Libia: ……………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………...
Grupa 4: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte între:
 Serbia şi Kosovo: ……………………………………………………………………………….……………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
 India şi Pakistan: ……………………………………………………………………………………..………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
 Coreea de Nord şi Coreea de Sud: ……………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
 Israel şi ţările arabe: ………………………………………………………………………………………..……
…………………………………………………………………………………………………………………...

10
Grupa 5: Scrieţi cauzele producerii unor conflicte între:
 China şi Taiwan: ……………………………………………………………………………………..………….
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Etiopia şi Somalia: ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Federaţia Rusă şi Ucraina: ……………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
 Chile şi Argentina: ……………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
 Realizează harta conflictelor de pe Glob, produse în ultimele două decenii.

11
 GEOGRAFIA POPULAŢIEI ŞI A AŞEZĂRILOR UMANE

Fişa de lucru 4: Dinamica populaţiei. Bilanţul natural al populaţiei


 Stabiliţi şi definiţi dinamica populaţiei. ...................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
Dinamica populaţiei depinde de două componente majore:  mişcarea naturală (mobilitatea naturală) şi
 mişcarea migratorie (mobilitatea teritorială a populaţiei).
Mobilitatea naturală se defineşte prin modificările produse ca urmare a naşterilor şi deceselor.
 Stabiliţi şi definiţi natalitatea. ...................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
n = (N : Pt) x 1.000; unde: n = rata natalităţii, N = numărul copiilor născuţi vii, Pt = populaţia totală.
 Citiţi, dezbateţi şi completaţi.
 Natalitatea este influenţată de mai mulţi factori, între care:
 Comportamentul reproductiv este: raţional, în ţările dezvoltate, şi natural, în ţările slab dezvoltate şi în
ţările în curs de dezvoltare.
 Cum explicaţi comportamentul reproductiv raţional din ţările dezvoltate?
 Comportamentul demografic determină fertilitatea populaţiei.
 Ce înţelegeţi prin fertilitatea populaţiei?
 Rata fertilităţii feminine este de cca 2,5 copii născuţi vii/femeie de vârstă fertilă (15-49 ani).
State cu valori ridicate şi state cu valori reduse ale fertilităţii1
 Analizaţi ta-
State cu valori Copii/femeie State cu valori Copii/femeie
belul alăturat şi ridicate ale fertilităţii reduse ale fertilităţii
precizaţi două Niger 7,4 Taiwan 1,0
consecinţe ale Somalia 6,7 Coreea de Sud 1,2
diferenţelor de Uganda 6,7 România 1,3
fertilitate dintre Angola 6,6 Portugalia 1,3
state. R. D. Congo 6,5 Slovacia 1,3
 Planificarea familială.
 Cum influenţează planificarea familială comportamentul reproductiv?
 Vârsta femeii la prima naştere.
 Nivelul de dezvoltare economico-socială.
 Factorii culturali.
 Cum influenţează factorii culturali natalitatea? Completaţi cu două exemple.
………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
 Politicile demografice.
 Cum influenţează politicile demografice natalitatea? Completaţi cu două exemple.
 ………………………………………………………………………………………………………………..
 ………………………………………………………………………………………………………………

1
Ge. Erdeli, Liliana Dumitrache, Geografia populaţiei mondiale, Edit. Universitară, Bucureşti, 2009, p. 79.

12
 Pe continente, rata natalităţii este foarte diferită.
 Activitate în perechi. Analizaţi tabelul alăturat şi scrieţi: Rata natalităţii pe continente
a. continentul cu cea mai ridicată rată a natalităţii; Continentul Rata natalităţii
......................................................................................................... (‰)
b. continentul cu cea mai scăzută rată a natalităţii; Africa 36
......................................................................................................... America Latină 21
c. o cauză care a determinat diferenţa mare dintre ratele Asia 20
Australia şi Oceania 17
natalităţii celor două continente.
America de Nord 13
......................................................................................................... Europa 11
.........................................................................................................
 Extrem de diferită este şi rata natalităţii pe state.
State cu valori reduse şi state cu valori ridicate ale ratei natalităţii
 Analizaţi şi State cu rata natalităţii redusă State cu rata natalităţii ridicată
interpretaţi tabe- (sub 10‰) (peste 45‰)
lul alăturat. Norvegia, Suedia, Somalia, Mali,
Finlanda, Franţa, Ciad, Angola,
Spania, Danemarca, Kîrgîzstan, Tadjikistan,
Federaţia Rusă, China, Uganda, Liberia,
Canada, S.U.A., Bhutan, Senegal,
Japonia, Coreea de Sud Burkina Faso, Congo
 Stabiliţi şi definiţi mortalitatea. ................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
m = (N : Pt) x 1.000; unde: m = rata mortalităţii, N = numărul deceselor, Pt = populaţia totală.
 Citiţi, dezbateţi şi completaţi.
 Factorii care influenţează mortalitatea sunt:
 Nivelul general de dezvoltare economică.
 Sistemul medical.
 .............................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Nivelul de instruire a populaţiei.
…............................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Structura pe grupe de vârstă şi sexe.
 .............................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Speranţa de viaţă. Media pe Glob este de 71,5 ani. Valorile mai scăzute sunt caracteristice statelor sărace.
 Mortalitatea infantilă reprezintă .................................................. Rata mortalităţii infantile
..................................................................................................................
..................................................................................................................
 Analizaţi şi interpretaţi graficul alăturat.
 Activitate în perechi. Scrieţi o cauză care a determinat diferenţa mare
între ratele mortalităţii infantile din continentele aflate pe grafic în poziţii
extreme.
..................................................................................................................
..................................................................................................................

 Morbiditatea reprezintă ................................................................................................................................................


................................................................................................................................................................................................
 Războaiele.
 Foametea.

13
 Cum influenţează foametea mortalitatea? Exemplificaţi.
 .............................................................................................................................................................................................
 Pe continente, rata mortalităţii este cuprinsă între 7 şi 13‰.
 Activitate în perechi. Analizaţi tabelul alăturat şi scrieţi: Rata mortalităţii pe continente
a. continentul cu cea mai ridicată rată a mortalităţii; Continentul Rata mortalităţii
......................................................................................................... (‰)
b. continentul cu cea mai scăzută rată a mortalităţii; Africa 13
......................................................................................................... Europa 11,5
c. o cauză care a determinat rata mortalităţii ridicată în America de Nord 9
America de Sud 8,8
Europa.
Asia 8
......................................................................................................... Oceania 8
......................................................................................................... Australia 7
 Foarte diferită este şi rata mortalităţii pe state (între 1 şi 23‰).
State cu valori reduse şi state cu valori ridicate ale ratei mortalităţii1
 Analizaţi şi
State cu rata ‰ State cu rata ‰
interpretaţi tabe- mortalităţii redusă mortalităţii ridicată
lul alăturat. Qatar 1 Leshoto 23
Kuwait 2 Liberia 20
Arabia Saudită 2 Angola 19
Emiratele Arabe Unite 2 Djibouti 19
Oman 3 Afganistan 18
 Stabiliţi şi definiţi bilanţul natural (sporul natural) .................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Bn = N - M; unde: Bn = bilanţul natural, N = numărul născuţilor vii, M = numărul deceselor.
 Rata bilanţului natural (‰) se exprimă prin relaţia: Bn = (N – M) : Pt x 1000; unde:
Bn = rata bilanţului natural, N = numărul născuţilor vii, M = numărul deceselor, Pt = populaţia totală.
Conform datelor statistice pentru anul 2011, la nivel mondial rata natalităţii a fost de 19,5‰, iar cea a
mortalităţii de 8,12‰. Astfel că, valoarea sporului natural a fost de 11,38‰, în scădere faţă de perioadele
anterioare (16,6‰ între anii 1980 şi 1985, 11,9‰ în 2007), însă cu mari diferenţieri regionale.
Între ţările cu spor natural peste media pe Glob se numără: Bangladesh, Siria, Irak, Pakistan, Nigeria,
Libia ş.a. (între 20 şi 30‰); Yemen, Uganda, Congo, R. D. Congo ş.a. (peste 30‰).2
 Cum explicați bilanţul natural ridicat din statele menţionate mai sus?
 Utilizând datele de mai sus, calculați rata bilanţului natural din Africa, Asia, America de Nord şi Europa. Cu datele
obţinute, realizaţi o diagramă în coloane.
Spaţiu pentru calcule Titlu:
Africa ………………………………………………………

…………………………………………………..
Asia
…………………………………………………..
America de Nord
…………………………………………………..
Europa
…………………………………………………..
Continentele:

1
Ge. Erdeli, Liliana Dumitrache, Geografia populaţiei mondiale, Edit. Universitară, Bucureşti, 2009, p. 84.
2
Petronela-Sonia Nedea, Geografia economică mondială – note de curs, Edit. Universitară, Bucureşti, 2011, p. 24.

14
Fişa de lucru 5: Mobilitatea teritorială a populaţiei
Mobilitatea teritorială (spaţială) a populaţiei se referă la deplasările temporare sau definitive, individuale
sau pe grupuri de oameni, pe diferite distanţe.
Procesul în care persoanele deplasate îşi schimbă temporar sau definitiv locul de rezidenţă se numeşte
migraţie.
 Ce sunt emigranţii? Dar imigranţii?
Migraţiile umane au avut un rol important în popularea Terrei. În prezent, la fel ca în trecut, deplasările
umane contribuie la modificarea repartiţiei teritoriale a populaţiei.
 Stabiliţi şi scrieţi:
a) două consecinţe ale marilor migraţii produse la sfârşitul Antichităţii şi în prima parte a Evului Mediu: ...................
................................................................................................................................................................................................
b) cinci popoare migratoare din perioada menţionată mai sus: .....................................................................................
................................................................................................................................................................................................
c) rolul europenilor în popularea „lumii noi”, după marile descoperiri geografice: ....................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
d) două efecte negative ale migraţiilor actuale: ...............................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Cauzele deplasării populaţiei sunt multiple:
 inegalităţile economice;  Daţi exemple de
 suprapopularea; deplasări de populaţie
 persecuţiile etnice, religioase, politice etc.; produse pe teritoriul
 constrângerile de ordin natural: secetele prelungite, cutremurele, României, ca urmare a
erupţiile vulcanice, inundaţiile, ciclonii tropicali, epidemiile etc.; inegalităţilor economice, per-
 războaiele; secuţiilor etnice şi constrân-
 acapararea elitelor intelectuale („exodul inteligenţei” sau „brain-drain”). gerilor naturale.

 Tipuri de migraţii:
 după destinaţie (în raport cu aria geografică în care au loc): migraţii (deplasări) interne şi migraţii
(deplasări) internaţionale (intracontinentale şi intercontinentale);
 după durată (sub aspect temporal): migraţii de scurtă durată (unele repetitive), migraţii de lungă
durată şi migraţii definitive;
 după numărul persoanelor care se deplasează: migraţii individuale şi migraţii colective;
 după modul de desfăşurare: migraţii spontane, migraţii organizate şi migraţii forţate.
 Deplasările interne actuale cuprind: deplasările zilnice (navetismul), deplasările temporare,
deplasările sezoniere şi deplasările (migraţiile) de lungă durată sau definitive.
 Stabiliţi şi scrieţi caracteristicile deplasărilor interne.
 deplasările zilnice (navetismul) .......................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 deplasările temporare ......................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 deplasările sezoniere ……….............................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 deplasările de lungă durată şi/sau definitive .................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................

15
 Deplasările (migraţiile) internaţionale se evidenţiază prin formarea a două fluxuri migratorii: „Sud”-
„Nord” şi „Sud”-„Sud”.1
 Stabiliţi şi scrieţi caracteristicile fluxurilor „Sud”-„Nord” şi „Sud”-„Sud”.
 fluxul „Sud”-„Nord” ..........................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 fluxul „Sud”-„Sud” ...........................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Principalele arii geografice preferate de emigranţii actuali sunt: Europa Occidentală, S.U.A., Canada,
Australia şi Noua Zeelandă.
Refugiaţii reprezintă o categorie de emigranţi distinctă.
 Stabiliţi ce sunt refugiaţii şi exemplificaţi.
 Activitate în perechi. Cu ajutorul informaţiilor de mai jos, realizaţi o hartă a fluxurilor migratorii actuale.
 Fluxul „Sud”-„Nord”. Indicaţi cu săgeţi albastre următoarele direcţii migratorii: dinspre America Centrală,
Argentina, Chile, Maroc, Algeria, Libia, Siria, Afganistan, Irak şi Turcia spre () Europa Occidentală; Mexic, America
Centrală şi Peru  S.U.A.; Vietnam şi Filipine  Australia şi America Anglo-saxonă; Filipine  Japonia.
 Fluxul „Sud”-„Sud”. Indicaţi cu săgeţi roşii următoarele direcţii migratorii: Brazilia, Uruguay şi Paraguay 
Argentina; Mali  Sierra Leone; Niger  Nigeria; Mozambic  Tanzania; Angola  R. D. Congo; Botswana 
Africa de Sud; Etiopia  Sudan; Egipt, Ciad şi Tunisia  Libia; Egipt, Sudan, Yemen, Afganistan, Pakistan şi India 
Arabia Saudită.

 Stabiliţi şi definiţi bilanţul migratoriu (sporul migratoriu) ……………………………………………..……


…………………………………………………………………………………………………………………...
 Bm = I - E; unde: Bm = bilanţul migratoriu, I = numărul imigranţilor, E = numărul emigranţilor.
 Rata bilanţului migratoriu (‰) se exprimă prin relaţia: Bm = (I – E) : Pt x 1000; unde:
Bm = rata bilanţului migratoriu, I = numărul imigranţilor, E = numărul emigranţilor, Pt = populaţia totală.
La începutul secolului al XXI-lea, între ţările cu bilanţ migratoriu negativ se numără: Samoa, Guyana,
Surinam, Peru, Ecuador, Kazahstan, Siria, Coreea de Nord, Oman, Bangladesh, Mauritania, Guineea, Libia,
Mozambic, Uganda, R. D. Congo, Angola, Ucraina, Moldova, Bulgaria, Serbia, România ş.a.

1
Unii specialişti vorbesc şi de un flux migratoriu „Nord”-„Nord” (dinspre America Anglo-saxonă şi Europa Occidentală spre Australia şi dinspre
Europa Occidentală spre America Anglo-saxonă).

16
Fişa de lucru 6: Bilanţul total al populaţiei. Evoluţia numerică a populaţiei
A. Bilanţul total al populaţiei
 Stabiliţi şi definiţi bilanţul total al populaţiei. ………….…………………………………………………......................
………………………………………………………………………………………………………………….....................................
 Bt = Bn + Bm; unde: Bt = bilanţul total, Bn = bilanţul natural, Bm = bilanţul migratoriu.
În funcţie de valorile bilanţului natural şi bilanţului migratoriu, bilanţul total al populaţiei poate avea valori
pozitive sau negative.
 Activitate pe grupe. Rezolvaţi problemele de mai jos cu ajutorul formulei: Pt = Po + (N - M) + (I - E) = Po + (Bn + Bm).1
Grupa 1: Populaţia ţării X, la data de 30 decembrie Grupa 2: Populaţia ţării Y, la data de 30 decembrie
2016, era de 1.200.000 de persoane. Pe durata anului 2016, era de 1.200.000 de persoane. Pe durata anului
2017, în ţară s-au născut 20.000 de copii şi au decedat 2017, în ţară s-au născut 15.000 de copii şi au decedat
15.000 de persoane. În acelaşi interval, în ţară şi-au 20.000 de persoane. În acelaşi interval, în ţară şi-au
stabilit domiciliul 5.500 de persoane, iar ale 4.500 au stabilit domiciliul 1.500 de persoane, iar ale 5.500 au
plecat definitiv. plecat definitiv.
Calculaţi numărul populaţiei din statul X, la 30 Calculaţi numărul populaţiei din statul Y, la 30
decembrie 2017. decembrie 2017.
Rezultatul obţinut: …………………………………......... Rezultatul obţinut: ………………………………….........
Spaţiu pentru calcule

B. Evoluţia numerică a populaţiei


La nivel mondial, evoluţia numerică a populaţiei este condiţionată de raportul dintre natalitate şi
mortalitate, iar la nivel regional şi local, atât de bilanţul natural, cât şi de cel migratoriu.
De la începutul erei noastre – când, conform estimărilor, pe Terra locuiau între 200 şi 400 milioane
persoane –, până în preajma anului 1550, creşterea numărului populaţiei a fost foarte lentă. În continuare,
până la jumătatea secolului al I -lea, evoluţia numerică a avut un ritm destul de lent, ca apoi să se
amplifice foarte mult.
 Cum explicaţi creşterea lentă a populaţiei Terrei până la jumătatea secolului al XIX?
Argumentaţi.
 Analizează graficul alăturat şi scrie anii în care s-au Evoluţia numerică a populaţiei
înregistrat:
 primul miliard de locuitori = ...……………………
 două miliarde de locuitori = ..……………………
 trei miliarde de locuitori = ...……………………..
 patru miliarde de locuitori = ……………………..
 cinci miliarde de locuitori = ..……………………
 şase miliarde de locuitori = ...……………………
 şapte miliarde de locuitori = .……………………
După anul 1750, rata de creştere demografică a
fost exponenţială: 0,55% în intervalul 1750-1800,
0,69% în 1850-1900, 0,91% în 1950-1965, 1,9%
în 1960-1999 şi 1,2% după anul 2000-2011.2

1
Pt = populaţia totală la sfârşitul anului 2017; Po = populaţia la începutul intervalului de timp calculat.
2
N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 24; Petronela-Sonia Nedea, Geografia economică mondială – note
de curs, Edit. Universitară, Bucureşti, 2011, p. 14.

17
Pe continente, la începutul secolului al XXI-lea, cele mai ridicate rate de creştere înregistrau Africa
(2,1%) şi America Latină (1,3%), iar cele mai scăzute, Europa (-0,1%) şi America de Nord (0,9%).
 Cum explicaţi rata de creştere demografică pe continente, prezentată mai sus?
Creşterea accelerată a numărului populaţiei, începând din a doua jumătate a secolului al VIII-lea, a fost
numită explozie demografică.
 Scrie trei factori care au determinat explozia demografică.
 ………………………………………………………………………………………………………………....
 ………………………………………………………………………………………………………………....
 ………………………………………………………………………………………………………………....
În zilele noastre, explozia demografică este intensă în ţările în dezvoltare şi s-a încheiat în ţările
dezvoltate – care se află în echilibru relativ (creştere lentă şi stagnare) sau chiar în declin demografic.
Rata de creştere a numărului populaţiei mondiale
 Activitate în perechi. Analizaţi graficul 1
alăturat şi scrieţi: şi pe tipuri de ţări
a. intervalul cu evoluţie pozitivă a ratei de
creştere a populaţiei: …………………….………..
b. intervalul cu cea mai ridicată rată de
creştere a populaţiei: …………………….………..
c. două cauze pentru care rata de creştere din
statele dezvoltate a început să scadă înaintea
celei din statele în dezvoltare: …………………
…………………….……………………………………
…………………….………………………………………………………………………………………………………………………
Pentru redarea evoluţiei geodemografice, a fost realizat un model grafic cu cinci stadii.
 Activitate în perechi. Analizaţi graficul de mai jos şi scrieţi:
a. numele celor cinci stadii: ……………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
b. prin ce se deosebesc stadiile 1 şi 4: …………………………………………………………………………
……………………………… Stadiile tranziţiei demografice
2

………………………………
……………………................
c. explicaţi evoluţia mortalităţii
în societăţile industriale şi
precizaţi un factor generator: ..
………………………………
………………………………
………………………………
………………………………
d. două consecinţe ale decli-
nului demografic: ……………
………………………………
……………………................
………………………………
………………………………

1
N. Ilinca, Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti, 2008, p. 104.
2
S. Neguț, M. Ielenicz, D. Bălteanu, M.-C. Neacşu, Al. Bărbulescu, Geografie. Manual pentru clasa a XI-a, Edit. Humanitas, București, 2007, p. 54.

18
Fişa de lucru 7: Răspândirea geografică a populaţiei
A. Factorii repartiţiei populaţiei
Distribuţia în teritoriu a celor peste 7 miliarde de oameni este inegală. Răspândirea lor este determinată de
mai mulţi factori:  fizico-geografici (naturali),  istorici (social-istorici),  demografici şi  economici.
 Activitate pe grupe. Utilizând informaţiile din manual scrieţi …
Grupa 1: … cum contribuie factorii fizico-geografici (naturali) la concentrarea populaţiei în anumite teritorii.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 2: … prin ce au contribuit factorii istorici (social-istorici) la concentrarea populaţiei.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 3: … prin ce contribuie factorii demografici la concentrarea populaţiei. Încercaţi să exemplificaţi.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 4: … cum au contribuit şi contribuie factorii economici la concentrarea teritorială a populaţiei.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................

B. Repartiţia populaţiei în raport cu latitudinea


Oamenii care trăiesc în aşezări permanente sunt răspândiţi între 80o latitudine nordică şi 55o latitudine
sudică.
90% din populaţia Globului trăieşte în emisfera nordică. 45% între 20 şi 40o latitudine, iar 30% între 40 şi
60o latitudine.
 Cum explicaţi faptul că 45% din populaţie trăieşte între 20 şi 40 o latitudine, deşi în această
zonă sunt prezente regiuni restrictive, cu întinse deşerturi tropicale?

C. Răspândirea populaţiei în altitudine


Peste 50% din populaţia Terrei locuieşte la altitudini de până la 200 m (spaţiu care reprezintă sub 25% din
uscatul planetei). Sub 15% din totalul populaţiei locuieşte la peste 500 m altitudine.
Aşezările permanente urcă în Podişul Tibet până la 4.800 ˗ 5.000 m, iar în Munţii Anzi, până la 5.200 m.
În Munţii Anzi se găsesc cele mai „înalte” capitale: La Paz (la cca 4.000 m), Quito (la 2.850 m) şi Bogota
(la 2.630 m). Pe Glob, alte capitale situate la altitudini mari sunt: Addis Abeba (la cca 2.355 m), Ciudad de
Mexico (la 2.240 m) şi Kabul (la 2.220 m).

D. Concentrarea populaţiei pe state


 3/5 din totalul populaţiei este concentrată în 11 state: China, India, S.U.A., Indonezia, Brazilia, Pakistan,
Bangladesh, Federaţia Rusă, Japonia, Nigeria şi Mexic;
 cca 35% din întreaga populaţie este concentrată în două ţări: China şi India.

E. Densitatea medie a populaţiei (densitatea generală) exprimă raportul dintre numărul


locuitorilor stabiliţi într-un teritoriu şi suprafaţa teritoriului în cauză (loc./km2).

19
D = Np : St; unde: D = densitatea medie, Np = numărul populaţiei, St = suprafaţa teritoriului.
Densitatea medie a populaţiei este de cca 45 loc./km2.
 Pe continente, densitatea medie a populaţiei înregistrează valori foarte diferite.
 Analizează graficul alăturat şi scrie:
a. continentele cu valori ale densităţii populaţiei peste media Densitatea medie a populaţiei pe continente
mondială: ……………………………………………………………………..
b. continentele cu valori ale densităţii populaţiei sub media
mondială: ……………………………………………………………………..
c. cauzele care explică densitatea medie a populaţiei mai mică din:
 Africa: ………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………..
 America: ………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………..
 Australia şi Oceania: ……………………………………………….
…………………………………………………………………………………..
 Pe ţări, diferenţele de densitate ale populaţiei sunt mult mai mari. Se evidenţiază:
 ministate cu valori ale densităţii extrem de mari: peste 17.000 loc./km2 în Monaco, peste 5.000 loc./km2 în
Singapore şi peste 1.000 loc./km2 în Malta.
 state întinse cu valori ale densităţii medii de peste 1.000 loc./km2: Bahrein şi Bangladesh.
 state cu valori ale densităţii medii între 250 şi 500 loc./km2: Coreea de Sud (aproximativ 500 loc./km2),
Olanda (peste 400 loc./km2), Japonia, Sri Lanka, Belgia (peste 300 loc./km2), Vietnam, Filipine ş.a. (peste
250 loc./km2).
 state cu valori ale densităţii medii sub 25 loc./km2:
 statele ale căror teritorii se suprapun regiunilor de deşert şi semideşert: Mongolia, Namibia,
Australia, Mauritania ş.a. – sub 4 loc./km2;
 statele ale căror teritorii sunt situate în regiuni temperate şi reci: Canada, Federaţia Rusă,
Islanda – sub 10 loc./km2;
 statele ale căror teritorii se suprapun pădurilor ecuatoriale: Brazilia, R. D. Congo, Papua-Noua
Guinee – cca 25 loc./km2.
 Calculează densitatea medie a populaţiei din România, cunoscând că: suprafaţa statului este de 238.391 km 2, iar
numărul locuitorilor se ridică la 20.121.000 de persoane.
…………………………………………………….
 În cadrul regiunilor naturale, densităţi foarte mari (între 1.000 şi 2.000 loc./km2) se înregistrează în
văile marilor fluvii: Nil, Gange, Chang Jiang, Huang He, Tigru, Eufrat ş.a.
Pe suprafeţe mai întinse, densităţi generale de peste 500 loc./km2 se găsesc în: Câmpia Chinei de Est,
zona litorală din nord-estul Chinei, Câmpia Indo-Gangetică, Câmpia Padului, Insula Java, Insula Honshu,
sudul Peninsulei Coreea, coasta nord-estică a S.U.A. ş.a.
Principalele concentrări de populaţie pe Glob
 Activitate în perechi. Scrieţi numele
regiunilor geografice cu concentrare mare
de populaţie marcate, pe harta alăturată,
cu numere.
1. …………………………………....
2. …………………………………....
3. …………………………………....
4. …………………………………....
5. …………………………………....
6. …………………………………....
7. …………………………………....
8. …………………………………....

20
Fişa de lucru 8: Tipuri de medii de viaţă
În îndelungatul proces al răspândirii populaţiei umane pe Terra, unii oameni au ajuns să trăiască în
condiţii naturale extrem de diferite şi de dificile.
Regiunile geografice locuite în care oamenii desfăşoară activităţi productive şi de schimb poartă numele
de oicumene, iar cele în care se desfăşoară unele activităţi umane, dar unde populaţia este foarte rară sau nu
este sedentară, se numesc suboicumene.
Însă, pe Glob există şi regiuni numite anoicumene, total nelocuite din cauza condiţiilor naturale extrem de
vitrege.
 Precizaţi:
a) câteva regiuni considerate suboicumene: .....................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
b) câteva regiuni anoicumene: ………………......................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
În prezent, populaţia este adaptată şi concentrată în cadrul mediilor de viaţă terestre, care se diferenţiază
în funcţie de caracteristicile fizico-geografice specifice (condiţiile climatice, vegetaţie, relief etc.).
 Activitate pe grupe. Stabiliţi şi scrieţi caracteristicile principalelor medii de viaţă.
Grupa 1: Stepă (temperat-continental)

Grupa 2: Savană (subecuatorial)

Grupa 3: Pădure ecuatorială şi musonică (ecuatorial şi musonic)

Grupa 4: Pădure de foioase şi conifere (temperat-oceanic şi temperat rece)

Grupa 5: Mediteranean (subtropical)

Grupa 6: Deşert tropical şi temperat sau rece (tropical uscat şi temperat continental excesiv)

Grupa 7: Tundră (subpolar)

21
Fişa de lucru 9: Structuri demografice
Comunităţile umane se deosebesc prin variate caracteristici rasiale, cultural-religioase, demografice etc.,
în funcţie de care se disting diferite structuri (rasială, confesională, etnolingvistică, pe grupe de vârstă şi
sexe, socioeconomică, pe medii etc.).
A. Structura rasială
Diversitatea trăsăturilor somatice (culoarea pielii, părul, forma feţei, forma buzelor, forma nasului, forma
craniului şi forma ochilor) şi fiziologice (însuşirile funcţionale) ale oamenilor, generează subdiviziuni
rasiale. În fapt, trăsăturile somatice şi funcţionale ale raselor reprezintă adaptări morfofiziologice la diferitele
medii de viaţă şi la condiţiile de hrană.
Asupra numărului de rase, părerile sunt împărţite. Majoritatea surselor indică trei rase: europeană (sau
albă), mongoloidă (galbenă) şi negroidă (neagră sau ecuatorială).
1. Rasa europeană (albă) se evidenţiază prin: culoarea deschisă a pielii, părul moale (negru, castaniu,
blond sau roşcat), înveliş pilos pe corp, ochi mari (căprui, negri, albaştri, cenuşii sau verzi) şi talie înaltă.
Reprezentanţii săi numără peste 2,5 miliarde persoane.
 Pe baza cunoştinţelor acumulate până în prezent, stabiliţi şi scrieţi regiunile geografice în care reprezentanţii rasei albe
sunt dominanţi.
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................

2. Rasa mongoloidă (galbenă) se distinge prin culoarea pielii mai închisă (galben-maronie sau
negricioasă), părul negru, drept şi aspru, buzele subţiri, nasul turtit sau lat, pomeţii obrajilor proeminenţi,
învelişul pilos rar, ochii căprui înguşti sau chiar cu aspect oblic1. Mongoloizii numără peste un miliard de
persoane.
 Stabiliţi şi scrieţi regiunile geografice în care reprezentanţii rasei mongoloide sunt dominanţi.
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................

 Cum au fost numiţi băştinaşii din America de Nord şi din America de Sud?
3. Rasa negroidă (neagră sau ecuatorială) se evidenţiază prin culoarea pielii foarte închisă (neagră),
părul creţ, buzele foarte groase, nasul turtit (lat), ochii căprui sau negri, craniul alungit şi maxilarele bine
dezvoltate. Numără aproximativ 500 milioane locuitori.
 Stabiliţi şi scrieţi regiunile geografice în care reprezentanţii rasei negroide sunt dominanţi.
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................

Din această categorie rasială fac parte: pigmeii (cu statura mică: 1,5 m), hotentoţii, boşimanii, papuaşii,
melanezienii, negritoşii din Noua Guinee, aborigenii din Australia ş.a.
Caracteristicile populației aborigene din Australia
Conform unor opinii, australoizii
(aborigenii din Australia şi
Melanezia) reprezintă o rasă distinctă
(australoidă), care numără cca 9
milioane locuitori.
 Analizaţi graficul alăturat şi precizaţi
caracteristicile aşa-zisei rase australoide.
 În opinia unor autori2, rasele umane sunt în număr de nouă: europeană, africană, asiatică, indiană,
indo-americană, polineziană, microneziană, melaneziană şi australiană.

1
Aspectul de ochi oblici este dat de epicantus (cuta pleoapei superioare), ca adaptare la vânturile puternice şi la furtunile de praf.
2
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 41 (fig. 21).

22
Datorită remarcabilei mobilităţi teritoriale, lumea contemporană se caracterizează prin intensificarea
amestecurilor de rase rezultând: mulatri, metişi, zamboşi, cholos ş.a.

B. Structura confesională (religioasă)


În prezent, convingerile religioase prezintă o mare varietate, oamenii având credinţa în fiinţe
supranaturale: Dumnezeu, Allah, zei, îngeri, demoni etc.
 Religiile au fost grupate în trei categorii:
 Religii universale: creştinismul (33% din totalul populaţiei Globului), islamismul (19,3%) şi budismul
(6%).
 Religii etnice: hinduismul (13.4%), confucianismul, taoismul1, iudaismul.
 Religii tribale: animismul2 (3,8%), şamanismul ş.a.
15,3% din populaţia mondială este reprezentată din nereligioşi (atei şi agnostici).
 Creştinismul este majoritar în America Latină (94%), America de Nord (84,8%), Oceania (82,7%),
Europa (76,7%) şi Africa (46,9%). Cuprinde mai multe culte: catolic, ortodox, protestant, „copt” şi etiopian.
3
 Care sunt cultele protestante din Structura confesională a populaţiei Europei
Europa?
…………………………………………...
…………………………………………...
 Activitate în perechi. Analizaţi harta alăturată
şi scrieţi:
a) patru state majoritar catolice: …………….
……………………………………………..
……………………………………………..
b) patru state majoritar protestante: ………..
……………………………………………..
……………………………………………..
c) patru state majoritar ortodoxe: …………..
……………………………………………..
……………………………………………..
d) două state majoritar islamice: ……………
…………………………………………….. Legenda: 1. catolici; 2. protestanţi; 3. ortodocşi; 4. islamici.

 Analizaţi harta de mai jos – Repartiţia populaţiei catolice (%) pe harta politică a lumii (I) şi pe continente (II) – şi
rezolvaţi următoarele sarcini de lucru:
a) precizaţi câte două state din America Latină cu ponderi ale populaţiei catolice …
 … peste 90%: …………………………………………………………………………………………………..
 … între 80 şi 90%: ……………………………………………………………………………………………..
b) explicaţi faptul că religia catolică este dominantă în America Latină;
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
c) precizaţi două state din Africa în care ponderea populaţiei catolice este cuprinsă între 50 şi 70%;
…………………………………………………………………………………………………………………...
d) precizaţi ponderea populaţiei catolice din Australia;
……………………………………………………….…………………………………………………………..
e) explicaţi ponderea redusă a populaţiei catolice din Australia.
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...

1
Taoismul şi confucianismul fac parte din religiile tradiţionale chineze şi deţin peste 6% din populaţia mondială.
2
Animismul este o formă primitivă de religie care constă în credința în spirite și în existența unor duhuri ale obiectelor, ale plantelor, ale vietăților
etc. (https://dexonline.ro/definitie/animism). Este mai frecvent în cadrul populaţiilor autohtone din Africa, America, nordul Asiei şi Australia.
3
I. Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, Credincioşii catolici din Europa – repartiţia teritorială, Vestitorul, anul XIX, nr. 12 (212), Oradea, 2011, p. 16.

23
Repartiţia populaţiei catolice (%) pe harta politică a lumii (I) şi pe continente (II)1

 Islamismul este concentrat în Orientul Apropiat şi Mijlociu, în Asia Centrală, în nordul şi estul Africii,
în Arhipelagul Indonezian etc. Cuprinde două mari grupuri: sunnit (majoritar) şi şiit (dominant în regiunea
Podişului Iranian, cu centrul religios la Qom, în Iran).
 Religia budistă, originară din India, este predominantă în China şi în Peninsula Indochina.

C. Structura etnolingvistică
 „Etnia (din grecescul etnos) reprezintă un grup uman aflat în diverse stadii de formare: de la trib până la
popor şi naţiune. Membrii unei etnii au în comun limba, tradiţiile, religia, aspiraţiile. O etnie stă la baza
formării unei naţiuni, dar există cazuri când o naţiune s-a format prin unirea mai multor etnii (de exemplu,
Elveţia, unde coabitează patru etnii diferite – germani, francezi, italieni, reto-romani). […] În prezent,
naţiunile sunt organizate în state independente. Unele grupuri etnice: ţiganii, kurzii, laponii ş.a. nu au
teritoriul lor propriu-zis şi se constituie în minorităţi etnice ale statelor.”2
 Limba reprezintă unul dintre elementele definitorii ale etnicităţii. Pe Terra se vorbesc peste 3.000 de
limbi şi peste 6.000 de dialecte. Aceste limbi şi dialecte sunt grupate în mai multe familii lingvistice.
 Rezolvaţi următoarele sarcini de lucru:
a) analizaţi diagrama de mai jos (Cele mai vorbite limbi de pe Glob) şi scrieţi numele limbilor cu peste 200 milioane de
vorbitori;
……………………………………….……………………………………….………………………………….
…….……………………………………….…………………………………………………………………….
b) explicaţi faptul că deşi Marea Britanie numără doar 64 mil. locuitori, Spania, doar 47 mil. locuitori şi Portugalia, doar 11
mil. locuitori, engleza este vorbită de cca 510 mil. persoane, spaniola, de 390 mil. persoane, şi portugheza, de 190 mil.
persoane;
……………………………………….……………………………………….………………………………….
…….……………………………………….…………………………………………………………………….
c) scrieţi regiunile geografice în care se vorbeşte limba arabă (250 mil. vorbitori);
……………………………………….……………………………………….………………………………….

1
I. Mărculeţ, Cătălina Mărculeţ, Repartiţia geografică a populaţiei catolice la sfârşitul secolului al XX-lea şi la începutul secolului al XXI-lea, Studii
Slătinene, anul VI, vol. XI, nr. 2/2012, Edit. Hoffman, Slatina, 2012, p. 199.
2
Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 49.

24
……………………………………….. Cele mai vorbite limbi de pe Glob
.……………………………………….
………………………………………..
d) scrieţi regiunea geografică în care se
vorbeşte limba bengali (210 mil. vorbitori);
………………………………………..
.……………………………………….
e) scrieţi ţările în care limba română are
statutul de limbă oficială;
………………………………………..
.……………………………………….

f) analizaţi diagrama alăturată (Ponderea principalelor Ponderea principalelor familii lingvistice


familii lingvistice) şi scrieţi principalele cinci familii
lingvistice şi ponderile pe care le deţin.
……………………………………………………...
……………………………………………………...
……………………………………………………...
……………………………………………………...
……………………………………………………...
Familia lingvistică indo-europeană, cea mai
numeroasă şi mai răspândită, cuprinde limbile
germanice, romanice, slavo-baltice, indo-iraniene ş.a.
 Făcând apel la cunoştinţele acumulate până în prezent, scrieţi în tabelul de mai jos:
 cinci limbi romanice:
 cinci limbi germanice:
 cinci limbi slave:

D. Structura pe grupe de vârstă şi sexe


Structura pe grupe de vârstă este influenţată de mişcarea naturală a populaţiei şi oferă indicii asupra
dinamicii locuitorilor şi asupra viabilităţii în timp a unor populaţii.
Populaţia este distribuită în trei grupe de vârstă: tânără (0˗20 ani), adultă (20˗60 ani) şi vârstnică (peste
60 ani).1 Când într-un stat grupa de vârstă sub 20 de ani deţine peste 35% din totalul populaţiei, rezultă că
populaţia sa este tânără, iar când ponderea tinerilor scade sub 30%, apare fenomenul de îmbătrânire.
Cel mai „tânăr” continent este Africa (cca 44% din totalul populaţiei are vârsta sub 20 de ani), iar cel mai
„îmbătrânit”, Europa (cca 21% sub 20 de ani).
În prezent, pe Terra se constată o uşoară predominare a populaţiei feminine.
 Cum explicaţi această situaţie?
La nivel mondial, în rândul populaţiei tinere se înregistrează o uşoară predominare a sexului masculin (cu cca
5%). La populaţia adultă, proporţia pe sexe este aproximativ egală, iar la cea vârstnică, predomină sexul feminin.
În ţările dezvoltate, raportul este de cca 48,5% bărbaţi şi 51,5% femei, iar în ţările în dezvoltare, de cca
50,5% bărbaţi şi 49,5% femei.
 Cum explicaţi ponderea mai mare a femeilor în ţările dezvoltate şi ponderea mai mare a
bărbaţilor în ţările în dezvoltare?
Pentru evidenţierea repartiţiei populaţiei pe grupe de vârstă şi sexe se utilizează piramida vârstelor2.
1
În unele lucrări, populaţia tânără este cuprinsă între 0 şi 15 ani, populaţia adultă, între 15 şi 65 ani, şi populaţia vârstnică, peste 65 ani.
2
Piramida vârstelor este o diagramă complexă utilizată pentru reprezentarea grafică a datelor statistice care indică distribuția populației pe sexe, pe
vârste ori pe grupe de vârstă. Scheletul piramidei este constituit din două scări: una orizontală și alta verticală, ultima fiind compusă din două
paralele (I. Mărculeţ, Transpunerea datelor statistice în diagrame, Momente matematice, Nr. 3˗4, Bucureşti, 2014, p. 24).

25
Tipuri de piramidă a grupelor de vârstă
 Stabiliţi ce procese demografice
indică piramidele alăturate.
a. ……………………………………..
b. …………………………………......
c. ……………………………………..

 Activitate în perechi. Analizaţi diagrama de mai jos și scrieţi:


a. tendinţa de evoluţie a populaţiei; România – piramida vârstelor (2011)
………………………………………
b. sexul (masculin sau feminin) cu cea
mai mare pondere în cadrul populaţiei
tinere;
………………………………………
c. sexul (masculin sau feminin) cu cea
mai mare pondere în cadrul populaţiei
vârstnice;
………………………………………
d. factorul care a determinat decalajul numeric mare între populaţia cu vârsta de 40-44 ani şi populaţia cu vârsta
de 45˗49 ani.
…………………………………………………………………………………………………………………...
 Vârsta mediană este un indicator al îmbătrânirii sau întineririi demografice, care împarte populaţia în
două grupe egale: tânără şi vârstnică. La nivel mondial, vârsta mediană este 28,5 ani, iar pe continente
valoarea sa este destul de diferită: cca 40 ani în Europa, 36,5 ani în America de Nord, 32,5 ani în Australia şi
Oceania, 27,5 ani în Asia, 27 ani în America de Sud şi 19,5 ani în Africa.
 Explicaţi diferenţa mare dintre vârsta mediană din Africa şi vârsta mediană din Europa.

E. Structura socioeconomică
Populaţia activă ocupată îşi desfăşoară activităţile în sectoarele: primar (agricultură, silvicultură,
vânătoare, pescuit), secundar (industrie, construcţii) şi terţiar (transporturi, comerţ, turism, administraţie,
educaţie, sănătate, justiţie etc.). Ponderea populaţiei ocupate în sectoarele de activitate, pe ţări
 Activitate în perechi. Analizaţi Ţara Sectorul Sectorul Sectorul
tabelul alăturat şi rezolvaţi următoarele primar (%) secundar (%) terţiar (%)
sarcini de lucru: Africa de Sud 3,5 31,5 65,0
Albania 29,0 19,0 52,0
a. scrieţi numele primelor cinci ţări cu Algeria 9,0 59,5 31,5
cea mai scăzută pondere a populaţiei Australia 3,5 26,0 70,5
ocupate în sectorul primar; Bangladesh 26,0 25,0 49,0
……………………………………… Bolivia 15,0 33,5 51,5
……………………………………… China 16,5 50,0 33,5
……………………………………… Malawi 37,0 17,5 45,5
b. scrieţi numele primelor cinci ţări cu Marea Britanie 1,5 28,0 70,5
Norvegia 2,0 43,0 55,0
cea mai ridicată pondere a populaţiei
Noua Zeelandă 40,0 17,0 43,0
ocupate în sectorul terţiar; România 31,5 31,0 37,5
……………………………………… S.U.A. 1,5 24,5 74,0
………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………..
c. scrieţi numele primelor cinci ţări cu cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în sectorul primar;
…………………………………………………………………………………………………………………..
d. scrieţi numele primelor cinci ţări cu cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în sectorul secundar;
…………………………………………………………………………………………………………………..

26
e. scrieţi din care categorie de state fac parte majoritatea ţărilor selectate la punctele a şi b, după gradul de
dezvoltare economică;
…………………………………………………………………………………………………………………..
f. scrieţi din care categorii de state fac parte majoritatea ţărilor selectate la punctele c şi d, după gradul de
dezvoltare economică.
…………………………………………………………………………………………………………………..
În general, în ţările dezvoltate sub 10% din populaţia activă lucrează în sectorul primar şi peste 50-60%,
în cel terţiar. În ţările sărace şi în dezvoltare predomină populaţia ocupată în sectoarele primar şi secundar.

F. Structura pe tipuri de medii de habitat


Populaţia este grupată în aşezări rurale şi urbane. Ca urmare, există două tipuri de medii de habitat: rural
şi urban. În prezent, se apreciază faptul că ponderea populaţiei rurale este aproximativ egală cu cea a
populaţiei urbane, însă cu mari diferenţieri teritoriale. În general, în statele dezvoltate populaţia urbană
depăşeşte 75%, în timp ce coboară la 40˗50% în statele în dezvoltare şi chiar la sub 20% în statele sărace.
 Activitate în perechi. Completaţi coloanele „Continent” din tabelul de mai jos.
1
Grade de urbanizare
State cu grad ridicat de urbanizare State cu grad scăzut de urbanizare
Ţară % Continent Ţară % Continent
Monaco 100 Bhutan 9
Singapore 100 Burundi 10
Belgia 97 Uganda 12
Kuwait 96 Papua-Noua Guinee 13
Uruguay 93 Nepal 15
Israel 92 Etiopia 16
Australia 92 Malawi 16
Qatar 92 Lesotho 18
Luxemburg 91,9 Rwanda 18
Malta 91,7 Burkina Faso 18
 Pe baza informaţiilor din tabel, numiţi continentul cu cel mai scăzut grad de urbanizare. Cum
explicaţi această situaţie?
 Rezolvaţi următoarele sarcini de lucru: Ţară Populaţia rurală Populaţia urbană
a. calculaţi şi completaţi coloana (%) (%)
„Populaţia urbană” din tabelul alăturat; Germania 23,5
b. calculaţi şi scrieţi cu cât este mai Moldova 57,5
mare ponderea populaţiei urbane din Olanda 17,5
Germania faţă de cea din România; România 46,1
………………………………………...
c. scrieţi două cauze care au generat diferenţa mare, în structura pe medii de habitat, dintre Olanda şi Moldova.
………………………………………...................................................................................................................
………………………………………...................................................................................................................
………………………………………...................................................................................................................
 Caracterizează structura demografică a localităţii în care se află şcoala în care înveţi.

1
Valori procentuale preluate din: S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 32.

27
Fişa de lucru 10: Populaţia, protecţia mediului înconjurător
şi dezvoltarea durabilă
Explozia demografică şi dezvoltarea socio-economică fără precedent1 au generat dezechilibre majore în
funcţionarea unor componente fizice ale mediului natural şi epuizarea unor resurse.
Ignorarea efectelor negative ale activităţii antropice asupra mediului a determinat apariţia sau
intensificarea unor procese şi fenomene care afectează viaţa oamenilor, între care se evidenţiază:
 creşterea efectului de seră;
 reducerea stratului de ozon;
 producerea ploilor acide;
 intensificarea despăduririlor;
 reducerea biodiversităţii;
 amplificarea deşertificării;
 schimbările climatice globale.
 Activitate pe grupe. Stabiliţi şi scrieţi consecinţele …
Grupa 1: … efectului de seră. Grupa 2: … reducerii stratului de ozon.

Grupa 3: … ploilor acide. Grupa 4: … amplificării deşertificării.

 Activitate în perechi. Identificaţi şi scrieţi cinci consecinţe ale încălzirii globale.


Consecinţe ale încălzirii globale: 




 Pentru limitarea efectelor negative enumerate mai sus, în anul 1987 a fost definitivat conceptul de
dezvoltare durabilă.
 Activitate în perechi. Utilizând manualul şcolar şi reţeaua internet, identificaţi şi scrieţi trei obiective ale dezvoltării
durabile.
 ……………………………………………………………………………………………………………...
……………………………………………………………………………………………………………….......
 ……………………………………………………………………………………………………………...
……………………………………………………………………………………………………………….......
 ……………………………………………………………………………………………………………...
……………………………………………………………………………………………………………….......
„O componentă principală a dezvoltării durabile o constituie ecodezvoltarea: stabilirea utilităţilor pe care
trebuie să le dobândească un ecosistem, o regiune etc., în funcţie de valorizarea principalelor componente –
folosinţe agricole, industriale, rezidenţiale etc., sau, din contră, pădure, păşune ori altă formaţiune naturală
necesară păstrării echilibrului om-natură.”2
 Scrie cinci măsuri destinate îmbunătăţirii calităţii mediului ambiant din regiunea geografică în care locuieşti.
1. ………………………………………………………………………………………………………………...
2. ………………………………………………………………………………………………………………...
3. ………………………………………………………………………………………………………………...
4. ………………………………………………………………………………………………………………...
5. ………………………………………………………………………………………………………………...

1
Cu toată această dezvoltare, sute de milioane de oameni nu beneficiază de asistenţă medicală şi sunt condamnaţi la înfometare permanentă.
2
S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 34.

28
Fişa de lucru 11: Habitatul uman: definiţie şi componente
 Definiţi habitatul uman. .............................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
Habitatul uman cuprinde totalitatea comunităţilor umane (sate şi oraşe), indiferent de mărimea şi de
funcţiile pe care le îndeplinesc.1
După specificul şi ponderea activităţilor economice şi sociale, după mărimea demografică, după
conţinutul fondului construit şi nivelul de echipare socială şi tehnică, habitatul uman cuprinde două
componente distincte: habitatul rural (satul) şi habitatul urban (oraşul).
 Stabiliţi şi scrieţi:
a. Ce este habitatul rural.
 Habitatul rural ............................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
b. Care sunt componentele habitatului rural. Habitat rural (sat)
Legenda:
 ……………………………… sau …………… 1. moşie
…………………………………………………….. 2. gospodării
 ……………………………, …………..……… 3. stradă, drum
…………………………………………………….. 4. teren arabil
 ……………………………, …………..……… 5. livadă, viţă-de-vie
…………………………………………………….. 6. păşune, fâneaţă
7. pădure
……………………………………………………..

 Observați schiţa alăturată şi scrieți tipurile


de terenuri din cadrul moşiei.
…………………………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………..
 Stabiliţi şi scrieţi:
a. Ce este habitatul urban.
 Habitatul urban ..........................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
b. Care sunt componentele habitatului urban.
 ……………………………… sau …………… …………………………………………………………………………………….
 ……………………………… sau …………..……… ……………………………………………………………………………...
 ………………………………, …………..……… …………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………………………………….

 Scrieți dotările edilitare din localitatea în care se află  Scrieți două deosebiri între componentele habitatului
şcoala în care învățați. rural şi componentele habitatului urban.
………………………………………………………………... …………………………………………………………………….
………………………………………………………………... …………………………………………………………………….
………………………………………………………………... …………………………………………………………………….
………………………………………………………………... …………………………………………………………………….
………………………………………………………………... …………………………………………………………………….
………………………………………………………………... …………………………………………………………………….
………………………………………………………………... …………………………………………………………………….

1
M. Furdui, Caietul elevului. Geografie clasa a X-a, Edit. Techno Media, Sibiu, 2015, p. 44.

29
Fişa de lucru 12: Urbanizarea, dinamica urbană şi explozia urbană
Urbanizarea reprezintă un „proces de dezvoltare intensă a oraşelor existente, de creştere în ritm accelerat
a numărului oraşelor şi a populaţiei urbane”1. Este considerată un proces social-economic specific dezvoltării
contemporane şi semnifică schimbările calitative care au survenit în spaţiu şi în structura populaţiei.
În prezent, localităţile urbane sunt Numărul minim de locuitori pentru o localitate considerată urbană 2
definite după (a) numărul de locuitori Numărul de locuitori Ţara
şi după (b) criteriile administrative pe aşezare
impuse de fiecare ţară. 100 Uganda
 Observaţi tabelul alăturat şi 200 Norvegia, Suedia, Danemarca
explicaţi diferenţa mare între 1.000 Belgia, Franţa
state privind numărul minim de 2.000 S.U.A., Olanda
locuitori pentru o aşezare 2.500 India, Austria
5.000 Senegal
considerată urbană.
10.000 Italia, Grecia
Urbanizarea teritoriului este un 20.000 Nigeria
fenomen socioeconomic ce se exprimă 30.000 Japonia
prin:
a. valori cantitative (numărul oraşelor, ponderea populaţiei urbane, frecvenţa unităţilor economico-
productive ş.a.);
b. valori calitative (echiparea tehnico-edilitară complexă, dotările sociale, dotările culturale, dotările sanitare,
serviciile diversificate, densitatea ridicată a construcţiilor).
 Definiţi dinamica urbană. ..........................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Analizează graficul alăturat şi scrie proporţia populaţiei urbane Evoluţia proporţiei populaţiei urbane
pentru anii:
 1800:………..…….%;
 1900:………..…….%;
 1980:………..…….%;
 2000:………..…….%;
 2010:………..…….%.
Evoluţia spectaculoasă a populaţiei urbane a fost numită
explozie urbană.
 Activitate în perechi. Utilizând manualul şcolar şi informaţiile de
pe internet, scrieți factorii care au determinat explozia urbană.
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………...
În prezent, explozia urbană este mai accentuată în ţările în curs de dezvoltare din America Latină, Africa şi
Asia, în care, la periferia unor mari oraşe, s-au format cartiere ale săracilor (bidonvilles, favelas, shanty-towns).
 Cu ajutorul reţelei internet, descrie viaţa locuitorilor din cartierele sărace.

1
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 51.
2
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 52.

30
Fişa de lucru 13: Funcţiile şi structura funcţională a aşezărilor omeneşti
„Funcţiile unei aşezări reflectă acele activităţi umane care, prin importanţa lor, depăşesc cerinţele locale,
unele având importanţă naţională sau chiar internaţională. Ele determină mărimea şi specificul dezvoltării
centrelor urbane sau rurale.
Funcţiile aşezărilor exprimă activităţile care le justifică existenţa şi dezvoltarea. De cele mai multe ori
rezultatele activităţilor se manifestă şi în afara acestora.”1
A. Funcţiile aşezărilor rurale
 Criteriile2 de bază în stabilirea aşezărilor rurale sunt:
 poziţia geografică a aşezărilor rurale;
 structura socioprofesională a populaţiei active;
 valoarea producţiei;
 volumul fluxurilor de navetişti.
Funcţia specifică aşezărilor rurale este cea agricolă. Însă, la rândul ei, înregistrează o mare diversitate,
datorită preponderenţei unei activităţi agricole. Ca urmare, se disting sate preponderent agricole, cu profil:
 cerealier,  legumicol,  pomiviticol,  de creştere a animalelor,  agricol, cu industrie mică şi meşteşugă-
rească şi  agricol, cu rol de cazare a forţei de muncă.
 Stabiliţi regiunile geografice în care s-au dezvoltat satele cu profil:
 cerealier: .............................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 legumicol: ...........................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 pomiviticol: .........................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 de creştere a animalelor: ....................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 agricol, cu industrie mică şi meşteşugărească: ..................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 agricol, cu rol de cazare a forţei de muncă: .........................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Există, însă, şi sate care au cu precădere alte funcţii sau tind spre funcţii multiple (în care activităţile
agricole şi neagricole deţin ponderi aproximativ egale).
 Activitate în perechi. Utilizând manualul şcolar şi reţeaua internet, scrieţi regiunile geografice în care se găsesc sate
cu funcţii:
 forestiere (agroforestiere): ..................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 piscicole (agropiscicole): ....................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 miniere (agroindustriale3): .................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 turistice (agroturistice): ......................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................

B. Funcţiile aşezărilor urbane


Spre deosebire de sate, aşezările urbane au preponderent funcţii neagricole.
Iniţial, aşezările urbane au avut funcţii de apărare şi meşteşugăreşti. Mai târziu, odată cu avansul
economic au apărut oraşele cu funcţii miniere (Cardiff în Marea Britanie, Essen în Germania), metalurgice

1
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 55.
2
După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 78.
3
Cu industrie extractivă.

31
(Derby în Marea Britanie, Magnitogorsk în Federaţia Rusă, Wuhan în China), comerciale (Damasc în Siria,
Leipzig în Germania) şi comercial-portuare (Rotterdam în Olanda, New York în S.U.A., Cape Town în
Africa de Sud, Rio de Janeiro în Brazilia).
 Pe baza informaţiilor acumulate în anii şcolari anteriori, scrieţi funcţiile iniţiale ale oraşelor:
 Alexandria (România) = ………………………  Reşiţa = ………………………
 Călăraşi = ………………………  Slobozia = ………………………
 Criteriile1 care stau la baza stabilirii funcţiilor aşezărilor urbane sunt:
 valoarea producţiei şi ponderea în venitul oraşului;
 numărul de locuitori ocupaţi în diferite activităţi economice.
După activităţile de bază ale locuitorilor, oraşele se clasifică în:  oraşe specializate şi  oraşe cu funcţii
multiple (complexe).
 Activitate în perechi. Valorificând manualul şcolar şi reţeaua internet, completaţi spaţiile goale din textul de mai jos.
 În oraşele specializate predomină populaţia ocupată într-un anumit sector de activitate. Acestea pot fi
oraşe cu funcţii:
 industriale, în care ponderea populaţiei active în industrie este majoritară. Oraşele din această categorie pot
fi specializate într-o anumită ramură industrială – siderurgie, construcţii de maşini, industrie chimică etc. –
sau în mai multe (complexe). Astfel de oraşe sunt: Hunedoara (în …………………………), Pittsburg şi
Detroit (în …………………………), Kiruna (în …………………………), Katowice (în
…………………………), Tubarão (în …………………………), Nagoya (în …………………………) ş.a.
 de servicii, care pot fi la rândul lor specializate:
 oraşe-porturi: Singapore, Port Suez (în …………………………), Valparaiso (în
…………………………), Pireu (în …………………………);
 oraşe turistice: Chamonix (în …………………………), Innsbruck (în …………………………),
Mecca (în …………………………), Miami (în …………………………), Sinaia (în
…………………………);
 oraşe financiar-bancare: Zürich (în …………………………), Frankfurt am Main (în
…………………………), Hong Kong (în …………………………).
 oraşe culturale:
 oraşe universitare: Oxford şi Cambridge (în …………………………), Heidelberg (în
…………………………), Uppsala (în …………………………), Salamanca (în …………………………),
Princeton (în …………………………);
 oraşe muzeu: Veneţia (în …………………………), Atena (în …………………………), Paris (în
…………………………);
 oraşe ale festivalurilor şi congreselor: Salzburg (în …………………………), Cannes (în
…………………………). San Remo (în …………………………), Bruxelles (în …………………………).
 oraşe agroindustriale (agricole), mai numeroase în fostele ţări socialiste şi în ţările în dezvoltare.
 oraşe cu funcţii politico-administrative, unele construite pentru a îndeplini funcţia de capitală: Washington
(în …………………………), Brasília (în …………………………), Astana (în …………………………),
Abuja (în …………………………), Yamoussoukro (în …………………………).
 Oraşele cu funcţii multiple (sau complexe) sunt majoritatea centrelor urbane mari: Berlin (în
…………………………), Cairo (în …………………………), Jakarta (în …………………………),
Calcutta (în …………………………), Istanbul (în …………………………), Johannesburg (în
…………………………), Beijing şi Shanghai (în …………………………), Tokyo şi Osaka (în
…………………………), Los Angeles (în …………………………), Kiev (în …………………………),
Iaşi şi Cluj-Napoca (în …………………………) ş.a.
 Scrie funcţia oraşului sau comunei în care se află şcoala în care înveţi. …………………………………………………………….….

1
După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 55.

32
Fişa de lucru 14: Forme de aglomerare umană
A. Forme de aglomerare rurală
În categoria formelor de aglomerare rurală se deosebesc: forme primare premergătoare aşezărilor rurale
(forme simple) şi forme superioare.
 Formele primare premergătoare aşezărilor rurale (formele simple) sunt reprezentate de locuinţele
izolate sau de grupările de locuinţe, determinate de situaţiile economice specifice unor regiuni geografice.
Din această categorie fac parte: conacul, bordeiul, odaia, stâna, coliba, ferma şi crângul.1
 Îndrumaţi de profesorul de la clasă, stabiliţi şi scrieţi caracteristicile formelor primare premergătoare aşezărilor rurale
(conacul, bordeiul, odaia, stâna, coliba şi ferma).

1. Conacul …………..………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
2. Bordeiul …………..………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
3. Odaia …………..…………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
4. Stâna …………..…………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
5. Coliba …………..………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
6. Ferma …………..………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
7. Crângurile sunt situate, în general, în regiunile Crâng
montane. Legenda:
1. gospodărie
 Activitate în perechi. Analizaţi schiţa alăturată şi scrieţi
2. potecă
caracteristicile unui crâng.
3. păşune, fâneaţă
…………………………………………………………. 4. teren arabil
…………………………………………………………. 5. pădure
………………………………………………………….
………………………………………………………….
………………………………………………………….

 Formele superioare de aglomerare rurală sunt:


1. Cătunul este compus dintr-un număr redus de gospodării permanente, care reprezintă o parte mai
izolată a unui sat. Majoritatea cătunelor au evoluat prin roire şi păstrează frecvent denumirile aşezărilor de
origine. În decursul timpului, prin extindere pot deveni sate noi.
2. Satul se caracterizează prin: numărul mai mare de locuitori, gospodării individuale, morfologie şi
funcţie economică.
În România, satele au fost grupate administrativ în comune.
 Încercaţi să explicaţi de ce satele din România au fost grupate administrativ în comune.

1
N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 67; Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual
pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 59.

33
B. Forme de aglomerare urbană
Explozia urbană, produsă începând cu a doua jumătate a secolului al -lea, a determinat extinderea
spaţială a oraşelor şi a creat diferite forme de organizare spaţială: oraşul propriu-zis, aglomeraţia urbană,
microregiunea urbană, conurbaţia, metropola şi megalopolisul.
1. Oraşul propriu-zis reprezintă forma elementară de concentrare urbană. Are limitele bine precizate, din
această categorie făcând parte, în general, oraşele mici şi mijlocii.
 Activitate în perechi. Cu ajutorul manualului şcolar, stabiliţi şi scrieţi prin ce se evidenţiază aglomeraţia urbană,
microregiunea urbană şi conurbaţia.
2. Aglomeraţia urbană …………..……………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
3. Microregiunea urbană …………..………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
Microregiunile urbane pot avea profil industrial (în Depresiunea Petroşani), turistic (Chamonix-Mont
Blanc în Munţii Alpi – Franţa, Valea Prahovei), complex (Gliwice-Katowice în Polonia, Mumbay-Nashik în
India) etc.
4. Conurbaţia …………..……………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
Conurbaţiile au apărut în regiunile cu importante zăcăminte minerale şi în cele cu un anumit specific
industrial (Osaka-Kobe în Japonia, Leeds-Bradford în Marea Britanie, Calcutta-Howrah în India ş.a.).
5. Metropola este un oraş cu peste un milion de locuitori, de mari dimensiuni şi foarte dezvoltat economic,
administrativ şi cultural. Atunci când dobândesc o mare extindere teritorială, formează arii metropolitane.
Majoritatea metropolelor au statut de capitală regională sau naţională (Bucureşti, Atena, Paris, Moscova,
Beijing ş.a.).
6. Megalopolisul reprezintă cel mai mare organism urban (arie urbanizată supradimensională). S-a format
prin unirea teritorială a mai multor aglomeraţii urbane, conurbaţii şi metropole. Reprezentative sunt
megalopolisurile: Boswash, Tokaido, brazilian, al Marilor Lacuri şi de pe coasta Pacificului.
 Alte forme de organizare urbană sunt: suburbanizarea, gruparea urbană şi interurbaţia.
 „Suburbanizarea este un proces de urbanizare a spaţiului rural, «o revărsare» a oraşului în afara
propriilor lui limite. Acest fenomen este rezultatul crizei de spaţiu şi creşterii preţului terenului în marile
oraşe (ex., cazul zonei suburbane a municipiului Cluj-Napoca, care s-a extins asupra satelor limitrofe
Floreşti, Baciu, Apahida, Chinteni, Feleac, Sălicea). Cu timpul, prin fuziunea celor şase localităţi cu oraşul,
va rezulta un spaţiu urban continuu ce se va extinde în mod legic asupra aşezărilor rurale situate la distanţe
mai mari, acestea din urmă devenind teritorii suburbane.”1
 „Gruparea urbană reprezintă sistemul teritorial format dintr-un număr variabil de oraşe apărute
independent, situate la distanţe reduse unul faţă de celălalt şi cu relaţii relativ intense între ele, de exemplu
gruparea urbană Galaţi-Brăila.”
 „Interurbaţia este un sistem urban bazat pe existenţa în teritoriu a unor oraşe de mărime variabilă şi cu
funcţii diferite. Frecvent se realizează când apare un oraş nou alături de unul vechi, cu care în timp se uneşte:
Delhi şi New Delhi, Cracovia şi Nowa Huta.
De regulă, oraşul nou este rezultatul unor activităţi industriale, depinzând însă de reţeaua comercială a
oraşului vechi, care, la rândul lui, contribuie la satisfacerea necesarului de forţă de muncă a industriei
oraşului nou-apărut.”2

1
V. Surd, V. Zotic, H. Popa-Bota, Nicoleta Erchedi, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 2005, p. 94.
2
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 60.

34
Fişa de lucru 15: Metropole şi megalopolisuri
A. Metropolele, pe lângă numărul mare de locuitori (peste un milion) şi extinderea spaţială, se
evidenţiază prin funcţiile complexe, fiind, în egală măsură, importante centre economico-financiare, politico-
administrative şi culturale.
Informaţiile privind evoluţia numerică a metropolelor sunt contradictorii. Argumentăm afirmaţia cu
informaţiile furnizate de trei manuale şcolare (surse):
Sursa 11 Sursa 22 Sursa 33
 în anul 1800: o singură metro-  în anul 1900: 16 metropole;  în anul 1800: 0 metropole;
polă (Beijing);  în 1998: 320 metropole.  în 1900: 11 metropole;
 în 1900: 21 metropole;  în 1950: 49 metropole;
 în 1950: 76 metropole;  în 1977: 172 metropole;
 în 1980: 234 metropole;  în 2000: cca 400 metropole.
 în 2000: puţin peste 300 metro-
pole.
 Activitate în perechi. Analizaţi Harta metropolelor cu peste 10 milioane locuitori, de mai jos. Completaţi în tabel
numele metropolelor marcate cu numere şi ţările în care se găsesc.
4
Harta metropolelor cu peste 10 milioane locuitori

Nr. METROPOLĂ ŢARA Nr. METROPOLĂ ŢARA


1. 10.
2. 11.
3. 12.
4. 13.
5. 14.
6. 15.
7. 16.
8. 17.
9. 18.

1
I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 42.
2
S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 44.
3
S. Neguț, M. Ielenicz, D. Bălteanu, M.-C. Neacşu, Al. Bărbulescu, Geografie. Manual pentru clasa a XI-a, Edit. Humanitas, București, 2007, p. 63.
4
După: O. Mândruţ, Atlas Geografic Şcolar, Edit. Corint, 2008, cu completări.

35
19. 23.
20. 24.
21. 25.
22. 26.

B. Megalopolisuri
 Activitate pe grupe, în trei etape.
Grupa 1: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre  Boswash este cel mai întins
megalopolisul Boswash. megalopolis (cca 140.000 km2) şi numără
În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la megalopolisul aproximativ 40 milioane locuitori (1/8 din
Boswash.
populaţia S.U.A.).
În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre
megalopolisul Boswash. Este situat în nord-estul S.U.A., de-a
lungul ţărmului Oceanului Atlantic, pe cca
Ce ştiţi despre megalopolisul Boswash? 1.000 km lungime.
Cele mai importante (cinci) oraşe
(metropole) care intră în compunerea sa
sunt: Boston, New York, Philadelphia,
Baltimore şi Washington.
La dezvoltarea megalopolisului
Ce aţi aflat despre megalopolisul Boswash? Boswash au contribuit:  ţărmul propice
amenajărilor portuare;  poziţia geografică
avantajoasă, ce permite intense legături cu
Europa şi cu interiorul statului;  imigraţia
masivă, care a determinat creşterea rapidă a
populaţiei;  resursele naturale din Munţii
Appalachi (cărbuni, minereuri etc.).
Grupa 2: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre
 Megalopolisul Tokaido este situat
megalopolisul Tokaido.
În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la megalopolisul
în lungul ţărmului sud-estic al Insulei
Tokaido. Honshu (Japonia) şi se întinde pe o axă
În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre lungă de cca 700 km. S-a format prin
megalopolisul Tokaido. unirea a trei conurbaţii (Tokyo, Nagoya şi
Osaka-Kobe), ocupă o suprafaţă de 70.000
Ce ştiţi despre megalopolisul Tokaido?
km2 şi concentrează peste 60 milioane
locuitori. Înglobează şapte metropole
(Tokyo, Kawasaki, Yokohama, Nagoya,
Osaka, Kyoto şi Kobe) şi numeroase oraşe
mai mici (Chiba, Hamamatsu, Suzuka
ş.a.).
Ce aţi aflat despre megalopolisul Tokaido? În cadrul său se evidenţiază regiunea
industrială Keihin (Tokyo, Kawasaki,
Yokohama şi Chiba), în care funcţionează
cca 60% din companiile nipone şi în care
se realizează aproximativ 25% din
volumul producţiei industriale naţionale.

Grupa 3: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre  Megalopolisul brazilian numără
megalopolisul brazilian. peste 40 milioane locuitori, fiind cel mai
În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la megalopolisul dinamic din punct de vedere demografic şi
brazilian. printre cele mai dinamice din punct de
În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre vedere economic (cel mai mare nucleu de
megalopolisul brazilian. dezvoltare al Braziliei: cca 60% din
Ce ştiţi despre megalopolisul brazilian? producţia industrială naţională, 70% din
forţa de muncă activă în industrie, peste
70% din consumul energetic al ţării).
Cu forma generală de triunghi – cu

36
baza spre litoral (peste 1.000 km) –,
megalopolisul brazilian s-a format prin
Ce aţi aflat despre megalopolisul brazilian? concentrarea a trei metropole (São Paulo,
Rio de Janeiro şi Belo Horizonte) şi a unor
oraşe mai mici (Nova Iguaçu, Santos etc.).
Dezvoltarea megalopolisului a avut la
bază:  ariile depresionare şi spaţiile
deschise la Oceanul Atlantic;  fluxul
comercial maritim al oraşului Rio de
Janeiro;  cultivarea trestiei de zahăr şi a
Grupa 4: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre arborelui de cafea în regiunea oraşului São
megalopolisul Marilor Lacuri.
Paulo;  resursele subsolului (minereu de
În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la megalopolisul
Marilor Lacuri.
fier, aur şi diamante) din regiunea oraşului
În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre Belo Horizonte.
megalopolisul Marilor Lacuri.
 Megalopolisul Marilor Lacuri este
Ce ştiţi despre megalopolisul Marilor Lacuri? situat în zona de graniţă dintre S.U.A. şi
Canada, de-a lungul unei axe generale
orientate ENE-VSV (peste 1.500 km
lungime) – între Québec (Canada) şi
Milwaukee (S.U.A.) – şi numără peste 50
milioane locuitori.
Ce aţi aflat despre megalopolisul Marilor Lacuri? Cuprinde:  zona urbanizată ChiPitts
(cu metropolele Chicago, Detroit,
Pittsburg, Cleveland şi Milwaukee), din
S.U.A., şi  axa urbană a Canadei
Toronto-Ottawa, cu oraşele Toronto,
Hamilton, Ottawa, Montreal şi Québec.
Premisa formării sale a constituit-o
Grupa 5: În prima etapă: scrieţi, în prima casetă, ce ştiţi despre
marile unităţi acvatice: Marile Lacuri şi
megalopolisul de pe coasta Pacificului. fluviul Sfântu Laurenţiu. Acestea au
În a doua etapă: citiţi textul alăturat, referitor la megalopolisul de pe asigurat apa necesară populaţiei şi
coasta Pacificului. industriei şi au oferit legături facile între
În a treia etapă: scrieţi, în a doua casetă, ce aţi aflat nou despre oraşe.
megalopolisul de pe coasta Pacificului.
 Megalopolisul de pe coasta
Ce ştiţi despre megalopolisul de pe coasta Pacificului?
Pacificului se întinde pe cca 700 km, între
Golful Puget Sound (la nord) şi Golful
San Diego (la sud), în S.U.A.
Cuprinde:
 zona urbanizată San˗San (San
Francisco˗San Diego);
Ce aţi aflat despre megalopolisul de pe coasta Pacificului?  zona urbanizată din nord-vestul ţării
(oraşele Seattle şi Portland).
În cadrul său se evidenţiază
metropolele Seattle, San Francisco, San
Jose, Los Angeles şi San Diego, iar
evoluţia sa este remarcabilă.
*Conform unor opinii, include şi regiunea
metropolitană a orașului Tijuana, din Mexic.
 Conform unor opinii, alte megalopolisuri sunt: Middlands (Manchester˗Birmingham˗Leeds, în Marea
Britanie), Randstadt˗Holland (Utrecht˗Amsterdam˗Haga˗Rotterdam, în Olanda), Ruhr˗Rhin
(Köln˗Dortmund˗Duisburg˗Essen˗Bochum, în Germania) şi australian (Melbourne˗Sydney˗Adelaide).

 Activitate în perechi. Pornind de la afirmaţia „singura metropolă şi cea mai importantă aşezare urbană din
România este oraşul Bucureşti”, realizaţi un pliant prin care să evidenţiaţi acest aspect.

37
Fişa de lucru 16: Organizarea spaţiului rural. Peisaje rurale
A. Spaţiul rural este eterogen, el fiind o reflectare a funcţiei pe care o îndeplineşte:
 rezidenţială (prin vatra satului);
 de producţie (în cadrul moşiei);
 de activităţi terţiare (administrativă, transporturi, comerţ, învăţământ etc.).
În cadrul habitatului rural se evidenţiază două tipuri de spaţii: vatra (restrânsă teritorial) şi moşia (care
deţine cea mai mare parte a teritoriului).
 Vatra – gospodăriile, cu case şi dependinţe agricole, şi reţeaua stradală – este foarte diversificată ca
formă, morfostructură şi textură, în funcţie de factorii naturali locali şi de cei social-economici.
 Formele vetrelor sunt foarte variate:
 alungite, reprezentate prin „sate-galerii” şi sate ovale;
 poligonale regulate (triunghiulare, patrulatere, hexagonale ş.a.);
 poligonale neregulate (tentaculare, areolare etc.);
 După morfostructură, vetrele pot fi: adunate, compacte, răsfirate, risipite etc.
 Textura vetrelor (dispunerea străzilor în funcţie de forma şi evoluţia perimetrului construit) este:
 neregulată (în satele vechi, cu dezvoltare haotică, cu străzi întortocheate);
 regulată (în satele mai noi, dezvoltate după un plan, cu străzi drepte ce se întretaie ca o reţea)1.
 Moşia, situată în afara vetrei, este valorificată în funcţie de unitatea geografică (munte, podiş, deal,
câmpie) şi de profilul economic (cerealier, pomiviticol, legumicol, zootehnic, silvic, turistic, minier etc.).
 Activitate în perechi. Caracterizaţi satele de mai jos (A şi B) în funcţie de morfostructura şi textura vetrelor.
A. Satul Peţelca (jug. Alba). B. Satul Piatra (jud. Teleorman).

A. Satul Peţelca (jud. Alba)2 B. Satul Piatra (jud. Teleorman)

B. Peisajele rurale reprezintă teritoriile unde se practică agricultura (cultivarea plantelor şi creşterea
animalelor). Se caracterizează printr-o concentrare mai scăzută a populaţiei şi printr-o amenajare redusă. Se
întind pe aproximativ 90% din suprafaţa uscatului şi diferă în funcţie de transformările produse de om în
mediul natural.3
În unele lucrări sunt prezentate doar trei tipuri principale de peisaje rurale: naturale, agricole şi cu
transformări complexe.

1
După: N. Ilinca, Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti, 2008, p. 297.
2
https://www.google.ro/maps/...
3
O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 52.

38
 Peisajele naturale îşi păstrează în mare măsură caracteristicile iniţiale ale mediului natural (teritoriile
arctice şi subarctice, munţii înalţi, pădurile ecuatoriale, musonice, taigaua etc.).
 Peisajele agricole cuprind mai multe subtipuri:
 peisajele cu predominarea păşunatului (teritorii din stepă, silvostepă, tundră, semideşert etc.);
 peisajul mediteranean, caracterizat printr-o transformare intensă a mediului natural şi cu o
agricultură adaptată condiţiilor fizico-geografice;
 peisajele regiunilor intens cultivate, suprapuse regiunilor foarte populate din Europa, Asia de Sud,
Asia de Est, S.U.A. ş.a.;
 Peisajele cu o transformare complexă sunt specifice regiunilor cu o mare concentrare urbană. Aici se
practică o agricultură diversificată, iar acolo unde condiţiile naturale sunt favorabile (exemplu: zonele
litorale) se desfăşoară activităţi turistice şi comerciale.1
Alţi autori disting: sate risipite (la munte), sate răsfirate (la deal şi podiş) şi sate adunate (la câmpie).2
 În Europa se evidenţiază: satul-târg (în Europa de Vest şi în Europa Centrală), satul-stup (sat adunat, în
regiunea mediteraneană), satul linear, satul deşirat (în Europa Nordică), satul cu izba (în taigaua Rusă) etc.
 Îndrumaţi de profesorul de la clasă, scrieţi caracteristicile satului-târg, satului-stup şi satului cu izba.

a. satul-târg ……………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
b. satul-stup ……………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
c. satul cu izba …………………………………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
 În Asia sunt sate denumite „ciflic” (în aria fostului Imperiu Otoman3), sate cu iurta (în Asia Centrală),
sate compacte apărate de ziduri (în nordul Chinei), sate-stup (în regiunile muntoase din interiorul
continentului), sate pe piloni (în Peninsula Indochina) etc.
 Îndrumaţi de profesorul de la clasă, scrieţi caracteristicile satului „ciflic” şi satului cu iurta.

a. satul „ciflic” …………………………………………………………………………………………………...


…………………………………………………………………………………………………………………...
b. satul cu iurta ………………………………………………………………………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
 În Africa sunt sate tuk (în nordul Munţilor Atlas), nugas (în lungul Nilului), sate circulare (în savană),
de tip kraal (în Africa de Sud), sate sub formă de potcoavă (specifice autohtonilor bantu) ş.a.
 Îndrumaţi de profesorul de la clasă, scrieţi caracteristicile satului tuk, satului nugas şi satului de tip kraal.

a. satul tuk ……………………………………………………………………………………………………….


…………………………………………………………………………………………………………………...
b. satul nugas ……………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………...
c. satul de tip kraal ………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………...
 În America de Nord şi în America de Sud sunt aşezări rurale influenţate de originea imigranţilor. Se
găsesc sate de tip spaniol, anglo-saxon, scandinav, german, olandez, francez, chinezesc etc. În nordul
Canadei, eschimoşii trăiesc în sate stabile, cu iglu, şi în aşezări temporare, cu cium (cort).
 În Australia şi Oceania sunt: ferme mari (în care locuiesc marii proprietari şi arendaşii), ferme mici
individuale şi sate cu agricultori.

1
După: O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 52.
2
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 63˗64.
3
Inclusiv în Peninsula Balcanică (Europa).

39
Fişa de lucru 17: Organizarea spaţiului urban. Planul oraşului
A. Spaţiul urban prezintă o mare varietate conferită de o serie de elemente – poziţia geografică,
trecutul istoric, mărimea demografică, structura internă, regiunea de influenţă ş.a. – a căror contribuţie
determină formarea unui spaţiu unic1.
„Organizarea spaţiului urban constituie totalitatea acţiunilor necesare pentru a crea un cadru material, în
care viaţa urbană să se desfăşoară corespunzător cerinţelor economico-sociale, funcţionale şi estetice.”2
 Structura internă a spaţiului urban. În cadrul oraşelor se disting mai multe zone funcţionale:
 Completaţi spaţiile libere şi schiţele de mai jos.
a) zona administrativă, culturală şi de servicii (nucleul central) cuprinde: ……………………………….
…………………………………………………………………………………………………………………...
Această zonă este înscrisă în zona de locuit.
b) zona rezidenţială (de Schiţe ale poziţionării zonelor industriale
locuit), compusă din: ……… Legenda:
……………………………....  – Zonă industrială  – zonă rezidenţială
…………………………….... Zonă industrială situată în prelungirea Zone industriale situate în balanţă
…………………………….... teritoriului de locuit
……………………………....
Teritoriul zonei de locuit
poate fi organizat în: grupări
de locuinţe, microraioane,
cartiere şi sectoare. Zone industriale situate în „bandă” Zone industriale situate în „alternanţă”
 Care tipuri de
locuinţe predomină în
oraşul tău de rezidenţă
sau în cel în care înveţi?
Cum sunt organizate
Zonă industrială situate paralel cu Zonă industrială sub formă de pană
locuinţele? teritoriul de locuit
c) zona industrială, pozi-
ţionată diferit în raport cu
teritoriul de locuit (zona
rezidenţială). Se evidenţiază
următoarele tipuri de dispu-
neri ale zonelor industriale:
situate în prelungirea teritoriului de locuit, situate în balanţă, situate în „bandă”, situate în „alternanţă”,
situate paralel cu teritoriul de locuit şi sub formă de pană.
 Explicaţi avantajele şi dezavantajele tipurilor de poziţionare ale zonelor industriale precizate
mai sus.
d) zona spaţiilor verzi, compusă din: ………………………………………………………………………..
…………………………………………………………………………………………………………………...
e) zonele comerciale, care cuprind: …………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………………………...
f) zonele de transporturi, reprezentate de: …………………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………………………………….......
g) zonele turistice, reprezentate de: …………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………….......

1
Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 65.
2
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 66.

40
B. Planul oraşului
Planul oraşului ...............................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
Configuraţia planului este influenţată de mediul natural, de elementele social-economice şi de factorii
politici.
 Tipuri de planuri (tipuri morfostructurale):
 Planul radiar-concentric …………………….. Plan radiar-concentric
……………………………………………………….
……………………………………………………….
……………………………………………………….
……………………………………………………….
……………………………………………………….
……………………………………………………….
……………………………………………………….
Reprezentative pentru planul radiar-concentric
sunt oraşele: Moscova, Paris, Bucureşti, Milano ş.a.
 Cu ajutorul profesorului de la clasă, realizaţi schiţa
unui plan radiar-concentric, în caseta alăturată.

 Planul rectangular …………………………... Plan rectangular


……………………………………………………….
……………………………………………………….
……………………………………………………….
În trecut, acest tip de plan era caracteristic
oraşelor romane, iar în prezent, cele mai numeroase
aparţin „Lumii Noi”.
Dintre oraşele cu plan rectangular sunt de
evidenţiat: New York, Montreal, Buenos Aires,
Torino, Barcelona, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu
Severin ş.a.
 Îndrumaţi de profesorul de la clasă, realizaţi schiţa
unui plan rectangular, în caseta alăturată.
 Planul polinuclear este specific oraşelor care au mai multe nuclee bine individualizate. Aceste nuclee
au apărut odată cu oraşul (Timişoara), prin specializarea unor părţi ale oraşului ca urmare a unor situaţii
istorice (Los Angeles, San Francisco), prin modernizarea unor oraşe vechi (Hamburg, Delhi, Praga, Berlin,
Suceava) şi prin aglutinarea sau unirea unor aşezări urbane (Budapesta).
 Planul liniar (oraş-stradă) …………………………………………………………………………….....
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
Exemple de oraşe cu planuri liniare: Shanghai (oraşul vechi), Kobe, Petroşani, Târgu Jiu, Turda, Gherla,
Câmpulung Moldovenesc ş.a.
 Planul semicircular ………………………………………………………………………….................
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
Caracteristice pentru acest tip de plan sunt oraşele: Chicago, Bordeaux, Amsterdam, Anvers, Brăila ş.a.
 Planul dezordonat (haotic), cu străzi înguste şi întortocheate, care sfârşesc adesea într-o fundătură, se
regăseşte în oraşele vechi islamice din nordul Africii şi Orientul Apropiat (oraşele din Cappadocia) şi în
oraşele afectate de civilizaţia arabă (Sevilla).
 Ce tip de plan are oraşul în care locuieşti sau în care se află şcoala în care înveţi?

41
Fişa de lucru 18: Amenajarea locală şi regională
„Amenajarea este un ansamblu de lucrări prin care elementele unui sistem sunt dispuse şi utilizate astfel
încât să corespundă cât mai bine scopului pentru care a fost realizat.”1
 Activitate în perechi. Citiţi documentul şi realizaţi sarcinile de lucru de mai jos:
a. Identificaţi şi scrieţi patru măsuri destinate  DOCUMENT
amenajării spaţiului rural. Amenajarea teritoriului se face la nivel local, regional
………………………………………………… şi naţional şi are ca principale obiective:
…………………………………………………  „folosirea eficientă a spaţiului;
…………………………………………………  descongestionarea unor zone suprapopulate;
…………………………………………………  corijarea inegalităţilor economice existente între
………………………………………………… regiuni, cauzate de evoluţii defavorabile;
 descurajarea exodului rural;
…………………………………………………  colonizarea unor noi spaţii;
b. Identificaţi şi scrieţi patru măsuri destinate  conservarea mediului natural ş.a.”4
amenajării spaţiului urban.
A. Amenajarea locală se realizează pe baza unor studii
………………………………………………… de detaliu, acestea fiind necesare asigurării unui cadru
………………………………………………… corect de dezvoltare într-o anumită regiune. Ea reprezintă
………………………………………………… un ansamblu de lucrări executate în scopul echipării unui
………………………………………………… teritoriu, asanării, nivelării, defrişării, plantării etc. pentru
………………………………………………… a-l face corespunzător unor destinaţii şi funcţii economice.
În acelaşi timp, se are în vedere asigurarea echilibrului
…………………………………………………
biologic şi crearea unor condiţii corespunzătoare de muncă
 Citeşte textul de mai jos şi ... şi viaţă prin prevenirea, limitarea şi combaterea unor
fenomene naturale cu potenţial distructiv (alunecări de
„Fiecare aşezare umană are caracteristici
teren, inundaţii, avalanşe, incendii naturale ş.a.).
structurale sau funcţionale inedite care o detaşează
2 „Amenajarea locală se axează pe valorificarea
de celelalte.”
„Calitatea vieţii umane reclamă o continuă
componentelor naturale şi sociale, detaşându-le pe cele cu
preocupare din partea edililor pentru organizarea rol determinant în structura spaţiului de cele secundare şi
şi remodelarea complexă a structurilor spaţiului, încercând să realizeze integrarea dintre acestea”.5
prin amenajări care să asigure cadrul optim
B. „Amenajarea regională este un ansamblu de măsuri
necesar desfăşurării activităţilor umane şi ridicării
3 coordonate care se iau pentru modelarea spaţiului geografic,
standardului de viaţă al populaţiei.”
conform valenţelor sale economice, sociale, specificului
… identifică şi scrie patru măsuri necesare natural etc. la nivelul unui teritoriu limitat sau pe întreg
amenajării optime a teritoriului în care locuieşti. teritoriul ţării. Se urmăreşte organizarea armonioasă a
………………………………………………… spaţiului geografic, valorificarea superioară a resurselor,
………………………………………………… zonarea producţiei agricole, echiparea cu reţele de
………………………………………………… comunicaţie” şi sesizarea şi evitarea disparităţilor
6

………………………………………………… teritoriale, sub aspect economic şi social-cultural.


„Amenajarea regională se concentrează pe valorificarea
…………………………………………………
relaţiilor dintre aşezările umane componente, distingându-
………………………………………………… le pe cele cu rol de polarizare demografică şi economică
de cele cu atracţie locală.”7

1
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 71.
2
I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 45.
3
N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 91.
4
Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 73.
5
I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 45.
6
Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 71.
7
I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 45.

42
 GEOGRAFIE ECONOMICĂ

Fişa de lucru 19: Resursele naturale – clasificare


 Definiţi resursele naturale. ........................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
Noţiunea de rezerve se referă la „acea parte din totalul resurselor minerale şi energetice, măsurate sau
estimate, care sunt economic utilizabile.”1
Resursele naturale se clasifică după mai multe criterii.
A. După criteriul repartiţiei spaţiale, pot fi: resurse extraatmosferice şi ale atmosferei, resurse ale
litosferei, resurse ale hidrosferei şi resurse ale biosferei.
 Identificaţi şi scrieţi câteva exemple de:
a. resurse extraatmosferice şi ale atmosferei: .......................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
b. resurse ale litosferei: .........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
c. resurse ale hidrosferei: ......................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
d. resurse ale biosferei: .........................................................................................................................................
B. După criteriul modului de folosinţă, resursele naturale pot fi grupate în: resurse energetice, resurse
de materii prime industriale şi resurse alimentare.
Se dau următoarele resurse: azot, combustibili fosili, faună, lemn, minereuri feroase şi neferoase, radiaţie
solară, roci de construcţie, sare, maree, vânt şi vegetaţie.
 Lucraţi în perechi şi stabiliţi la care criteriu/criterii se încadrează resursele enumerate mai sus. Completaţi în tabelul
de mai jos.
Resurse energetice Resurse de materii prime industriale Resurse alimentare

C. După criteriul durabilităţii exploatării şi al posibilităţii de refacere, sunt: resurse inepuizabile şi


resurse epuizabile (neregenerabile şi regenerabile).
 Sub îndrumarea profesorului de la clasă, scrieţi câteva categorii de resurse naturale care se încadrează în
clasificarea de mai jos.
a. resurse inepuizabile: ..........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
b. resurse epuizabile:
 neregenerabile: .......................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 regenerabile: ..........................................................................................................................................................
Resursa naturală Durată exploatare Resursa naturală Durată exploatare
Petrol cca 35-40 ani Cărbuni peste 200 ani
Gaze naturale cca 60 ani Minereu de fier cca 250 ani
 Explicaţi consecinţele epuizării petrolului şi gazelor naturale.
D. După criteriul locului de folosinţă: transportabile (combustibilii fosili, substanţele minerale utile,
lemnul ş.a.) şi netransportabile (radiaţia solară, vântul, solul etc.).
E. După criteriul gradului de cunoaştere: resurse naturale bine cunoscute (energia eoliană, resursele
de apă ş.a.), resurse naturale relativ bine cunoscute (resursele solului, resursele biosferei ş.a.) şi resurse
slab cunoscute (resursele litosferei, apele subterane ş.a.).

1
O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 58.

43
Fişa de lucru 20: Resursele extraatmosferice şi ale atmosferei
A. Resursele extraatmosferice
Pământul primeşte o cantitate infimă din energia emisă de Soare, dar suficientă pentru desfăşurarea
proceselor care au loc în partea exterioară a planetei. În funcţie de latitudine şi de unele condiţii locale
(puritatea şi nebulozitatea atmosferei), radiaţia solară globală este neuniform răspândită.
 Scrie valorile radiaţiei solare globale în funcţie de zonele de căldură.
 în zona caldă = ...................................................................
 în zonele temperate = ...................................................................
 în zonele reci = ...................................................................
Potenţialul energetic solar atinge valori de:
 1.800-2.200 kWh/m2/an, în regiunile tropicale uscate;
 1.100-1.800 kWh/m2/an, în zonele temperate;
 750-1.100 kWh/m2/an, în zonele subpolare.1
Valori ale potenţialului energetic solar mai mari de 2.200 kWh/m2/an se înregistrează în: Sahara, Depresiunea
Kalahari, sud-vestul Asiei, partea central-vestică a Australiei etc.
 Cum explicaţi această situaţie?
 Valorificarea energiei solare se realizează prin mai multe metode: bioconversie, conversia energiei
solare în energie termică şi conversia energiei solare în energie electrică.
 Cu ajutorul profesorului de la clasă, stabiliţi şi scrieţi în ce constau aceste metode.
 Bioconversia

 Conversia energiei solare în energie termică

Încălzirea apei cu ajutorul panourilor solare este frecvent folosită în S.U.A., Israel, Australia, Marea
Britanie, Italia, Grecia, Asia Centrală etc.

 Conversia energiei solare în energie electrică

Mai mari producătoare de energie electrică (prin conversia energiei solare) sunt: S.U.A. (în California),
Mexic, Italia, Spania, Japonia, China, Australia etc.
 Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării radiaţiei solare pentru producerea celor două tipuri de energii:
termică şi electrică.
Avantaje: ................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................

B. Resursele atmosferei
Atmosfera reprezintă o inepuizabilă şi indispensabilă resursă pentru viaţa de pe Terra.
 Explicaţi afirmaţia de mai sus.
Atmosfera prezintă o sumă de resurse implicate în viaţa social-economică:
 resurse climatice = acei factori climatici care contribuie direct şi favorabil la dezvoltarea economică;
1
După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 74.

44
 resurse agroclimatice = lumina, umezeala, vântul etc.;
 resurse bioclimatice = cele care au în vedere scopuri terapeutice.1
 Resursele atmosferei pot fi clasificate şi în raport cu modul de folosinţă: resurse energetice (energia
eoliană) şi resurse de materii prime.
 Energia eoliană a fost folosită de om din cele mai vechi timpuri.
 Scrie două modalităţi de utilizare a energiei vântului în trecut.
...............................................................................................................................................................................
Pentru producerea energiei electrice, energia eoliană devine rentabilă în regiunile în care viteza medie a
vântului depăşeşte 5 m/s şi frecvenţa sa este foarte ridicată. Astfel de regiuni sunt: ţărmurile mărilor şi
oceanelor, ţinuturile muntoase, unităţile de relief plane şi foarte întinse şi arealele lipsite de vegetaţie (nord-
vestul Europei, vestul Americii de Nord şi Americii de Sud, nord-vestul Africii etc.).
Între ţările care valorifică energia eoliană pentru producerea energiei electrice se numără: S.U.A.,
Federaţia Rusă, Olanda, Danemarca, Spania, Franţa, Canada şi Japonia.
 Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării energiei eoliene pentru producerea energiei.
Avantaje: ................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................
 Atmosfera este o sursă de materii prime, fapt devenit evident la sfârşitul secolului al I -lea, când au
fost lichefiate unele gaze atmosferice: în 1880 ˗ oxigenul şi în 1888 ˗ azotul şi hidrogenul.
 Cu ajutorul profesorului de la clasă, stabiliţi şi completaţi în tabelul de mai jos domeniile economice în care sunt
utilizate gazele din compoziția atmosferei.
Numele gazelor Utilizare
Oxigen

Azot

Dioxid de carbon

Heliu

Gaze rare (neon, kripton, xenon)

Harta politică a lumii


 Marcați pe harta
alăturată, utilizând simbo-
lurile de la legendă:

 cinci state cu producții


mari de energie termică
obținută prin conversia
energiei solare;

 șapte state cu producții


ridicate de energie electrică
obținută prin conversia
radiației solare;

 opt state cu producții mari


de energie electrică obținută
prin valorificarea energiei
eoliene. 1

1
După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2004, p. 46.

45
Fişa de lucru 21: Resursele litosferei
Litosfera dispune de resurse naturale foarte variate şi reprezintă suportul solurilor, biodiversităţii,
oamenilor etc. Substanţele exploatate din litosferă se clasifică astfel: resurse energetice, resurse de
minereuri feroase şi neferoase, resurse pentru industria chimică (nemetalifere), roci de construcţie şi
pietre preţioase şi semipreţioase.

A. Resursele energetice cuprind: combustibilii fosili şi combustibilii nucleari.


 Combustibilii fosili: petrolul (ţiţeiul), gazele naturale, cărbunii şi şisturile bituminoase.
 Petrolul, provenit din  Cu ajutorul manualului şcolar sau utilizând alte surse, realizaţi
descompunerea materiei organogene în corespondenţa între state şi zăcămintele de petrol.
condiţii anaerobe, este apreciat la cca 140
.......... a. Arabia Saudită 1. Alberta
miliarde tone.
.......... b. Canada 2. Ghawar
Cele mai mari concentrări de ţiţei sunt
zăcămintele din Orientul Mijlociu .......... c. Irak 3. Kirkuk
(Golful Persic), Federaţia Rusă, America .......... d. Mexic 4. Laguna Maracaibo
de Nord şi Centrală, nordul Africii, .......... e. Federaţia Rusă 5. Middle Continent
regiunea Golfului Guineei, Marea .......... f. S.U.A. 6. Peninsula Yukatan
Nordului ş.a. .......... g. Venezuela 7. Volga-Ural
Între state, cele mai mari producătoare de petrol sunt: Arabia Saudită, S.U.A., Federaţia Rusă, China,
Canada, Iran şi Emiratele Arabe Unite.
 Analizează Harta resurselor energetice de mai jos şi scrie numele statelor cu rezerve mari de petrol din:
 Africa de Nord: .......................................................................................................................................................
 regiunea Golfului Persic: ........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Harta resurselor energetice

 Gazele naturale (gaze de sondă/asociate și gaz metan) sunt estimate la peste 140.000 miliarde m3 și
înregistrează rezerve mai mari în: Federaţia Rusă, Iran, S.U.A., Canada, Olanda, Marea Britanie, Algeria,
Indonezia, Arabia Saudită, China, Kazahstan, România etc.
 Scrieți câteva modalități de utilizare a gazelor naturale.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................

46
 Cărbunii, roci organogene, sunt evaluaţi la peste  Cu ajutorul manualului şcolar sau utilizând alte
10.000 miliarde tone. Se împart în: cărbuni superiori surse, realizaţi corespondenţa între state şi bazinele
(antracit şi huilă) şi cărbuni inferiori (lignit, cărbune carbonifere.
brun şi turbă). .......... a. Australia 1. Appalachi
Principalele ţări producătoare sunt: China, India, .......... b. China 2. Asansol
Federaţia Rusă, Australia, Brazilia, Africa de Sud. .......... c. India 3. Donbass
 Analizează Harta resurselor energetice de mai sus şi .......... d. Kazahstan 4. Fushun
scrie numele statelor europene cu rezerve mai mari de cărbuni. .......... e. Federaţia Rusă 5. Karaganda
...................................................................................... .......... f. S.U.A. 6. Peciora
...................................................................................... .......... g. Ucraina 7. Sydney
 Șisturile bituminoase conțin kerogen. Cele mai mari rezerve se găsesc în: Australia (cu un conținut de
petrol de cca 30%), Canada, Thailanda, Myanmar, S.U.A. și Africa de Sud.
 Combustibilii nucleari: uraniul, toriul și plutoniul. Cel mai utilizat este uraniul, cu rezerve estimate la
cca 2 milioane tone.
 Analizează Harta resurselor energetice de mai sus şi scrie numele statelor cu rezerve mai mari de uraniu.
...............................................................................................................................................................................

B. Resursele de minereuri feroase şi neferoase (resurse metalurgice)


 Minereurile feroase:
 Minereul de fier, principala materie primă utilizată în  Cu ajutorul manualului şcolar sau utilizând
siderurgie, prezintă rezerve mai mari în: Federaţia Rusă, alte surse, realizaţi corespondenţa între state şi
Ucraina, Kazahstan, Australia, Brazilia, Canada, China, India, zăcămintele de minereu de fier.
Suedia, Africa de Sud etc.
.......... a. Brazilia 1. Anshan
 Alte minereuri feroase sunt: manganul (în Africa de Sud,
.......... b. China 2. Bihar
Federaţia Rusă, Gabon, Ucraina), nichelul (în Federaţia Rusă,
.......... c. India 3. Duluth
Cuba, Noua Caledonie), cromul, wolframul, vanadiul,
.......... d. Federaţia Rusă 4. Itabira
molibdenul ș.a.
.......... e. S.U.A. 5. Kiruna
 Minereurile neferoase cuprind metale cu folosințe diferite: .......... f. Suedia 6. Kursk-Belgorod
cuprul (în Chile, S.U.A., Canada, Mexic, Peru ș.a.),
bauxita – din care se produce aluminiul (în Australia, Guineea, Brazilia, India, China), zincul (în Mexic,
Republica Democrată Congo, Zambia), platina (Africa de Sud, Federaţia Rusă, Canada) aurul, argintul etc.
 Extrage de pe harta de mai jos statele cu rezerve de aur și argint.
 aur: .....................................................................................................................................................................
 argint: .................................................................................................................................................................
Harta minereurilor feroase și neferoase

..

47
C. Resurse pentru industria chimică (nemetalifere)
Numele resursei Utilizare Statele cu rezerve mai mari
 Sare  în industria chimică şi S.U.A., China, Federaţia Rusă, Canada, India,
alimentară Germania, Polonia, Franţa, România, Spania,
Australia
 Săruri de potasiu  în industria îngrăşămintelor Federaţia Rusă, Germania, Canada, S.U.A.,
chimice Spania, China, Italia
 Fosfaţi naturali  în producerea acidului guano: Chile, Peru, Namibia, Nauru
(guano şi fosforite) fosforic, îngrăşămintelor fosforite: Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Arabia
chimice, fosforului Saudită, Irak, Iran, S.U.A., Federaţia Rusă
 Sulf  în industria îngrăşămintelor Federaţia Rusă, Canada, Polonia, Irak, China,
chimice, la rafinarea Arabia Saudită
petrolului, în siderurgie

D. Rocile de construcție cel mai


frecvent folosite și cu exploatări însemnate
sunt:
 Marmura, în: Italia, Grecia, Spania,
Federaţia Rusă, Portugalia, S.U.A., România etc.
 Granitul, în: Suedia, Finlanda, Egipt,
Federaţia Rusă.
 Bazaltul, în: India, Marea Britanie, Franța.
 Caolinul, în: China, Cehia, S.U.A.,
Germania.
 Travertinul, în: Italia, România, Spania,
S.U.A., Cehia.
 Utilizând textul de mai sus, poziționează pe
harta Europei statele cu importante roci pentru
construcții folosind simbolurile:
 – pentru marmură,  – pentru granit,  – pentru bazalt,  – pentru caolin și  – pentru travertin.
 Realizaţi corespondenţa () între tipurile de roci A şi modul lor de utilizare B .
A B
 nisip cuarţos fabricarea porţelanului
 bazalt fabricarea sticlei
 caolin fabricarea ţevilor şi conductelor
 calcar fabricarea varului

E. Pietrele preţioase şi semipreţioase se folosesc la fabricarea bijuteriilor, exponatelor de


muzeu, ramelor pentru tablouri etc. Între acestea se evidenţiază: diamantul, rubinul, smaraldul, safirul,
opalul, chihlimbarul ş.a.
Pietrele preţioase şi semipreţioase se exploatează în ţări precum: Africa de Sud, Australia, Brazilia,
Botswana, Angola, Columbia, Sri Lanka, India, Federaţia Rusă ş.a.
 Realizează un scurt eseu prin care să evidenţiezi impactul negativ al exploatării şi utilizării resurselor litosferei asupra
mediului înconjurător. Argumentează cu exemple concrete.

48
Fişa de lucru 22: Resursele hidrosferei
Apa – componentă de bază a mediului înconjurător – deţine un volum apreciat la 1.380 miliarde km3. Cea
mai mare parte (cca 97,3%) este cantonată în Oceanul Planetar, restul (cca 2,7%) fiind ape continentale.

A. Oceanul Planetar
Cu un volum de apă de aproximativ 1.338 miliarde km3, Oceanul Planetar reprezintă un element de
echilibru în cadrul mediului înconjurător:  furnizor de oxigen,  factor climatic moderator,  mediu de viaţă
pentru cele mai multe vieţuitoare de pe Terra ş.a.
 Explicaţi rolul climatic moderator al Oceanului Planetar.
 Scrie câteva activităţi desfăşurate de om, determinate sau influenţate de Oceanul Planetar.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 Oceanul Planetar reprezintă un uriaş rezervor de resurse valorificate într-o măsură diferită, printre
care se numără:
 Dinamica apelor oceanice (mareele, curenţii Schema funcționării centralei mareomotrice
oceanici şi valurile) este utilizată pentru producerea
energiei electrice:
 energia mareelor cu amplitudini mari (între 5
şi 12 m) este utilizată în Franţa (Rance)1, Marea
Britanie (Severn), Argentina, Canada şi Australia;
 energia curenţilor oceanici este valorificată
într-o uzină din S.U.A. (Florida);
 energia valurilor este evaluată în centralele
experimentale din Japonia, Marea Britanie şi China.
 Scrie avantajele și dezavantajele utilizării dinamicii
apelor oceanice pentru producerea energiei electrice.
Avantaje: ......................................................................
...................................................................................
Dezavantaje: ...............................................................  Explicaţi cum funcționează centralele
................................................................................... mareomotrice.
 Materiile prime minerale:
 sarea (extrasă de: China, India, Mexic, Brazilia, Turcia, Egipt, Australia etc.);
 magneziul (de: S.U.A., Marea Britanie);
 bromul (de: Israel, Indonezia);
 nodulii polimetalici (concreţiuni minerale ce conţin cobalt, nichel, mangan, fier, cupru etc.) ş.a.;
 Apa potabilă este obţinută prin desalinizare de: Arabia Saudită (Al Jubal – cea mai mare uzină de
desalinizare), Qatar, Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Libia, Malta, Singapore, Egipt ş.a.
 Explicaţi de ce statele enumerate mai sus au fost nevoite să-şi construiască uzine pentru
desalinizarea apei marine.
B. Apele continentale
Apa dulce (cca 2,6% din totalul hidrosferei), Resursele de apă dulce2
utilizată în alimentaţie şi în diferite activităţi Categorie ape Volum (km3)
economice (agricultură, industrie etc.), este Apele râurilor și fluviilor 2.120
furnizată de: apele curgătoare (râuri şi fluvii), Apele stătătoare 91.000
apele stătătoare (lacuri), apele subterane (freatice Apele subterane 23.416.500
şi de adâncime), gheţari şi zăpezi permanente. Ghețarii și zăpezile permanente 24.064.000
1

1
Centrala Mareomotrică Rance (de 240 MW) este prima centrală de acest gen din lume. A fost construită între 1961 şi 1966, în estuarul râului
Rance (la vărsarea în Golful St. Malo).
2
După: S. Neguț, Gabriela Apostol, M. Ielenicz, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 63.

49
 Apa – resursă pentru agricultură. Agricultura solicită cantităţi uriaşe de apă dulce (cca 7.000 km3),
aceasta fiind utilizată în irigaţii încă din Antichitate. Apa necesară celor mai mari sisteme de irigaţii este
asigurată de importante fluvii, precum: Huang He şi Chiang Jiang (China), Indus (Pakistan), Tigru şi Eufrat
(Câmpia Mesopotamiei), Amu Daria şi Sâr Daria (Asia Centrală), Nil (Egipt), Mississippi, Rio Grande şi
Columbia (S.U.A.), Dunărea (Europa Centrală), Niger (Africa de Vest), Volga (Federaţia Rusă) ş.a.
 Apa – resursă pentru industrie. Apa reprezintă o importantă materie primă pentru industrie (exemplu:
industria alimentară) şi o sursă importantă de energie.
Potenţialul energetic amenajabil al apelor curgătoare este apreciat la peste 20.000 miliarde kwh/an şi
poate fi valorificat cu ajutorul hidrocentralelor.
Între fluviile cu potenţial hidroenergetic ridicat se numără cele marcate, pe harta de mai jos, cu numere de
la 1 la 10.
 Scrie în tabel numele acestor fluvii.
Număr Numele fluviului Număr Numele fluviului
1 6
2 7
3 8
4 9
5 10
Harta regiunilor irigate și a fluviilor cu potențial hidroenergetic ridicat

 Scrie:
a. avantajele și dezavantajele utilizării apelor curgătoare pentru producerea energiei electrice
Avantaje: .................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................
b. șase ape curgătoare din România pe care au fost construite hidrocentrale
...............................................................................................................................................................................
............................................................................................................................................................................. .
Apele oceanice și continentale sunt utilizate și în alte domenii.
 Scrie alte domenii în care sunt utilizate apele oceanice și continentale.
...................................................................................................................................................................................
...................................................................................................................................................................................

50
Fişa de lucru 23: Resursele biosferei
Biosfera oferă o varietate de resurse pentru societatea omenească.
Biomasa este apreciată la aproximativ 1.000 miliarde tone, cu o predominare a resurselor vegetale. 40%
din cantitate revine uscatului și 60%, oceanelor şi mărilor.
A. Bioresursele terestre (domeniul continental) cuprind: vegetația (pădurile, pajiștile și culturile
agricole) și fauna (animalele sălbatice, animalele domestice și fauna piscicolă).
 Pădurea (de conifere, de foioase, tropicală și ecuatorială) reprezintă o componentă activă a mediului
natural și un factor de echilibru.
În urmă cu două milenii pădurile acopereau cca 55% din suprafața uscatului. În prezent, în urma defrișărilor
intense, suprafața forestieră s-a redus la cca 26%, anual diminuându-se cu aproximativ 11 milioane hectare.
Pădurea este deosebit de importantă prin funcțiile sale: climatică, hidrologică, antierozională,
habitațional-cinegetică și estetică și de recreere.
 Stabiliți și scrieți în ce constau aceste funcții ale pădurii.

................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Valoarea economică a pădurii este dată de:
 lemnul utilizat în industrie, construcții etc.;
 resursele alimentare furnizate (fructe, ciuperci ș.a.);
 resursele pentru alte industrii (cauciuc natural, tananți, chinină, plută etc.).
Din punct de vedere economic, cele mai valoroase sunt pădurile din zonele temperate (în special cele de
conifere). Ele asigură cea mai mare parte a lemnului destinată industriei de profil.
 Explicaţi din ce cauză pădurile de foioase au fost defrişate pe suprafeţe foarte întinse.
Pădurile intertropicale sunt mai modeste din punct de vedere economic, dar în cadrul lor sunt prezente
esenţe foarte valoroase (santal, teck, arbore-de-cauciuc, mahon, abanos ş.a.).
 Pajiştile (formaţiuni ierboase: stepă, savană, tundră, pajişti alpine) acoperă cca 24% din suprafaţa
uscatului şi sunt utilizate pentru păşunatul erbivorelor.
 Fauna terestră – încă din cele mai vechi timpuri – a reprezentat o resursă importantă pentru om. Ea a
oferit şi încă oferă unor comunităţi carne, blănuri, piei, pene, ouă etc. În prezent, vânătoarea este practicată
de mai puţin de 50.000 de persoane (eschimoşii/inuiţii din nordul Canadei, unele triburi din pădurea
amazoniană, din Africa Ecuatorială etc.). Între speciile faunistice cu valoare economică ridicată se
evidenţiază: vulpea polară, iepurele polar, renul, hermelina, nurca siberiană, elanul, căprioara, cerbul, jderul,
antilopa, elefantul african, rinocerul, zebra, girafa şi lama.1
 Scrieţi mediile geografice în care trăiesc:
 vulpea polară =  elanul =
 renul =  rinocerul =
 hermelina =  girafa =
 jderul =  lama =
Din cauza vânătorii, pescuitului, defrişărilor, desţelenirilor, desecărilor, poluării etc. peste 6.000 de specii
de animale sunt ameninţate cu dispariţia. Unele dintre aceste specii sunt ocrotite în cadrul parcurilor
naţionale şi rezervaţiilor naturale, valorificate la rândul lor prin turism.

1
N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 114.

51
B. Bioresursele marine sunt insuficient cunoscute şi exploatate.
 Plantele din domeniul oceanic (algele marine, iarba de mare) eliberează prin fotosinteză peste 25% din
oxigenul planetei.
 Algele (albastre, verzi, brune, roşii) sunt folosite în hrana oamenilor (în Japonia, Filipine, China,
Franţa, Italia, Norvegia, Marea Britanie etc.), ca furaj pentru animale, ca îngrăşământ în agricultură şi ca
materie primă pentru industria chimică. Unele state cultivă alge (acvacultură) în golfuri şi bazine artificiale.
 Analizează harta de mai jos (Harta exploatării biosferei marine. Pescuit, acvacultură şi crescătorii de stridii) şi scrie
numele ţărilor care cultivă alge.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 Fauna marină Harta exploatării biosferei marine. Pescuit, acvacultură şi crescătorii de stridii
cuprinde zooplanctonul,
peştii, mamiferele
marine etc.
 Krill-ul (crusta-
ceu planctonic) este
utilizat pentru produ-
cerea făinii furajere.
 Peştii şi mamiferele
reprezintă cele mai
importante resurse
faunistice marine.
Anual se pescuiesc cca
100 mil. t (sub 0,5%
din potenţialul
mondial).

 Cu ajutorul hărţilor Resursele faunistice marine şi Harta exploatării biosferei marine. Pescuit, acvacultură şi
crescătorii de stridii, scrie: a) principalele regiuni de pescuit şi b) ţările cu producţii mari de peşte pescuit.
a) ...........................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
b) ................................. Resursele faunistice marine1
.....................................
.....................................
.....................................
.....................................
.....................................
.....................................
.....................................
.....................................
.................................... .
În unele state au fost
amenajate ferme marine
pentru peşti, creveţi,
stridii etc.

 Analizează harta exploatării biosferei marine şi scrie numele ţărilor în care se găsesc ferme pentru stridii.
...............................................................................................................................................................................

1
După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pe-dagogică, Bucureşti, 2004, p. 53;
Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 89.

52
Fişa de lucru 24: Evoluţia în timp şi spaţiu a practicilor agricole
 Definiţi agricultura. .....................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Agricultura a apărut în urmă cu aproape opt˗zece milenii, la finalul ultimei perioade glaciare. Până la acea
dată, omul era un simplu vânător şi culegător.
Pe baza informaţiilor acumulate la orele de istorie, descrieţi viaţa comunităţilor umane primitive.
Revoluţia neolitică a însemnat transformarea omului din vânător-culegător în cultivator sedentar.
Iniţial, comunităţile umane au domesticit animale (oi, capre, porci, vaci), iar apoi au cultivat cereale (orz,
grâu, porumb, orez).
În mileniul al VII-lea î.Hr. cultivarea orzului s-a extins din China şi India până în vestul Europei
(Danemarca şi Marea Britanie), iar grâul, secara şi ovăzul se cultivau din Orientul Apropiat până în Europa
de Vest. Cultura orezului se practica în China şi Asia de Sud-Est, iar a meiului, în Mexic, India, China şi
Câmpia Mesopotamiei. Porumbul, originar din Mexic, se cultiva încă din mileniul al IV-lea î.Hr.
Cămila a fost domesticită în mileniul al IV-lea î.Hr., iar calul, în mileniul al III-lea î.Hr. Găina a fost
domesticită în India şi curcanul, în mileniul al II-lea î.Hr., în America.
Treptat, în evoluţia agriculturii s-au evidenţiat mai multe focare ale cultivării plantelor: iraniano-
mediteranean, mexicano-peruvian, Insulindei, abisiniano-yemenit, Africii Centrale şi Asiei de Sud-Est.
Focarele cultivării plantelor pe Glob1
Focarul agricol Regiunea geografică Plante cultivate
 iraniano-meditera- Între bazinul fluviului Indus şi Munţii Grâu, orz, secară, ovăz, măslin, in, mazăre, varză,
nean Hindukush până în Munţii Atlas rapiţă, bumbac, viţă-de-vie, spanac
 mexicano-peruvian Sudul Americii de Nord, America Centrală Porumb, bumbac, fasole, cartof, tutun, tomate,
şi vest-nord-vestul Americii de Sud ardei, floarea-soarelui
 Insulindei Insulele Indonezia şi Filipine Cocotier, bananier, palmier, mirodenii
 abisiniano-yemenit Sud-vestul Peninsulei Arabia şi Podişul Orz, grâu, mei, sorg, ovăz, mazăre, lucernă, arbore
Etiopiei (Africa) de cafea
 Africii Centrale Africa Centrală (de la Oceanul Atlantic la Palmier pentru ulei, plante cu tuberculi
Oceanul Indian)
 Asiei de Sud-Est Peninsulele India şi Indochina şi sudul Orez, mei, hrişcă, soia, sorg, ridiche, ceapă, citrice,
Chinei ceai, tutun, iută, mac, susan, trestie de zahăr

 Cu ajutorul informa- Harta focarelor iniţiale de cultivare ale plantelor


ţiilor din tabelul de mai sus,
delimitaţi, pe harta alăturată,
focarele iniţiale de cultivare
ale plantelor.
Coloraţi cu:
roşu, focarul iraniano-
mediteranean;
mov, focarul mexicano-
peruvian;
albastru, focarul Insulindei;
maro, focarul abisiniano-
yemenit
verde, focarul Africii
Centrale;
galben, focarul Asiei de
Sud-Est.
Mult timp s-a practicat agricultura de subzistenţă, cu producţii reduse, chiar insuficiente. Mai târziu,
dezvoltarea tehnicilor agricole şi perfecţionarea uneltelor au determinat creşterea producţiilor agricole,
surplusul fiind valorificat prin comercializare. Astfel, în multe părţi ale Globului, s-a trecut treptat de la
agricultura de subzistenţă la agricultura comercială.

1
După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 83-84.

53
Fişa de lucru 25: Tipuri şi structuri teritoriale agricole
În prezent, pe Glob se întâlnesc aproape toate tipurile de practici agricole cunoscute de om de-a lungul
istoriei sale.
Forma de organizare agricolă este redată prin aspectul morfologic al terenurilor şi prin tipul de exploatare.
Cele două tipuri de exploatare cunoscute în prezent – agricultura tradiţională şi agricultura modernă –
sunt determinate de:  forma de proprietate,  modul de organizare,  structura culturilor,  echiparea
tehnică şi  intensitatea sau frecvenţa practicilor agricole.1
A. Agricultura tradiţională (de subzistenţă), prin randamentul scăzut, asigură necesarul
alimentar comunităţii locale. Se disting: agricultura primitivă şi agricultura propriu-zisă.
 Agricultura primitivă este prezentă în regiunile geografice cu condiţii naturale limitate, din statele slab
dezvoltate economic.
În cadrul agriculturii primitive se evidenţiază:  agricultura migratorie (itinerantă) şi  păstoritul nomad.
 Stabiliți și scrieți în ce constau şi unde se practică: a) agricultura migratorie şi b) păstoritul nomad.
a) Agricultura migratorie (itinerantă). ......................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
b) Păstoritul nomad. ...............................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Agricultura propriu-zisă (preindustrială) se distinge prin:  agricultura extensivă mixtă,  agricultura
fără irigaţii,  agricultura prin irigaţii şi  agricultura latifundiară.
 Stabiliți și scrieți în ce constau: a) agricultura extensivă mixtă, b) agricultura fără irigaţii, c) agricultura prin irigaţii şi
d) agricultura latifundiară.
a) Agricultura extensivă mixtă. ...............................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
În regiuni din: America Latină, Europa de Sud, Europa de Est, Orientul Mijlociu, Africa de Nord.
b) Agricultura fără irigaţii. ......................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
În regiuni din Asia de Sud şi Asia de Sud-Est.
c) Agricultura prin irigaţii. ......................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
În regiuni din Asia de Sud-Est (Peninsula Indochina, China, Indonezia).
d) Agricultura latifundiară. ......................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
Se practică în regiuni din: America Latină, Orientul Apropiat, Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Europa
de Sud (Grecia, Spania).

1
După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 84.

54
B. Agricultura modernă (producătoare de marfă sau comercială) a apărut la mijlocul
secolului al XIX-lea şi are ca principal scop obţinerea unor producţii foarte mari, datorită procedeelor
agrotehnice moderne (mecanizare, chimizare, irigaţii etc.). Este caracteristică ţărilor dezvoltate economic:
Marea Britanie, Franţa, Olanda, Belgia, Germania, S.U.A., Australia, Noua Zeelandă ş.a. În sfera acestei
categorii se disting:  agricultura mixtă intensivă,  agricultura specializată şi  agricultura cu plantaţii.1
 Stabiliți și scrieți în ce constau: a) agricultura mixtă intensivă, b) agricultura specializată (sau „agricultura fără
ţărani”) şi c) agricultura cu plantaţii.

a) Agricultura mixtă intensivă. ...............................................................................................................................................


................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
Se practică în regiuni ţări din Europa Centrală şi de Vest, în nord-estul S.U.A., Noua Zeelandă şi sud-
estul Australiei.
b) Agricultura specializată sau („agricultura fără ţărani”). .......................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
Acest tip de agricultură se practică în America de Nord, Europa de Vest, Australia, Noua Zeelandă,
Argentina, Africa de Sud etc.
Cele mai frecvente specializări sunt: cultivarea grâului (S.U.A., Australia, Canada), cultivarea plantelor
industriale (bumbac, trestie de zahăr, tutun ş.a.) şi creşterea animalelor (S.U.A. – în Corn-belt, Noua
Zeelandă, Argentina, Australia, Olanda, Belgia, Danemarca ş.a.).
c) Agricultura cu plantaţii. ......................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
 Agricultura socialistă – inclusă şi ea în categoria agricultură modernă – se mai practică în puţine ţări
(China, Coreea de Nord, Vietnam, Cuba). O astfel de agricultură se practica şi în România, până în anul 1990.
 Pe baza informaţiilor pe care le deţineţi, descrieţi cum funcţiona agricultura românească în perioada socialistă.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................

 Pe baza datelor din tabel, realizați harta Cultivarea plantelor şi creşterea animalelor, utilizând simbolurile sugerate.
Nr. Plante cultivate/ State
specii de animale
1 Grâu China, S.U.A., India, Franţa, Federaţia Rusă, Canada, Turcia, Australia, Argentina, Germania
2 Porumb S.U.A., China, Brazilia, Argentina, Mexic, Franţa, Ungaria
3 Orez China, India, Indonezia, Bangladesh, Vietnam, Thailanda, Myanmar, Japonia, Filipine
4 Viţă-de-vie Franţa, Spania, Italia, S.U.A., Grecia, România, Argentina, Chile, Algeria, Africa de Sud
5 Citrice Brazilia, S.U.A., Mexic, China, Spania, Italia, Grecia, Japonia, Israel, Turcia, Egipt
6 Bovine India, Brazilia, S.U.A., China, Argentina, Mexic, Australia, Franţa, Federaţia Rusă, Etiopia
7 Ovine Australia, China, India, Iran, Noua Zeelandă, Spania, Africa de Sud
8 Porcine China, S.U.A., Brazilia, Germania, Spania, Polonia, Mexic, Japonia, Federaţia Rusă, India

1
Conform altor surse, în cadrul agriculturii comerciale se disting următoarele tipuri:  agricultura predominant cerealieră,  agricultura mixtă
(policultura şi creşterea intensivă a animalelor),  agricultura mediteraneană,  agricultura specializată pe viticultură şi pomicultură,  agricultura
specializată în creşterea extensivă a animalelor ş.a. (După: Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p.
94.; O. Mândruţ, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f. a., p. 70.).

55
56
Fişa de lucru 26: Regiuni şi peisaje agricole
A. Regiunile agricole ale Terrei
Regiunile agricole, suprapuse în mare parte pe cele climatice, „au o serie de caracteristici determinate
atât de zonalitatea latitudinală şi etajarea altitudinală, cât şi de activitatea antropică”1. Datorită acestui fapt
„în condiţii climatice identice, pot exista tipuri şi structuri agricole diferite, în funcţie de alţi factori, între
care nivelul de dezvoltare economică, dezvoltarea tehnică etc.”2
 Activitate pe grupe. Cu ajutorul textului din manual, scrieţi caracteristicile regiunilor agricole ale Terrei.
Grupa 1: Regiunea tropicală umedă (sau regiunea agricolă ecuatorială permanent umedă)
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 2: Regiunea tropicală cu două sezoane (sau regiunea agricolă a tropicelor cu umiditate alternantă)
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 3: Regiunea tropical-uscată (sau Regiunea agricolă aridă)
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 4: Regiunea musonică
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 5: Regiunea mediteraneană
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 6: Regiunea temperată (sau Regiunea agricolă cerealieră corespunzătoare latitudinilor temperate)
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 7: Regiunea subpolară
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................

B. Peisajele agricole
Peisajul agricol „cuprinde toate parcelele cu culturi agricole şi amenajările efectuate în scopul ridicării
capacităţii de producţie” a solului. Se caracterizează prin „extensiune, formă (închis sau deschis) şi utilizare
(monocultură, policultură)”.3
 Activitate pe grupe. Cu ajutorul textului din manual, scrieţi caracteristicile peisajelor agricole de mai jos..
Grupa 1: Peisajul câmpurilor cultivate deschise (openfield)
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
1
I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 57.
2
S. Neguț, Gabriela Apostol, M. Ielenicz, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2000, p. 71-72.
3
I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2004, p. 58.

57
Grupa 2: Peisajul câmpurilor cultivate închise (bocage)
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 3: Peisajele mediteraneene
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 4: Peisajele montane
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 5: Peisajul nord-american
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 6: Peisajul latino-american
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Grupa 7: Peisajul musonic (satele-grădini)
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 Alte peisaje:
 Peisajul pomi-viticol colinar este întâlnit în regiunile de deal şi podiş din centrul şi sud-estul Europei
(Germania, Ungaria, Serbia, România, Republica Moldova etc.). Suprafeţe întinse sunt acoperite cu viţă-de-
vie ce alternează cu livezi de pomi fructiferi. Sunt prezente plantaţii tradiţionale, intensive şi supraintensive,
unele pe versanţi terasaţi.
 Peisajul agricol itinerant este caracteristic Africii ecuatoriale şi tropicale, bazinului Amazonului etc.
Sistemul constă în luarea terenurilor în cultură pentru o perioadă de 2˗3 ani. După epuizarea solului,
terenurile sunt abandonate.
 Peisajul agricol al oazelor este prezent în regiunile tropical-uscate. Pe parcelele mici din oaze, cu şi
fără irigaţii, se cultivă curmali, citrice, mei, bumbac, orez, diferite legume ş.a.
 Peisajul polderelor este caracteristic Olandei. Terenurile „smulse” din Marea Nordului (prin îndiguiri şi
drenaje) sunt netede, cu parcelele de formă geometrizată.
 Peisajul periurban este prezent în regiunile preorăşeneşti. În cadrul acestui peisaj se evidenţiază
cultivarea legumelor în sere şi solarii.
 Peisajul agrar mixt se evidenţiază printr-o îmbinare a practicilor legate de cultivarea plantelor şi
creşterea animalelor.
 Caracterizează peisajul agricol din regiunea în care locuieşti.

58
Fişa de lucru 27: Evoluţia activităţilor industriale
 Definiţi industria. ..........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Multă vreme industria a fost considerată cea mai importantă ramură a economiei, ea furnizând celorlalte
ramuri mijloacele de producţie.
Industria are originea în activităţile tradiţionale şi meşteşugăreşti. Trecerea de la manufacturi la folosirea
maşinilor a fost numită revoluţie industrială.
Revoluţia industrială a debutat în secolul al VIII-lea în Anglia, prin introducerea maşinii cu aburi,
inventată şi perfecţionată de James Watt, între 1760 şi 1785. Din Anglia, industria s-a extins în Germania,
Franţa, Belgia, S.U.A., Japonia etc.
La rândul ei, maşina cu aburi, utilizată în filaturi, în industria textilă, în siderurgie etc., mare
„consumatoare” de cărbuni, a determinat creşterea producţiei carbonifere din Marea Britanie (Wales,
Yorkshire), Germania (Ruhr) şi Franţa (Lorena).
Inventarea locomotivei, de G. Stephenson, în 1815, a determinat construirea primei căi ferate, în anul 1830.
După anul 1880 s-a produs a doua revoluţie industrială. Datorită unor noi invenţii s-au dezvoltat noi
ramuri şi subramuri: industria energiei electrice, producerea oţelului, chimia de sinteză etc. Treptat, în
siderurgie şi pentru termocentrale, cărbunele a fost înlocuit de petrol, furnizat de mari producători mondiali
(S.U.A., Federaţia Rusă, Mexic, România).
După cel de-al Doilea Război Mondial industria s-a diversificat foarte mult. S-au dezvoltat: electronica,
petrochimia, energia nucleară, industria aerospaţială, telefonia mobilă (după 1990) etc.
În zilele noastre se produce o nouă revoluţie industrială, denumită informaţională sau inteligentă. Ea se
evidenţiază prin evoluţia explozivă a unor noi tehnologii, de folosirea unor noi aliaje, de informatizare şi
robotizare etc.
 După parcurgerea textului de mai sus, completați în tabelul de mai jos: ce ştiaţi despre industrie şi ce aţi învăţat.
ŞTIAM AM ÎNVĂŢAT

 Ramurile industriei:1
 industria energetică şi a energiei electrice:  industria carboniferă;  industria petrolului;  industria
gazelor naturale;  industria energiei electrice;
 industria metalurgică:  metalurgia feroasă (siderurgia);  metalurgia neferoasă;  construcţiile de maşini ş.a.;
 industria chimică:  industria petrochimică;  industria produselor clorosodice;  industria îngrăşămintelor
chimice;  industria produselor farmaceutice;  industria lacurilor şi vopselelor;
 industria lemnului:  industria de exploatare a lemnului;  industria cherestelei;  industria mobilei;
 industria celulozei şi hârtiei:
 industria materialelor de construcţii:  industria lianţilor; industria prefabricatelor din beton; industria
ceramicii;
 industria uşoară şi alimentară:  industria uşoară (textilă, pielărie, blănărie);  industria poligrafică;
 industria alimentară (morăritului şi panificaţiei, produselor lactate, produselor din carne, băuturilor
spirtoase ş.a.).

1
După: Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 101.

59
Fişa de lucru 28: Industria energiei electrice
Energia electrică este indispensabilă dezvoltării economico-sociale a oricărei ţări. Ea este utilizată în
toate ramurile economice – industrie, agricultură, transporturi, telecomunicaţii ş.a. – şi asigură un standard
ridicat de viaţă populaţiei.
 Explicaţi importanţa industriei energiei electrice pentru agricultură.
Producţia energiei electrice a început la sfârşitul secolului al I -lea, primele uzine fiind construite în
Franţa, S.U.A. (New York), Marea Britanie (Londra), România (Bucureşti) etc. În 1869 a fost pusă în
funcţiune prima hidrocentrală, la Lancey (în Franţa), iar în 1882 au intrat în producţie primele termocentrale:
Helborn Viaduct (lângă Londra) şi Thomas Edison (la Londra).
Energia electrică se produce în diferite centrale electrice – termocentrale, hidrocentrale, centrale
atomoelectrice ş.a. – pe baza combustibililor fosili, combustibililor nucleari, energiei apelor, energiei eoliene etc.
 Activitate în perechi. Pe baza cunoştinţelor acumulate până în prezent, completaţi spaţiile libere din textele de mai jos.
 Termocentralele folosesc combustibilii fosili (………………….., ………………….., ………………
………………….. şi …………………..…………………..).
Aceste centrale termoelectrice asigură cca 65% din producţia mondială de energie electrică şi sunt
amplasate în:
 regiunile de exploatare a combustibililor fosili:
 bazine carbonifere: Ruhr (în …………………..), Moscova (…………………..), Silezia
Superioară (…………………..), Fushun (…………………..), Donbass (…………………..),
Appalachi (…………………..) ş.a.;
 regiuni petrolifero-gazeifere (Volga-Ural, Golful Mexic, Golful Persic ş.a.);
 în cadrul unor centre urbane: Tokyo, Paris, New York, München, Bucureşti ş.a.;
 de-a lungul apelor curgătoare navigabile (Rhône, Rhin, Dunăre, Oder, Ohio ş.a.) şi în regiunile
portuare (în statele importatoare de combustibili minerali: Japonia, Franţa, Italia, Suedia ş.a.).
 Stabileşte şi scrie avantajele şi dezavantajele utilizării termocentralelor pentru producerea energiei electrice.
Avantaje: ................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................
 Hidrocentralele (centralele hidroenergetice) produc energie electrică pe baza utilizării energiei
…………………..……………… şi participă cu aproximativ 20% la producţia globală de energie electrică.
Dintre fluviile bine valorificate hidroenergetic se impun: Columbia, Tennessee, Colorado şi Sfântu
Laurenţiu (pe continentul …………………..…………………..), Parana şi Orinoco (în …………………..
…………………..), Volga şi Dunărea (în …………………..), Huang He, Chang Jiang, Enisei, Obi şi Indus
(în …………………..), Nil, Zambezi şi Congo (în …………………..).
Între statele care îşi asigură cea mai mare parte din necesarul de energie electrică valorificând energia
apelor curgătoare se numără: Brazilia, Zambia, Austria, Norvegia, Canada şi Elveţia.
 Stabileşte şi scrie avantajele şi dezavantajele utilizării hidrocentralelor pentru producerea energiei electrice.
Avantaje: ................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................
 Centralele atomoelectrice (nucleare) folosesc ………………………………….……………..………...
(………………….., ………………….. şi …………………..) şi contribuie cu cca 17% la producţia de
energie electrică mondială.
În prezent, cele aproximativ 440 de centrale nucleare funcţionează în 32 de ţări: S.U.A., Franţa, Japonia,
Germania, Marea Britanie, Federaţia Rusă ş.a.
Statele care îşi asigură cu centrale atomoelectrice peste 50% din totalul energiei electrice necesare sunt:
Lituania, Belgia, Franţa şi Suedia.
 Stabileşte şi scrie avantajele şi dezavantajele utilizării atomocentralelor pentru producerea energiei electrice.
Avantaje: ................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................

60
 Centrale electrice pe bază de energii neconvenţionale
a) Centralele geotermice utilizează energia calorică a …………..………..………………….. („cărbunele
roşu”) din regiunile cu vulcani activi, în: Islanda, Noua Zeelandă, Japonia, S.U.A., Mexic, Indonezia,
Filipine, Federaţia Rusă, Italia, China etc. În statele El Salvador şi Nicaragua, centralele geotermice asigură
peste 30% din totalul naţional de energie electrică.
 Stabiliţi şi scrieţi avantajele utilizării centralelor geotermice pentru producerea energiei electrice.
…………...............................................................................................................................................................
b) Centralele mareomotrice valorifică energia mareelor („cărbunele verde”). Sunt amplasate în regiunile
în care fluxul depăşeşte 5 m înălţime (Marea Mânecii, Golful Bristol, Marea Albă, Marea Japoniei etc.).
Astfel de centrale funcţionează în Franţa (Rance), Marea Britanie (Severn), Argentina (San Jose), Australia,
Canada, Federaţia Rusă ş.a.
 Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării centralelor mareomotrice pentru producerea energiei electrice.
Avantaje: ................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................
c) Centralele solare (helioelectrice) folosesc energia solară (radiaţia solară). Se găsesc în funcţiune în
S.U.A., Franţa, Italia, Spania, Germania, Japonia, Israel, Australia, China, Algeria, India ş.a.
d) Centralele eoliene valorifică forţa ………………….. . În lume funcţionează peste 30.000 de centrale
eoliene, în: S.U.A., Marea Britanie, Franţa, Germania, Canada, Danemarca, Belgia, Olanda ş.a.
 Stabiliţi şi scrieţi avantajele şi dezavantajele utilizării centralelor eoliene pentru producerea energiei electrice.
Avantaje: ................................................................................................................................................................
Dezavantaje: ...........................................................................................................................................................
 Analizează diagrama de mai jos şi scrie:
a. numele principalelor zece state producătoare de Principalele ţări producătoare de energie electrică (1998)1
energie electrică: ………………………………….
…………………………………………………...
…………………………………………………...
…………………………………………………...
…………………………………………………...
b. cantitatea de energie electrică produsă de S.U.A.:
…………………………………………………..
c. cantitatea de energie electrică produsă de Brazilia:
…………………………………………………...
d. diferenţa de energie electrică produsă de S.U.A. şi
Norvegia: .………………………………………...

 Activitate în perechi. Citiţi textul de mai jos şi rezolvaţi următoarele cerinţe:


În anul 2012, principalii producători de energie electrică au fost: China (4.938 mld. kWh), S.U.A. (4.256
mld. kWh), Japonia (1.101 mld. kWh), Federaţia Rusă (1.066 mld. kWh), India (1.054 mld. kWh), Canada
(610 mld. kWh), Germania (561 mld. kWh), Franţa (560 mld. kWh) şi Brazilia (554 mld. kWh).2
a. scrieţi doi factori care au determinat creşterea producţiei de energie electrică între anii 1998 şi 2012: ………………..……...
………………………………………………………………………………………………………………………………..
b. explicaţi poziţiile fruntaşe în producţia energiei electrice, pe care le ocupau China (locul 1) şi India (locul 5), în anul 2012:
………………..………………………………………………………………………………………….………
………………………………………………………………………………………………………………………………..

1
După: S. Neguţ, Gabriela Apostol, M. Ielenicz: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 78; O. Mândruţ:
Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, f.a., p. 77.
2
S. Neguț, M. Ielenicz, Gabriela Apostol, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, București, 2015, p. 78.

61
Fişa de lucru 29: Regiunile industriale
Regiunile industriale sunt spaţii ce concentrează activităţi, centre şi grupări de centre industriale. Se
caracterizează „prin coeficient ridicat de industrializare, urbanizare, dotare cu căi de comunicaţii, resurse
umane calificate şi angajate, intense legături economice, intensitate mare a transporturilor, agricultură
specializată în servirea populaţiei şi variate aspecte de degradare a mediului înconjurător”.1

A. Factorii geografici cu rol în localizarea şi dezvoltarea regiunilor industriale


Repartiţia regiunilor industriale este generată de următorii factori:
1. Factorii potenţiali sau de condiţionare: a) formaţiunile geologice;
b) factorii fizico-geografici;
c) componentele demografice.
2. Factorii de determinare: a) dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei;
b) baza tehnico-materială a economiei;
c) politicile de investiţii.
 Împreună cu profesorul de la clasă, stabiliţi importanţa următorilor factori:
 formaţiunile geologice
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
 factorii fizico-geografici
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
 componentele demografice
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
 dezvoltarea ştiinţei şi a tehnologiei
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
 baza tehnico-materială a economiei
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...
 politicile de investiţi
…………………………………………………………………………………………………………………...
…………………………………………………………………………………………………………………...

B. Tipuri de regiuni industriale


 Cu ajutorul manualului şi al profesorului de la clasă, completează spaţiile libere din textul de mai jos.
În funcţie de specificul factorilor genetici, regiunile industriale sunt grupate în următoarele tipuri:
a) regiuni industriale bazate pe tradiţia meşteşugărească (tradiţii anterioare revoluţiei industriale:
producţie textilă, pielărie-încălţăminte, prelucrarea lemnului, prelucrarea metalelor, producţia alimentară
ş.a.): Lyon (în Franţa), Catalonia (în ……………………), Flandra (……………………), Zürich
(……………………), Saxonia (……………………), Boemia Centrală (……………………);
b) regiuni industriale formate pe baza resurselor energetice şi de minereuri: carbonifere, petrolifere şi
metalurgice
 regiuni industriale carbonifere: West Middland (în ……………………), Ruhr-Rhin
(……………………), Ostrawa-Karvina (……………………), Silezia Superioară (……………………),
Donbass (……………………), Kuzbass (……………………), Appalachi (……………………), Fushun
(……………………), Petroşani (……………………).
1
N. Ilinca, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f. a., p. 148.

62
 regiuni industriale petrolifere: Golful Mexic (în …………………… şi ……………………), Golful
Persic (în ţările cu ieşire la acesta), Marea Caspică (în Azerbaidjan), Marea Nordului (……………………
şi ……………………);
 regiuni industriale metalurgice: Lorena (în ……………………), Ural (……………………),
Shenyang-Anshan (sau …………………… de Nord-Est), Tubarão, Transvaal (cu Pretoria şi Johannesburg,
în ……………………).
c) regiuni industriale de tip urban şi portuare:
 regiuni industriale urbane: Moscova (în ……………………), Viena (……………………), Paris
(……………………), Budapesta (……………………), Ciudad de México (……………………), Beijing
(……………………), Torino-Milano (……………………), São Paulo-Belo Horizonte
(……………………);
 regiuni industriale portuare: Rotterdam (în ……………………), Singapore (……………………),
Shanghai şi Hong Kong (……………………), Londra (……………………), New York
(……………………), Tokyo-Kobe (sau Regiunea industrială niponă, în ……………………).
d) regiuni industriale mixte, suprapuse unor mari aglomeraţii urbane şi megalopolisuri: Randstadt-
Holland (în ……………………), Boswash (……………………), megalopolisul Marilor Lacuri
(…………………… şi ……………………), Tokaido (……………………), megalopolisul brazilian.
Harta principalelor regiuni industriale

 Analizează harta alăturată şi, utilizând


diferite surse de informare, completează după
model: Moscova = 19.
Anglia Centrală = ….., Anglia de Sud =
….., Barcelona = ….., Berlin = ….., Brno =
….., Donbass = ….., Györ-Budapesta =
….., Kiev = ….., Marsilia = ….., Moscova
= ….., Randstadt-Holland = ….., Oviedo =
….., Paris = ….., Ruhr-Rhin = ….., Sankt
Petersburg = ….., Silezia Superioară = …..,
Stockholm = ….., Torino-Milano = …..,
Ural = ….. şi Viena = ….. .

63
Fişa de lucru 30: Studiu de caz: analiza a două regiuni industriale
 Activitate în perechi. Cu ajutorul informaţiilor din manual, realizaţi, în tabelul de mai jos, o analiză comparativă a
două regiuni industriale.
Regiunea industrială Regiunea industrială
Numele regiunilor
………………………..…………………. ……………………..…………………….
……………………………………………... ……………………………………………...
Localizare ……………………………………………... ……………………………………………...
(poziţia ……………………………………………... ……………………………………………...
geografică)
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...

Vârsta ……………………………………………... ……………………………………………...


……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
Factorii genetici
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
Profilul în timp
……………………………………………... ……………………………………………...
(evoluţia)
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
Cinci ……………………………………………... ……………………………………………...
caracteristici ……………………………………………... ……………………………………………...
esenţiale ……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...

Principalele
……………………………………………... ……………………………………………...
centre industriale ……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...
……………………………………………... ……………………………………………...

64
Fişa de lucru 31: Căile de comunicaţie şi transporturile
 Căile de comunicaţie asigură legătura între aşezările umane, între regiunile cu materii prime şi cele de
prelucrare şi de consum. Prin intermediul lor se realizează transporturile.
 Transporturile asigură circulaţia oamenilor, mărfurilor şi înlesnesc relaţiile economice şi sociale între
statele Globului.
 În funcţie de mediul în care sunt amplasate, căile de comunicaţie se diferenţiază în:
 terestre (pe uscat): feroviare şi rutiere;
 navale (pe apă): fluviale şi maritime;
 aeriene;
 speciale: liniile de înaltă tensiune, transportul prin conducte şi telecomunicaţiile (legăturile telefonice
şi telegrafice, sistemele radio şi de televiziune, sistemele de internet).

I. TRANSPORTURILE PE USCAT (TERESTRE)


A. Transporturile feroviare
 Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor feroviare.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
În anul 1830, în Marea Britanie, pe linia Liverpool-Manchester, a fost pus în circulaţie primul tren tractat
de o locomotivă cu aburi. Linia avea lungimea de cca 60 km, iar viteza de deplasare era de 25 km/h.1
În prezent, lungimea căilor ferate depăşeşte 1.600.000 km (cca 490.000 km în America de Nord şi
Centrală, 400.000 km în Europa etc.).
 Analizează graficul de mai jos şi scrie:
a. numele primelor cinci state cu cele mai lungi rețele feroviare: ………………………………………………..........
…………………………………………………………………………………………………………………...
b. cu cât este mai lungă rețeaua feroviară din S.U.A. Statele cu cele mai lungi rețele feroviare
față de cea din Federaţia Rusă: …………….........
c. cauzele pentru care rețeaua feroviară din
Australia (stat dezvoltat economic și cu teritoriu
foarte întins) are lungimea mult mai mică:
…………............................................................
............................................................................
............................................................................
……………………………………………........
…………………………………........................
1

Pentru depășirea unor obstacole naturale (munți, ape curgătoare, strâmtori) rețeaua feroviară a fost
completată cu tuneluri, poduri și ferry-boat-uri. Se evidențiază tunelurile din Munții Alpi, Munții Apenini,
din Japonia și de sub Marea Mânecii (vezi tabelul „Tuneluri feroviare de mari dimensiuni”).
 Cum explicaţi faptul că Tuneluri feroviare de mari dimensiuni2
Denumirea Statul Anul intrării Lungimea
majoritatea tunelurilor de mari în exploatare (m)
dimensiuni se găsesc în Europa Seikan Japonia 1989 53.800
și Japonia? Eurotunel Franța-Marea Britanie 1994 51.500
Daishimizu Japonia 1982 22.200
Importante legături de ferry- Simplon Elveția-Italia 1905 19.823
boat sunt între Peninsula Apenini Italia 1934 18.506
Scandinavia și continent, între Saint-Gothard Elveția 1882 15.003
Marea Britanie și continent, între insulele Noii Zeelande și între cele ale Japoniei.

1
În România, primele căi ferate au fost: Oraviţa-Baziaş (1856), Jimbolia-Timişoara (1857), Constanţa-Cernavodă (1860).
2
După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 105.

65
 Analizaţi tabelul Căi ferate de mare altitudine. Stabiliţi continentul pe care se găsesc şi explicaţi această situaţie.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Căi ferate de mare altitudine1
Staţii-limită Ţara Altitudinea Staţii-limită Ţara Altitudinea
maximă (m) maximă (m)
Lima-Oroya Peru 4.829 Arequipa-Puno Peru 4.470
Rio Mulatos-Potosi Bolivia 4.787 Pikes-Peak S.U.A. 4.260
Arica-La Paz Chile-Bolivia 4.620
 Clasificarea căilor ferate
1. după particularităţile mediului geografic: a) construite la suprafaţa solului; b) construite în subteran
(în galeriile miniere, în tuneluri, metroul); c) suspendate pe piloni;
2. după ecartamentul căii ferate:
a) cu ecartament normal (1.435 mm), în România, Ungaria, Austria, Germania etc.;
b) cu ecartament mare (1.524 mm), în Republica Moldova, Federaţia Rusă, Ucraina, China, Mongolia etc.;
c) cu ecartament foarte mare (1.676 mm), în America de Nord şi de Sud, Spania, India etc.;
d) cu ecartament îngust (între 700 şi 1.200 mm), în regiunile montane, miniere etc.
 Cum explicaţi faptul că în România căile ferate au ecartamentul normal, iar în Republica
Moldova, mare (larg)?
3. după intensitatea traficului de călători şi mărfuri:
a) căi ferate magistrale (cu importanţă naţională şi internaţională: Transsiberianul ˗ 9.302 km,
Transafricanul ˗ 6.530 km, New York-Los Angeles - 5.560 km, Transaustralianul ˗ 3.960 km ş.a.);
b) căi ferate naţionale (leagă marile centre urbane ale unei ţări);
c) căi ferate secundare.
În ultimele decenii au intrat în funcțiune trenuri de mare viteză: TGV (în Franța), Shinkansen (Japonia),
Shanghai Maglev (China), Eurostar (face legătura între Marea Britanie, Franţa, Belgia şi Olanda) ș.a.

B. Transporturile rutiere
 Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor rutiere.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Lungimea căilor rutiere modernizate depășește 15 milioane km, iar cea a autostrăzilor, peste 285.000 km.
Densitatea rețelei rutiere înregistrează cele mai mari valori în Europa Occidentală, S.U.A. și Asia de Est
(Japonia, Coreea de Sud).
Șoselele urcă până la 5.300 m în Podișul Tibet, 4.800 m în Munții Anzi, 2.700 m în Munții Alpi și la
peste 2.000 m în Munții Carpați.
 Analizează graficul alăturat şi scrie: Țările cu cele mai lungi rețele rutiere

a. numele primelor cinci state cu cele mai lungi rețele rutiere:


………………………………………………....................
…………………………………………………….……...
b. cauzele pentru care rețeaua rutieră a Canadei este mult mai
mică în comparaţie cu cea a Indiei: ........................................
............................................................................................
............................................................................................
În funcție de densitatea traficului, căile rutiere pot fi
grupate în: a) drumuri naționale, b) drumuri regionale și c) drumuri de interes local.
 Magistralele rutiere sunt prezente pe toate continentele. Se evidențiază: Panamericana (peste 27.000 km,
străbate, pe latura pacifică, America de la nord la sud), Transamazonia (5.500 km, în Brazilia),
Transsahariana (3.200 km, în Africa), Quebec-Vancouver (în Canada), Sydney-Perth (în Australia) ș.a.

1
După: Ge. Erdeli, Gh. Vlăsceanu, Cătălina Şerban, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti, 2005, p. 105.

66
 Activitate în perechi. Folosiţi atlasul geografic şcolar şi informaţiile de pe internet şi realizaţi:
A. Harta magistralelor feroviare, trasând:
 cu albastru – Transsiberianul (Moscova–Vladivostok);
 cu roşu – Transandinul (Buenos Aires–Valparaiso);
 cu verde – Transaustralianul (Perth–Adelaide–Melbourne–Sydney);
 cu negru – Transafricanul (între Lagos, în Nigeria, și Mombassa, în Kenya);
 cu maro – New York–Los Angeles;
 cu galben – Boston–Chicago–Seattle;
 cu portocaliu – Jacksonville–New Orleans–Phoenix–Los Angeles.

B. Harta magistralelor rutiere, trasând:


 cu albastru – Panamericana (între Fairbanks, în Alaska, şi Puerto Montt, în Chile);
 cu negru –Transsahariana (între Alger, în Algeria, şi Kano, în Nigeria);
 cu roşu – Transamazonia (Joao Pessoa–Cruzeiro do Sul, în Brazilia);
 cu verde – Quebec–Vancouver (în Canada).

67
II. TRANSPORTURILE PE APĂ (NAVALE)
A. Transporturile maritime
 Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor maritime.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Istoria navigaţiei cunoaşte trei centre unde au fost create corăbii cu profil şi cu caracteristici distincte:
1. în Oceanul Pacific, piroga cu flotor, incapabilă de a lupta cu vânturile;
2. în China, jonca – o corabie cu fundul plat, greu de manevrat;
3. în Europa (Marea Mediterană), vasul cu chilă, cel mai bun pentru a rezista în lupta cu valurile mării.1
 Explicaţi importanţa navigaţiei maritime în istoria descoperirilor geografice.
În zilele noastre, datorită progreselor tehnicii, se construiesc vase mineraliere şi petroliere cu
deplasamentul de peste 200.000 tdw2 şi supernave pentru pasageri.
Aproximativ 80% din schimburile internaţionale de mărfuri se realizează între trei spaţii economice:
Europa Occidentală, America de Nord şi Asia-Pacific. Cele mai traficate mărfuri sunt: petrolul şi produsele
petroliere (35%), cărbunii, minereurile şi cerealele.
În prezent, flota comercială maritimă3 mondială însumează aproximativ 700 milioane tone, fiind
concentrată în proporţie de cca 70% în ţările dezvoltate (Grecia, Japonia, S.U.A., Norvegia, Federaţia Rusă,
China ş.a.). Se evidenţiază şi unele state mici care practică aşa-numitele „pavilioane de complezenţă”:
Panama, Liberia, Bahamas, Malta, Cipru etc.
 În ce constă practica „pavilioanelor de complezenţă”?
 Porturile sunt spaţii economice active care deservesc transporturile pe apă şi comunică intens cu
interiorul ţărilor.
 După infrastructură şi specificul produselor (structura traficului de mărfuri), acestea pot fi:
a. porturi complexe: Rotterdam, Tokyo, Yokohama, Osaka, Chiba, Londra, Shanghai, Hong Kong,
Hamburg, New York, San Francisco, Singapore, Anvers, Marsilia, Rio de Janeiro, Genova, Le Hâvre,
Cape Town, Melbourne, Recife, Karachi, Wellington, Constanţa ş.a.;
b. porturi specializate în traficul anumitor mărfuri (materii prime):
○ porturi petroliere: Ra’s Tannūrah şi Yanbu (în Arabia Saudită), Mina al Ahmadi (Kuwait), Kharg
Terminal (Iran), Houston (S.U.A.), Batumi (Georgia) ş.a.;
○ porturi pentru cărbuni: Cardiff (Marea Britanie), Gdansk (Polonia),
○ porturi pentru minereu de fier: Narvik (Norvegia), Tubarão (Brazilia), Duluth (S.U.A.);
○ porturi pentru cereale: Odessa (Ucraina), La Plata (Argentina), Sydney (Australia), Yangoon/Rangoon
(orez, Myanmar);
○ porturi pentru cafea: Santos (Brazilia);
○ porturi pentru lemn: Arhanghelsk (Federaţia Rusă);
○ porturi pentru peşte: Reykjavik (Islanda).
 După volumul traficului anual de mărfuri,4 porturile se clasifică astfel:
○ porturi foarte mari (peste 50 milioane tone pe an): Singapore, Rotterdam (Olanda), Shanghai şi Hong
Kong (China), Chiba şi Nagoya (Japonia), Ulsan (Coreea de Sud), Houston şi New York (S.U.A.) ş.a.;
○ porturi mari (între 20 şi 50 milioane tone pe an): Hamburg (Germania), Rio de Janeiro (Brazilia),
Constanţa ş.a.;
○ porturi mijlocii (între 10 şi 20 milioane tone pe an): Alexandria (Egipt), Barcelona (Spania), Sydney
(Australia) ş.a.;
○ porturi mici şi foarte mici (sub 10 milioane tone pe an): Helsinki (Finlanda), Alger (Algeria), Mangalia ş.a.

1
S. Goldenberg, S. Belu, Epoca marilor descoperiri geografice, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2002, p. 20-21.
2
Tdw = simbol pentru tonă deadweight. Deadweight = greutatea maximă pe care o poate transporta o navă.
3
Flotă = totalitatea navelor şi a mijloacelor auxiliare care deservesc o anumită regiune. Se disting: flote comerciale, flote de pescuit şi flote de război
(După: M. Ielenicz, Ge. Erdeli, I. Marin, Dicţionar de termeni geografici pentru gimnaziu şi liceu, Edit. Corint, Bucureşti, 2007, p. 87).
4
După: Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 118-119.

68
 Activitate în perechi. Analizaţi harta Mari porturi ale lumii, de mai jos. Cu ajutorul atlasului geografic şcolar şi al
reţelei Internet, completaţi, în tabel, numele porturilor marcate, pe hartă, cu numere şi ţările în care se găsesc.
Nr. PORT ŢARA Nr. PORT ŢARA
1. 11.
2. 12.
3. 13.
4. 14.
5. 15.
6. 16.
7. 17.
8. 18.
9. 19.
10. 20.
Mari porturi ale lumii

Pentru scurtarea distanţelor, au fost realizate prin excavare o serie de canale pentru navigaţie.
 Stabiliţi legăturile realizate de următoarele canale Caracteristicile canalelor reprezentative1
pentru navigaţie: Canal Lungimea (km) Lăţimea (m)
 Kiel, între: .................................................................... Kiel 99 102
 Panama, între: .............................................................. Panama 81,6 91-300
Suez 161 70-125
 Suez, între: .................................................................. 6,3 24
Corint
 Corint, între: .................................................................

A. Transporturile fluviale
 Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor fluviale.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Transporturile fluviale (interioare) se practică pe fluvii, pe canale şi pe lacuri. Sunt transportate în special
produse siderurgice, cărbuni, produse petroliere, produse agricole ş.a. Cele mai importante sisteme de
navigaţie sunt cele de pe Mississippi (S.U.A.), Volga (Federaţia Rusă), Marile Lacuri (S.U.A. şi Canada),

1
După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2004, p. 69-70.

69
Gange (India), Chang Jiang şi Huang He (China), Amazon (Brazilia), Nil (Egipt), Rhin, Rhône şi Dunăre
(Europa) ş.a.
Transporturile interioare au determinat dezvoltarea unor importante sisteme portuare: Duisburg (cu cel
mai mare trafic naval, pe Rhin), Moscova, Sevilla, Köln, Toronto, Duluth, Detroit, Chicago, St. Louis,
Manaus, Rosario, Galaţi ş.a.
 Activitate în perechi. Cu ajutorul atlasului geografic şcolar şi al reţelei internet, completaţi în tabelul de mai jos,
pentru porturi: numele fluviului pe care sunt amplasate şi ţările în care se găsesc.
PORT FLUVIU ŢARA PORT FLUVIU ŢARA
Bagdad Montréal
Cairo Rosario
Kinshasa St. Louis
Lyon Volgograd
Manaus Wuhan
 Analizează harta alăturată şi completează tabelul de mai jos.
Nr. PORT APĂ CURGĂTOARE
1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.
9.
10.

III. TRANSPORTURILE AERIENE


 Stabiliţi şi scrieţi importanţa transporturilor aeriene.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Transporturile aeriene au apărut în secolul al -lea şi au devenit extrem de importante pentru
deplasările intercontinentale ale persoanelor, mărfurilor uşoare (produse farmaceutice, bijuterii ş.a.),
corespondenţei, presei etc.
 Utilizează manualul şcolar şi scrie:
a) ţările cu transport aerian foarte dezvoltat: ...............................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
b) oraşele cu aeroporturi mari: ..................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................

IV. TRANSPORTURILE SPECIALE


 Cu ajutorul informaţiilor din manual sau din alte surse de documentare, arată importanţa transporturilor speciale.

................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................
................................................................................................................................................................................................

70
Fişa de lucru 32: Comerţul
Comerţul reprezintă ramura economiei în cadrul căreia se desfăşoară circulaţia mărfurilor şi a serviciilor,
realizând legătura dintre producţie şi consum1. Cuprinde: comerţul interior şi comerţul exterior
(internaţional).
 Comerţul interior se produce .......................................................................................... . El reflectă
puterea de cumpărare a populaţiei din regiunea ori ţara respectivă.
În ţările sărace predomină produsele agroalimentare, confecţiile, textilele, încălţămintea etc. Ţările
bogate se evidenţiază printr-o balanţă echilibrată între produsele de bază (alimente, îmbrăcăminte) şi
celelalte produse de alt ordin (autovehicule, produse farmaceutice şi cosmetice etc.).
 Comerţul internaţional se realizează ................................................................................... . El stă la
baza mondializării economiei şi a globalizării şi este controlat, în bună măsură, de bursele de mărfuri.
Balanţa comercială redă raportul dintre importuri Principalii exportatori Principalii importatori
şi exporturi. mondiali mondiali
 Analizaţi tabelul alăturat şi explicaţi faptul S.U.A. S.U.A.
că principalele state exportatoare sunt, în acelaşi Marea Britanie Germania
Franţa Japonia
timp, şi principalele state importatoare.
Germania Marea Britanie
 În structura mărfurilor exportate se evidenţiază: Italia Franţa
 Comerţul cu produse agricole: grâu (S.U.A., Japonia Italia
Canada ş.a.), orez (Thailanda, Myanmar, Vietnam, Olanda Olanda
Laos, Cambodgia), banane şi ananas (Thailanda, Filipine, Ecuador, Columbia ş.a.), citrice (Spania, Italia,
Grecia, Turcia, Israel ş.a.), cafea, ceai, carne de vită etc.
 Comerţul cu combustibili: petrol (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Kuwait, Venezuela ş.a.),
gaze naturale (Federaţia Rusă, Olanda, Indonezia, Algeria, Canada ş.a.), cărbuni (S.U.A., Australia, Africa
de Sud, Columbia) ş.a.
 Comerţul cu materii prime neagricole: minereu de fier (Brazilia, Australia ş.a.), cupru (Chile,
Zambia), lemn (Canada, Federaţia Rusă, Suedia, Malaysia, Indonezia, Gabon) etc.
 Comerţul cu produse prelucrate: siderurgice, echipamente industriale, autovehicule, electronice şi
electrotehnice, produse farmaceutice etc.
 Analizează harta Harta comerţului internaţional
alăturată şi scrie
statele exportatoare de:
 cereale: .................
.................................
.................................
.................................
.................................
 cafea: ....................
.................................
 ceai: ......................
.................................
.................................
 carne, lână: ...........
.................................
.....................................................................................  cărbuni: ....................................................................
 minereu de fier: ......................................................... .....................................................................................
.....................................................................................  produse prelucrate: ...................................................
 bauxită, aluminiu: ...................................................... .....................................................................................
 petrol: ....................................................................... .....................................................................................
..................................................................................... .....................................................................................

1
Manuela Popescu, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005, p. 121.

71
Fişa de lucru 33: Turismul
Turismul este o ramură a economiei care constă în călătoria în afara locului de domiciliu stabil în scopul
odihnei, cunoașterii sau pentru satisfacerea unor dorințe.
Dezvoltarea și importanța turismului au determinat înființarea, în 1974, a Organizației Mondiale a
Turismului (O.M.T.), cu sediul la Madrid.
∙ Turismul implică două categorii de activități:
1. activitățile prin care se realizează petrecerea timpului liber, călătorind în altă localitate sau țară;
2. industria de bunuri și servicii, creată pentru satisfacerea intereselor manifestate de turiști.1
∙ După modul de desfășurare a activităților, turismul se împarte în:
a) ............................................................................ b) ............................................................................
 Prin ce se deosebește turismul intern de cel internațional?
 Activitate în echipă. Cu ajutorul textului din manual, stabiliţi şi scrieţi factorii care au favorizat dezvoltarea turismului
în ultimele decenii.
 ...........................................................................................................................................................................
 ...........................................................................................................................................................................
 ...........................................................................................................................................................................
 ...........................................................................................................................................................................
 Resursele turistice (care constituie potențialul turistic) sunt grupate în două mari categorii: naturale și
antropice.
 Stabiliţi şi scrieţi resursele turistice naturale și antropice.
○ resursele naturale2: ......................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
○ resursele antropice (realizate de oameni în decursul timpului): ..................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 Formele de turism / tipurile de turism sunt condiţionate de resursele turistice şi de modul de
exploatare, fiind diferite de la o regiune geografică la alta.
 Activitate în echipă. Utilizând textul din manual, scrieţi regiunile geografice în care se practică următoarele forme de
turism:
 balnear-maritim: ..........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 montan şi de sporturi de iarnă: ....................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 de cură balneară: .........................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 de vânătoare şi pescuit: ...............................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 cultural-istoric: ............................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 Alte forme de turism:
 turism religios, la: Roma, Vatican, Ierusalim (Israel), Mecca şi Medina (Arabia Saudită), Benares
(India), Lhasa (China);

1
S. Neguț, Gabriela Apostol, M. Ielenicz, Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 94.
2
Conform manualului apărut la Editura Didactică şi Pedagogică (2004, p. 73), în categoria resurselor naturale sunt incluse şi „resursele utilizate şi
amenajate de om (grădini zoologice, botanice ş.a.)”.

72
 turism comercial-expoziţional şi de afaceri, cu ocazia marilor târguri şi expoziţii naţionale şi
internaţionale, la: Leipzig (Germania), Osaka (Japonia), Sopot (Polonia), Sevilla (Spania), Bucureşti
(România);
 turism festivalier, cu ocazia unor festivaluri: Cannes (Franţa), Veneţia şi San Remo (Italia), Monte
Carlo (Monaco), Los Angeles şi Las Vegas (S.U.A.), Rio de Janeiro (Brazilia);
 turism sportiv, legat de olimpiade, campionate mondiale, turnee de tenis – Paris, Londra, Hanovra
(Germania), Melbourne (Australia) ş.a. –, curse automobilistice de Formula 1 – Imola (Italia), Indianapolis
(S.U.A.), Mogyoród (Hungaroring ˗ Ungaria), Adelaide (Australia), Le Mans (Franţa) ş.a.
 Între marile regiuni turistice de pe Glob se evidenţiază:  regiunea litorală şi insulară a Mării
Mediterane (Spania, Italia, Franţa, Malta, Grecia, Turcia ş.a.),  regiunea litorală a Peninsulei Florida
(S.U.A.),  regiunea californiană (S.U.A. şi Mexic),  regiunea litorală a Mării Negre (România, Bulgaria,
Ucraina ş.a.),  regiunea Munţilor Alpi (Franţa, Elveţia, Germania, Italia, Austria ş.a.),  regiunea Văii Nilului
(Egipt),  regiunea Munţilor Himalaya (Nepal, Bhutan, India ş.a.),  regiunea Munţilor Carpaţi (România,
Slovacia ş.a.),  regiunea Podişului Tibet (China),  regiunea Mării Moarte, Lacul Tiberiada şi Ierusalim
(Israel),  litoralul sud-estic brazilian,  regiunea andină (Peru, Bolivia, Ecuador ş.a.) etc.
 Fluxurile turistice au înregistrat creşteri considerabile. Principalele ţări receptoare de turişti sunt:
Franţa, S.U.A., Spania, Italia, China, Canada ş.a. Statele care asigură fluxurile de turişti sunt, în general,
statele dezvoltate: S.U.A., Germania, Japonia, Franţa, Marea Britanie, Canada, Olanda, Italia ş.a.
 Pe baza datelor de mai jos, realizează harta Principalele ţări receptoare de turişti.
Colorează, pe hartă, cu:
 roşu ţările care primesc peste 40 milioane de turişti anual: Franţa, S.U.A., Spania şi Italia;
 albastru ţările care primesc între 20 şi 40 milioane de turişti anual: China, Canada, Marea Britanie şi Portugalia;
 verde ţările care primesc între 10 şi 20 milioane de turişti anual: Polonia, Mexic, Austria, Germania, Elveţia, Grecia,
Belgia şi Ungaria;
 galben ţările care primesc între 5 şi 10 milioane de turişti anual: Turcia, Bulgaria, Olanda, Cehia, Slovenia, Israel,
Thailanda şi Malaysia;
 maro ţările care primesc între 1 şi 5 milioane de turişti anual: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia,
Belarus, Botswana, Brazilia, Chile, Columbia, Coreea de Sud, Croaţia, Danemarca, Egipt, Emiratele Arabe Unite,
Estonia, Filipine, Finlanda, Irlanda, India, Indonezia, Japonia, Libia, Lituania, Maroc, Norvegia, Noua Zeelandă,
Republica Moldova, România, Federaţia Rusă, Suedia, Tunisia, Ucraina, Uruguay Vietnam şi Zimbabwe1.

1
După: I. Velcea, Claudia Popescu, I. Nicolae, D. Dumitru, Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
2004, p. 75 (harta „Turismul mondial – ţări receptoare”, cu modificări).

73
 ANSAMBLURILE ECONOMICE ŞI GEOPOLITICE ALE LUMII

Fişa de lucru 34: Marile ansambluri economice şi geopolitice ale lumii


După cel de-al Doilea Război Mondial au avut loc schimbări majore pe harta politică a lumii şi în cadrul
economiei, iar globalizarea a devenit principala tendinţă a economiei mondiale. Datorită acestui fapt, au fost
înfiinţate numeroase asociaţii, organizaţii şi ansambluri economice şi geopolitice.

A. Marile ansambluri economice.


Între numeroasele ansambluri economice se evidenţiază:
I. Uniunea Europeană (UE), compusă din 28 de state1.
II. Acordul de Liber Schimb Nord American (NAFTA) funcţionează din anul 1994 şi este compus din
statele Americii de Nord (S.U.A., Canada şi Mexic). În prezent, NAFTA reprezintă cea mai mare regiune
geografică de comerţ liber din lume.
III. Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) a fost înfiinţat în anul 1989 şi cuprinde 21
de membri: Australia, Brunei, Canada, Chile, China, S.U.A., Hong Kong2, Indonezia, Japonia, Malaysia,
Mexic, Noua Zeelandă, Papua-Noua Guinee, Peru, Filipine, Federaţia Rusă, Singapore, Coreea de Sud,
Taiwan, Thailanda şi Vietnam. APEC concentrează peste 50% din comerţul mondial.
IV. Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) a fost înfiinţată în 1965 şi are ca scop apărarea
intereselor comune şi controlul preţurilor pe pieţele petroliere. În prezent cuprinde 14 state: Algeria, Angola,
Arabia Saudită, Ecuador, Emiratele Arabe Unite, Gabon, Guineea Ecuatorială, Irak, Iran, Kuwait, Libia,
Nigeria, Qatar şi Venezuela.
Harta Forumului de Cooperare Economică Asia-Pacific (APEC) şi a
 Pe baza
Organizaţiei Ţărilor Exportatoare de Petrol (OPEC)
datelor de mai sus,
realizează Harta
Forumului de
Cooperare
Economică Asia-
Pacific (APEC) şi a
Organizaţiei Ţărilor
Exportatoare de
Petrol (OPEC),
utilizând culori
diferite.

B. Marile ansambluri geopolitice.


I. Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) a fost înfiinţată la 26 iunie1945 (de 51 de state), succedând Liga
Naţiunilor (sau Societatea Naţiunilor, 1919˗1946). Are caracter mondial, fiind deschisă tuturor statelor.
ONU are ca obiective:  menţinerea păcii şi securităţii internaţionale şi  realizarea cooperării
internaţionale în domeniile: economic, social, cultural şi umanitar.
ONU este formată, în prezent, din 193 de state3 şi are sediul central la New York4.
Principalele organe ale organizaţiei sunt:  Adunarea Generală,  Consiliul de Securitate,  Consiliul
Economic şi Social,  Curtea Internaţională de Justiţie şi  Secretariatul de Stat.

1
La 23 iunie 2016 a avut loc un referendum pentru ieşirea Marii Britanii din UE. 51,9% dintre votanţi s-au pronunţat pentru ieşire.
2
După cum ştim, din anul 1997 Hong Kong-ul a devenit o regiune autonomă a Chinei.
3
România a devenit membru al ONU la 14 decembrie 1955.
4
ONU deţine oficii la Viena, Geneva şi Nairobi.

74
 Activitate pe grupe. Utilizând diferite surse (manualul, cărţi de specialitate, reţeaua internet), scrieţi pentru:
 Adunarea Generală:1
 rolul său:
...............................................................................................................................................................................
 numărul membrilor şi provenienţa acestora:
...............................................................................................................................................................................
 Consiliul de Securitate:
 rolul său;
...............................................................................................................................................................................
 numărul membrilor, provenienţa şi importanţa acestora.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
Documentele ONU sunt traduse în şase limbi de mare circulaţie
 Care sunt limbile în care sunt traduse documentele ONU?
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
În cadrul ONU funcţionează mai multe organizaţii specializate, între care: Organizaţia Naţiunilor Unite
pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură
(FAO), Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), Organizaţia
Mondială a Turismului (OMT), Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Fondul
Monetar Internaţional (FMI), Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP) ş.a.
II. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a fost înfiinţat în anul 1949, din cauza
declanşării „războiului rece”.
 Care au fost protagoniştii „războiului rece”?
...............................................................................................................................................................................
 Cum se numeşte ansamblul geopolitic şi militar care a funcţionat în intervalul 1956-1991, ca
replică a existenţei NATO? Care au fost statele componente?
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
În prezent, NATO numără 29 de state – Albania, Belgia, Bulgaria, Canada, Cehia, Croaţia, Danemarca,
Estonia, Germania, Grecia, Franţa, Islanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Marea Britanie,
Muntenegru, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, S.U.A., Turcia şi
Ungaria – şi are sediul la Bruxelles.
Principalul obiectiv al NATO este menţinerea şi dezvoltarea capacităţii individuale şi colective de
rezistenţă împotriva unui atac armat.
În ultimele două decenii, trupele NATO au intervenit cu succes pentru restabilirea ordinii în mai multe
zone de conflict pe Glob: Orientul Mijlociu, fosta Iugoslavie ş.a.
 Activitate în perechi. Utilizând diferite surse (cărţi de specialitate, reţeaua internet ş.a.), scrieţi câteva state în care au
acţionat trupele NATO.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
 România a devenit membru al NATO la 29 martie 2004. Consideraţi acest fapt benefic pentru ţara noastră?
Argumentaţi opţiunea făcută.
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................
...............................................................................................................................................................................

1
Adunarea Generală este condusă de un președinte (ales dintre statele membre printr-o bază regională rotativă) și de 21 de vicepreședinți.

75
Fişa de lucru 35: Uniunea Europeană şi un ansamblu extraeuropean
Pentru a face faţă problemelor pe care le-au avut în ultimele decenii, ţările Europei s-au asociat în diferite
grupări (structuri) economice (Uniunea Europeană, Comunitatea Statelor Independente1, Asociaţia
Europeană a Liberului Schimb2 ş.a.).
A. Uniunea Europeană (UE) este o grupare economică şi politică, dezvoltată doar pe teritoriul
Europei, compusă din 28 de ţări: Austria, Belgia, Bulgaria, Cehia, Cipru, Croaţia, Danemarca, Estonia,
Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Marea Britanie,
Olanda, Polonia, Portugalia, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia şi Ungaria. Ea funcţionează printr-
un sistem de instituţii supranaţionale, independente şi interguvernamentale, care iau decizii prin negocieri
între ţările membre.
Instituţiile UE sunt: Parlamentul European (cu sedii la Bruxelles, Luxembourg şi Strasbourg), Comisia
Europeană (cu sedii la Bruxelles, Luxembourg), Consiliul European (cu sediul la Bruxelles), Consiliul
Uniunii Europene (cu sedii la Bruxelles, Luxembourg), Curtea Europeană de Justiţie (cu sediul la
Luxembourg) şi Banca Europeană (cu sediul la Frankfurt am Main).
UE a dezvoltat o piaţă unică în cadrul unui sistem standardizat şi unificat de legi care se aplică tuturor
ţărilor membre.
Formarea uniunii s-a produs în mai multe etape:  în 1951, şase ţări – Franţa, Germania de Vest, Italia,
Belgia, Olanda şi Luxemburg – au creat Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO);  prin
extinderea cooperării, statele CECO au creat Comunitatea Economică Europeană (CEE);  CEE şi-a
schimbat numele în Uniunea Europeană.
 Activitate în perechi. Utilizând diferite surse (cărţi, reţeaua internet ş.a.), scrieţi pentru UE:
a. tratatul şi anul în care a fost înfiinţată CEE: …………………………………………………………………….
b. tratatul şi anul în care CEE şi-a schimbat numele în UE: ………………………………………………………
c. drepturile şi libertăţile din cadrul UE: ……………………………...........……………………………………..
...............................................................................................................................................................................
d. moneda, drapelul şi imnul UE: …………………………………………………………………………………
...............................................................................................................................................................................
 România a devenit membru al UE la 1 ianuarie 2007. Consideraţi acest fapt benefic pentru
ţara noastră? Argumentaţi opţiunea făcută.

B. Piaţa Comună a Sudului (MERCOSUR) a fost fondată la 26 Piaţa Comună a Sudului


martie 1991 (Tratatul de la Asunción, Paraguay) de patru state din America de
Sud: Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay.
Principalele obiective ale MERCOSUR sunt:  creșterea randamentului și a
productivității economice,  îmbunătăţirea comunicaţiilor şi  conservarea
mediului.
MERCOSUR, cu centrul la Montevideo (Uruguay), este formată din cinci
state cu statut de membru cu drepturi depline şi din cinci state cu statut de
membru asociat.
 Analizează harta alăturată şi scrie:
a. numele ţărilor cu statut de membru cu drepturi depline: ………………………..
……………………………………………………………………………………
b. numele ţărilor cu statut de membru asociat: …………………………………….
…………………………………………………………………………………… 1. membru cu drepturi depline
2. membru asociat

1
CSI a luat fiinţă în 1991 şi este formată din state rezultate în urma destrămării Uniunii Sovietice. Statele europene care fac parte din comunitate
sunt: Federaţia Rusă, Belarus şi Moldova.
2
AELS (înfiinţată în anul 1960) cuprinde patru dintre ţările dezvoltate ale Europei – Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda – care nu fac parte nici
din UE, nici din CSI.

76
Bibliografie
Cocean P., Dan Rodica, Marc D., Bena N.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Sigma, Bucureşti, 2005.
Dragomirescu Ş., Săgeată R.: Statele lumii contemporane, Edit. Corint, Bucureşti, 2011.
Erdeli Ge., Dumitrache Liliana: Geografia populaţiei mondiale, Edit. Universitară, Bucureşti, 2009.
Erdeli Ge., Vlăsceanu Gh., Şerban Cătălina: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Economică, Bucureşti,
2005.
Furdui M.: Caietul elevului. Geografie clasa a X-a, Edit. Techno Media, Sibiu, 2015.
Goldenberg S., Belu S.: Epoca marilor descoperiri geografice, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2002.
Ielenicz M., Erdeli Ge., Marin I.: Dicţionar de termeni geografici pentru gimnaziu şi liceu, Edit. Corint, Bucureşti,
2007.
Ilinca N.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Petrion, Bucureşti, f.a.
Ilinca N.: Geografia umană. Populaţia şi aşezările, Edit. CD Press, Bucureşti, 2008.
Matei H.C., Neguţ S., Nicolae I.: Enciclopedia statelor lumii, Ediţia a V-a, Edit. Meronia, Bucureşti, 2018.
Mărculeţ I.: Transpunerea datelor statistice în diagrame (cu privire specială asupra celor cu caracter geografic),
Momente matematice, Nr. 3-4, Bucureşti, 2014.
Mărculeţ I.: Geografia Europei. Caiet cu fişe de lucru pentru clasa a VI-a, Şcoala Gimnazială Discovery, ISBN
978-973-0-20681-4, Bucureşti, 2016.
Mărculeţ I.: Geografia continentelor. Europa. Caiet pentru clasa a VI-a, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”,
ISBN 978-973-0-22194-7, Bucureşti, 2016.
Mărculeţ I., Dumitrescu M.: Geografia continentelor extraeuropene. Caiet pentru clasa a VII-a, Colegiul
Naţional „I. L. Caragiale”, ISBN 978-973-0-20574-9, Bucureşti, 2015.
Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina: Credincioşii catolici din Europa – repartiţia teritorială, Vestitorul, anul XIX, nr.
12 (212), Oradea, 2011.
Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina: Repartiţia geografică a populaţiei catolice la sfârşitul secolului al XX-lea şi la
începutul secolului al XXI-lea, Studii Slătinene, anul VI, vol. I, nr. 2/2012, Edit. Hoffman, Slatina, 2012.
Mărculeţ I., Mărculeţ Cătălina: Geografie umană. Caiet pentru clasa a X-a, Colegiul Naţional „I. L. Caragiale”,
ISBN 978-973-0-26639-9, Bucureşti, 2018.
Mândruţ O.: Geografie umană. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Corint, Bucureşti, f.a.
Mândruţ O.: Atlas Geografic Şcolar, Edit. Corint, Bucureşti, 2008.
Nedea Petronela-Sonia: Geografia economică mondială – note de curs, Edit. Universitară, Bucureşti, 2011.
Neguţ S., Apostol Gabriela, Ielenicz M.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, Bucureşti,
2000.
Neguț N., Ielenicz M., Bălteanu D., Neacşu M.-C., Bărbulescu Al.: Geografie. Manual pentru clasa a XI-a, Edit.
Humanitas, București, 2007.
Neguţ S., Ielenicz M., Apostol Gabriela: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Humanitas, Bucureşti, 2015.
Popescu M.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Aramis, Bucureşti, 2005.
Posea Gr., Aur N.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. All, Bucureşti, 2005.
Surd V., Zotic V., Popa-Bota H., Erchedi Nicoleta: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Dacia, Cluj-
Napoca, 2005.
Tufescu V., Posea Gr., Cucu V., Velcea I., Mândruţ O.: Geografia economică şi a populaţiei. Manual pentru
clasa a X-a, Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1990.
Velcea I., Popescu Claudia, Nicolae I., Dumitru D.: Geografie. Manual pentru clasa a X-a, Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2004.
***https://dexonline.ro/
***https://www.google.ro/maps/…
***https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_countries_by_GDP_(PPP)_per_capita
***http://www.oecd.org/fr/dev/migration-d%C3%A9veloppement/migrations-sud-sud.htm

77