Universitatea Ștefan cel Mare Suceava

Forma de învăţământ: IF
Program de studiu : Drept
Anul I , semestrul al II-lea, grupa a II-a

Instinctul Sexual

Student: Georgiță Andreea

Disciplina: Psihologie și psihiatrie juridică
Cadru didactic: prof. dr. Scripcaru Călin
 Intinctele sexuale
Instinctele reprezintă complexul de însușiri moștenite ereditar, care reflectă
dezvoltarea speciei respective. La om sunt înglobate în structura personalității
ca elemente stimulatorii ale comportamentului uman interesat în păstrarea
integrității persoanei și în perpetuarea speciei.
Tulburările instinctului sexual:
a . În realizarea contactului sexual:
1. Hiposexualitatea:
- impotență - imposibilitatea bărbatului de a îndeplini actul sexual. În:
nevroze, psihastenie, alcoolism, ca efect secundar al unor medicații.
- frigiditatea – inhibiție sexuală a femeilor, tradusă prin lipsa plăcerii
sexuale normale (in nevroze, personalități dizarmonice, depresie).
2.Hipersexualitatea - exagerarea instinctului sexual ca rezultat al unui
hipererotism/deficiențe orgasmice:
-donjuanismul – atracție morbidă către sexul feminin cu imposibilitatea
stabilirii unei relații stabile;
- satiriazisul (hipererotismul psihic) - în surmenaj, epuizare, insomnie,
alcoolism, sau întreținută de ambianță.
- nimfomania - echivalentul feminin al donjuanismului și satiriazisului.
b. Perversiunile sexuale:
1.Deformarea actului sexual:
- sadism - satisfacerea sexuală numai când partenerul este făcut să
sufere;
- masochism – obținerea plăcerii numai când subiectul este supus de
către partener la un comportament umilitor;
- exhibiționism – apariția plăcerii sexuale prin expunerea organelor
genitale (sâni).
 - voyeurismul – obținerea satisfacției sexuale în afara actului sexual,
prin privirea unui act sexual realizat într-un alt cuplu.
- fetișismul - polarizarea interesului sexual către obiecte de
îmbrăcăminte ale celuilalt sex.
2.Deformarea imaginii partenerului:
- pedofilia - se referă la dorința de a avea raporturi sexuale cu copii;
- gerontofilia - interesul erotic crescut asupra unor parteneri mult mai în
vârstă.
- zoofilia - se referă la raporturi sexuale cu animale/ păsări;
- incestul - este legat de raporturi sexuale între rude de gradul I (frați,
surori, părinți, copii).
La om, instinctul sexual începe să se manifeste în epoca pubertății, în
strinsă legătură cu activitatea hormonală a întregului organism și mai ales a
testiculului, precum și cu dezvoltarea normală a sistemului nervos.
În forma sa cea mai elementară, instinctul sexual se manifestă sub aspectul
unui impuls, a unei necesități sau trebuințe de ordin foarte general, care
împinge individul la satisfacere sexuală. Obiectul satisfacerii nu este
selecționat. El se află printre reprezentanții de sex opus ai speciei respective,
oricare ar fi el, la întâmplare.
Sub această formă de manifestare apare instinctul sexual la majoritatea
animalelor. Fluturele fecundează câteva femele la rând ; vrăbioiul vine in fața
stolului de vrăbii, emite un țipăt violent, și una dintre vrăbii, la întâmplare, îl
urmează. În toate aceste cazuri, instinctul sexual se satisface strict, anonim,
fără pregătire și alegere. Un aspect asemănător îl imbracă instinctul sexual la
om, in faza instalării sale (la pubertate) sau dupa abstinente îndelungate;
obiectul dorit este sexul și mai puțin purtătorul lui.
 Într-o formă mai evoluată, obiectivul preocupărilor sexuale nu-1 mai
constituie sexul, in general, ci purtătorul său, în particular. Din pluralitatea
indivizilor de același sex, sunt aleși unul sau câțiva, mai mult sau mai puțin
deliberat; natura cunoaște adevărate „parazi sexuale", in vederea alegerii
partenerului.
Trebuința sexuală determină activitatea animalului în căutarea partenerului
de sex opus. Găsirea acestuia este ușurată de prezența caracterelor sexuale
secundare deosebitoare. Sunt folosite toate simțurile, la fiecare specie există
însă un procedeu particular, unic pentru toți reprezentanții.
Unul din sexe emite, de exemplu, un miros, iar celalalt sex posedă organe
olfactive suficient de dezvoltate ca să-l perceapă. Așa se petrec lucrurile la
mamifere (cervidee, castor etc.) sau insecte (paunul de noapte, bombixul) ;
unii fluturi au mirosul asemănător florilor și la fel de accentuat.
Majoritatea animalelor folosesc însă văzul: diferențele de podoabe, de
culori, etc. sunt semne de recunoaștere (lumina licuricilor, culorile tritonilor
sau peștilor masculi).
La alte specii, mecanismul de semnalizare a sexelor este auzul: masculul
greierului sau al broaștei emite sunete caracteristice, în realitate apeluri
trimise femelei. La păsări, cântecul este tot apanajul masculilor, mai ales la
speciile cu penaj modest.
În esență, instinctul sexual se manifestă prin tendința indivizilor de a se
apropia fizic, cât mai intim. Satisfacerea sa necesită desfășurarea în timp a
unui întreg lanț de acte, de la căutarea femelei, până la sfârșitul actului
sexual.