Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
piele
anexele acesteia: păr, unghii și unele glande asociate.
Pielea (analizatorul cutanat) este de multe ori percepută ca orice altceva în afară de un organ,
dar aceasta este chiar cel mai greu organ al corpului omenesc, cântărind aproximativ 4 kg.
Pielea constituie un înveliș cu rol protector, prezentând în același timp și o funcție senzitivă,
prin sensibilitatea tactilă, termică, dureroasă, presională și vibratorie.
Pe lângă funcția senzitivă, pielea mai îndeplinește următoarele roluri:
Pielea este şi o suprafaţă receptoare foarte mare care, în afara rolului protector faţă de
microorganisme sau leziuni de natură mecanică, are o sensibilitate variabilă şi participă la
secretarea unor produse finale ale metabolismului. Culoarea pielii depinde de cantitatea de
pigment melanic, care este determinată genetic şi care generează diversitatea de nuanţe de la
pielea albă (în lipsa pigmentului) până la cea neagră (datorată excesului de melanină), precum
şi în funcţie de expunerea la radiaţii de natură electromagnetică (ultraviolete sau infraroşii).
Nuanţele pot să fie diferite şi în funcţie de gradul de vascularizaţie capilară (care determină
nuanţa roz-roşie), de cantitatea de hemoglobină şi de grosimea pielii.
Functia respiratorie
Funcţia de respiraţie constă în absorbirea oxigenului şi eliminarea bioxidului de carbon. La copii, difuzia
gazelor prin capilarele dilatate ale pielii este amplificată. In comparaţie cu respiraţia pulmonară, pielea
absoarbe 1/180 parte oxigen şi elimină 1/90-1/65 parte bioxid de carbon. De pe suprafaţa pielii se
evaporă zilnic circa 800 g apa, ceea ce depăşeşte de 2—3 ori posibilităţile plămânilor.
Absorbţia apei și a substanţelor chimice solide de pe tegumentele normale aproape că nu are loc.
Solvarea unor substanţe în filmul hidrolipidic (rezocrină, sulf, acid salicilic și acid boric, oxid de plumb,
clorură de fier, mercur, cloroform, pirogalol etc.) simplifică absorbţia percutană.
Gradul de absorbţie în diferite regiuni cutanate depinde de starea mantalei acide, capacitatea de buffer
a pielii şi de prezenţa folictililor pilosebacei. Astfel, pielea palmară şi plantară, unde glandele sebacee
lipsesc şi stratul cornos este compact, posedă capacităţi de absorbţie minime.
Funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în organism (bacterii,
substanțe toxice, radiații)
Pielea:
– elimină toxinele şi apa în exces;
– contribuie la menţinerea co nstantă a temperaturii organismului;
– previne supraîncălzirea prin evaporarea transpiraţiei;
– favorizează încălzirea corpului prin contracţia muşchilor erectori, anexaţi firului de păr.
Funcția de apărare față de razele ultraviolete. La om, stratul cornos absoarbe și reflectă cam
50% din radiații. Absorbirea radiațiilor se realizează prin pigmentul din piele numit melanină
producând bronzarea pielii. La o expunere extremă la aceste radiații se poate produce cancerul
de piele.
Funcția de organ de simț este una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul înconjurător,
aceasta fiind îndeplinită de receptorii:
- de durere (fiind până la 200/cm2),
- de presiune (corpusculii Vater-Pacini),
- termoreceptorii (corpusculii Krause),
- receptorii la întindere (corpusculii Ruffini),
- receptorii tactili sunt mai deși la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale externe
(corpusculii Meissner și celulele Merkel).
Comunicare: pielea reflectă anumite stări emoţionale prin schimbarea coloraturii (palidă, roşie) şi de
asemenea semnalizează prezenţa unei boli (tegumentul icteric din hepatite).
Concluzie
Când privim pe cineva, cu siguranţă remarcăm, în afara acelor caracteristici specifice care ţin de
alura persoanei, cum arată pielea acesteia. Culoarea şi semnele particulare rămân în memoria
noastră când există ceva deosebit. În literatură se găsesc numeroase referinţe privind pielea
personajelor, subiecte cel mai adesea ale poeziilor de dragoste.
Din punct de vedere medical însă, definirea pielii este lipsită de echivoc, un înveliş neîntrerupt
care se continuă la nivelul marilor orificii (gură, nas etc.) cu o semimucoasă (parţial
cheratinizată) şi care, în interiorul cavităţilor respective, devine o mucoasă propriu-zisă.
În concluzie, aspectul pielii este cu siguranţă nu doar un reper al frumuseţii, este semn al
sănătăţii acesteia şi, mai mult, al sănătăţii întregului organism.
Bibliografie
-surse din literature de specialitate
-https://liceunet.ro/manual-biologie-anatomie/analizatorii/pielea-structura-rol
-https://esteticasiigiena.wordpress.com/cosmetica/functiile-pielii/?
fbclid=IwAR3J0em_ZFFWlPO1TVD_XFrvq92oGYIlduwuzkO9XSRj4zs5l5Ny8QqtTc4
-https://ro.wikipedia.org/wiki/Piele_(anatomie)