Referat: caracteristici ale inteligentei motrice in relatia pacient-kinetoterapeut

Kinetoterapie şi Recuperare, reintegrare

sporterapia>obiectivele socială
activitatilor motrice :

Conceptul de motricitate este definit ca o însuşire a fiinţei umane înnăscută şi

dobândita de a reacţiona cu ajutorul aparatului locomotor la stimuli externi şi interni, sub
forma unei mişcări.

O altă definiţie consideră motricitatea ca "ansamblu al funcţiilor

fiziologice care asigură mişcarea la oameni şi animale" .

Componentele capacitatii motrice stabile:

a. calităţi motrice:
 de baza: viteza, indemanarea, coordonarea, rezistenta, forta;
 specific: mobilitate, suplete.
b. deprinderi motrice:
 de baza: alergare, saritura, prindere, aruncare
 utilitar aplicative
c. priceperi motrice
Componentele de stare: motivaţie, stări emoţionale, care pot favoriza, reduce sau bloca
exprimarea capacităţii motrice.

Calitatea motrică este definită ca "aptitudine a individului de a executa mişcări cu indici de

viteză, forţă, rezistenţă, îndemânare, etc".

Deprinderi motrice aplicativ utilitare : târârea, căţărarea, escaladarea, tracţiunea-împingerea,

ridicarea şi transportul de greutăţi/obiecte etc

Etapele de insusire ale deprinderilor motrice:

a. Etapa I - A informării şi formării imaginii mentale (numită şi etapa

formării reprezentării) sau a configuraţiei spaţiale a mişcării, sau
cognitivă
 Urmăreşte formarea unei reprezentări corecte, clare despre
deprinderile motrice ce urmează a fi învăţate. Reprezentarea
corectă se realizează pe baza perceperii de către subiecţi a
înlănţuirii raţionale a elementelor componente ale acţiunilor
motrice respective, cu ajutorul demonstraţiei şi a explicaţiei
necesare.
  Demonstrarea unei acţiuni, a unei deprinderi motrice oferă
„imaginea” mişcării respective, a elementelor componente şi a
succesiunii lor.
b. Etapa II - A mişcărilor grosiere sau insuficient diferenţiate, sau etapa
mişcărilor încordate
 După formarea reprezentării corecte, se trece la iniţierea în
tehnica mişcării respective.
 După demonstraţia şi explicaţiile primite, elevii, sportivii sau
pacienţii vor căuta ca execuţia lor să fie cât mai
asemănătoare cu modelul înfăţişat.
c. Etapa III - A consolidării mişcărilor, a coordonării fine, sau etapa
fixării şi consolidării
 Fixarea se realizează în condiţiile repetării multiple.
 Repetarea îndelungată a exerciţiilor, a deprinderilor motrice
duce la formarea conexiunilor temporale din scoarţa cerebrală
şi, treptat, capătă uşurinţă şi coerenţă, calitatea se
îmbunătăţeşte.
d. Etapa IV - A perfecţionării şi supraînvăţării
 Se realizează printr-o activitate de repetare perseverentă, ce urmăreşte automatizarea
deprinderilor motrice.

Deprinderile motrice sunt:

 Rezultatul învăţării.
 Se fundamentează pe un sterotip dinamic, rezultat prin exersare.
 O achiziţie care reprezintă adaptarea la mediu.
Caracteristicile deprinderilor motrice:
 Fac parte din conduita voluntară a omului, căpătând uşurinţă şi precizie pe baza
efortului voluntar;
1. Consolidarea aptitudinilor de a acționa și executa rapid, sigur și eficient, în situații de stres și
oboseală psihomotrice, atribuțiile specifice de serviciu.
2. Cunoașterea și perfecționarea continuă a deprinderilor specifice de a executa și folosi în
situații profesionale variate materialele tehnice și armamentul din dotare.
3. Creșterea rezistenței fizice și psihice a organismului cu ajutorul exercițiilor fizice
profesionale, în condiții variate de combat.
4. Consolidarea aptitudinilor pentru depășirea cu succes a obstacolelor materiale și umane.
5. Dezvoltarea permanentă a rezistenței psihomotrice la efort îndelugat și a capacității psihice de
a acționa rapid pentru depașirea obstacolelor de orice fel.
6. Perfecționarea tehnicii și a procedeelor tehnice de luptă corp la corp din artele marțiale prin
sporirea vitezei de reacție și a preciziei tehnice.
7. Consolidarea pregătirii psihologice de combat (stăpînirea de sine, decizii rapide și eficiente pe
o durată scurtă de timp, educarea și controlul anxietății, a voinței etc.).
8. Înfăptuirea unitară a unui sistem concret și real de evaluare practică a personalului forțelor de
ordine și securitate publică.
Caracteristicile inteleigentei motrice in relatia pacient-kinetoterapeut:

· pregatire (formularea problemei, căutarea de informații, studiu de metode cunoscute);

· înțelegere (moment în care apare o idee nouă);
· verificare (analiză cuprinzătoare a soluției găsite).
· identificarea necesității sau problemei;
· analiza de nevoi sau probleme;
· compilare de informații disponibile cu privire la problemă;
· formularea soluțiilor posibile;
· analiza critică a opțiunilor în ceea ce privește punctele forte și punctele slabe ale acestor părți;
· invenție – apariția unei idei noi;
· experiment pentru a identifica soluția optimă, selecția finală .
· orientare (definirea problemei);
· pregătire (colectarea de informații referitoare la problemă);
· analiză (selecție de informații relevante);
· acumulare de idei, alternative;
· incubare (distragerea atenției de la probleme);
· sinteză (integrare);
· evaluarea ideilor apărute.
· mobilitate mentală;
· capacitatea de a detecta distinctiv (de a găsi) problema;
· dorința de a-și asuma riscuri și lipsa fricii de a fi învins;
· dorința de a primi critici și capacitatea de a solicita ajutor de la un coleg de renume, fără a simți
un sentiment de rușine;
· motivația intrinsecă, axată pe convingerea fermă în opiniile lor bazată pe o credință puternică în
ceea ce fac.
Activitatea , cheie la toate etapele de gândire creativă este “localizare / identificare”: obiective,
fapte, probleme, idei, soluții, recunoaștere .