Cardiologie Curs 1

EKG
Înregistrarea curenţilor de acţiune a inimii, inima prezintă o activitate electrică ce iniţiază activitatea
mecanică de contracţie a fibrelor miocardice, activitatea electrică o precede şi o determina pe cea
mecanică.
Activitatea electrică a inimii se supune anumitor legi, ea se datorează unui ţesut specific existent la nivelul
miocardului care a re calitatea de a iniţia stimuli şi de a-i propagă cu anumite viteze.
Aceste ţesut specific este reprezentat de:
- nodul Sinusal
- nodul atrio ventricular (NAV)
- joncţiune
- fasciculul His cu ramurile sale
- reţeaua Purcinje
Excitaţia electrică ia naştere în nodul sinusal. Ia se propagă în cele două atrii din aproape în aproape fara
căi de conducere specială, sub formă a doua unde, una imediat sub endocard şi a doua imediat sub epicard.
Viteza de propagare a impulsului este de aproximativ 1m/secundă. După ce a parcurs peretele atrial,
excitaţia pornită din NS ajunge la nivelul joncţiunii atrio ventriculare (joncţiunea este reprezentată de
Nodul atrio ventricular NAV şi de porţiunea fasciculului His, situată deasupra planşeului AV.
Dpdv fiziologic, NAV şi joncţiunea reprezintă o unitate, au aceiaşi funcţie. În cazul în care se produce un
infarct miocardic în zona septului interventricular, imediat trebuie urmărită poziţia exactă a cicatricii şi
dacă în cicatrice a fost cuprins fasciculul His sau ramura sa stângă, tre să se introducă pace maker.
La niv joncţiunii atrio ventriculare se produce o întârziere a propagării excitaţiei numită întârziere
joncţionala, excitaţia se propagă in continuare de-a lungul fasciculului His, apoi simultan de-a lungul
ramurilor sale şi a reţelei purchinje şi a ventriculului stâng, astfel încât se produce activarea simultană a
ambilor ventriculi. La niv ventriculului excitaţia se transmite dinspre endocard spre epicard că unda de
depolarizare ( de activare a celulelor miocardice). După activarea electrică, urmează contracţia, activitatea
mecanică perioada care corespundere perioadei de refacere a potenţialului, de repolarizare. În mod normal
activarea celulelor şi retragerea excitaţiei (repolarizarea) tre să se facă în acelaşi sens. În interiorul
cordului există presiuni foarte mari, endocardul intra într-o stare de suferinţă fiziologica ''.
Activitatea electrică este reprezentată de vectori care sunt mărimi scalare ( se pot măsură), ce au o anumită
direcţie, un sens (pozitiv sau negativ), un anume punct de aplicare şi o anumită mărime. 2 vectori cu
acelaşi punct de aplicare de mărimi şi direcţii opuse, se sumează prin suma algebrică. Doi vectori de
mărimi diferite cu aceiaşi direcţie şi sens se sumează prin suma aritmetică.
Doi vectori cu acelaşi punct de aplicaţie, cu direcţii şi sensuri diferite, se sumează prin regulă
paralelogramului forţelor.
Activitatea electrică a inimii este o activitate vectorială. La niv fiecărei fibre miocardice care se activează,
se produce un vector. Vectorii se sumează din aproape în aproape după cele 3 reguli de mai sus, şi se
obţine un vector rezultant al activităţii fiecărei camere. Vectorul atriului st este mai mic datorită mărimii
atriului. Cei 2 vectori rezultanţi au direcţie de la dr la st şi de sus în jos pt inima normală.
Urmează întârzierea joncţionala după care excitaţia intra în fasciculul His.
Pe ekg, se înregistrează proiecţia acestor vectori pe anumite axe astfel apar undele care sunt pozitive sau
negative după cum situate deasupra sau dedesubtul unui linii orizontale de potenţial 0, linei ce poartă
numele de linie izoelectrica. În mod convenţional timbuctu!!! Unda ekg este exprimarea grafică a
vectorilor care se produc în timpul activităţilor cardiace.