Angajatorul Are Obligaţia de A Asigura Securitatea Şi Sănătatea Lucrătorilor În Toate Aspectele Legate de Muncă

https://event.webinarjam.
com/go/live/5/277xqt8u9tnnfpxoJoi ora 19
Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate

aspectele legate de muncă.
În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu.
Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere
principiului responsabilităţii angajatorului.
Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile

necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;
b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în
muncă.
(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1),
ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe
baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de
muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în
vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării
efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din
mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura
activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la
amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire,
precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure
îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate
în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile
ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul
consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de
condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul
să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc
de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi,
angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi

igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în

nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale ale angajatorilor

SECŢIUNEA a 2-a Servicii de prevenire şi protecţie
SECŢIUNEA a 3-a Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent
SECŢIUNEA a 4-a Alte obligaţii ale angajatorilor
SECŢIUNEA a 5-a Informarea lucrătorilor
SECŢIUNEA a 6-a Consultarea şi participarea lucrătorilor
SECŢIUNEA a 7-a Instruirea lucrătorilor
CAPITOLUL I Dispoziţii generale
CAPITOLUL II Domeniu de aplicare
CAPITOLUL III Obligaţiile angajatorilor
CAPITOLUL IV Obligaţiile lucrătorilor
CAPITOLUL V Supravegherea sănătăţii
CAPITOLUL VI Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea
evenimentelor
CAPITOLUL VII Grupuri sensibile la riscuri
CAPITOLUL VIII Infracţiuni
CAPITOLUL IX Contravenţii
CAPITOLUL X Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta lege are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea
îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătorilor.
(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor

profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc
şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată potrivit legii, instruirea
lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi direcţiile generale pentru
implementarea acestor principii.
Art. 2. - Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane

juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român
pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.
CAPITOLUL II
Domeniu de aplicare
Art. 3. - (1) Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, atât publice, cât şi
private.
(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor

lucrătorilor.
Art. 4. - (1) Fac excepţie de la prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care
particularităţile inerente ale anumitor activităţi specifice din serviciile publice, cum ar
fi forţele armate sau poliţia, precum şi cazurile de dezastre, inundaţii şi pentru
realizarea măsurilor de protecţie civilă, vin în contradicţie cu prezenta lege.
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea

lucrătorilor, ţinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.
Art. 5. - În sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:
a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii,

elevii în perioada efectuării stagiului de practică, precum şi ucenicii şi alţi participanţi
la procesul de muncă, cu excepţia persoanelor care prestează activităţi casnice;
b) angajator - persoană fizică sau juridică ce se află în raporturi de muncă ori de
serviciu cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau
unităţii;
c) alţi participanţi la procesul de muncă - persoane aflate în întreprindere şi/sau
unitate, cu permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a
aptitudinilor profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităţi în
folosul comunităţii sau activităţi în regim de voluntariat, precum şi şomeri pe durata
participării la o formă de pregătire profesională şi persoane care nu au contract
individual de muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care se poate face dovada
prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă;
d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor - persoană aleasă, selectată sau desemnată de lucrători, în
conformitate cu prevederile legale, să îi reprezinte pe aceştia în ceea ce priveşte
problemele referitoare la protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în muncă;
e) prevenire - ansamblul de dispoziţii sau măsuri luate ori prevăzute în toate etapele
procesului de muncă, în scopul evitării sau diminuării riscurilor profesionale;
f) eveniment - accidentul care a antrenat decesul sau vătămări ale organismului,
produs în timpul procesului de muncă ori în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu,
situaţia de persoană dată dispărută sau accidentul de traseu ori de circulaţie, în
condiţiile în care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi
cazul susceptibil de boală profesională sau legată de profesiune;
g) accident de muncă - vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută
profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin
3 zile calendaristice, invaliditate ori deces;
h) boală profesională - afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii
sau profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului
de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale
organismului, în procesul de muncă;
i) echipament de muncă - orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă;
j) echipament individual de protecţie - orice echipament destinat a fi purtat sau mânuit
de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea să
îi pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment
sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv;
k) loc de muncă - locul destinat să cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile
întreprinderii şi/sau unităţii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii şi/sau unităţii
la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităţii;
l) pericol grav şi iminent de accidentare - situaţia concretă, reală şi actuală căreia îi
lipseşte doar prilejul declanşator pentru a produce un accident în orice moment;
m) stagiu de practică - instruirea cu caracter aplicativ, specifică meseriei sau
specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, ucenicii, precum şi şomerii în
perioada de reconversie profesională;
n) securitate şi sănătate în muncă - ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca
scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea
vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante
la procesul de muncă;
o) incident periculos - evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria,
accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfuncţionalitatea unei
activităţi sau a unui echipament de muncă sau/şi din comportamentul neadecvat al
factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil să aibă asemenea
urmări şi/sau a cauzat ori ar fi fost posibil să producă pagube materiale;
p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afara întreprinderii/unităţii,
abilitate să presteze servicii de protecţie şi prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii
în muncă, conform legii;
q) accident uşor - eveniment care are drept consecinţă leziuni superficiale care
necesită numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate de
muncă cu o durată mai mică de 3 zile;
r) boală legată de profesiune - boala cu determinare multifactorială, la care unii factori
determinanţi sunt de natură profesională.
CAPITOLUL III
Obligaţiile angajatorilor
SECŢIUNEA 1
Obligaţii generale ale angajatorilor
Art. 6. - (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor

în toate aspectele legate de muncă.
(2) În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de
responsabilităţile sale în acest domeniu.
(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc

atingere principiului responsabilităţii angajatorului.
Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile

necesare pentru:
a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în
muncă.
(2) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1),
ţinând seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.
(3) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe
baza următoarelor principii generale de prevenire:
a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de
muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în
vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării
efectelor acestora asupra sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este
mai puţin periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile,
organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din
mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de
protecţie individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.
(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura
activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:
a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la
amenajarea locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire,
precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure
îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate
în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile
ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi
sănătatea în muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul
consultărilor cu lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele
asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de
condiţiile şi mediul de muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul
să fie permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc
de muncă îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi,
angajatorii acestora au următoarele obligaţii:
a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi

igiena în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.
(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în

nicio situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.
SECŢIUNEA a 2-a
Servicii de prevenire şi protecţie
Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul

desemnează unul sau mai mulţi lucrători pentru a se ocupa de activităţile de protecţie
şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere şi/sau unitate,
denumiţi în continuare lucrători desemnaţi.
(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de

protecţie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale.
(3) Lucrătorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea
îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege.
(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi

cele de protecţie din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la
servicii externe.
(5) În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe prevăzute la alin. (4),
acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au
efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor şi
trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 16 alin. (2).
(6) Lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă, în principal, atribuţii privind securitatea şi
sănătatea în muncă şi, cel mult, atribuţii complementare.
Art. 9. - (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de

prevenire şi a celor de protecţie, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii
şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucrătorii, precum şi de distribuţia acestora în
cadrul întreprinderii şi/sau unităţii, se impune ca:
a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele

adecvate;
b) serviciile externe să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi
profesionale adecvate;
c) lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe să fie în număr suficient.
(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie

să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte
din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.
(3) Lucrătorul/lucrătorii şi/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie să

colaboreze între ei ori de câte ori este necesar.
(4) În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară

activităţi fără riscuri deosebite, angajatorul îşi poate asuma atribuţiile din domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege,
dacă are capacitatea necesară în domeniu.
(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme

metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi capacităţile şi aptitudinile
necesare, precum şi numărul considerat suficient, prevăzute la alin. (1) şi (4).
SECŢIUNEA a 3-a
Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent
Art. 10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:
a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi

evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau
unităţii, ţinând seama de alte persoane prezente;
b) să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce
priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.
(2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii
care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a
lucrătorilor.
(3) Numărul lucrătorilor menţionaţi la alin. (2), instruirea lor şi echipamentul pus la
dispoziţia acestora trebuie să fie adecvate mărimii şi/sau riscurilor specifice
întreprinderii şi/sau unităţii.

a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui
pericol grav şi iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre
măsurile luate ori care trebuie să fie luate pentru protecţia lor;
b) să ia măsuri şi să furnize instrucţiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să
oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o
zonă sigură, în caz de pericol grav şi iminent;
c) să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol
grav şi iminent, în afara cazurilor excepţionale şi pentru motive justificate.
(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent, părăsesc locul de muncă
şi/sau o zonă periculoasă nu trebuie să fie prejudiciaţi şi trebuie să fie protejaţi
împotriva oricăror consecinţe negative şi nejustificate pentru aceştia.
(3) Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav şi iminent pentru
propria securitate sau a altor persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu
poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare, în
conformitate cu cunoştinţele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita
consecinţele unui astfel de pericol.
(4) Lucrătorii nu trebuie să fie prejudiciaţi pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu
excepţia situaţiilor în care aceştia acţionează imprudent sau dau dovadă de neglijenţă
gravă.
SECŢIUNEA a 4-a
Alte obligaţii ale angajatorilor
a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi

sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai
mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor
periculoase, precum şi a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările
legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.
(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura
activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor
categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1).
Art. 13. - În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru

prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele
obligaţii:
a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a

echipamentelor de muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii
conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin
a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de
îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice,
sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl
aplice corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în
muncă, înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le
revin în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau
aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de
particularităţile activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria
competenţă sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii
lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi
sănătatea în muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra
riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de
prevenire şi de protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de
legislaţia specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute
şi să asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic,
ulterior angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de
protecţie, a aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere
şi neutralizare a substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în
timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor
de control şi al cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau
colectiv, în afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente
ori ar periclita viaţa accidentaţilor şi a altor persoane;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau
al pierderii calităţilor de protecţie.
Art. 14. - Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către

angajatori persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se
stabileşte prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.
Art. 15. - (1) Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de
către angajatori.
(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun

acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul
individual de muncă.
SECŢIUNEA a 5-a
Informarea lucrătorilor
Art. 16. - (1) fiinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau a unităţii, angajatorul
trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii şi/sau reprezentanţii
acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaţiile
necesare privind:
a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de

prevenire şi protecţie atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la
nivelul fiecărui post de lucru şi/sau fiecărei funcţii;
b) măsurile luate în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) şi (3).
(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii

lucrătorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, care desfăşoară activităţi
în întreprinderea şi/sau în unitatea sa, să primească informaţii adecvate privind
aspectele la care s-a făcut referire la alin. (1), care privesc aceşti lucrători.
Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii

desemnaţi sau reprezentanţii lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul
securităţii şi sănătăţii lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi în conformitate
cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:
a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);
b) evidenţa şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);
c) informaţii privind măsurile din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, precum şi
informaţii provenind de la instituţiile de control şi autorităţile competente în domeniu.
SECŢIUNEA a 6-a
Consultarea şi participarea lucrătorilor
Art. 18. - (1) Angajatorii consultă lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor şi permit
participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea şi
sănătatea în muncă.
(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică:
a) consultarea lucrătorilor;
b) dreptul lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;
c) participarea echilibrată.
(3) Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor definiţi la art. 5 lit. d) iau parte în mod
echilibrat sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:
a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea în muncă;
b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin.
(2), precum şi cu privire la activităţile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1);
c) informaţiile la care s-a făcut referire în art. 12 alin. (1), art. 16 şi 17;
d) recurgerea, după caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);
e) organizarea şi planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21.
(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

sănătăţii lucrătorilor au dreptul să solicite angajatorului să ia măsuri corespunzătoare şi
să prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru lucrători
şi/sau al eliminării surselor de pericol.

sănătăţii lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciaţi din cauza activităţilor la care s-
a făcut referire în alin. (1)-(3).
(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice

în domeniul securităţii şi sănătăţii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea
drepturilor salariale, şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-şi putea exercita
drepturile şi atribuţiile care decurg din prezenta lege.

sănătăţii lucrătorilor şi/sau lucrătorii au dreptul să apeleze la autorităţile competente,
în cazul în care consideră că măsurile adoptate şi mijloacele utilizate de către angajator
nu sunt suficiente pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă.
(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

sănătăţii lucrătorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a-şi prezenta observaţiile
inspectorilor de muncă şi inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control.
Art. 19. - În vederea realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul
angajatorului se înfiinţează, se organizează şi funcţionează comitete de securitate şi
sănătate în muncă.
SECŢIUNEA a 7-a
Instruirea lucrătorilor
Art. 20. - (1) Angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca fiecare lucrător să
primească o instruire suficientă şi adecvată în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, în special sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de
muncă şi postului său:
a) la angajare;
b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale
echipamentului existent;
d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
e) la executarea unor lucrări speciale.
(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:

a) adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri;
b) periodică şi ori de câte ori este necesar.
(3) Angajatorul se va asigura că lucrătorii din întreprinderi şi/sau unităţi din exterior,
care desfăşoară activităţi în întreprinderea şi/sau unitatea proprie, au primit instrucţiuni
adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în muncă, pe durata
desfăşurării activităţilor.

sănătăţii în muncă au dreptul la instruire corespunzătoare.
Art. 21. - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1),
(2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor

acestora.
(2) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul
programului de lucru.
(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul

programului de lucru, fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.
CAPITOLUL IV
Obligaţiile lucrătorilor
Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu

pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului,
astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât
propria persoană, cât şi alte persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile
sale în timpul procesului de muncă.
Art. 23. - (1) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art. 22,
lucrătorii au următoarele obligaţii:
a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să
îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau
înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor,
aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste
dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de
muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi
sănătatea lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului
accidentele suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar,
pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii
de muncă şi inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii
desemnaţi, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi
condiţiile de lucru sunt sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul
său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(2) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la
procesul de muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.
CAPITOLUL V
Supravegherea sănătăţii
Art. 24. - Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii

lucrătorilor în funcţie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în muncă se stabilesc
potrivit reglementărilor legale.
Art. 25. - (1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător
să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.
(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a

muncii.
CAPITOLUL VI
Comunicarea, cercetarea, înregistrarea şi raportarea evenimentelor
SECŢIUNEA 1
Evenimente
Art. 26. - Orice eveniment, aşa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat de
îndată angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană
care are cunoştinţă despre producerea acestuia.
Art. 27. - (1) Angajatorul are obligaţia să comunice evenimentele, de îndată, după
cum urmează:
a) inspectoratelor teritoriale de muncă, toate evenimentele aşa cum sunt definite la art.
5 lit. f);
b) asigurătorului, potrivit Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de
muncă şi boli profesionale, cu modificările şi completările ulterioare, evenimentele
urmate de incapacitate temporară de muncă, invaliditate sau deces, la confirmarea
acestora;
c) organelor de urmărire penală, după caz.
(2) Orice medic, inclusiv medicul de medicină a muncii aflat într-o relaţie contractuală
cu angajatorul, conform prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de
boală profesională sau legată de profesiune, depistată cu prilejul prestaţiilor medicale.
(3) Semnalarea prevăzută la alin. (2) se efectuează către autoritatea de sănătate publică
teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea cazului.
Art. 28. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care

printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, organele
de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor şi/sau persoanelor fizice/juridice
prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un
exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului.
Art. 29. - (1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum
urmează:
a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de

muncă;
b) de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor care au produs
invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase,
în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la
angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;
c) de către Inspecţia Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele
evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
d) de către autorităţile de sănătate publică teritoriale, respectiv a municipiului
Bucureşti, în cazul suspiciunilor de boală profesională şi a bolilor legate de profesiune.
(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.
(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia

medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de
muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de constatare
medico-legală.
SECŢIUNEA a 2-a
Accidente de muncă
Art. 30. - (1) În sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de muncă:
a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu

permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes
public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afara
graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor culturalsportive organizate, în timpul şi din
cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
iniţiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie
iniţiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţă avutul public şi
privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se
produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de
angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de
muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la
domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru
îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa
persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă
organizat de acestea, la o altă persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea
sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda
uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea
personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la
dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la
locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri
organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste
locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române,
delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afara graniţelor ţării, pe durata
şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul român care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor ţări, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de
lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza
îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau
perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor
aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtună, viscol,
cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în
timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care
îndreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca
urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă
fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în
condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de
circulaţie în vigoare.
Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu

numărul persoanelor accidentate, în:
a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile

calendaristice;
b) accidente care produc invaliditate;
c) accidente mortale;
d) accidente colective, când sunt accidentate cel puţin 3 persoane în acelaşi timp şi din
aceeaşi cauză.
Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de

cercetare.
(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la

inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător, potrivit legii.
SECŢIUNEA a 3-a
Bolile profesionale
Art. 33. - În sensul prevederilor art. 5 lit. h), afecţiunile suferite de elevi şi studenţi în
timpul efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale.
Art. 34. - (1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se face de către
medicii din cadrul autorităţilor de sănătate publică teritoriale şi a municipiului
Bucureşti.
(2) Cercetarea cauzelor îmbolnăvirilor profesionale, în vederea confirmării sau

infirmării lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac
de către specialiştii autorităţilor de sănătate publică teritoriale, în colaborare cu
inspectorii din inspectoratele teritoriale de muncă.
(3) Declararea bolilor profesionale se face pe baza procesului-verbal de cercetare.
(4) Bolile profesionale nou-declarate se raportează lunar de către autoritatea de

sănătate publică teritorială şi a municipiului Bucureşti la Centrul naţional de
coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din cadrul
Institutului de Sănătate Publică Bucureşti, la Centrul de Calcul şi Statistică Sanitară
Bucureşti, precum şi la structurile teritoriale ale asigurătorului stabilit conform legii.
(5) Intoxicaţia acută profesională se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca

boală profesională, cât şi ca accident de muncă.
CAPITOLUL VII
Grupuri sensibile la riscuri
Art. 35. - Grupurile sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele
sau femeile care alăptează, tinerii, precum şi persoanele cu dizabilităţi, trebuie
protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.
Art. 36. - Angajatorii au obligaţia să amenajeze locurile de muncă ţinând seama de

prezenţa grupurilor sensibile la riscuri specifice.
CAPITOLUL VIII
Infracţiuni
Art. 37. - (1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în
muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează
un pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani
sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.
(3) Fapta prevăzută la alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
Art. 38. - (1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor

stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un
pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 2 ani
sau cu amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a produs consecinţe deosebite, pedeapsa este
închisoarea de la un an la 3 ani sau amendă.
(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi

utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi
lor, pedeapsa este închisoarea de la un an la 2 ani sau amendă.
(4) Faptele prevăzute la alin. (1) şi (3) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare
de la 3 luni la un an sau cu amendă, iar fapta prevăzută la alin. (2) săvârşită din culpă
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
CAPITOLUL IX
Contravenţii
Art. 39. - (1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre
situaţiile prevăzute de prezenta lege.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei

încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. b), c), p) şi r).

încălcarea dispoziţiilor art. 13 lit. n).

încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) şi o), art.
20, art. 29 alin. (1) lit. a) şi ale art. 32 alin. (2).

încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4)-(6), art. 8, art. 11 alin. (1) şi (3), art. 13 lit. q) şi
s) şi ale art. 27 alin. (1) lit. a) şi b).
(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 6.000 lei

următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1), ale art. 10 şi 16;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 14, 15 şi ale art. 34 alin. (1).

încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) şi (4), ale art. 17, 19 şi 21.
(8) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 4.000 lei

următoarele fapte:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. c) şi d), art. 13 lit. g), art. 18 alin. (5) şi
(6) şi ale art. 36;
b) încălcarea dispoziţiilor art. 34 alin. (5).

nerespectarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă privind:
a) fabricarea, transportul, depozitarea, manipularea sau utilizarea substanţelor ori

preparatelor chimice periculoase şi a deşeurilor rezultate;
b) prevenirea prezenţei peste limitele maxime admise a agenţilor chimici, fizici sau
biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului
uman;
c) darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială ori totală, a construcţiilor,
echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi pentru aplicarea proceselor
tehnologice;
d) întocmirea şi respectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care
necesită măsuri speciale de siguranţă;
e) folosirea surselor de foc deschis şi fumatul la locurile de muncă unde acestea sunt
interzise;
f) prevenirea accidentelor prin electrocutare la executarea, exploatarea, întreţinerea şi
repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi pentru prevenirea
efectelor electricităţii statice şi ale descărcărilor atmosferice;
g) asigurarea şi folosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate la locurile de
muncă unde există pericole de incendiu sau de explozie;
h) asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrică a echipamentelor
de muncă;
i) transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de muncă, materialelor şi
produselor;
j) delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase;
k) semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă;
l) asigurarea exploatării fără pericole a recipientelorbutelii cu gaze comprimate sau
lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune şi a celor de ridicat, a conductelor prin
care circulă fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;
m) utilizarea, întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de muncă;
n) asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;
o) asigurarea iluminatului de siguranţă;
p) organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului
individual de protecţie;
q) întocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor
de muncă şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;
r) aplicarea metodelor de exploatare minieră, execuţia, exploatarea şi întreţinerea
lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător
clasificării minelor din punctul de vedere al emanaţiilor de gaze;
s) amenajarea locurilor de muncă pentru lucrul la înălţime, în spaţii închise şi în
condiţii de izolare.
Art. 40. - Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 5.000 lei la

10.000 lei neprezentarea de către serviciile externe a raportului semestrial de
activitate.
Art. 41. - Sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 39 alin. (2)-(9) şi la art. 40 se

aplică angajatorilor.
Art. 42. - (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39

alin. (2)-(9) şi la art. 40 se fac de către inspectorii de muncă.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la art. 39 alin. (6) lit.
b) şi alin. (8) lit. b) se fac şi de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului
Sănătăţii Publice şi al unităţilor subordonate.
(3) În caz de constatare a unei situaţii care se încadrează în prevederile art. 37 şi 38,
inspectorii prevăzuţi la alin. (1) şi (2) vor sesiza de îndată organele de urmărire penală
competente, potrivit legii.
Art. 43. - (1) Prevederile art. 39 alin. (2)-(9) şi ale art. 40 se completează cu
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu
modificările şi completările ulterioare.
(2) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data
încheierii procesuluiverbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din
minimul amenzii prevăzute de lege, corespunzător faptei pentru care a fost sancţionat,
inspectorul de muncă făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.
Art. 44. - Angajatorii răspund patrimonial, potrivit legii civile, pentru prejudiciile
cauzate victimelor accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, în măsura în care
daunele nu sunt acoperite integral prin prestaţiile asigurărilor sociale de stat.
CAPITOLUL X
Autorităţi competente şi instituţii cu atribuţii în domeniu
Art. 45. - (1) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritatea
competentă în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
(2) Principalele atribuţii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei în

acest domeniu sunt următoarele:
a) elaborează politica şi strategia naţională în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice şi prin consultarea cu alte
instituţii cu atribuţii în domeniu;
b) elaborează proiecte de acte normative în vederea implementării unitare a strategiei
naţionale şi a acquis-ului comunitar din domeniu;
c) avizează reglementările cu implicaţii în domeniu iniţiate de alte instituţii, potrivit
legii, şi participă, după caz, la elaborarea unor astfel de reglementări;
d) monitorizează aplicarea legislaţiei pe baza datelor, a informaţiilor şi a propunerilor
transmise de instituţiile aflate în subordine sau coordonare, precum şi ale celor cu care
colaborează în desfăşurarea activităţii;
e) abilitează persoane juridice şi fizice pentru a presta servicii de protecţie şi prevenire
în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, denumite în prezenta lege servicii
externe, la care se face referire la art. 8 alin. (4);
f) recunoaşte, desemnează, notifică şi supraveghează laboratoare de încercări, precum
şi organisme din domeniul său de competenţă, în condiţiile legii;
g) coordonează, în colaborare cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, elaborarea
programelor de cercetare de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă;
h) organizează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire
generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru
instituţiile de învăţământ;
i) desfăşoară activităţi de informare-documentare, potrivit legii;
j) avizează materiale de informare şi instruire, cum ar fi suporturi de curs, broşuri,
pliante, afişe elaborate de alte persoane juridice sau fizice, în sensul asigurării
concordanţei mesajelor pe care acestea le conţin cu prevederile legislaţiei în vigoare;
k) reprezintă statul în relaţiile internaţionale din domeniul său de competenţă.
Art. 46. - (1) Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al administraţiei

publice centrale, este autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică.
(2) Ministerul Sănătăţii Publice îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii în

domeniul sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă:
a) coordonează activitatea de medicină a muncii la nivel naţional;

b) elaborează sau avizează reglementări pentru protecţia sănătăţii în relaţie cu mediul
de muncă, pentru promovarea sănătăţii la locul de muncă, precum şi pentru medicina
muncii;
c) supraveghează starea de sănătate a lucrătorilor;
d) asigură formarea şi perfecţionarea profesională în domeniul medicinei muncii;
e) coordonează activitatea de cercetare, declarare, înregistrare şi evidenţă a bolilor
profesionale şi a celor legate de profesiune;
f) autorizează/avizează şi controlează calitatea serviciilor medicale acordate
lucrătorilor la locul de muncă;
g) colaborează cu alte instituţii implicate în activităţi cu impact asupra sănătăţii
lucrătorilor;
h) îndeplineşte şi alte atribuţii, conform competenţelor sale în domeniu, reglementate
prin legi speciale.
Art. 47. - (1) Inspecţia Muncii reprezintă autoritatea competentă în ceea ce priveşte
controlul aplicării legislaţiei referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) Instituţia prevăzută la alin. (1) controlează modul în care se aplică legislaţia
naţională din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la toate persoanele fizice şi
juridice din sectoarele prevăzute la art. 3 alin. (1), cu excepţia celor prevăzute la art.
50 alin. (1) şi (2), şi are, în principal, următoarele atribuţii:
a) controlează realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale;

b) solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în
unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol;
c) dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de muncă,
în cazul în care constată o stare de pericol grav şi iminent de accidentare sau de
îmbolnăvire profesională şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;
d) cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau
confirmă caracterul accidentelor;
e) coordonează, în colaborare cu Institutul Naţional de Statistică şi cu celelalte
instituţii implicate, după caz, sistemul de raportare şi evidenţă a accidentelor de muncă
şi a incidentelor, iar, în colaborare cu Ministerul Sănătăţii Publice, sistemul de
raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie;
f) analizează activitatea serviciilor externe prevăzute la art. 8 alin. (4) şi propune
retragerea abilitării, după caz;
g) raportează Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei situaţiile deosebite
care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă;
h) furnizează informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare
a legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
Art. 48. - (1) Asigurătorul, stabilit de lege, reprezintă autoritatea competentă în

domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
(2) Instituţia prevăzută la alin. (1) are atribuţii pentru:
a) sprijinirea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a

angajatorilor;
b) reabilitarea medicală şi, după caz, psihologică, precum şi compensarea victimelor
accidentelor de muncă şi ale bolilor profesionale;
c) raportarea către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei a situaţiilor
deosebite care necesită îmbunătăţirea reglementărilor din domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
Art. 49. - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii

fundamentează ştiinţific măsurile de îmbunătăţire a activităţii de securitate şi sănătate
în muncă şi promovează politica stabilită pentru acest domeniu.
Art. 50. - (1) Ministerul Apărării Naţionale, structurile militare şi structurile în care îşi
desfăşoară activitatea funcţionari publici cu statut special din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Direcţia Generală a Penitenciarelor din cadrul
Ministerului Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe,
Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, precum şi
Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare organizează, coordonează
şi controlează activitatea de securitate şi sănătate în muncă din unităţile lor, prin
serviciile de prevenire şi protecţie create sau desemnate de către aceste instituţii, în
scopul aplicării prevederilor prezentei legi.
(2) Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
produse în unităţile din subordinea instituţiilor prevăzute la alin. (1) se efectuează de
organele proprii ale acestora.
(3) Instituţiile prevăzute la alin. (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea
prezentei legi, în completarea celor existente la nivel naţional.
CAPITOLUL XI
Dispoziţii finale
Art. 51. - (1) Se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului

Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, următoarele acte normative:
a) normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi;

b) transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.
(2) În aplicarea prevederilor prezentei legi, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi

Familiei va elabora proiecte de acte normative necesare implementării şi/sau adaptării
situaţiilor existente la cerinţele prezentei legi.
Art. 52. - (1) Activităţile de interes naţional în domeniul securităţii şi sănătăţii în

muncă şi sursele de acoperire a cheltuielilor necesare în vederea realizării acestora se
aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Solidarităţii
Sociale şi Familiei.
(2) Activităţile de interes naţional privind cercetarea ştiinţifică în domeniul securităţii

şi sănătăţii în muncă se finanţează din fondurile prevăzute pentru acestea, potrivit
legii.
Art. 53. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea protecţiei muncii nr.
90/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 29 ianuarie
2001, cu modificările şi completările ulterioare, Decretul Consiliului de Stat
nr.400/1981 pentru instituirea unor reguli privind exploatarea şi întreţinerea
instalaţiilor, utilajelor şi maşinilor, întărirea ordinii şi disciplinei în muncă în unităţile
cu foc continuu sau care au instalaţii cu grad ridicat de pericol în exploatare, republicat
în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 5 din 11 ianuarie 1982, precum şi orice alte dispoziţii
contrare.
*
LEGE nr. 319 din 14 iulie 2006 (*actualizată*)a securităĠii şi sănătăĠii în
muncaEMITENT: PARLAMENTULPUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 646 din 26 iulie
2006Data intrarii in vigoare : 1 octombrie 2006Forma actualizata valabila la
data de : 20 mai 2015Prezenta forma actualizata este valabila de la 1 februarie
2014 pana la data selectata----------------*) Forma actualizată a acestui act
normativ până la data de 20 mai 2015 este realizată de către Departamentul
juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-
NeamĠ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către:
LEGEA nr. 51 din 19 martie 2012; LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012.
ConĠinutul acestui act aparĠine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul
Electronic S.A. Piatra-NeamĠ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind
destinat pentru informarea utilizatorilor. Parlamentul României adopta prezenta
lege. CAP. IDispoziĠii generale ART. 1(1) Prezenta lege are ca scop instituirea
de măsuri privind promovarea îmbunătăĠirii securităĠii şi sănătăĠii în munca a
lucrătorilor.(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la
prevenirea riscurilor profesionale, protecĠia sănătăĠii şi securitatea
lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc şi accidentare, informarea,
consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucrătorilor
şi a reprezentanĠilor lor, precum şi direcĠiile generale pentru implementarea
acestor principii. ART. 2ConvenĠiile internaĠionale şi contractele bilaterale
încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în vederea
efectuării de lucrări cu personal roman pe teritoriul altor tari, vor cuprinde
clauze privind securitatea şi sănătatea în munca. CAP. II Domeniu de aplicare
ART. 3(1) Prezenta lege se aplica în toate sectoarele de activitate, atât
publice, cat şi private.(2) Prevederile prezentei legi se aplica angajatorilor,
lucrătorilor şi reprezentanĠilor lucrătorilor. ART. 4(1) Fac excepĠie de la
prevederile art. 3 alin. (1) cazurile în care particularităĠile inerente ale
anumitor activităĠi specifice din serviciile publice, cum ar fi forĠele armate
sau poliĠia, precum şi cazurile de dezastre, inundatii şi pentru realizarea
măsurilor de protecĠie civilă, vin în contradicĠie cu prezenta lege.(2) In
cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie sa se asigure securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, Ġinându-se seama de principiile stabilite prin prezenta lege.
ART. 5In sensul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următorul
înĠeles: a) lucrator - persoana angajatade către un angajator, potrivit legii,
inclusiv studenĠii, elevii în perioada efectuării stagiului de practica, precum
şi ucenicii şi alĠi participanĠi la procesul de munca, cu excepĠia persoanelor
care prestează activităĠi casnice; b) angajator - persoana fizica sau juridică
ce se afla în raporturi de munca ori de serviciu cu lucrătorul respectiv şi
care are responsabilitatea întreprinderii si/sau unităĠii;c) alĠi participanĠi
la procesul de munca - persoane aflate în întreprindere si/sau unitate, cu
permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor
profesionale în vederea angajării, persoane care prestează activităĠi în
folosul comunităĠii sau activităĠi în regim de voluntariat, precum şi someri pe
durata participării la o forma
de pregătire profesională şi persoane care nu au contract individual de munca
încheiat în forma scrisă şi pentru care se poate face dovada prevederilor
contractuale şi a prestaĠiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba; d)
reprezentant al lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităĠii şi
sănătăĠii lucrătorilor - persoana aleasă, selectata sau desemnată de lucrători,
în conformitate cu prevederile legale, sa ii reprezinte pe aceştia în ceea ce
priveşte problemele referitoare la protecĠia securităĠii şi sănătăĠii
lucrătorilor în munca; e) prevenire - ansamblul de dispoziĠii sau măsuri luate
ori prevăzute în toate etapele procesului de munca, în scopul evitării sau
diminuării riscurilor profesionale; f) eveniment - accidentul care a antrenat
decesul sau vătămări ale organismului, produs în timpul procesului de munca ori
în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, situaĠia de persoana data disparuta
sau accidentul de traseu ori de circulaĠie, în condiĠiile în care au fost
implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum şi cazul susceptibil
de boala profesională sau legată de profesiune; g) accident de munca -
vătămarea violenta a organismului, precum şi intoxicatia acuta profesională,
care au loc în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de munca de cel puĠin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces;h) boala profesională - afecĠiunea care
se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzată de agenĠi
nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca, precum şi
de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în
procesul de munca; i) echipament de munca - orice masina, aparat, unealta sau
instalatie folosită în munca;j) echipament individual de protecĠie - orice
echipament destinat a fi purtat sau manuit de un lucrator pentru a-l proteja
impotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa ii pună în pericol
securitatea şi sănătatea la locul de munca, precum şi orice supliment sau
accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv; k) loc de munca - locul
destinat sa cuprindă posturi de lucru, situat în clădirile întreprinderii
si/sau unităĠii, inclusiv orice alt loc din aria întreprinderii si/sau unităĠii
la care lucrătorul are acces în cadrul desfăşurării activităĠii;l) pericol grav
şi iminent de accidentare - situaĠia concretă, reală şi actuala căreia ii
lipseşte doar prilejul declansator pentru a produce un accident în orice
moment; m) stagiu de practica - instruirea cu caracter aplicativ, specifica
meseriei sau specialitatii în care se pregătesc elevii, studenĠii, ucenicii,
precum şi somerii în perioada de reconversie profesională; n) securitate şi
sănătate în munca - ansamblul de activităĠi instituĠionalizate având ca scop
asigurarea celor mai bune condiĠii în desfăşurarea procesului de munca,
apărarea vieĠii, integrităĠii fizice şi psihice, sănătăĠii lucrătorilor şi a
altor persoane participante la procesul de munca; o) incident periculos -
evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul
tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei
activităĠi sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat
al factorului uman care nu a afectat lucrătorii, dar ar fi fost posibil sa aibă
asemenea urmări si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa producă pagube
materiale; p) servicii externe - persoane juridice sau fizice din afară
întreprinderii/unităĠii, abilitate sa presteze servicii de protecĠie şi
prevenire în domeniul securităĠii şi sănătăĠii în munca, conform legii;q)
accident uşor - eveniment care are drept consecinĠa leziuni superficiale care
necesita numai acordarea primelor îngrijiri medicale şi a antrenat incapacitate
de munca cu o durata mai mica de 3 zile;r) boala legată de profesiune - boala
cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanĠi sunt de
natura profesională. CAP. IIIObligaĠiile angajatorilorSECğIUNEA 1ObligaĠii
generale ale angajatorilor ART. 6(1) Angajatorul are obligaĠia de a asigura
securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de munca. (2)
In cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este
exonerat de responsabilităĠile sale în acest domeniu.
(3) ObligaĠiile lucrătorilor în domeniul securităĠii şi sănătăĠii în munca nu
aduc atingere principiului responsabilităĠii angajatorului. ART. 7(1) In cadrul
responsabilităĠilor sale, angajatorul are obligaĠia sa ia măsurile necesare
pentru:a) asigurarea securităĠii şi protecĠia sănătăĠii lucrătorilor; b)
prevenirea riscurilor profesionale;c) informarea şi instruirea lucrătorilor;d)
asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităĠii şi
sănătăĠii în munca.(2) Angajatorul are obligaĠia sa urmărească adaptarea
măsurilor prevăzute la alin. (1), Ġinând seama de modificarea condiĠiilor, şi
pentru îmbunătăĠirea situaĠiilor existente.(3) Angajatorul are obligaĠia sa
implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza următoarelor
principii generale de prevenire: a) evitarea riscurilor; b) evaluarea
riscurilor care nu pot fi evitate; c) combaterea riscurilor la sursa;d)
adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor
de munca, alegerea echipamentelor de munca, a metodelor de munca şi de
producĠie, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm
predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra sănătăĠii; e) adaptarea
la progresul tehnic; f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este
periculos sau cu ceea ce este mai puĠin periculos; g) dezvoltareaunei politici
de prevenire coerente care sa cuprindă tehnologiile, organizarea muncii,
condiĠiile de munca, relaĠiile sociale şi influenta factorilor din mediul de
munca;h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecĠie colectivă fata
de măsurile de protecĠie individuală;i) furnizarea de instrucĠiuni
corespunzătoare lucrătorilor.(4) Fără a aduce atingere altor prevederi ale
prezentei legi, Ġinând seama de natura activităĠilor din întreprindere si/sau
unitate, angajatorul are obligaĠia: a) sa evalueze riscurile pentru securitatea
şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a
substanĠelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de
munca;b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar,
măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producĠie aplicate de
către angajator sa asigure îmbunătăĠirea nivelului securităĠii şi al protecĠiei
sănătăĠii lucrătorilor şi sa fie integrate în ansamblul activităĠilor
întreprinderii si/sau unităĠii respective şi la toate nivelurile ierarhice;c)
sa ia în considerare capacităĠile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea
şi sănătatea în munca, atunci când ii încredinĠează sarcini; d) sa asigure ca
planificareaşi introducerea de noi tehnologii sa facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii si/sau reprezentanĠii acestora în ceea ce priveşte consecinĠele
asupra securităĠii şi sănătăĠii lucrătorilor, determinate de alegerea
echipamentelor, de condiĠiile şi mediul de munca;e) sa ia măsurile
corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul sa
fie permis numai lucrătorilor care au primit şi si-au insusit instrucĠiunile
adecvate.(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci
când în acelaşi loc de munca îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe
întreprinderi si/sau unităĠi, angajatorii acestora au următoarele obligaĠii:a)
sa coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea,
sănătateaşi igiena în munca, luând în considerare natura activităĠilor;b) sa
îşi coordoneze acĠiunile în vederea protecĠiei lucrătorilor şi prevenirii
riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităĠilor; c) sa se
informeze reciproc despre riscurile profesionale;d) sa informeze lucrătorii
si/sau reprezentanĠii acestora despre riscurile profesionale.(6) Măsurile
privind securitatea, sănătatea şi igiena în munca nu trebuie sa comporte în
nicio situaĠie obligaĠii financiare pentru lucrători.SECğIUNEA a 2-a Servicii
de prevenire şi protecĠie ART. 8
(1) Fără a aduce atingere obligaĠiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul
desemnează unul sau mai mulĠi lucrători pentru a se ocupa de activităĠile de
protecĠie şi de activităĠile de prevenire a riscurilor profesionale din
întreprindere si/sau unitate, denumiĠi în continuare lucrători desemnaĠi.(2)
Lucrătorii desemnaĠi nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activităĠii lor
de protecĠie şi a celei de prevenire a riscurilor profesionale.(3) Lucrătorii
desemnaĠi trebuie sa dispună de timpul necesar pentru a-si putea îndeplini
obligaĠiile ce le revin prin prezenta lege.(4) Dacă în întreprindere si/sau
unitate nu se pot organiza activităĠile de prevenire şi cele de protecĠie din
lipsa personalului competent, angajatorul trebuie sa recurgă la servicii
externe.(5) In cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe
prevăzute la alin. (4), acestea trebuie sa fie informate de către angajator
asupra factorilor cunoscuĠi ca au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte
asupra securităĠii şi sănătăĠii lucrătorilor şi trebuie sa aibă acces la
informaĠiile prevăzute la art. 16 alin. (2).(6) Lucrătorii desemnaĠi trebuie sa
aibă, în principal, atribuĠii privind securitatea şi sănătatea în munca si, cel
mult, atribuĠii complementare. ART. 9(1) In toate cazurile, pentru a se ocupa
de organizarea activităĠilor de prevenire şi a celor de protecĠie, Ġinând seama
de mărimea întreprinderii si/sau unităĠii si/sau de riscurile la care sunt
expuşi lucrătorii, precum şi de distribuĠia acestora în cadrul întreprinderii
si/sau unităĠii, se impune ca:a) lucrătorii desemnaĠi sa aibă capacitatea
necesară şi sa dispună de mijloacele adecvate;b) serviciile externe sa aibă
aptitudinile necesare şi sa dispună de mijloace personale şi profesionale
adecvate;c) lucrătorii desemnaĠi şi serviciile externe sa fie în număr
suficient.(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecĠia sănătăĠii şi
securitatea lucrătorilor trebuie sa fie asigurate de unul sau mai mulĠi
lucrători, de un serviciu ori de servicii distincte din interiorul sau din
exteriorul întreprinderii si/sau unităĠii.(3) Lucrătorul/lucrătorii si/sau
serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie sa colaboreze între ei ori
de câte ori este necesar. (4) In cazul microintreprinderilor şi al
întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităĠi fără riscuri deosebite,
angajatorul îşi poate asuma atribuĠiile din domeniul securităĠii şi sănătăĠii
în munca pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege, dacă are
capacitatea necesară în domeniu.(5) Ministerul Muncii, SolidarităĠii Sociale şi
Familiei stabileşte prin norme metodologice de aplicare a prevederilor
prezentei legi capacităĠile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul
considerat suficient, prevăzute la alin. (1) şi (4).SECğIUNEA a 3-a Primul
ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav şi iminent
ART. 10(1) Angajatorul are următoarele obligaĠii:a) sa ia măsurile necesare
pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea
lucrătorilor, adaptate naturii activităĠilor şi mărimii întreprinderii si/sau
unităĠii, Ġinând seama de alte persoane prezente;b) sa stabilească legăturile
necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce priveşte primul
ajutor, serviciul medical de urgenta, salvare şi pompieri.(2) Pentru aplicarea
prevederilor alin. (1), angajatorul trebuie sa desemneze lucrătorii care aplica
măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor şi de evacuare a
lucrătorilor.(3) Numărul lucrătorilor menĠionaĠi la alin. (2), instruirea lor
şi echipamentul pus la dispoziĠia acestora trebuie sa fie adecvate mărimii
si/sau riscurilor specifice întreprinderii si/sau unităĠii. ART. 11(1)
Angajatorul are următoarele obligaĠii:a) sa informeze, cat mai curând posibil,
toĠi lucrătorii care sunt sau pot fi expuşi unui pericol grav şi iminent despre
riscurile implicate de acest pericol, precum şi despre măsurile luate ori care
trebuie sa fie luate pentru protecĠia lor;
b) sa ia măsuri şi sa furnize instrucĠiuni pentru a da lucrătorilor
posibilitatea sa oprească lucrul si/sau sa părăsească imediat locul de munca şi
sa se îndrepte spre o zona sigura, în caz de pericol grav şi iminent;c) sa nu
impună lucrătorilor reluarea lucrului în situaĠia în care încă exista un
pericol grav şi iminent, în afară cazurilor excepĠionale şi pentru motive
justificate.(2) Lucrătorii care, în cazul unui pericol grav şi iminent,
părăsesc locul de munca si/sau o zona periculoasa nu trebuie sa fie
prejudiciati şi trebuie sa fie protejati impotriva oricăror consecinĠe negative
şi nejustificate pentru aceştia. (3) Angajatorul trebuie sa se asigure ca, în
cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor
persoane, atunci când şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat,
toĠi lucrătorii sunt apĠi sa aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate
cu cunoştinĠele lor şi cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita
consecinĠele unui astfel de pericol.(4) Lucrătorii nu trebuie sa fie
prejudiciati pentru cazurile prevăzute la alin. (3), cu excepĠia situaĠiilor în
care aceştia acĠionează imprudent sau dau dovada de neglijenĠa grava.SECğIUNEA
a 4-a Alte obligaĠii ale angajatorilor ART. 12(1) Angajatorul are următoarele
obligaĠii:a) sa realizeze şi sa fie în posesia unei evaluări a riscurilor
pentru securitatea şi sănătatea în munca, inclusiv pentru acele grupuri
sensibile la riscuri specifice;b) sa decidă asupra măsurilor de protecĠie care
trebuie luate si, după caz, asupra echipamentului de protecĠie care trebuie
utilizat;c) sa Ġină evidenta accidentelor de munca ce au ca urmare o
incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a
bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum şi a accidentelor de
munca, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g); d) sa elaboreze pentru
autorităĠile competente şi în conformitate cu reglementările legale rapoarte
privind accidentele de munca suferite de lucrătorii săi.(2) Prin ordin al
ministrului muncii, solidarităĠii sociale şi familiei, în funcĠie de natura
activităĠilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaĠiile ce
revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea
documentelor prevăzute la alin. (1). ART. 13In vederea asigurării condiĠiilor
de securitate şi sănătate în munca şi pentru prevenirea accidentelor de munca
şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaĠii:a) sa adopte,
din faza de cercetare, proiectare şi execuĠie a construcĠiilor, a
echipamentelor de munca, precum şi de elaborare a tehnologiilor defabricaĠie,
soluĠii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi
sănătatea în munca, prin a căror aplicare sa fie eliminate sau diminuate
riscurile de accidentare şi de imbolnavire profesională a lucrătorilor;b) sa
întocmească un plan de prevenire şi protecĠie compus din măsuri tehnice,
sanitare, organizatorice şi de alta natura, bazat pe evaluarea riscurilor, pe
care sa îl aplice corespunzător condiĠiilor de munca specifice unităĠii;c) sa
obĠină autorizaĠia de funcĠionare din punctul de vedere al securităĠii şi
sănătăĠii în munca, înainte de începerea oricărei activităĠi, conform
prevederilor legale;d) sa stabilească pentru lucrători, prin fişa postului,
atribuĠiile şi răspunderile ce le revin în domeniul securităĠii şi sănătăĠii în
munca, corespunzător funcĠiilor exercitate;e) sa elaboreze instrucĠiuni
proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea si/sau aplicarea
reglementărilor de securitate şi sănătate în munca, Ġinând seama de
particularităĠile activităĠilor şi ale locurilor de munca aflate în
responsabilitatea lor;f) sa asigure şi sa controleze cunoaşterea şi aplicarea
de către toĠi lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire şi de
protecĠie stabilit, precum şi a prevederilor legale în domeniul securităĠii şi
sănătăĠii în munca, prin lucrătorii desemnaĠi, prin propria competenta sau prin
servicii externe;g) sa ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare
informării şi instruirii lucrătorilor, cum ar fi afişe, pliante, filme şi
diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în munca;h) sa asigure
informarea fiecărei persoane, anterior angajării în munca, asupra riscurilor la
careaceasta este expusă la locul de munca, precum şi asupra măsurilor de
prevenire şi de protecĠie necesare;
i) sa ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor
prevăzute de legislaĠia specifica;j) sa angajeze numai persoane care, în urma
examenului medical si, după caz, a testarii psihologice a aptitudinilor,
corespund sarcinii de munca pe care urmează sa o execute şi sa asigure
controlul medical periodic si, după caz, controlul psihologic periodic,
ulterior angajării;k) sa Ġină evidenta zonelor cu risc ridicat şi specific
prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);l) sa asigure funcĠionarea permanenta şi
corecta a sistemelor şi dispozitivelor de protecĠie, a aparaturii de măsura şi
control, precum şi a instalaĠiilor de captare, reĠinere şi neutralizare a
substanĠelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;m) sa
prezinte documentele şi sa dea relaĠiile solicitate de inspectorii de munca în
timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;n) sa asigure
realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de munca cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor; o) sa desemneze, la solicitarea
inspectorului de munca, lucrătorii care sa participe la efectuarea controlului
sau la cercetarea evenimentelor;p) sa nu modifice starea de fapt rezultată din
producerea unui accident mortal sau colectiv, în afară de cazurile în care
menĠinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaĠa
accidentaĠilor şi a altor persoane;q) sa asigure echipamente de munca fără
pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;r) sa asigure echipamente
individuale de protecĠie; s) sa acorde obligatoriu echipament individual de
protecĠie nou, în cazul degradării sau al pierderii calităĠilor de protecĠie.
ART. 14AlimentaĠia de protecĠie se acorda în mod obligatoriu şi gratuit de
către angajatori persoanelor care lucrează în condiĠii de munca ce impun acest
lucru şi se stabileşte prin contractul colectiv de munca si/sau contractul
individual de munca. ART. 15 (1) Materialele igienico-sanitare se acorda în mod
obligatoriu şi gratuit de către angajatori. (2) Categoriile de materiale
igienico-sanitare, precum şi locurile de munca ce impun acordarea acestora se
stabilesc prin contractul colectiv de munca si/sau contractul individual de
munca.SECğIUNEA a 5-a Informarea lucrătorilor ART. 16(1) ğinând seama de
mărimea întreprinderii si/sau a unităĠii, angajatorul trebuie sa ia măsuri
corespunzătoare, astfel încât lucrătorii si/sau reprezentanĠii acestora sa
primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informaĠiile necesare
privind: a) riscurile pentru securitate şi sănătate în munca, precum şi
măsurile şi activităĠile de prevenire şi protecĠie atât la nivelul
întreprinderii si/sau unităĠii, în general, cat şi la nivelul fiecărui post de
lucru si/sau fiecărei funcĠii;b) măsurile luate în conformitate cu prevederile
art. 10 alin. (2) şi (3).(2) Angajatorul trebuie sa ia măsuri corespunzătoare
astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere si/sau unitate
exterioară, care desfăşoară activităĠi în întreprinderea si/sau în unitatea sa,
sa primească informaĠii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire
la alin. (1), care privesc aceşti lucrători. ART. 17Angajatorul trebuie sa ia
măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnaĠi sau reprezentanĠii
lucrătorilor, cu raspunderi specifice în domeniul securităĠii şi sănătăĠii
lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuĠiilor şi în conformitate cu
prevederile prezentei legi, sa aibă acces la:a) evaluarea riscurilor şi
măsurile de protecĠie, prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. a) şi b);b) evidenta
şi rapoartele prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) şi d);c) informaĠii
privind măsurile din domeniul securităĠii şi sănătăĠii în munca, precum şi
informaĠii provenind de la instituĠiile de control şi autorităĠile competente
în domeniu.SECğIUNEA a 6-a Consultarea şi participarea lucrătorilor
ART. 18(1) Angajatorii consulta lucrătorii si/sau reprezentanĠii lor şi permit
participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la
securitatea şi sănătatea în munca. (2) Aplicarea prevederilor alin. (1)
implica:a) consultarea lucrătorilor;b) dreptul lucrătorilor si/sau
reprezentanĠilor lor sa facă propuneri; c) participarea echilibrata.(3)
Lucrătorii si/sau reprezentanĠii lucrătorilor definiĠi la art. 5 lit. d) iau
parte în mod echilibrat sau sunt consultaĠi în prealabil şi în timp util de
către angajator cu privire la:a) orice măsura care ar afecta semnificativ
securitatea şi sănătatea în munca;b) desemnarea lucrătorilor la care s-a făcut
referire la art. 8 alin. (1) şi la art. 10 alin. (2), precum şi cu privire la
activităĠile la care s-a făcut referire la art. 8 alin. (1);c) informaĠiile la
care s-a făcut referire în art.12 alin. (1), art. 16 şi 17;d) recurgerea, după
caz, la servicii externe, conform art. 8 alin. (4);e) organizarea şi
planificarea instruirii prevăzute la art. 20 şi 21.(4) ReprezentanĠii
lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităĠii şi sănătăĠii
lucrătorilor au dreptul sa solicite angajatorului sa ia măsuri corespunzătoare
şi sa prezinte propuneri în acest sens, în scopul diminuării riscurilor pentru
lucrători si/sau al eliminării surselor de pericol.(5) ReprezentanĠii
lucrătorilor sau lucrătorii nu pot fi prejudiciati din cauza activităĠilor la
care s-a făcut referire în alin. (1)-(3).(6) Angajatorul trebuie sa acorde
reprezentanĠilor lucrătorilor cu raspunderi specifice în domeniul securităĠii
şi sănătăĠii lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor
salariale, şi sa le furnizeze mijloacele necesare pentru a-si putea exercita
drepturile şi atribuĠiile care decurg din prezenta lege.(7) ReprezentanĠii
lucrătorilor si/sau lucrătorii au dreptul sa apeleze la autorităĠile
competente, în cazul în care considera ca măsurile adoptate şi mijloacele
utilizate de către angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securităĠii
şi sănătăĠii în munca.(8) ReprezentanĠilor lucrătorilor cu raspunderi specifice
în domeniul securităĠii şi sănătăĠii lucrătorilor trebuie sa li se acorde
posibilitatea de a-si prezenta observaĠiile inspectorilor de munca şi
inspectorilor sanitari, în timpul vizitelor de control. ART. 19In vederea
realizării prevederilor art. 16, 17 şi ale art. 18 alin. (1), la nivelul
angajatorului se înfiinĠează, se organizează şi funcĠionează comitete de
securitate şi sănătate în munca.SECğIUNEA a 7-a Instruirea lucrătorilor ART. 20
(1) Angajatorul trebuie saasigure condiĠii pentru ca fiecare lucrator sa
primească o instruire suficienta şi adecvată în domeniul securităĠii şi
sănătăĠii în munca, în special sub forma de informaĠii şi instrucĠiuni de
lucru, specifice locului de munca şi postului sau: a) la angajare; b) la
schimbarea locului de munca sau la transfer;c) la introducerea unui nou
echipament de munca sau a unor modificări ale echipamentului existent;d) la
introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru; e) la executarea
unor lucrări speciale.(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie sa fie:a)
adaptată evoluĠiei riscurilor sau apariĠiei unor noi riscuri;b) periodică şi
ori de câte ori este necesar.(3) Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din
întreprinderi si/sau unităĠi din exterior, care desfăşoară activităĠi în
întreprinderea si/sau unitatea proprie, au primit instrucĠiuni adecvate
referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate în munca, pe durata
desfăşurării activităĠilor. (4) ReprezentanĠii lucrătorilor cu raspunderi
specifice în domeniul securităĠii şi sănătăĠii în munca au dreptul la instruire
corespunzătoare.
ART. 21(1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1), (2) şi (4) nu poate fi
realizată pe cheltuiala lucrătorilor si/sau a reprezentanĠilor acestora.(2)
Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) trebuie sa se realizeze în
timpul programului de lucru.(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4)
trebuie sa se efectueze în timpul programului de lucru, fie în interiorul, fie
în afară întreprinderii si/sau unităĠii. CAP. IVObligaĠiile lucrătorilor ART.
22Fiecare lucrator trebuie sa îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu
pregătirea şi instruirea sa, precum şi cu instrucĠiunile primite din partea
angajatorului, astfel încât sa nu expuna la pericol de accidentare sau
imbolnavire profesională atât propria persoana, cat şi alte persoane care pot
fi afectate de acĠiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de munca.
ART. 23(1) In mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor prevăzute la art.
22, lucrătorii au următoarele obligaĠii:a) sa utilizeze corect maşinile,
aparatura, uneltele, substanĠele periculoase, echipamentele de transport şi
alte mijloace de producĠie;b) sa utilizeze corect echipamentul individual de
protecĠie acordat si, după utilizare, sa îl înapoieze sau sa îlpună la locul
destinat pentru păstrare;c) sa nu procedeze la scoaterea din funcĠiune, la
modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de
securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaĠiilor tehnice şi clădirilor, şi sa utilizeze corect aceste
dispozitive;d) sa comunice imediat angajatorului si/sau lucrătorilor desemnaĠi
orice situaĠie de munca despre care au motive întemeiate sa o considere un
pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, precum şi orice
deficienĠa a sistemelor de protecĠie;e) sa aducă la cunoştinĠa conducătorului
locului de munca si/sau angajatorului accidentele suferite de propria
persoana;f) sa coopereze cu angajatorul si/sau cu lucrătorii desemnaĠi, atât
timp cat este necesar, pentru a face posibila realizarea oricăror măsuri sau
cerinĠe dispuse de către inspectorii de munca şi inspectorii sanitari, pentru
protecĠia sănătăĠii şi securităĠii lucrătorilor; g) sa coopereze, atât timp cat
este necesar, cu angajatorul si/sau cu lucrătorii desemnaĠi, pentru a permite
angajatorului sa se asigure ca mediul de munca şi condiĠiile de lucru sunt
sigure şi fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul sau de
activitate;h) sa îşi însuşească şi sa respecte prevederile legislaĠiei din
domeniul securităĠii şi sănătăĠii în munca şi măsurile de aplicare a
acestora;i) sa dea relaĠiile solicitate de către inspectorii de munca şi
inspectorii sanitari.(2) ObligaĠiile prevăzute la alin. (1) se aplica, după
caz, şi celorlalĠi participanĠi la procesul de munca, potrivit activităĠilor pe
care aceştia le desfăşoară. CAP. VSupravegherea sănătăĠii ART. 24Măsurile prin
care se asigura supravegherea corespunzătoare asănătăĠii lucrătorilor în
funcĠie de riscurile privind securitatea şi sănătatea în munca se stabilesc
potrivit reglementărilor legale. ART. 25(1) Măsurile prevăzute la art. 24 vor
fi stabilite astfel încât fiecare lucrator sa poată beneficia de supravegherea
sănătăĠii la intervale regulate.(2) Supravegherea sănătăĠii lucrătorilor este
asigurata prin medicii de medicina a muncii. CAP. VIComunicarea, cercetarea,
înregistrarea şi raportarea evenimentelorSECğIUNEA 1 Evenimente
ART. 26Orice eveniment, asa cum este definit la art. 5 lit. f), va fi comunicat
de îndată angajatorului, de către conducătorul locului de munca sau de orice
alta persoana care are cunoştinĠa despre producerea acestuia. ART. 27(1)
Angajatorul are obligaĠia sa comunice evenimentele, de îndată, după cum
urmează: a) inspectoratelor teritoriale de munca, toate eveni-mentele asa cum
sunt definite la art. 5 lit. f); b) asiguratorului, potrivit Legii nr. 346/2002
privind asigurarea pentru accidente de munca şi boli profesionale, cu
modificările şi completările ulterioare, evenimentele urmate de incapacitate
temporară de munca, invaliditate sau deces, la confirmarea acestora; c)
organelor de urmărire penală, după caz. (2) Orice medic, inclusiv medicul de
medicina a muncii aflat într-o relatie contractuală cu angajatorul, conform
prevederilor legale, va semnala obligatoriu suspiciunea de boala profesională
sau legată de profesiune, depistata cu prilejul prestaĠiilor medicale.(3)
Semnalarea prevăzută la alin. (2) se efectuează către autoritatea de sănătate
publica teritorială sau a municipiului Bucureşti, de îndată, la constatarea
cazului. ART. 28In cazul accidentelor de circulaĠie produse pe drumurile
publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor
sarcini de serviciu, organele de poliĠie rutieră competente vor trimite
instituĠiilor si/sau persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 29 alin. (1)
lit. a) şi b), în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al
procesului-verbal de cercetare la fata locului. ART. 29(1) Cercetarea
evenimentelor este obligatorie şi se efectuează după cum urmează:a) de către
angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de
munca;b) de către inspectoratele teritoriale de munca, în cazul evenimentelor
care au produs invaliditate evidenta sau confirmată, deces, accidente
colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs
incapacitate temporară de munca lucrătorilor la angajatorii persoane fizice,
precum şi în situaĠiile cu persoane date dispărute;c) de către InspecĠia
Muncii, în cazul accidentelor colective, generate de unele evenimente
deosebite, precum avariile sau exploziile;d) de către autorităĠile de sănătate
publica teritoriale, respectiv a municipiului Bucureşti, în cazul suspiciunilor
de boala profesională şi a bolilor legate de profesiune.(2) Rezultatul
cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal. (3) In caz de
deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituĠia medico-
legală competenta este obligată sa înainteze inspectoratului teritorial de
munca, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie a raportului de
constatare medico-legală.SECğIUNEA a 2-a Accidente de munca ART. 30 (1) In
sensul prevederilor art. 5 lit. g), este, de asemenea, accident de munca: a)
accidentul suferit de persoane aflate în vizita în întreprindere si/sau
unitate, cu permisiunea angajatorului; b) accidentul suferit de persoanele care
îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor
activităĠi culturale, sportive, în Ġara sau în afară graniĠelor tarii, în
timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;c) accidentul survenit în
cadrul activităĠilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza
îndeplinirii acestor activităĠi;d) accidentul suferit de orice persoana, ca
urmare a unei acĠiuni întreprinse din proprie initiativa pentru salvarea de
vieĠi omeneşti; e) accidentul suferit de orice persoana,ca urmare a unei
acĠiuni întreprinse din proprie initiativa pentru prevenirea ori înlăturarea
unui pericol care ameninĠa avutul public şi privat;f) accidentul cauzat de
activităĠi care nu au legătura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul
persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator,
ori în alt loc de munca organizat de aceştia, în timpul programului de munca,
şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;g) accidentul de traseu,
dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul
lucrătorului la locul de munca organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la

adresa persoanei fizice la locul de munca sau de la un loc de munca la altul, pentru
îndeplinirea unei sarcini de munca;i) accidentul suferit în timpul deplasării de la
sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este incadrata
victima, ori de la orice alt loc de munca organizat de acestea, la o alta persoana
juridică sau fizica, pentru îndeplinirea sarcinilor de munca, pe durata normală de
deplasare;j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima
prelua sau preda uneltele de lucru, locul de munca, utilajul ori materialele, dacă
schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecĠie sau orice alt
echipament pus la dispoziĠie de angajator, dacă se afla în baie ori în spalator sau
dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi
invers;k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc
în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de
la aceste locuri;l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor romani sau de
persoane fizice romane, delegaĠi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în
afară graniĠelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare; m)
accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe
teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenĠii sau în alte condiĠii
prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice romane cu parteneri străini, în
timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu; n) accidentul suferit de
cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecĠionare a pregătirii
profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităĠilor aferente stagiului de
practica;o) accidentul determinat de fenomene sau calamitaĠi naturale, cum ar fi
furtuna, viscol, cutremur, inundaĠie, alunecări de teren, trasnet (electrocutare),
dacă victima se afla în timpul procesului de munca sau în îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu;p) dispariĠia unei persoane, în condiĠiile unui accident de munca şi în
împrejurări care indreptatesc presupunerea decesului acesteia;q) accidentul suferit de
o persoana aflată în îndeplinirea atribuĠiilor de serviciu, ca urmare a unei
agresiuni.(2) In situaĠiile menĠionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea
trebuie sa se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal si, de asemenea,
transportul sa se facă în condiĠiile prevăzute de reglementările de securitate şi
sănătate în munca sau de circulaĠie în vigoare. ART. 31 Accidentele de munca se
clasifica, în raport cu urmările produse şi cu numărul persoanelor accidentate, in:a)
accidente care produc incapacitate temporară de munca de cel puĠin 3 zile
calendaristice; b) accidente care produc invaliditate; c) accidente mortale;d)
accidente colective, când sunt accidentate cel puĠin 3 persoane în acelaşi timp şi din
aceeaşi cauza. ART. 32 (1) Înregistrarea accidentului de munca se face pe baza
procesului-verbal de cercetare.(2) Accidentul de munca înregistrat de angajator se
raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de munca, precum şi la
asigurator, potrivit legii.SECğIUNEA a 3-a Bolile profesionale ART. 33 In sensul
prevederilor art. 5 lit. h), afecĠiunile suferite de elevi şi studenĠi în timpul
efectuării instruirii practice sunt, de asemenea, boli profesionale. ART. 34(1)
Declararea bolilor profesionale este obligatorie şi se facede către medicii din cadrul
autorităĠilor de sănătate publica teritoriale şi a municipiului Bucureşti.(2)
Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, în vederea confirmării sau infirmarii
lor, precum şi stabilirea de măsuri pentru prevenirea altor îmbolnăviri se fac de
către specialiştii autorităĠilor de sănătate publica teritoriale, în colaborare cu
inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca. (3) Declararea bolilor
profesionale se face pe baza procesului-verbal de
BBAAZZEELLEE
cer
PPRRAACCTTIICCEE
AALLEE SSUUDDĂĂRRIIII
PPRRIINN TTOOPPIIRREE
ŞŞII TTĂĂIIEERRIIII
TTEERRMMIICCEE AA
MMAATTEERRIIAALLEEL
LOORR
MMEETTAALLIICCEE
CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE
LOCALĂ
(CDL)
CLASA A XI-
A
Învăţământ profesional de 3
ani
Domeniul de pregătire profesională:

Mecanică
Calificarea profesională:
Sudor
2018 –
2019
Liceul Tehnologic „Aurel Vlaicu” Arad Bazele practice ale sudării prin topire şi tăierii termice a
materialelor metalice – CDL
__________________________________________________________________________________________
Date de identificare a
CDL
1. Instituţia de învăţământ: Liceul Tehnologic ”Aurel Vlaicu”
Arad
2. Denumirea instituţiei publice partenere: Asociaţia Economică germano – română DRW
Arad
3. Titlul CDL: Bazele practice ale sudării prin topire şi tăierii termice a materialelor
metalice
4. Tipul CDL-ului: de
aprofundare
5. Profilul/Domeniul de pregătire profesională:
Tehnic/Mecanică
6. Calificarea profesională:
Sudor
7. Clasa: a XI-
a
8. Număr ore: 300 de
ore
9.
Autorii
 Unitatea de învăţământ:
Ing. prof. Cornea Maria – Liceul Tehnologic ”Aurel Vlaicu” Arad
Ing. prof. Angelica Sabău – Liceul Tehnologic ”Aurel Vlaicu”
Arad
COORDONARE I.S.J.
ARAD:
Ing. prof. Vasile Borza – Inspector şcolar pentru Învăţământ profesional şi

tehnic
Învăţământ profesional de 3 ani Clasa a XI-a Sudor
-1-
__________________________________________________________________________________________
1. NOTĂ DE
PREZENTARE
Modulul CDL – BBBaaazzzeeellleee ppprrraaaccctttiiiccceee aaallleee

sssuuudddăăărrriiiiii ppprrriiinnn tttooopppiiirrreee şşşiii tttăăăiiieeerrriiiiii
ttteeerrrmmmiiiccceee aaa mmmaaattteeerrriiiaaallleeelllooorrr mmmeeetttaaallliiiccceee,
face parte din stagiile de pregătire practică aferente domeniului de pregătire profesio-
nalăMecanică, calificarea profesionalăSudor, clasa a XI-a, învăţământ profesional de 3 ani şi
are alocat un număr de300 ore/an, conform planului de învăţământ aprobat prin OMEN
3500/29.03.2018, din
care:
 10 săpt. x 5 zile x 6 ore/zi = 300 ore/an – instruire practică
Modulul este centrat pe rezultate ale învăţării şi vizează dobândirea de cunoştinţe, abilităţi
şi atitudini necesare angajării pe piaţa muncii în una din ocupaţiile specificate în SPP-urile co-
respunzătoare calificărilor profesionale de nivel 3, din domeniul de pregătire profesională Me-
canică, sau continuarea pregătirii într-o calificare de nivel
superior.
Liceul Tehnologic “Aurel Vlaicu” Arad face parte, alături de Asociaţia Economică Germano
- Română D.R.W. Arad, din proiectul “Implementarea şi susţinerea învăţământului profesional
după model german”. Acest CDL este realizat în parteneriat cu operatorul economic şi asigură
cadrul necesar adaptării pregătirii profesionale a elevilor la cerinţele agentului partener. Are
menirea de a veni în întâmpinarea nevoilor locale şi a intereselor elevilor, în scopul de a diversi-
fica şi personaliza parcursurile de formare pentru calificarea profesionalăSudor. Elevii au posi-
bilitatea, la finalizarea pregătirii profesionale, de a deveni angajaţi ai companiei în care şi-au
efectuat stagiile de practică, facilitându-li-se astfel intrarea pe piaţă muncii într-un mediu profe-
sional deja
cunoscut.
Coerenţa colaborării între şcoală şi agenţii economici parteneri, care vizează toate aspec-
tele educaţiei şi formării, conexiunea dintre instruirea teoretică şi cea practică, constituie baza
unei pregătiri care sporeşte considerabil şansa integrării pe piaţă
muncii.
Curriculum-ul BBBaaazzzeeellleee ppprrraaaccctttiiiccceee aaallleee

sssuuudddăăărrriiiiii ppprrriiinnn tttooopppiiirrreee şşşiii tttăăăiiieeerrriiiiii
ttteeerrrmmmiiiccceee aaa mmmaaattteeerrriiiaaallleeelllooorrr mmmeeetttaaallliiiccceee
este parte a planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare ale învăţământului profesional,
conform reglementărilor în vigoare:
Standardele de Pregătire Profesională aprobate prin OMENCS 4121/13.06.2016
planuri de învăţământ şi CRR impuse de OMEN 3500/29.03.2018, OMEN

3502/29.03.2018
repere metodologice privind proiectarea CDL impuse de OMEN

3502/29.03.2018 Învăţământ profesional de 3 ani Clasa a XI-a Sudor
-2-
__________________________________________________________________________________________
necesitatea de a oferi răspunsuri adecvate cerinţelor sociale
noua structură a sistemului de învăţământ din România
analiza documentelor de planificare educaţională pe termen scurt şi mediu PLAI Arad,

PAS – Liceul Tehnologic ”Aurel Vlaicu”
Arad
cerinţele agentului economic partener
identificarea nevoilor agentului economic partener.
Parcurgerea temelor ce intră în componenţa acestei discipline are ca

scop:
❖ stimularea cooperării şcoală – agent economic
❖ stimularea interesului pentru instruirea practică în meserie
❖ orientarea instruirii tehnice şi tehnologice spre latura aplicativ-formativă a acesteia
❖ percepţia viitorului angajator (actualul agent economic partener) cu privire la nevoile
de
formare
❖ dezvoltarea aptitudinilor şi competenţelor favorabile integrării profesionale
❖ crearea unei forţe de muncă bine calificate, competitive pe piaţa muncii
❖ promovarea valorilor democratice în curriculum care să le permită viitorilor absolvenţi
să devină cetăţeni responsabili ai unei societăţi
deschise.
Avantajele/beneficiile CDL- ului

sunt:
➢ facilitează tranziţia elevilor de la şcoală la viaţa activă, prin adaptarea pregătirii lor
profesionale la nevoile/cerinţele agentului
economic
➢ permite aprofundarea competenţelor cheie, alături de unităţile de rezultate ale în-
văţării tehnice generale şi specializate, în contexte reale de
muncă
➢ creează oportunităţi pentru dezvoltarea relaţiei şcoală – agent economic.
Programa şcolară, componentă a CDL- ului respectă programele şcolare incluse în curri-
culumul naţional. Rezultatele învăţării propuse sunt în concordanţă cu specificul domeniului de
formare, respectiv ale calificării profesionaleSudor care poate fi dobândită la finalizarea studii-
lor, conform ofertei unităţii de învăţare, cu nivelul anului de studiu şi corelate cu curriculumul di-
ferenţiat.
Lista URÎ din SPP atribuite curriculumului BBBaaazzzeeellleee

ppprrraaaccctttiiiccceee aaallleee sssuuudddăăărrriiiiii ppprrriiinnn tttooopppiiirrreee
şşşiii tttăăăiiieee--- rrriiiiii ttteeerrrmmmiiiccceee aaa mmmaaattteeerrriiiaaallleeelllooorrr
mmmeeetttaaallliiiccceee, cărora le sunt integrate rezultate ale învăţării propuse spre
aprofundare:
URÎ 7 – Realizarea de îmbinări
sudate
URÎ 8 – Realizarea operaţiilor de tăiere
termică
-3-
__________________________________________________________________________________________
2. TABELUL DE CORELARE DINTRE REZULTATELE
ÎNVĂŢĂRII ŞI CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII
URÎ 7 – Realizarea de îmbinări sudate URÎ 8 – Realizarea operaţiilor de tăiere
termică Conţinuturile învăţării Situaţii de învăţare
Rezultate ale învăţării (codificate conform SPP)
Cunoştinţe Abilităţi Deprinderi
1. Sănătatea şi siguranţa muncii în atelierul de fabricaţie
7.2.9. 7.2.10. 7.2.11.
7.1.3.
7.2.12. 7.2.13. 7.2.15. 7.2.16. 7.2.104.
1.1. Situaţii periculoase din atelierul de fabricaţie a structurilor te1.2. Accidente ale ochilor, arsuri 1.3.
Accidente de respiraţie, accidente cauzate de zgomot, cendii, electrocutare 1.4. Echipamente şi haine de protecţie 1.5. Sticle negre
pentru protecţia ochilor conform EN 169 1.6. Reguli specifice şi reglementări 1.7. Semnale pentru căile de evacuare
1.8. Măsuri de siguranţă în cazul accidentelor personale 1.9. Reguli de manipulare a buteliilor de gaze
suda- Diferenţierea cunoştinţelor
7.3.5. 7.3.6. 7.3.8. 7.3.10. 7.3.11. 7.3.12.
elevilor prin: fum, in- abordarea învăţare (auditiv, tuturor vizual, stilurilor practic de
sau prin contact direct), formarea de echipe de elevi care se pot ajuta reciproc cu
aptitudini diferite Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin:
2. Practica de sudare 2.1. Specificaţia procedurii de sudare-ISO 15609-1: informaţii
referitoare la executant, îmbinarea sudată, procedeu de sudare, parametrii de sudare 2.2. Poziţii de sudare conform ISO 6947 2.3. Tipuri de
îmbinări sudate; rosturi de sudare conform EN 29692 2.4. Simboluri la sudare conform ISO 2553 2.5. Parametrii regimului de
sudare 2.6. Reglarea şi controlul parametrilor de sudare prezentarea temelor în mai multe moduri, fixarea
de sarcini 7.2.24.
în funcţie de abilităţi, fixarea 7.2.25.
7.3.2.
sarcinilor de la uşor la greu 7.2.26.
7.3.3.
Diferenţierea răspunsului 7.1.7.
7.2.27.
7.3.5.
prin: 7.2.28.
7.3.11.
utilizarea autoevaluării şi solici- 7.2.104.
7.3.12.
tarea elevilor de a-şi impune 7.2.105.
obiective 2.7. Influenţa parametrilor de sudare asupra geometriei sudurii
-4-
__________________________________________________________________________________________
7.2.56. 3. Sudarea cu electrod învelit (111) 7.2.57. 3.1. Principiul procedeului 7.2.58. 3.2. Echipamente
pentru sudare 7.2.59. 3.3. Transformatoare de sudare 7.2.60. 3.4. Surse de putere pentru sudarea în c.c.: redresoare, invertoare
7.2.61. 7.2.62. 7.2.63. 7.2.64. 7.2.65. 7.2.66. 7.2.67. 7.2.104.
7.3.1. 7.3.2. 7.3.4. 7.3.5. 7.3.6. 7.3.7. 7.3.8. 7.3.9. 7.3.10. 7.3.11. 7.3.12. 7.3.13.
Diferenţierea cunoştinţelor
7.1.15.
3.5. Întreţinerea echipamentelor de sudare
elevilor prin: 3.6. Electrozi înveliţi. Clasificare. Tipuri de electrozi, indicaţii de ma-
abordarea tuturor stilurilor de nevrare şi utilizare 3.7. Tehnologia de sudare: parametrii regimului de sudare, influenţa lor
asupra geometriei sudurii, modul operator 3.8. Imperfecţiuni tipice la sudare, modalităţi de prevenire/remediere 3.9. Sănătate şi siguranţă la
sudarea cu electrod învelit
învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct), formarea de echipe de elevi
care se pot ajuta reciproc cu aptitudini diferite
7.2.68 4. Sudarea în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil 7.2.69. 7.2.70.
7.2.71. 7.2.72. 7.2.73. 7.2.74.
4.4.
MIG/MAG (135/136) 4.1. Principiul procedeului 4.2. Tipuri de arce specifice sudării MIG/MAG 4.3. Surse de putere de c.c.: Redresoare
Reglarea, controlul şi întreţinerea echipamentelor de sudare 4.5. Verificarea metrologică şi calibrarea
echipamentului de sudare, 7.2.75. 7.2.76. 7.2.77.
Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin: prezentarea temelor în mai multe
moduri, fixarea de sarcini în funcţie de abilităţi, fixarea sarcinilor de la uşor la greu
conform 4.6. sudare, Consumabile gaze ISO 17662 de protecţie, specifice gaze procedeelor: de rădăcină sârme pline/tubulare de
Diferenţierea prin:
răspunsului
7.2.78. 7.2.79. 7.2.80. 7.2.81. 7.2.82.
7.3.1. 7.3.2. 7.3.4. 7.3.5. 7.3.6. 7.3.7. 7.3.8. 7.3.9. 7.3.10. 7.3.11. 7.3.12. 7.3.13.
7.1.16.
4.7. Parametrii regimului de sudare, influenţa lor asupra geometriei
utilizarea autoevaluării şi solici- sudurii tarea elevilor de a-şi impune 4.8. Modul operator: tehnica
sudării: push/pull obiective 4.9. Imperfecţiuni tipice la sudare, modalităţi de evitare/remediere 4.10. Sănătate şi siguranţă la sudarea în
mediu de gaz protector cu electrod fuzibil 7.2.104.
-5-
__________________________________________________________________________________________
7.2.83. 7.2.84. 7.2.85. 7.2.86.
5. Sudarea în mediu de gaz protector cu electrod nefuzibil WIG (141) 5.1. Principiul procedeului
5.2. Transformatorul de c.a. 5.3. Redresoare, invertoare pentru sudarea în c.c. 7.2.87. 5.4. Reglarea, controlul şi
întreţinerea echipamentelor de 7.2.88. sudare 7.2.89. 5.5. Verificarea metrologică şi calibrarea echipamentului de 7.2.90.
7.2.91. 7.2.92. 7.2.93. 7.2.94. 7.2.104. 7.2.105.
7.3.1. 7.3.2. 7.3.4. 7.3.5. 7.3.6. 7.3.7. 7.3.8. 7.3.9. 7.3.10. 7.3.11. 7.3.12. 7.3.13.
Diferenţierea cunoştinţelor elevilor prin: abordarea tuturor stilurilor de învăţare
(auditiv, vizual, practic sudare, conform ISO 17662
sau prin contact direct), forma- 5.6. Consumabile specifice procedeului: gaze de
protecţie, rea de echipe de elevi care se gaze de protecţie a rădăcinii sudurii, electrozii de wolfram pot ajuta
reciproc cu aptitudini 5.7.Tehnologia lor asupra geometriei de sudare: sudurii, parametrii modul operator regimului de sudare,
influenţa diferite 5.8. Imperfecţiuni tipice la sudare, modalităţi de evitare/remediere 5.9. Sănătate şi siguranţă la sudarea în mediu de gaz
protector cu electrod nefuzibil 7.1.17
Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin: prezentarea temelor în mai 6.
Tăierea oxigaz 6.1. Principiul procedeului
multe moduri, fixarea de sarcini în funcţie de abilităţi, fixarea 6.2. Materiale posibile
de tăiat (tipuri şi grosimi) sarcinilor de la uşor la greu 6.3. Variante de taiere oxigaz: tăierea manuală, tăierea
mecanizată 6.4. Echipamentul de tăiere 6.5. Parametrii regimului de tăiere oxigaz, influenţa lor asupra cali- tăţii tăieturii, regimuri de tăiere 6.6.
6.7. Calitatea suprafeţelor tăiate: clase de calitate
Imperfecţiuni la tăiere: evitarea şi remedierea lor
conform EN ISO 9013 Diferenţierea răspunsului
prin: utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective
6.8. Sănătate şi siguranţă la tăierea termică 6.9. Protecţia mediului specifică lucrărilor de tăiere termică a materialelor metalice
8.1.4. 8.1.6.
-6- 8.2.4 8.2.5 8.2.6 8.2.7 8.2.9 8.2.10 8.2.11 8.2.12 8.2.13 8.2.14 8.2.15 8.2.16 8.2.17.
8.2.18.
8.3.1. 8.3.2. 8.3.3. 8.3.5. 8.1.3.
8.3.6. 8.1.6.
8.3.7. 8.3.8. 8.3.9. 8.3.10. 8.3.11.
8.2.4. 8.2.5.
8.3.1.
7. Tăierea cu jet de plasmă 8.3.2. 8.2.6
8.3.3. 8.2.7
8.3.5. 8.2.9 8.2.10
8.3.6. 8.3.7.
7.1. Principiul procedeului 7.2. Echipamentul de tăiere: generatoare de plasmă, dispozitive purtătoare 7.3. Regimuri de tăiere
7.4. Imperfecţiuni la tăierea cu plasmă, evitarea şi remedierea lor
__________________________________________________________________________________________
8.2.11 8.2.12 8.2.13
8.3.8. 8.2.14
8.3.9. 7.5. Calitatea suprafeţelor tăiate cu plasmă conform EN ISO 9013 8.2.15
8.3.10.
7.6. Sănătate şi siguranţă la tăierea termică cu plasmă
8.2.17. 8.2.16
8.3.11.
8.2.18.
-7-
__________________________________________________________________________________________
3. LISTA MINIMĂ DE RESURSE MATERIALE (echipamente, unelte

şi instrumente, machete, materii prime şi materiale, documentaţii
tehnice, economice, juridice etc.) NECESARE DOBÂNDIRII
REZULTATELOR ÎNVĂŢĂRII (existente în şcoală sau la operatorul
economic)
❖ Manuale, auxiliare curriculare, fişe de lucru, fişe de documentare, documentaţie tehnică

(cărţi tehnice, normative specifice, fise de instructaj S.S.M. şi P.S.I.) ❖ Standard de
pregătire profesională pentru calificarea Sudor, aprobat conform OMEJ
nr.4121 din 13.06.2016 ❖ Colecţia de standarde de sudare ❖ Specificaţiile
procedurilor de sudare pentru îmbinări sudate realizate prin diverse procedee ❖ Materiale metalice
feroase/materiale de bază: oţeluri carbon, oţeluri slab aliate
❖ Materiale de adaos: electrozi de diferite tipuri şi dimensiuni, gaze pentru sudare:

oxigen, acetilenă,argon, bioxid de carbon, vergele metalice, sârmă de sudare de diferite tipuri şi
diame- tre❖ Gaze de tăiere: oxigen, acetilena/metan/propan;
❖ Echipamente de sudare: transformatoare/convertizoare/redresoare/invertoare, aparat
de sudare în mediu de gaz protector MIG/MAG/WIG, aparat de sudare cu flacără de gaze, cu
ac- cesoriile aferente, portelectrozi, pistolete de sudură
❖ Utilaje pentru tăiere termică: echipamente de tăiere oxigaz ❖ SDV-uri pentru sudarea prin
topire şi tăiere termică: cleme de fixare, dispozitive de poziţionat piese/material metalic, scule
pentru curăţarea îmbinărilor sudate, menghine, perii de sârmă, dălţi, polizoare, creioane termice,
termometre de contact, poansoane
❖ Instrumente şi mijloace de verificare specifice: ruletă, şublere, şabloane ❖ Echipament
de protecţie: şorţ, mănuşi, jambiere, bocanci, mască de protecţie ❖ Mijloace şi echipamente
de stingere a incendiilor, avertizoare (acustice, vizuale, de fum) ❖ Trusă de prim ajutor
❖ Containere / coşuri pentru colectarea selectiva a
deşeurilor

-8-
__________________________________________________________________________________________
4. SUGESTII
METODOLOGICE
Conţinuturile programei CDL- ului BBBaaazzzeeellleee ppprrraaaccctttiiiccceee

aaallleee sssuuudddăăărrriiiiii ppprrriiinnn tttooopppiiirrreee şşşiii tttăăăiiieeerrriiiiii
ttteeerrr--- mmmiiiccceee aaa mmmaaattteeerrriiiaaallleeelllooorrr
mmmeeetttaaallliiiccceee trebuie să fie abordate într-o manieră flexibilă, diferenţiată, ţinând
cont de particularităţile colectivului cu care se lucrează şi de nivelul iniţial de pregătire.
Noţiunile teoretice necesare aplicaţiilor practice vor fi incluse (în materialele de învăţare)
în
cadrul orelor de instruire practică, înainte de efectuarea lucrărilor propriu-
zise.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea coordonatorului de practică /

agentului economic, în funcţie de dificultatea temelor, de nivelul de cunoştinţe anterioare ale co-
lectivului cu care lucrează, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică
şi de ritmul de asimilare a cunoştinţelor de către colectivul instruit. Se recomandă ca pregătirea
practică să se desfăşoare în atelierele de la operatorul economic, dotate conform recomandări-
lor din
SPP.
Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev, prin proiectarea unor activităţi de în-
văţare variate prin care să fie luate în considerare stilurile individuale de învăţare ale fiecărui
elev, inclusiv adaptarea la elevii cu
CES.
Aceste activităţi de învăţare

vizează:
❖ aplicarea metodelor centrate pe elev, activizarea structurilor cognitive şi operatorii ale elevi-
lor, exersarea potenţialului psiho-fizic al acestora, transformarea elevului în coparticipant la
propria instruire şi
educaţie
❖ îmbinarea şi alternarea sistematică a activităţilor bazate pe efortul individual al elevului
❖ folosirea unor metode care să favorizeze relaţia nemijlocită a elevului cu obiectele cu-
noaşterii, prin recurgere la modele
concrete
❖ însuşirea unor metode de informare şi de documentare independentă (ex. studiul individual,
investigaţia ştiinţifică, studiul de caz etc.), care oferă deschiderea spre autoinstruire, spre
învăţare
continuă.

-9-
__________________________________________________________________________________________
Considerând lista minimă de resurse materiale necesare dobândirii rezultatelor învăţării

(existente la agentul economic partener), pentru lucrările practice de efectuat, se prezintă o
listă
orientativă:
Nr. crt. Tema lucrării 1. Realizarea de îmbinări sudate prin procedeul de sudare cu arc
electric cu electrod învelit în colţ la tablă 2. Îmbinarea prin sudarea cap la cap a două table
poziţionate în plan vertical, prin procedeul de sudare manuala cu electrozi înveliţi 3. Sudarea cu arc
electric cu electrozi înveliţi a două table poziţionate în T prin aplicarea de suduri intermitente, în poziţia
de sudare PB 4. Realizarea de îmbinări sudate a tablelor cap la cap prin procedeul de
sudare în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil (MAG) 5. Realizarea îmbinărilor cap la cap în poziţia
PF prin procedeul de sudare în me-
diu de gaz protector activ cu electrod fuzibil (MAG) 6. Realizarea unei îmbinări
sudate în colţ prin procedeul de sudare în mediu de gaz protector cu electrod nefuzibil (WIG) 7.
Realizarea unui ansamblu sudat prin procedeul de sudare cu arc electric cu electrozi înveliţi
8. Sudură în găuri rotunde a două table suprapuse prin procedeul de sudare în mediu de gaz
protector cu electrod fuzibil (MAG) 9. Tăierea materialelor corespunzător procedurii de tăiere impuse
în documentaţie 10. Tăierea oxigaz a tablelor conform cerinţelor impuse de
documentaţia tehnică
Pentru atingerea obiectivelor şi dezvoltarea cunoştinţelor, abilităţilor şi aptitudini-

lor/competenţelor vizate de parcurgerea modulului, pot fi folosite următoarele metode de preda-
re-învăţare:
metode de comunicare orală: expozitive, interogative (conversative sau dialogate), dis-

cuţiile şi dezbaterile,
problematizarea
metode de explorare a realităţii: observarea sistematică şi independentă; experimentul;

metode
demonstrative
metode bazate pe acţiune – lucrările practice, simularea, metoda "Atelier"
 metode care stimulează creativitatea: brainstorming, jocul didactic, studiul de caz, meto-
da mozaicului, matricea conceptuală
etc.

- 10
-
__________________________________________________________________________________________
METODA
”Atelier”
Această metodă face parte din cadrul metodelor bazate pe acţiune ce poate fi integrată
în activităţile de învăţare-predare-
evaluare.
Prin atelier se înţelege o întâlnire sau o serie de întâlniri, în care se adună mai mulţi
pentru
a lucra împreună, în grupuri, împreună cu un cadru didactic, în vederea dezvoltării de deprinderi
sau idei, relevante nevoilor fiecărui
elev.
Etapele activităţii didactice
„Atelier":
• Aşezaţi elevii în grupuri de patru până la şase
elevi;
• Prezentaţi sarcina ce trebuie
executată;
• Verificaţi dacă fiecare grup înţelege
sarcina;
• Acordaţi timp grupurilor pentru discuţie; aceasta nu trebuie să necesite implicarea profe-
sorului, cu excepţia cazului în care elevii au
întrebări;
• Cereţi unei persoane din fiecare grup să prezinte rezumatul rezultatelor grupului (rezulta-
tul poate fi o soluţie la o problemă, răspunsuri la nişte întrebări sau un rezumat de
idei);
• Identificaţi aspectele comune prezentărilor
grupurilor;
• Întrebaţi elevii ce au învăţat din
exerciţiu;
• Întrebaţi-i cum pot folosi ceea ce au
învăţat.
Rezultatele învăţării vizate a fi dobândite de elevi prin participarea activă la activitatea di-
dactică ce utilizează metoda „Atelier" aferentă temei „Sudarea în mediu de gaz protector cu
electrod fuzibil MAG"
sunt:
CUNOŞTINŢE:
7.1.16. Sudarea în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil MIG/MAG
(135/136)
ABILITĂŢI:
7.2.68. Organizarea locului de muncă la sudarea MIG/MAG în funcţie de sarcina de lucru
primită7.2.69. Exploatarea echipamentelor de sudare, pentru realizarea de îmbinări sudate în
colţ şi cap la cap conform SPS, prin procedeul
MIG/MAG
7.2.72. Reglarea şi controlul echipamentului de sudare MIG/MAG
7.2.73. Utilizarea diferitelor tipuri de sârme şi a gazelor de protecţie adecvate tipului de
îmbinare sudată
realizată
7.2.75. Stabilirea şi verificarea parametrilor de sudare MIG/MAG, conform SPS

- 11
-
__________________________________________________________________________________________
7.2.76. Identificarea influenţei parametrilor regimului de sudare specifici procedeului
MIG/MAG asupra calităţii îmbinării
sudate
7.2.78. Realizarea îmbinărilor sudate cap la cap din table în poziţiile PA, prin procedeul
MIG/MAG
7.2.81. Respectarea mijloacelor de protejare a sudorului împotriva posibilelor accidente la
sudarea
MIG/MAG
7.2.82. Respectarea cerinţelor privind siguranţa la sudarea MIG/MAG
7.2.104.Utilizarea corectă a vocabularului comun şi a celui de
specialitate
7.2.105.Comunicarea rezultatelor activităţilor profesionale
desfăşurate
ATITUDINI:
7.3.1. Colaborarea cu membrii echipei de lucru, în scopul îndeplinirii sarcinilor privind
realizarea de îmbinări sudate prin procedee de sudare prin topire şi prin
presiune;
7.3.2. Respectarea instrucţiunilor din specificaţia procedurii de sudare conform ISO
15609-1;
7.3.4. Asumarea în cadrul echipei de la locul de muncă a responsabilităţilor pentru sarcina
primită;7.3.6. Asumarea responsabilităţii privind integritatea şi funcţionalitatea echipamentelor ne-
cesare realizării de îmbinări
sudate;
7.3.8. Interesul continuu pentru realizarea de lucrări în condiţii de sănătate şi
siguranţă,
prin procedee de sudare prin topire şi prin
presiune;
Etape de
lucru:
1. Elevii aflaţi în atelierul de sudură se împart în grupe de 2, 4 sau 6 elevi în funcţie de
numărul de posturi de sudare existente în
atelier.
2. Elevii primesc WPS-ul de la profesorul coordonator de IP şi analizează în cadrul fiecărei
grupe indicaţiile din WPS privind sarcina de
lucru
3. Elevii execută toate operaţiile indicate în WPS în vederea realizării unei îmbinări sudate
în poziţia PA. Fiecare elev din fiecare grupă va executa îmbinarea sudată conform indicaţiilor
din
WPS.
4. După realizarea îmbinării sudate elevii completează tabelul cu datele şi valorile parame-
trilor tehnologici de sudare utilizaţi (vezi modele
tabel)

- 12
-
__________________________________________________________________________________________
SPECIFICAŢIA PROCEDURII DE SUDARE NR. ...... (WPS) – pentru exercițiu
Localitatea:..................................... Examinator sau organism de verificare Nr. de referinţă a
tehnologiei de sudare a
producătorului ..................... ................................................. ................................................. Metoda de
pregătire şi curăţire: polizare. Nr.
WPAR......................................................... ............................................................................ Numele
sudorului: ................................................. Specificația materialului de bază:
MB1-S700MC EN10204-3.1 Producător: ........................ ........................... MB 2 - S700MC EN10204-
3.1...... Procedeu de sudare: 135 .................................. Grosimea materialului (mm)...8 mm + 8 mm....
Tipul îmbinării: 8Y BW.................. Diametrul exterior (mm)... Detalii de pregătire a îmbinării: prin
frezare...... Poziţia de sudare:
PA....................... ....................................................................... ..............................................................
............... Schema de pregătire a îmbinării Succesiunea operaţiilor de sudare
60 0
316
2
2
1
Detalii de sudare rând Procedeu Diam.
Intensitatea met. de
curentului (A) adaos
- 13 - Tensiunea arcului (V)
Tip curent /polaritate
Vit.av sârmă (m/min)
Vit.de sudare (m/min)
Energia liniară J/cm
1 PA 135 Φ1,2 120±3 17±0,2 c.c.(+) 2,9 29,7 3296 2 PA 135 Φ1,2 190±3 18,5±0,2 c.c. (+) 4,3 30,1
5605 3 PA 135 Φ1,2 220±3 22±0,2 c.c. (+) 4,8 25 9292
,Metal de adaos, codificare şi marca de fabricaţie: Informaţii suplimentare FILCORD 100 G69 4M
Mn3Ni1CrMo Pendulare (lăţimea max. a rândului)...≤4 mm...... EN ISO 16834-A Prescripţii speciale
de uscare............................. ......... ................................ Gaz: de protecţie: M21 (80%Ar+20%CO2)
-EN ISO 14175...15l/min Oscilaţie:amplitudine, frecvenţă, temporizare:................ la
rădăcină...-....................................... ............................................................................. Flux: de
protecţie...-..................................... Detalii pentru sudarea în impuls:.................................. la
rădăcină......-.................................. ............................................................................. El.de wolfram,
tip/diametru...-................................. Lungimea liberă a sârmei:...15-20 mm....................... Detalii pentru
scobire/suport la rădăcină:................. Detalii pentru sudare cu
plasmă:.................................. ........................................................................ ..........................................
................................... Temperatura de preîncălzire .................. Unghiul de înclinare a capului de
sudare...................... Temperatura între starturi: ≤200 C...................... ...85 . pe direcţia de deplasare a
0 0
pistoletului şi Tratament termic după sudare şi/sau de îmbătrânire: .............. pe bisectoarea unghiului
dintre componente Recoacere de
detensionare ..................... .............................................................................  timp, temperatură,
metodă: ......... .............................................................................  vitezele de încălzire şi
răcire....................... .............................................................................
INTOCMIT EXAMINATOR SAU ORGANISM ..................................... DE
VERIFICARE ................................................................ .................................................
(nume, data, semnătura) (nume, data, semnătura)
__________________________________________________________________________________________
Tabele model
Rând Procedeul de
sudare
- 14 - Materialul de adaos Diametrul Marca sârmei
cf. EN ISO 16834-A
Gazul de protecţie cf. EN ISO 14175
Debitul (1/min)
1 135
Rând Polaritatea
curentului
Curentul de sudare
Viteza de avans a sârmei
Lungimea capătului liber
Tensiunea arcului
Viteza de sudare
Energia liniară
Inductanţa
- - (A) (m/min) (mm) (V) (m/min) (kJ/cm) - 1 CC +
5. Un elev din fiecare grupă va prezenta rezultatul activităţii grupei respective. Se vor
evi-
denţia aspectele comune fiecărei grupe şi probleme întâlnite la realizarea activităţii.
6. Profesorul poate evalua pe baza unei Fişe de observare atitudinea elevilor pe
parcursul
derulării activităţii de tip atelier.
FIŞĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI
Criteriul de observare DA NU 1. A realizat sarcina de lucru în totalitate 2. A lucrat în
mod independent 3. A cerut explicaţii suplimentare sau ajutor profesorului 4. A
înlăturat nesiguranţa în alegerea consumabilelor, SDV-urilor 5. S-a adaptat condiţiilor
de lucru din atelierul de sudură
6. A demonstrat deprinderi tehnice:
- viteză de lucru - siguranţa în mânuirea echipamentelor de sudare
__________________________________________________________________________________________
5. SUGESTII PRIVIND
EVALUAREA
Evaluarea reprezintă partea finală a demersului de proiectare didactică prin care cadrul di-
dactic măsoară eficienţa întregului proces instructiv-educativ şi urmăreşte măsura în care elevii
şi-au format competenţele propuse în standardele de pregătire
profesională.
La încheierea cu succes a unei evaluări este suficient un feedback de felicitare. În cazul
unei
încercări nereuşite, este esenţială transmiterea unui feedback clar şi constructiv. Acesta trebuie
să includă discuţii cu elevul în legătură cu motivele care au dus la insucces, identificarea unei
noi ocazii pentru reevaluare, precum şi sprijinul suplimentar de care elevul are
nevoie.
Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către profesorul de instruire practică pe

baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate
ale acestora, corelate cu tipul de evaluare specificat în Standardul de Pregătire Profesională
pentru fiecare rezultat al învăţării. În funcţie de specificul modulului şi de metoda de evaluare,
instrumentele de evaluare pot fi probe orale sau practice. Planificarea evaluării trebuie să aibă
loc într-un mediu real, după un program stabilit, evitându-se aglomerarea evaluărilor în aceeaşi
perioadă de
timp.
Se prezintă orientativ o listă cu instrumente de evaluare

continuă:
▪ fişe de observaţie
▪ fişe test
▪ fişe de lucru
▪ fişe de documentare
▪ fişe de autoevaluare/inter-evaluare
▪ activităţi practice
▪ teste docimologice
▪ lucrări practice
Ca metode de evaluare
recomandăm:
- analiza şi interpretarea WPS - urilor (Specificaţia procedurii de sudare)
- metoda aplicaţiilor
practice
- observarea sistematică a comportamentului elevilor, care permite evaluarea conceptelor,
capacităţilor şi a atitudinilor faţă de o sarcină
dată
- autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standar-
dele educaţionale şi îşi poate impune / modifică programul propriu de învăţare.
- 15
-
__________________________________________________________________________________________
Evaluarea finală se realizează printr-o probă caracter practic şi integrat la sfârşitul proce-
sului de predare/învăţare şi care informează asupra îndeplinirii nivelului de realizare a cu-
noştinţelor, abilităţilor şi atitudinilor/competenţelor. Aprecierea lucrării se va realiza pe baza cri-
teriilor şi indicatorilor de realizare şi ponderea acestora, precizate în standardul de pregătire
profesională al
calificării.
Se prezintă orientativ o listă cu instrumente de evaluare

finală:
▪ studiu de caz
▪ probe practice
▪ proiectul
▪ realizarea practică a unor repere care permit evaluarea metodelor de lucru, utiliza-
rea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea teh-
nică, deprinderile
dobândite.
Se recomandă, ca în parcurgerea modulului, să se utilizeze atât evaluarea de tip forma-
tiv, cât şi de tip sumativ, pentru verificarea atingerii rezultatelor învăţării. Elevii vor fi evaluaţi în
ceea ce priveşte atingerea rezultatelor învăţării specificate în cadrul
modulului.
Reevaluarea trebuie să utilizeze acelaşi instrument ca şi cel al evaluării, deşi locul de des-
făşurare a evaluării poate fi
modificat.
- 16
-
__________________________________________________________________________________________
Exemplu de EVALUARE PROBĂ

PRACTICĂ
Tema probei practice: Sudarea îmbinărilor în colţ în poziţia PB prin procedeul de sudare în
mediu de gaz protector cu electrod fuzibil
(MAG)
Enunțul temei pentru proba

practică:
Să se execute îmbinarea sudată în colţ, în poziţia PB, orizontală cu perete vertical, con-
form schiţei de mai jos prin procedeul de sudare în mediu de gaz protector cu electrod fuzibil
(MAG). Proba este formată din două table din oţel S235JR, sau echivalent, conform EN10025,
cu grosimea de 5-12 mm. Lungimea îmbinării sudate este de 300
mm.
Pentru proba orală veţi prezenta modul cum s-au pregătit tablele în vederea sudării, cum s-au
stabilit parametrii regimului de sudare, transferul de metal, poziţia sârmei electrod, verificarea
îmbinării sudate şi normele de sănătate şi securitate în
muncă.
Sarcini de
lucru:
1. Pregătirea metalului de bază în vederea
sudării
2. Prinderea provizorie a
tablelor
3. Alegerea sârmei electrod conform SR EN ISO 14341 şi a gazului de protecţie conform SR
EN
ISO
14175
4. Stabilirea parametrilor regimului de
sudare
5. Reglarea echipamentului de
sudare
6. Realizarea îmbinării
sudate
7. Controlul îmbinării sudate prin examinare
vizuală
8. Respectarea normelor privind sănătatea şi securitatea la locul de muncă, prevenirea şi stin-
gerea incendiilor specifice
sudării
Timp de lucru: 3
ore

- 17
-
__________________________________________________________________________________________
GRILĂ DE EVALUARE
Criterii de evaluare Indicatori de evaluare Punctaj
1. Primirea şi planificarea sarcinii de lucru
(30 puncte)
- 18 - Alegerea tecţie echipamentelor de sudare şi de pro-
15 puncte
Alegerea materialelor de adaos funcţie de îm- binările sudate de realizat 15 puncte

2. Realizarea sarcinii de lucru
(40 puncte)
Pregătirea metalelor de bază în vederea sudării 10 puncte
Realizarea îmbinării sudate conform indicaţiilor 20 puncte
Identificarea tipurilor de imperfecţiuni la îmbina- rea sudată realizată 10 puncte
3. Prezentarea sarcinii de lucru
(30 puncte)
1. Utilizarea corectă a limbajului tehnic de specialitate în comunicare cu privire la sarcinile
de lucru realizate
15 puncte
2. Prezentarea succesiunii operaţiilor execu- tate pentru rezolvarea sarcinilor de lucru primi-
te, justificarea alegerii SDV-urilor utilizate şi a alegerii parametrilor regimului de aşchiere
15 puncte
Model de fişă de observare în cadrul evaluării prin proba practică:
FIŞĂ DE OBSERVARE A ATITUDINII ELEVULUI
CRITERIUL DE OBSERVARE DA NU
1. A realizat sarcina de lucru în totalitate 2. A lucrat în mod independent 3. A cerut
explicaţii suplimentare sau ajutor profesorului 4. A înlăturat nesiguranţa în alegerea
consumabilelor, SDV-urilor 5. S-a adaptat condiţiilor de lucru din atelierul de
sudură/tăiere 6. A demonstrat deprinderi tehnice:
- viteză de lucru
- siguranţa în mânuirea echipamentelor de tăiere
__________________________________________________________________________________________
6.
BIBLIOGRAFIE
1. Burcă, M., Negoiţescu, S. – Sudarea MIG/MAG, Editura Sudura, Timişoara, 2002

2. Dehelean, D. – Sudarea prin topire, Editura Sudura, Timişoara, 1997
3. Miloş, L. – Bazele prelucrării prin sudare, Editura Politehnica, Timişoara, 2003
4. Miloş, L. – Procese de sudare, Editura Politehnica, Timişoara,
2006
5. Miloş, L. – Curs practic de sudare cu electrozi înveliţi, Editura TEMPUS, Timişoara,
2007
6. Miloş, L. – Burca, M.: Curs practic de sudare MAG, Editura Politehnica, Timişoara, 2006
7. Miloş, L. – Tăierea termică, Editura Sedona, Timişoara, 1996
8. Popovici, V., Miloş, L. – Ghidul lucrărilor de sudare, tăiere, lipire, Editura Scrisul Româ-
nesc, Craiova
1984
9. Safta, V.I. – Defectoscopie nedistructiva industriala, Editura SUDURA, Timişoara, 2001
10.***: Procedee de tăiere termică, Editura DVS, 1994
11. Auxiliare curriculare elaborate sub coordonarea Centrului Naţional de Dezvoltare a în-
văţământului Profesional şi Tehnic: Salai, M. – Sudarea în mediu de gaz protector
http://www.tvet.rO/Anexe/4.Anexe/Aux Phare/Aux
2005/Mecanica/
12. ***: Standard de pregătire profesională, nivel 3 calificarea „Sudor"- Ministerul Educaţiei
Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, CNDIPT,
2016
13. ***: Colecţia de standarde comentate în domeniul sudării şi tehnicilor conexe, voi. I, voi.
IV, Ed. Sudura, Timişoara,
2002
14. *** – Surse internet

- 19 -

Angajatorul Are Obligaţia de A Asigura Securitatea Şi Sănătatea Lucrătorilor În Toate Aspectele Legate de Muncă

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Angajatorul Are Obligaţia de A Asigura Securitatea Şi Sănătatea Lucrătorilor În Toate Aspectele Legate de Muncă

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://event.webinarjam.

Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate

Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi

(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în

SECŢIUNEA 1 Obligaţii generale ale angajatorilor

(2) Prezenta lege stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor

Art. 2. - Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane

(2) Prevederile prezentei legi se aplică angajatorilor, lucrătorilor şi reprezentanţilor

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea

a) lucrător - persoană angajată de către un angajator, potrivit legii, inclusiv studenţii,

Art. 6. - (1) Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor

(3) Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc

Art. 7. - (1) În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile

a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi

(6) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în

Art. 8. - (1) Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute la art. 6 şi 7, angajatorul

(2) Lucrătorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de

(4) Dacă în întreprindere şi/sau unitate nu se pot organiza activităţile de prevenire şi

Art. 9. - (1) În toate cazurile, pentru a se ocupa de organizarea activităţilor de

a) lucrătorii desemnaţi să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele

(2) Prevenirea riscurilor, precum şi protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor trebuie

(3) Lucrătorul/lucrătorii şi/sau serviciul/serviciile prevăzute la alin. (2) trebuie să

(4) În cazul microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici, în care se desfăşoară

(5) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin norme

Art. 10. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor şi

Art. 11. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

Art. 12. - (1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi

Art. 13. - În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a

Art. 14. - Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către

(2) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun

a) riscurile pentru securitate şi sănătate în muncă, precum şi măsurile şi activităţile de

(2) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii

Art. 17. - Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii

(2) Aplicarea prevederilor alin. (1) implică:

(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

(5) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

(6) Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice

(7) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

(8) Reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

(2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:

(4) Reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi

Art. 21. - (1) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (1),

(2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor

(3) Instruirea prevăzută la art. 20 alin. (4) trebuie să se efectueze în timpul

Art. 22. - Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,

Art. 24. - Măsurile prin care se asigură supravegherea corespunzătoare a sănătăţii

(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin medicii de medicină a

Art. 28. - În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care

a) de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de

(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal.

(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu

Art. 31. - Accidentele de muncă se clasifică, în raport cu urmările produse şi cu

a) accidente care produc incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile

Art. 32. - (1) Înregistrarea accidentului de muncă se face pe baza procesului-verbal de