Cardio Curs 2

Electrocardiograma se înregistrează proiecţia acestor vectori care se exprimă prin unde pozitive sau negative
faţă de o linie de potenţial 0 care poartă denumirea de linie izoelectrica. Convenţional, undele au primit
denumiri general valabile astfel încât interpretarea ekg-urilor să poată fi aceiaşi în orice loc de pe glob.
Unda EKG, ce reprezintă vectorul de activare a atriilor a primit denumirea de undă P.
Segmentul P - Q, reprezintă întârzierea joncţionala.
Unda Q reprezintă depolarizarea septului interventricular care se produce de la stânga către dreapta.
Tot procesul de activare ventriculară se exprima printr-un complex de unde rapide, puternice care poartă
numele de complexul QRS.

Complexul QRS este dat de vectorii de activare ventriculari şi în

funcţie de modul de aplicare a electrozilor se obţine o
succesiune de unde cu aspecte diferite.
Prima undă negativă a complexului QRS poartă numele de
undă Q.
Prima undă pozitivă a complexului QRS poartă numele de
R.
Prima undă negativă care urmează după R poarta numele de
undă S.
Dacă unda R este de mică amplitudine poate fi notata r mic.
Dacă activarea ventriculilor este înregistrată că o singură undă amplă, adâncă şi negativă poartă numele de Q
S.
Dacă în situaţia în care se înregistrează mai multe unde pozitive, ele se notează că R, R’ R1.
Activarea ventriculilor este un proces electric rapid iar durata undelor este mică. Ventriculii au masă mare
celulară, vectorii rezultanţi ai depolarizărilor vor fi mari. După depolarizare urmează procesul de
repolarizare. Procesul are un debut mai lent după care se produce repolarizarea mai rapidă, segment S T.
Intervalul S T, reprezintă repolarizarea ventriculară.
Unda T este largă, fapt ce se înţelege că este mai lentă, are o durată mult mai mare decât a complexului
QRS. În mod normal, este de aceiaşi parte cu Complexul QRS, dacă el este pozitiv, undă T este pozitivă şi
invers. Unda T este cam la jumătate din undă R, în cazul în care este mai mare decât jumătate din R, este
patologic.
T este asimetrică, o porţiune ascendenţă mai bruscă, şi una descendenta mai lina.
Unda T simetrică sau ascuţită este patologică.
Einthoven a imaginat un triunghi echilateral şi l-a
aşezat în jurul corpului omenesc între mâna
dreaptă, stânga şi piciorul stâng, legând cei trei
poli prin conductori.
Inima este situată în centrul acestui triunghi. Între
fiecare electrod de mai sus, s-au închis nişte
circuite, folosind câte 2 câte 2 poli şi închizând
circuitele respective prin corpul omenesc

Derivaţii bipolare:
Derivaţia D I între mâna dreaptă şi cea stângă
Derivaţia D ÎI intre mâna dreaptă şi piciorul stâng
Derivaţia D III mâna stângă şi piciorul stâng
Prin aceste derivaţii a introdus un curent de mică
intensitate care să se mişte cu voia el. De la – la
+.
De la mâna dreaptă la mâna stângă la +
De la mâna dr – la piciorul stâng la +
De la mâna stâng – către piciorul stâng la +
Laturile turungiului se împart tot convenţional în 2 părţi, una pozitivă şi una negativă.
Următorul rând de derivaţii sunt derivaţiile uniipolare. Se folosesc aceiaşi 3 poli dar nu se mai unesc cei 3
poli, se folosesc 51...
a=amplificare
V=voltaj
R=dreptul
L=stângul
F=picior

a+V+R
a+V+L
a+V+F