Sapiens.

Scurta istorie a omenirii

O primă idee principală ce reiese din text este faptul că Sapienşii arhaici nu
erau cu mult diferiţi de Neanderthali din perspectivă cognitivă şi a realizărilor sale.

În prezent, încercarea de a-i invăţa pe Sapienşi străvechi o limbă străină sau teoria
evoluţiei ar fi fost în zadar, de asemenea în mod reciproc, nu am fi putut înţelege
limbajul lor.

Mutaţia “Pomul Cunoaşterii” se referă la faptul că nişte mutaţii genetice

întâmplătoare ce au avut loc în creierul Sapienşilor au contribuit la evoluţia
modului de gândire şi a formării unui tip de limbaj nou.

Tot această Revoluţie Cognitivă a permis diferenţierea Homo Sapienşilor de

Sapienşi şi de animale din perspectiva limbajului. Aceştia fiind capabili de a
comunica şi discuta mult mai detaliat şi concret spre deosebire de simplul limbaj
vocal al animalelor.

O altă idee ar sugera faptul că limbajul nostru a apărut ca un mijloc de a

bârfi, ceea ce rezultă că Homo Sapiens este un animal social, prin care cooperarea
socială este un lucru vital supravieţuirii şi reproducerii noastre.

Un argument puternic in fundaţia teoriei “bârfei” este analiza şi comparaţia

anumitor animale cu natura umană pe care o observăm astăzi pretutindeni. Deşi
spre deosebire de oameni, aceste necuvântătoare nu pot bârfi precum o facem noi,
insă au aceeaşi înclinaţie spre bârfă şi spre favorizarea cât şi defavorizarea
semenilor în funcţie de imaginea individului în grup.
 Alt argument folosit ce intăreşte crezul autorului cu privire la credinţa
oamenilor în ficţiune este analiza companiei Peugeot şi a fondatorului acesteia
Armand Peugeot şi comparaţia acestora cu Dumnezeu şi credinţa.

Analiza se încheie cu ideea că Armand Peugeot, fondatorul companiei, a murit iar

Peugeot, compania, este încă “vie” asemenea cum Dumnezeu nu există cu adevărat
deşi credincioşii se comportă ca şi cum ar exista.

Concluzia acestei analize este că Homo Sapienşii trăiesc atât o realitate

fizică, palpabilă, cât şi una fictivă ce conţine o gamă largă de entităţi precum:
Dumnezeu, Statele Unite ale Americii, Google, ONU, Libia sau drepturile omului.

Următorul capitol revelează teoria autorului cu privire la stagnarea cognitivă

şi socială a unei specii în lipsa unei revoluţii cognitive “oferind” ca exemplu cazul
Homo Erectuşilor care, după mutaţiile genetice ce i-au adus la existenţă, au încetat
dezvoltarea lor şi au stagnat timp de aproape două milioane de ani.

Autorul încheie acest capitol cu o comparaţie a Sapienşilor mutaţi genetic şi

a Neanderthalienilor din punct de vedere al încrederii în străini datorită unui crez
comun fictiv ce a dat fiinţă comerţului cât şi din punct de vedere al tehnicilor de
vânătoare unde Neanderthalienii vânau singuri sau în grupuri mici în comparaţie cu
Sapienşii ce vânau şi dezvoltau tehnici de vânătoare ce se bazau pe cooperarea
zecilor de indivizi chiar şi străini unul de altul.

În ultima parte a textului autorul accentuează diferenţa dintre Istorie şi

Biologie, Biologia fiind natura speciilor şi schimbările ei, iar Istoria reprezentând
acţiunile speciilor de-a cursul zecilor de milenii. Un exemplu fiind cel al
comentatorului de la radio ce descrie terenul de joc în loc să relateze acţiunile
jucătorilor.
 O ultimă analiză şi comparaţie este făcută asupra fiziologiei umane de pe
vremea Sapienşilor şi zilele noastre care nu reprezintă vreo diferenţă între cele
două datorită abilităţii Sapienşilor după Revoluţia Cognitivă de a lucra cu străinii
ce cred în aceeaşi realitate fictivă şi de a-şi schimba crezul în funcţie de nevoi
(exemplu fiind francezii credeau la început în dreptul divin al regilor, apoi l-au
schimbat în crezul suveranităţii poporului faţă de rege). Astfel, în ziua de azi am
ajuns să deţinem armament nuclear şi să-l putem produce spre deosebire de
Sapienşi ce au rămas mult timp la “beţe cu vârfuri de cremene”.

Concluzia acestei lecturi afirmă în repetate rânduri probabilitatea apariţiei a

unei Revoluţii Cognitive ce constă în mutaţiile genetice ale creierului apărute la
Sapienşi si analiza efectelor mutaţiei denumită “Pomul Cunoaşterii” de către autor.
Acesta susţinând că religiile, statul, banii, drepturile omului nu există.