Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Deși, în mare parte, efectele juridice ale Decretului referitoare la situația justiției sunt
asemănătoare cu cele instituite prin primul Decret (cu privire la care ne-am referit într-un
articol anterior, disponibil aici), fără să tratăm exhaustiv materia, vom reda în continuare
cele mai importante efectele cu privire la litigiile din sfera extra penală.
1/8
*
Prin articolul 63 din Decret s-a hotărât menținerea măsurii ca, de principiu,
instanțele să procedeze la suspendarea de drept a cauzelor, pe toată durata stării
de urgență și continuarea judecății în aceeași perioadă doar a cauzelor de ,,urgență
deosebită”, corelativ cu art. 42 alin. 1 din Anexa 1 la primul Decret. Suspendarea se va
dispune de drept, fără a fi necesară efectuarea vreunui act de procedură – art. 63 alin.
(11) din Anexa 1 la Decret.
După încetarea stării de urgență, judecarea cauzelor se reia din oficiu – în termen
de 10 zile -, instanța urmând a lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și
citarea părților [art. 63 alin. (13) din Anexa 1 la Decret].
În privința continuării judecății pentru pricinile de urgență deosebită, așa cum arătasem și
în analiza anterioară, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 417 din 24
martie 2020 (în continuare ”Hotărârea CSM”), cu rol de unificare a practicii colegiilor de
conducere ale curților de apel referitoare la materiile în care se continuă judecata în
perioada stării de urgență. În acest sens s-a hotărât, cu titlu unitar, lista cauzelor ce
urmează a fi judecate în perioada stării de urgență, prin enumerarea obiectului
acestora. Totodată, s-a hotărât că, pe perioada stării de urgență, se pot soluționa
dosarele ce se judecă fără citarea părților.
Remarcăm totuși că, în ciuda unui deziderat de practică unitară cu privire la sfera litigiilor
în care se continuă sau nu judecata, există soluții diferite ale instanțelor în abordarea
subiectului. În acest sens, se poate observa că prin Hotărârea Colegiului de Conducere al
Tribunalului București nr. 8 din data de 30 martie 2020 (ce poate fi consultată aici) – art.
VII -, s-a hotărât ca în pricinile ce se judecă fără citarea părților, să nu se procedeze la
judecată, în ciuda celor recomandate prin Hotărârea CSM nr. 41/2020, mai sus
menționată – art. 1 alin. (2).
În aplicarea acestor dispoziții, ce își găseau corelativul și în primul Decret – art. 42 alin. (3)
din Anexa 1 -, unele instanțe au adoptat măsuri în acest sens, dând posibilitatea părților
și/sau reprezentanților acestora să participe prin intermediul unor aplicații IT, respectiv
prin intermediul Skype (a se vedea în acest sens modelul Tribunalului București, aici).
2/8
Cu titlu de noutate, pentru acele procese în care se continuă judecata – fiind cauze de
urgență deosebită – Decretul de prelungire a stării de urgență, prin art. 63 alin. (4) din
Anexa 1, a reglementat posibilitatea ca părțile, reprezentanții acestora sau alți
participanți la proces ce nu se găsesc în aceeași localitate cu instanța în fața căreia
trebuie să se înfățișeze și nici nu dispun de echipamente IT proprii pentru participarea
prin videoconferință, să utilizeze echipementele audio video ale instanțelor din
circumscripția cărora se găsesc la acel moment. Posibilitatea dată prin Decret, utilă
pentru asigurarea accesului la justiție, presupune totuși o serie de condiții specifice și
ridică întrebări fără un răspuns în cuprinsul Decretului, respectiv:
Chiar dacă actul normativ nu prevede proceduri concrete, este lăsat la latitudinea
instanțelor să adopte măsuri care să asigure aplicarea legii.
i. Prima dintre acestea vizează trei cazuri în care instanța are posibilitatea să
dispună amânarea cauzei – art. 63 alin. (7) din Anexa 12 la Decret -, dacă una dintre
părți este afectă de situația medicală generată de noul coronavirus, respectiv dacă partea
interesată se află:
a. în izolare la domiciliu
b. în carantină
c. spitalizată.
3/8
Măsura amânării judecății pentru cele 3 cazuri mai sus arătate este lăsată totuși la
aprecierea instanței, fiind vorba de o amânare facultativă.
Dacă măsura amânării este facultativă, nu la fel este și cazul pronunțării, în cazul
respingerii cererii de amânare, mai sus evocată. Astfel, în caz de respingere a cererii de
amânare, la cerea părții sau chiar din oficiu, intanța va dispune în mod obligatoriu,
amânarea pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.
ii. A doua prevedere specială vizează posibilitatea delegării instanței, în condițiile art.
147 din Codul de procedură civilă, cu privire la care Decretul reglementează aplicarea sa
și pe perioada stării de urgență, cu mențiunea că, în limitele posibilităților, dosarul va fi
transmis instanei delegate, în format electronic.
Textul ne pare a fi util doar din perspectiva reglementării unei modalității atipice de
transmitere a dosarului cauzei, respectiv în format electronic. În rest, aplicabilitatea art.
147 din Codul de procedură civilă, bineînțeles, în cazurile pricinilor de urgență deosebită,
nu ni se pare că ar fi fost pusă sub semnul întrebării, chiar și în perioada stării de
urgență.
Astfel, în primul rând, prin art. 63 alin. (6) din Anexa 1 la Decret s-a reglementat în mod
expres posibilitatea părților de a transmite actele de procedură în format
electronic, în măsura în care legea impune forma scrisă a acestora.
În al doilea rând, cu titlu de noutate față de primul Decret, s-au prevăzut o serie de
măsuri care să faciliteze minime măsuri de continuare a procedurilor judiciare care
nu presupun prezența părților ci, în esență, proceduri interne în legătură cu efectuarea
actelor de procedură în cadrul dosarelor, sau măsuri administrative.
Astfel, art. 61 din Anexa 1 la Decret prevede, indiferent dacă este vorba, sau nu, de
litigii din sfera celor de urgență deosebită, că activitatea judiciară va continua în
ceea ce privește:
– redactarea și comunicarea hotărârilor judecătorești;
– înregistrarea cererilor de chemare în judecată, precum și
– efectuarea oricăror activitatăți (de natură judiciară – s.n.).
În lumina acestei reglementări, instanțele vor putea continua, ori vor putea relua
activitatea de a efectua acte de procedură în dosarele aflate pe rolul instanțelor, inclusiv
a etapei regularizării cererilor – procedura prevăzută la art. 200 și 201 Cod
Procedură Civilă, respectiv procedura de verificare și regularizare a cererii de
chemare în judecată.
4/8
Participanții la judecată trebuie să trateze, însă, cu maximă atenție și rigoare, parcursul
litigiilor în care participă, pentru a identifica dacă este vorba sau nu de litigii din sfera
celor de urgență deosebită, dacă termenele de fond sau procedurale aplicabile acestora
sunt sau nu suspendate sau întrerupte, precum și alte efecte juridice ale stării de
urgență, pentru a evita pierderi ale drepturilor acestora.
Astfel, prin art. 62 din Anexa 1 la Decret s-a reglementat situația termenelor de
drept substanțial, în vreme ce, pentru termenele procesuale, reglementarea se
regăsește la art. 63 alin. (12) din Anexa 1 la Decret.
În același mod vom analiza și noi mai jos situația celor două tipuri de termene.
Potrivit art. 62 din Anexa 1 la Decret, s-a reglementat un caz de suspendare a termenelor
de prescripție – fie extinctivă, fie achizitivă – și a termenelor de decădere.
Prin același articol, similar art. 41 din Anexa 1 la primul Decret, se menționează că
dispozițiile art. 2532 pct. 9 teza a II – a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte
dispoziții legale contrare nu sunt aplicabile, astfel, stabilindu-se că măsurile excepționale
decretate constituie cauză de suspendare, în ciuda existenței unui caracter temporar.
În privința termenelor de prescripție – fie ca e este vorba de cele extinctive, fie că este
vorba de cele achizitive, s.n. -, după încetarea stării de urgență și reluarea cursului
acestora, vor fi aplicabile dispozițiile art. 2534 Cod civil, care stabilesc că:
– pentru prescripțiile mai mari de 6 luni, termenul nu se va împlini mai devreme de
împlinirea unui termen de 6 luni de la data reluării, iar
– pentru prescripțiile mai mici de 6 luni, termenul nu se va împlini mai devreme de
împlinirea unui termen de 1 lună de la data reluării.
5/8
considerare art. 2548 alin. (2) teza a II-a Cod civil, care prevede că termene de decădere
nu se vor împlini, după reluarea cursului lor în cazul suspendării, decât după 5 zile de la
data încetării cauzei de suspendare. Desigur, textul se regăsește în cadrul unei norme
care reglementează suspendarea cursului termenelor de decădere în cazul unui caz de
forță majoră, fapt ce ar putea genera o practică neunitară. Din acest motiv, justițiabililor
le este recomandat să acționeze cu precauție.
6/8
Ca și în precedenta noastră analiză, considerăm că indiferent de abordarea problemei,
suspendarea și/sau întreruperea cu caracter general nu operează ȋn privința altor
termene procesuale, precum cele de perimare. Desigur, s-ar putea susține că ȋn privința
acestora ar opera suspendarea prevăzută de un alt temei de drept, respectiv art. 418
alin. 1 din Codul de procedură civilă („cursul perimării este suspendat cât timp durează
suspendarea judecății…, precum și ȋn alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este
cauzată de lipsa de stăruință a părților ȋn judecată”).
Textul art. 63 alin. (9) din Anexa 1 la Decret este similar cu cel al art. 42 alin. (5) din Anexa
1 la primul Decret, toate referirile noastre din prima analiză (disponibilă aici) fiind
aplicabile în continuare, cu precizările suplimentare de mai jos.
8/8