MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI

Analiza modelului după sistemul biofuncţional protetic în vederea montării dinţilor

frontali presupune
- Analiza modelelor finale se face separat pentru modelul maxilar şi mandibular
- Modelele vor fi montate ulterior în simulator (ocluzor sau articulator)
- Se observă micşorarea pe secţiune sagitală a crestei reziduale faţă de procesul alveolar

Repere de analiză maxilare

Papila interincisivă – reper topografic important pentru montarea dinţilor frontali superiori
- apare în poziţie anterioară
- prin secţionarea imaginară transversală a mijlocului papilei, se pot poziţiona marginile orale
ale coletelor IC sup. Aceştia se vor situa tangent la transversala papilei, de o parte şi de alta a
liniei mediene

Papila interincisivă

Odată cu atrofia crestelor alveolare, dimensiunile V-Or ale coletelor incisivilor şi caninilor sup
scad în paralel cu dimensiunile crestelor:
- de la 7mm la 6 mm pentru IC
- de la 9 mm la 7,5 pentru C

Suprafaţa V a IC sup se situează la aprox. 8mm anterior de centrul papilei incisive

1
Sutura medio-palatină:
medio-palatină stabileşte mijlocul modelului
- Pe acesată axă se găseşte frenul buzei superioare şi foveele palatine
- Înălţimea IC va fi considerată a fi ¼ din lungimea suturii medio-palatine
- Suprafaţa V a IC sup va fi la aprox. 8 mm anterior de centrul papilei incisive

Poziţionarea frontalilor sup în funcţie de

reperele de analiză

a-transversala papilei incisive

b-reperul vârfului c
c-prima rugă palatină
d-linia mediosagitală
e-tuberozitatea maxilară
f-mijlocul crestei alveolare maxilare

Prima pereche de rugi palatine:

palatine reper pentru poziţionarea marginii coletului oral al C sup
- La aprox.2 mm de marginea liberă a primei rugi palatine
- Suprafaţa V a caninilor se montează la aprox.10 mm de marginea laterală a primei rugi
palatine

Unghiul format de direcţia primei rugi palatine cu planul medio-sagital:

medio-sagital indică sistemul de
montare a frontalilor sup.adecvat formei arcadei şi stereotipului masticator
- În funcţie de unghiul creat, se montează în linie dreaptă, în formă de V sau arc (normal)
- Se realizează treme, diastemă sau înghesuiri frontale

2
 Unghiul format de direcţia rugii
palatine cu linia mediosagitală

a-transversala papilei incisive

b-direcţia primei rugi palatine
c-unghiul format între prima rugă
palatină şi linia mediosagitală
d-linia mediosagitală

Mijlocul crestei reziduale:

reziduale se marchează în zonele laterale ale crestelor edentate
- Permite montarea dinţilor laterali pe mijlocul crestei reziduale

Tuberozitatea maxilară:
maxilară este continuarea posterioară a crestei reziduale
- se marchează prin încercuire
- se fol.doar la confecţionarea bazei protezei
- este ocolită de montarea dinţilor artificiali

Liniile statice de analiză

Forma crestelor reziduale:

reziduale clasic- semielipsă
- Forme atipice M, V, Ω

Tangenta premolară la maxilar:

maxilar reperul poziţionării supraf.V ale PM între supraf.V a caninilor
şi cuspidul MV al molarului
- Se evita “gura plină de dinţi” (culoarul dentar să fie estetic)

3
Repere de analiză mandibulare

Tuberculul piriform:
piriform zonă biostatică importantă ca reper pentru interferenţa unor linii statice
- O linie statică marcând secţiunea sagitală a tuberculului piriform, se continuă cu marcajul
mijlocului crestei reziduale şi se prelungeşte pe soclu
- O linie rezultată din secţionarea la jumătate a tuberculului piriform (în plan vertical) cu
planul de orientare ocluzală
- Se obţine înălţimea aprox. la care se montează dinţii inferiori

4
 Repere de analiză ale modelului
mandibular:

a – poziţia caninilor
b – mijlocul crestei alveolare
c – tuberculul piriform

Punctele canine:
canine la trecerea de la zona frontală de curbură a arcadei la cea laterală, aprox.liniară
- Unind linia caninilor în zona vestibulară obţinem mijlocul crestei edentate în spaţiul vestibular
frontal

Liniile statice : forma obişnuită a mandibulei este parabolă/potcoavă

Tangenta premolară la mandibulă:

mandibulă se obţine dintr-un cerc, care cuprinde marginile incizale ale
F inf, cuspidul canin şi cuspidul V al primului premolar. Tangenta la acest cerc trce prin
cuspizii V ai dinţilor laterali şi secţionează marg.V a tuberculului piriform
- Mijlocul crestei reziduale mand.corespunde în zona laterală cu şanţul MD al M şi PM inf

- În zona molarului mand. Se de 6 ani apare o depresiune a mandibulei, care va corespunde la

montarea dinţilor artif., cu realizarea unei curbe de compensaţie sagitală (curba von Spee)
- Curbura sagitală a crestei reziduale se marchează pe soclu prin linii paralele cu michia
crestelor
Liniile lui Pound:
Pound

5
- Una care uneşte faţa M a caninului cu limita linguală a tubercului piriform (nu se depăşeşte
la montarea dinţilor laterali spre oral
- Verticala ridicată de pe linia milohioidiană, care nu va fi depăşită de suprafaţa orală a
dinţilor laterali

Regula lui Pound:

- limita orală a
suprafeţelor
ocluzale nu
depăşeşte linia ce
uneşte faţa M a C
cu limita linguală a
tuberculului
piriform

MACHETA ARCADELOR DENTARE ARTIFICIALE

= arcada dentară artificială montată pe o bază de ceară

Scop:
 Să se efectueze o probă pe câmpul protetic pt. a controla dacă dinţii aleşi sunt corespunzători
şi dacă sunt montaţi a.î. să restaureze armonia dento-facială.
 Să se obţină un tipar în care se va produce polimerizarea răşinii acrilice.

Părţi componente:
 macheta bazei protezei
 arcada artificială cu dinţii montaţi în ceară
 

Baza machetei protezei totale

 Suportul rigid pe care
sunt montaţi dinţii artificiali

 Confecţionată din
ceară roz, cu grosimea
de 2 mm

6
Baza machetei protezei totale
 Pentru realizare sunt efectuate următoarele operaţii:
- Modelele montate în ocluzor sau artic.sunt umezite
- După uscare, baza machetei este lipită în 3-4 puncte cu ceară (pt.a fi stabilă în timpul
montării dţ.artif.)
- Ceara se plastifiază şi se adaptează pe model prin presiuni digitale, în limitele câmpului
protetic(până în fundurile de sac)
- Se lipesc benzi de ceară roz cu lăţimea de 5-6 mm pe mijlocul crestelor alveolare
- În mod excepţional, doar pentru câmpuri protetice foarte deficitare, se pot confecţiona
bazele definitive ale protezelor (din acrilat termopolimerizabil) pe care se vor monta în ceară
arcadele artificiale

ALEGEREA SI MONTAREA DINTILOR ARTIFICIALI

DINTII FRONTALI

Forma şi poziţia dinţilor frontali superiori

Incisivii superiori
- pătraţi/dreptunghiulari , cu margini incizale abrazate, unghiuri bine exprimate – dau feţei un
aspect energic, masculin
- ovalari , cu unghiuri rotunjite – fizionomie bonomă, feminină

- Feţele V convexe – tinereţe, activitate redusă a muşchilor orofaciali

- Feţe V plane – pac.vârstnici, arată o activ.intensă a muşchilor ororfaciali

- Cand marg.incizală atinge planul ocluzal – caracter ferm, rigid

- Cand depăşesc planul ocl.- tinereţe
- Când nu ating – datorită unir canini înalţi, exprim.bătrâneţe, indispoziţie, tristeţe
- Coroanele dentare normale, cu papile gingivale bine reprezentate – vârstă tânără
- Coroanele alungite, cu retracţii gingivale, spaţii interdentare largi – vârstă înaintată

Armonia dento-facială

7
 Forma feţei V a IC sup corespunde cu forma geometrică a feţei
- Tipologie facială: cerebral, muscular, respirator, digestiv

Tip cerebral : contur triunghiular al IC sup

Tip muscular: contur patrat
Tip respirator: contur ovalar
Tip digestiv: contur trapezoidal

 Relieful feţei V a IC sup în sens cervico-incizal se corelează cu profilul feţei

- Profil convex – relief convex al feţei V a Icsup

- Profil drept – relief plan

 Forma IC sup cu forma nasului

- Nas lat – IC pătrat/dreptunghiular

- Nas îngust – IC triunghiular

8
 Corelare între înălţimea IC sup şi înălţimea figurii ( 1/16)

- inaltimea IC sup este 1/6 din h figurii

 Lăţimea Icsup şi lăţimea dinţilor frontali la lăţimea nasului (Lee)

- Lăţimea IC = ¼ lăţimea nasului

Armonia dento-somato-facială

- Corelări între forma IC sup şi forma corpului omenesc

 Forma IC cu forma şi înălţimea corpului
- Statură mică – dinţi de formă pătrată, profil turtit
- Statură înaltă – dinţi dreptunghiulari, tendinţă spre prognaţie, profil convex

Culoarea dinţilor artificiali

SM – culoare albă, cu tente de galben, gri, albastru

DE – colorată în nuanţe de galben
La dentat: rezultanta culorii SM peste cea a DE

9
Vizibilitatea dinţilor artificiali

- Depinde de forma şi poziţia pe arcade, dar şi de stereotipul individual de masticaţie

- Numărul dinţilor vizibili influenţează fizionomiaŞ
vizibilitatea F sup, cu aspect de “coridor bucal” = “gură mică”
vizibilitatea PM şi contactul lor cu comisurile bucale = “gură mare”

linia surâsului- nivelul coletului gura mică gura mare

dt.F superiori

Volumul dinţilor frontali : variază prin înălţime şi culoare

Înălţimea dinţilor frontali superiori

- O dată cu vârsta înaintată scade vizibilitatea dinţilor frontali superiori şi creşte a celor
inferiori
- Este stabilită pentru ICsup, care se va înscrie în planul de orientare protetică şi linia
surâsului (3-4mm)
- h IL /C este armonizată cu a IC

Înălţimea dinţilor frontali inferiori

- Garnituri de dţ.artificiali au dinţii inferiori armonizaţi cu cei superiori

Lăţimea dinţilor frontali superiori

- Grupul frontal va fi încadrat între liniile caninilor
 Alţi autori: gr.F în spaţiul cuprins între două linii imaginare care pornesc din punctul nasion
şi coboară tangente la aripile nasului, până la planul de orientare protetică
 Lee: lăţimea IC = lăţimea IL+1/2lăţimea C

10
Lăţimea dinţilor frontali inferiori

- Se stabileşte în fcţ. de lăţimea F sup: versantul M al cuspidului C sup să angreneze cu versantul

D al cuspidului C inf
 Linia incizală a dinţilor F superiori
- Influenţează aspectul facial
- Este legată de tipul constituţional al indivizilor, de caracter şi comportament
Linia incizală dreaptă:caracter dârz, m.a.bărbaţi din tipul muscular şi digestiv
- este rezultanta abraziunii marginilor incizale la cei cu masticaţie puternică
şi muşchi mobilizatori ai mandibului foarte dezvoltaţi
Linia incizală curbă cu convex.în jos: stabilitate psihică dominată de optimism şi veselie
Linia incizală curbă cu convex.în sus: labilitate psihică dominată de pesimism şi tristeţe

 Raportul interarcadic în regiunea frontală

- psalidodont/labiodont: în funcţie de situaţia pacientului înainte de edentare, dar şi de gradul
de atrofie a crestelor alveolare

Când între maxilar şi mandibulă apare un decalaj generat de atrofia diferită, se optează pentru
raport labiodont
DINŢII LATERALI

Înălţimea dinţilor laterali

- Importantă pentru premolari, m.a. PM1

- h feţei V a molarilor este corelată cu cea a PM
 Înălţimea dţ.laterali să corespundă cu jumătatea distanţei dintre cele două creste alveolare

11
 -premolarii corelaţi cu dinţii F

Lăţimea mezio-distală a dinţilor laterali

 Nu se montează dinţi în zona tuberozităţii maxilare/tuberculului piriform
- Dimensiunea 4 dţ.Laterali = 1/7 din suma distanţelor dintre tuberozităţile maxilare şi
tuberculii piriformi (23 – 29 mm)
 Nu se montează M3:
- Tuberozitate maxilară redusă/dispărută
- Creasta mandibulară foarte oblică distal

 Lăţimea vestibulo-orală a dinţilor laterali

- Creste late – dinţi laţi; creste înguste – dinţi înguşti
- Faţa orală a dinţilor laterali nu va depăşi verticala ridicată de la linia oblică internă
- Faţa orală a dţ.L nu trebuie să depăşeascăo linie ce uneşte faţa M a Caninului cu faţa L a
tuberculului piriform (regula lui Pound)

 Gradul de cuspidare a dinţilor laterali

Dintii cuspidati:
- Permit masticatie eficienta, triturare pe suprafete cu relief
- Numarul miscarilor masticatorii mai scazut, cu efort muscular redus
- Creeaza o stare de confort datorita eficientei masticatorii(efect maxim cu effort minim)
- Impun inregistrarea f.precisa a relatiei intermaxilare

Dintii cu relief ocluzal aplatizat:

- Efect triturant redus

12
- Nr.mare de miscari masticatorii cu un efort muscular intens
- Inconfort, oboseala musculara generata de ineficienta masticatorie
- Creeaza presiuni ocluzale f.mari, dat.atrofiei accentuate a crestelor alveolare
- Datorita ineficientei masticatorii si dislocarii protezelor, sunt generatori de “ticuri”

Există mai multe tehnici de montare a dinţilor:

 Montarea după GYSI
 Montarea după HANAU
 Montarea după ACKERMAN
 Montarea pe plăcuţa lui Pedro SAIZAR
 Montarea după repere anatomice (dinţii frontali)
 Montarea pe bordura şablonului de ocluzie
 Montarea individualizată
 Montarea în zona neutrală (miotonică)

MONTAREA DINŢILOR DUPĂ GYSI

Are următoarele elemente caracteristice:

 se utilizează dinţi artificiali anatoformi fiecare dinte reproduce, dpdv al dimensiunilor şi
al formei dintele natural
 arcadele sunt realizate pe un articulator (imaginat de autor) care reproduce mişcările
mandibulei
 se foloseşte o riglă concepută de autor
 pentru poziţionarea dinţilor autorul a emis mai multe reguli, unele cu caracter general,
altele cu caracter strict individual.

REGULI GENERALE

1. Fiecare dinte vine în contact cu doi antagonişti, formând unităţi de masticaţie

Excepţie fac: IC in şi ultimul molar superior care articulează cu un singur antagoni

13
 2. Dinţii laterali sunt montaţi pe mijlocul crestei alveolare Dinţii frontali sup. sunt montaţi
în afara crestei din motive fizionomice şi pt. a restabili relieful buzei superioare
- Bascularea protezelor se produce când dinţii se montează în afara crestelor alveolare,
când se montează dinţi laţi pe creste înguste
- Montarea dinţilor L, PM şi M, la mandibulă, strict pe mijocul crestei în sens vestibulo-
oral e singura poziţie ce asigură stabilitatea protezei inferioare pe câmpul protetic
- La maxilar, datorită unui campo protetic mai întins şi a fortei mai mari de adeziune şi a
fenomenului de succiune, este permisă montarea cu 1-2 mm în afara crestelor alveolare,
fără a compromite stabilitatea protezei
3. Planul de ocluzie formează o curbă cu concavitatea în sus (sagitală) cu o adâncime ce
depinde de mărimea supraocluziei frontale. În sens transversal se formează curba
transversală.
4. În RC se realizează IM. În propulsie se stabilesc contacte multiple în cel puţin 3 puncte
de contact (frontal 1 şi lateral dr. şi stga.) În lateropulsie există contacte interdentare pe
partea lucrătoare şi nelucrătoare.
5. Montarea dinţilor se face a.î. forţele care ar bascula proteza să fie neutralizate.

REGULI INDIVIDUALE
1. Pt. fiecare dinte e dată o poziţie medie care creează posibilitatea să se obţină rapoarte
ideale dento-dentare şi interdentare.
2. Montarea începe cu dd. frontali sup. de o parte şi de alta a liniei mediene.
3. Dinţii frontali restaurează fizionomia cu particularităţile vârstei, sexului, personalitîţii
pacientului. Unii autori recomandă montarea dd.frontali în corelaţie cu poziţia papilei
incisive şi a primei rugi palatine.
4. Poziţia şi dimensiunea dinţilor frontali în sens cervico-incizal e corelată cu funcţia
fonetică, fiind influenţată emiterea consoanelor „v” şi „f”.
5. Dinţii inf. sunt montaţi după cei sup. după ordinea:M1, C , IC , IL, Pm 1, Pm2, M2.
6. Fiecare dinte are o anumită poziţie, care corespunde cu cea a dinţilor naturali.

14
 7. Dar!!!! Contactele dento-dentare după teoria lui Gysi sunt realizate numai când între
suprafeţele ocluzale ale dinţilor nu se interpun alimente !!!! Astfel proteza nu va avea o
stabilitate şi o menţinere corespunzătoare.

CRITICA TEORIEI LUI GYSI

 mişcările mandibulei (propulsie şi lateralitate maximă) sunt mişcări voluntare care nu se
fac în ciclurile automatizate de masticaţie
 mişcările de masticaţie nu se fac prin contact dinte pe dinte, ci prin intermediul
alimentelor. Astfel, legea celor trei punctede contact ale ocluziei echilibrate nu are
valoare
 realizarea protezelor potrivit teoriei echilibrului de balans necesită un articulatorr perfect
 montarea după regulile Gysi permit realizarea unor proteze stabile la pacienţii care fac
mişcări de triturare verticale
 montarea după Gysi impune echilibrarea protezelor cu intercuspidare maximă în relaţia
centrică

MONTAREA DINŢILOR PE PLĂCUŢA LUI PEDRO SAIZAR

Foloseşte o plăcuţă imaginată de autor care are forma arcadei dentare, dar prezintă o suprafaţă
mai mare. Grosimea e de 0,3- 1mm pt. a conferi rezistenţă, nedeformabilitate. Mai întâi se
montează dinţii arcadei superioare. Foloseşte şi o parte din regulile lui Gysi.

15
!!Tehnicianul are la dispoziţie mai multe tehnici de montare imaginate din dorinţa de a realiza
proteze care să satisfacă cele mai exigente doleanţe.

AVANTAJE :
 Asigură montarea corectă a dţ.Fsuperiori în toate planurile
 Asigură montarea corectă şi rapidă a dţ.superiori, datorită plăcuţei de olcuzie permannt
fixată
 Asigură păstrarea corectă a tuturor datelor furnizate de medic

16
  Fol.plăcuţa, cu o poziţie stabilă, care materializează planul de orientare protetică
 Reperele trasate pe şabloane sunt transpuse pe plăcuţă, mai puţin linia surâsului
 Curbura bordurii superioare de ocluzie se trasează pe plăcuţă, favorizând poziţionarea
dinţilor frontali
PLĂCUŢA : formă de U
imită forma arcadei dentare, dar mai mare ca suprafaţă
confecţionată din tablă, grosime = 0,5 – 1 mm
Tehnica montării plăcuţei:

Montarea dinţilor frontali

 Incisivii centrali - se montează de o parte şi de alta a liniei mediene, cu marginile incizale
în contact cu plăcuţa la nivelul curburii vestibulare
- coletul va fi orientat spre oral cu 2mm faţă de marginea incizală, a.î. înclinarea
vestibulo-orală a dintelui va fi de 5-8 grade
- coletul va fi distalizat cu 2 grade
 Incisivii laterali – se montează cu FM în contact cu FD ale incisivilor centrali
- marg.incizală se va afla pe curbura vestibulară trasată pe plăcuţă, dar cu
0,5 – 1 mm mai sus faţă de aceasta
- axul longitudinal va fi înclinat cu 3 grade D, 8 – 12 grade vestibulo-oral

- Poziţia celor 2 IC este divergentă la nivelulu coletului

17
 şi convergentă spre incizal

 Caninii – se montează cu FM în contact cu FD ale incisivilor laterali

- cuspidul ia contact cu plăcuţa la nivelul curburii vestibulare, pe linia caniilor
- axul longitudinal va fi înclinat distal cu 1,5 grade
vestibulo-palatinal cu 3 – 5 grade

 Dinţii laterali – se montează pe mijlocul crestei alveolare

- se respectă contactul cu planul de orientare ocluzală
- se respectă regulile generale şi individuale după Gyzi

CONTROLUL după montarea dinţilor F :

• Încadrarea în curbura vestibulară
• Simetria montării
• Poziţia dţ.F

18
MONTAREA DINŢILOR LATERALI

Înălţimea dinţilor laterali

- Premolarii (m.a.PM1) continuă fizionomia dinţilor frontali

- Înălţimea FV a molarilor este corelată cu cea a premolarilor în garnitura de dinţi
 Înălţimea dinţilor laterali să corespundă cu jumătatea distanţei dintre cele două creste
alveolare

Lăţimea mezio-distală a dinţilor laterali

 Nu se montează dinţi în zona tuberozităţii maxilare sau a tuberculului piriform

- Dimensiunea celor 4 dinţi laterali de pe o hemiarcadă = 1/7 din suma distanţelor dintre
tuberozităţile maxilare şi tuberculii piriformi (23-29 mm)

Lăţimea vestibulo-orală a dinţilor laterali

- Dimensiunea VO în concordanţă cu lăţimea cr.alveolare

- Faţa orală a dţ.laterali nu va depăşi verticala ridicată de la linia oblică internă
- Faţa orală a dţ.laterali nu trebuie să depăşească o linie care uneşte faţa M a caninului cu faţa
L a tuberculului piriform (r.Pound)

19
Gradul de cuspidare a dinţilor laterali

Medicul stabileşte gradul de cuspidare după:

- ultimii dinţi laterali extraşi
- lucr.protetice fixe din reg.laterală
- determinarea stereotipului individual de masticaţie
Caracteristici dinţi cuspidaţi:
- permit mastic.eficientă
- creează stare de confort
- impun înregistrarea precisă a rel.intermaxilare (RC=IM)
Caracteristici dinţi aplatizaţi:
- efect triturant redus
- nr.mare de mişcări masticatorii
- disconfort şi efort muscular
- creează presiuni ocluzale f.mari, ce pot duce la atrofia exagerată a crestelor alveolare
- generatori de ticuri

Premolarul I superior
 Pe mijlocul crestei alveolare
 Cu axul longitudinal perpendicular pe planul de orientare protetică, pe care îl atinge cu
cuspidul V mai mare, în timp ce cuspidul P mai mic, se va situa la 0,5 mm
 Faţa M se montează în contact cu faţa D a caninului sau la 0,5 – 1 mm de aceasta

Premolarul II superior
 Se montează pe mijlocul crestei alveolare
 Faţa M în contact cu faţa f a PM1
 Axul longitudinal e orientat cu coletul cu 0,5mm spre M
 Atinge planul de orientate protetică cu ambii cuspizi

Regula de grup privind montarea premolarilor

Montarea este corectă dacă:

20
 - linia care uneşte cuspizii premolarului 1 intersectează linia mediană înapoia acestui dinte
- Linia care uneşte cuspizii premolarului 2 intersectează mediana în dreptul dintelui

Molarul 1 superior
 Pe mijlocul crestei
 Cu faţa M în contact cu faţa D a PM2
 Axul long.orientat spre M şi P
 Axul de orientare protetică va fi atins numai de cuspidul MP
 Faţa ocluzală priveşte în jos, vestibular şi distal

Molarul 2 superior
 Pe mijlocul crestei alveolare
 Cu faţa M în contact cu faţa D a M1
 Înclinarea axului longitudinal este mai accentuată spre M şi P, comparativ cu M1
 Nici un cuspid nu atinge planul de orientare ocluzală (cel mai apropiat, la 0,5 -1mm va fi
cuspidul MP)
 Faţa ocluzală este orientată mai pronunţat vestibular şi distal

Montarea dinţilor artificiali la mandibulă

Importanţa montării corecte a dţ.inferiori:

- Realizarea raporturilor dento-dentare
- Menajarea spaţiului necesar limbii

21
- Echilibrarea presiunilor exercitate de buza inferiaoră şi de către limbă.
Dţ.laterali inferiori - se montează strict pe mijlocul crestei alveolare
- cu 5 mm anterior de tuberculul piriform

Molarul 1 inferior
 Se montează primul, pe mijlocul şi perpendicular pe creasta alveolară
 Cusp MV se plasează între versantul D al cuspV al PM2 şi versantul M al cusp MV al M1
sup
 În foseta centrală a M1inf se află cusp MP al M1 sup
 Faţa ocluzală a M1inf e orientată în sens M şi L

Caninul inferior
 În poziţie aproape verticală
 Coletul uşor distalizat, vîrful cuspidului priovind M şi L
 Versantul M al marginii incizale va avea raport cu Ilsup
 Vf.caninului se află la limita dintre incisivul lateral superior şi caninul superior

Incisivul central inferior

 Axul longitudinal vertical
 Marginea incizală se plasează înapoia feţei P a Icsup (care îl acoperă cu 1-2mm şi cu care
are raport în 2/3 meziale ale acestuia)

22
Incisivul lateral inferior
 La fel cu ICinf
 Marginea incizală se plasează cu 0,5-1mm mai sus faţă de cea a Icinf
 Are raportului cu 1/3D a Icsup şi cu 1/3M a Ilsup

Premolarul 1 inf
 Pe mijlocul crestei, perpendicular pe aceasta
 Cuspidul V pătrunde între Csup şi PM1sup
 Faţa ocluzală puţin înclinată spre L

Premolarul 2 inf
 Pe mijlocul crestei, perpendicular pe aceasta
 Faţa ocluzală puţin orientată spre lingual
 Cusp.V în contact cu crestele marginale ale PL1 şi 2 maxilari

Molarul 2 inf
 Pe mijlocul crestei, perpendicular pe aceasta
 Se angrenează cu M1 şi 2 sup
 Cusp.MV al M2inf se va afla între panta D a cuspidului DV a M1sup şi panta M a
cusp.MV a M2 sup

23
MACHETA PENTRU PROBĂ

 Macheta bazei şi a arcadei cu dinţii artificiali montaţi în ceară e pregătită pentru proba pe
câmpul protetic. Modelajul în ceară a machetei nu se realizează definitiv decât în zona frontală,
în celelalte zone urmând să se definitiveze numai după ce s-a constatat „calitatea” după proba
machetei. Pentru zona frontală modelajul e necesar deoarece machete de ceară constituie prima
formă de “proteză” cu care pacientul vine în contact.

O variantă e şi MONTAREA INDIVIDUALIZATĂ A DINŢILOR (sau montarea

fizionomică) care realizează arcade artificiale corespunzătoare vârstei. acest obiectiv e obţinut
dacă forma, culoarea, dimensiunea, aranjamentul prezintă caracteristici de involuţie, de uzură,
chiar anomalii sau alte aspecte particulare dobândite.

! Arcada dentară realizată în laborator are de cele mai multe ori dinţii frontali montaţi
impersonal. În cabinet medicul stomatolog ar trebui să insiste pentru a se înlătura uniformitatea
montajului, pt. a obţine individualizarea. În completare se poate recurge la alte caracteristici care
însoţesc involuţia ADM: pete, fisuri, abraziuni, imitarea fracturilor de unghiuri incizale, margini
anfractuoase, obturaţii în dinţii artificiali.

Se pot creea şi: treme, diasteme, înghesuiri dentare, suprapuneri, rotaţii, aplicarea unor
microproteze (proteze unidentare), incrustaţii (mai ales la premolarii 1 sup).

MONTĂRILE ATIPICE

24
Apar ca o necesitate de rezolvare terapeutică în cazurile care prezintă atrofii exagerate ale
câmpurilor protetice sau la cei care au avut anomalii dento-maxilare în perioada de dentat.

ACKERMAN a făcut următoarea afirmaţie: „Orice anormal somatic nu poate fi adus la normal
prin protezare” !!!!

Doar respectând aceste consideraţii se poate ajunge la o bună stabilitate şi funcţionalitate a

protezelor.

Există MONTĂRI CU DINŢI SPECIALI.

- Alături de dinţii anatoformi, fabricile producătoare, în acord cu concepţiile unor autori,
realizează dinţi speciali, cu particularităţi morfo-funcţionale.
Exemple:
- Dinţi condiliformi (forma feţelor ocluzale seamănă cu forma ATM, concepuţi după
principiul mojar-pistil)
- Dinţi imaginaţi de Sears (necuspidaţi, dar cu multe creste de triturare, fosete)

MACHETA PENTRU PROBĂ

Macheta bazei şi a arcadei cu dinţii artificiali montaţi în ceară e pregătită pentru proba pe câmpul
protetic. Modelajul în ceară a machetei nu se realizează definitiv decât în zona frontală, în
celelalte zone urmând să se definitiveze numai după ce s-a constatat „calitatea” după proba
machetei. Pentru zona frontală modelajul e necesar deoarece machete de ceară constituie prima
formă de “proteză” cu care pacientul vine în contact.

CARACTERISTICILE MACHETEI PENTRU PROBĂ

1. Gingia în zona ant. e modelată în concordanţă cu cerinţele fizionomice

25
 2. Placa de ceară la nivelul bolţii palatine e întărită cu o bucată de placă de bază pentru a fi
mai rezistentă, calitate necesară probei.

3. Celelalte zone ( V, lateral, oral ) nu sunt modelate pt. că nu influenţează controlul

machetei şi uneori se impun modificări parţiale sau totale ale poziţiei dinţilor, ceea ce ar
însemna consum de timp nejustificat.

4. Macheta trebuie să fie rezistentă, să nu se deformeze sau să se fractureze deoarece proba

durează cam 20-30 de minute. Datorită temperaturii din cav. bucală, ceara machetei s-ar
deforma după câteva minute.

5. La presiunile ocluzale pentru a controla rapoartele dentare şi intermaxilare baza de ceară

s-ar fractura, mai ales la mandibulă, unde baza e mai redusă.

6. Pentru a evita asemenea defecţiuni se recomandă întărirea plăcii P cu placă de bază şi

armarea plăcii L cu sârmă cu diametrul de 1,5mm modelată curbat după forma
versantului oral al şeii.

7. Machetele sunt desprinse de pe modele pt. că e necesar să fie controlate pe suprafaţa

mucozală şi la nivelul marginilor a.î. să nu prezinte asperităţi ce ar putea jena părţile moi
atunci când sunt aşezate pe câmpul protetic.
PROBA MACHETEI ÎN CAVITATEA BUCALĂ

Machetele ajung în cabinet pe modelele fixate în articulator sau ocluzor.

Se verifică:
- Modalitatea de materializare de către tehnician a indicaţiilor scrise pe fişă, a reperelor
însemnate pe şabloane
- Determinarea şi înregistrarea rapoartelor intermaxilare
- Alegerea culorii dinţilor artificiali

26
 - Dacă pacientul e mulţumit sau nu de caracteristicile dinţilor şi arcadelor
-
-Se pot face corecţii, modificări parţiale, mai mari sau mai mici, în aranjamentul dinţilor
-Se poate chiar cere schimbarea garniturii de dinţi pt. că nu corespunde culoarea, mărimea, forma
-Se poate cere să se reconfecţioneze macheta de la început după o nouă determinare şi
înregistrare a relaţiei intermaxilare cu şabloanele de ocluzie (de aceea acestea se aduc din
laborator deodată cu machetele).

Controlul machetei are 2 timpi:

- Extrabucal

Regula lui POUND: linia care uneşte faţa mezială a caninului cu limita lingual a
tuberculului piriform , care nu se depăşeşte la montarea dinţilor
- Mijlocul crestei reziduale mandibulare corespunde în zona lateral cu şanţul mezio-distal
al molarilor şi premolarilor inferiori

27
 - Intrabucal (se verifică şi fonaţia). După Saizar “este imposibil să fie separat controlul
estetic de cel fonetic”, de aceea se fac şi probe fonetice. Dacă proba e însoţită de rezultate
satisfăcătoare pot fi însemnate pe model zonele care trebuie despovărate:
1. zonele cu sensibilitate dureroasă la palpare: torus P, papila incisivă
2. Zona ”Ah” pt. se realiza închiderea marginală posterioară (chiar medicul poate grava
modelul în această zonă cu o spatulă, cuţit de ghips sau bisturiu bine ascuţit realizând un
şanţ adânc de 1-2mm în formă de bizou, cu vârful bizoului orientat totdeauna anterior).
Această gravare depinde de rezilienţă, nu e întotdeauna necesară. -Macheta e trimisă apoi
în laborator cu indicaţiile notate pe fişă.

MACHETA DEFINITIVĂ
Se realizează în laborator dacă macheta pentru probă a fost acceptată de medic şi pacient.

Pentru a realiza macheta definitivă tehnicianul desfăşoară 2 operaţii:

1. Pregătirea modelelor
2. Modelarea definitivă a machete

Recomandările care pot fi scrise pe fişă:

 Să se modifice poziţia unor dinţi din zona frontală
 Zonele care trebuie foliate şi grosimea foliei

28
  Gravarea zonei “Ah” (dacă nu a fost executată de medic pe model);
 Realizarea bazei protezei dintr-o anumită nuanţă de roz sau incoloră (la cei alergici la
RA, sau la colorant);
 Consolidarea bazei protezei cu placă metalică sau realizată mai groasă;
 Realizarea festonului gingival în funcţie de vârstă
 Realizarea reliefului rugilor palatine (chiar prin copiere dacă pacientul este un orator);
 Alte observaţii.

Pregătirea modelului superior include 2 operaţii:

1. FOLIEREA ZONELOR DE DESPOVĂRARE
2. GRAVAREA ZONEI “Ah”
Folierea zonelor de despovărare:
 Sunt acoperite cu o folie de staniol sau plastic zonele care trebuie despovărate într-o
anumită ordine
 Mai întâi e acoperită proeminenţa reprezentată de papila incisivă
 Apoi sunt acoperite proeminenţele corespunzătoare pachetului vasculo-nervos palatin
anterior
 Zonele necompresibile cum sunt: sutura intermaxilară, torusul palatin. Aceste zone pot fi
dureroase la presiunea protezei; fiind necompresibile pot crea dezechilibre pentru
proteză. Dacă nu se foliază, pot acţiona ca un ax în jurul căruia proteza basculează.
 Locurile cu exostoze sensibile la palpare (pot fi desenate pe model cu creionul , de medic
la proba machetei)

FOLIEREA:
- Prin acoperirea acestor zone cu folii de grosimi variabile se obţine o distanţare a protezei
în aceste zone, evitându-se traumatizarea acestor ţesuturi.
- Câmpul protetic edentat total maxilar
- Gravarea zonei Ah. Se realizează pentru a obţine închiderea posterioară;

29
Marginea posterioară a protezei trebuie să fie proeminentă cu aprox. 1mm astfel încât la aşezarea
protezei pe câmpul protetic să comprime zona de mucoasă neutră.

Pregătirea modelului inferior:

Se realizează 2 operaţii:
1. Folierea zonelor de despovărare
2. Gravarea (după unii autori)

1. La modelul inferior pot fi foliate următoarele zone:

Liniile oblice interne dacă sunt proeminente. Mucoasa în această zonă poate fi traumatizată de
către proteză!
Muchia crestelor ascuţite sub formă de lamă, acoperite de o mucoasă subţire şi sensibilă
Proeminenţele determinate de exostoze care sunt dureroase la palpare
Torusul mandibular (când există)

2. Gravarea modelului inferior:

După unii autori (Lejoyuex) în treimea anterioară a tuberculului piriform se poate realiza un şanţ
de 1 mm lăţime şi 1mm adâncime care ar favoriza menţinerea protezei pe câmpul protetic fiindcă
se obţine închiderea posterioară în această zonă. ! Alţi autori nu sunt de acord!

MODELAREA DEFINITIVĂ A MACHETEI

Macheta pentru probă a fost numai sumar şi parţial modelată. Se continuă modelarea pentru a se
obţine forma şi dimensiunea viitoarei proteze acrilice.
Modelarea machetei se execută pentru ca viitoarele proteze:

1. să redea aspectul dento-facial cât mai fizionomic

30
2. să asigure menţinerea şi stabilitatea

3. să favorizeze fonaţia

Macheta trebuie să asigure rezistenţa mecanică

Trebiue să asigure menţinerea unei igiene corespunzătoare a viitoarei proteze

De aceea se urmăresc obiectivele:

- Fizionomic
- de menţinere şi stabilitate
- igienic
- fonetic
- al rezistenţei mecanice

Obiectivul fizionomic
Toţi purtătorii de proteze îşi ascund starea de edentaţie (o consideră o infirmitate)
Protezele trebuie să fie realizate cu un aspect cât mai natural, pt. a masca prezenţa lor.
- De aceea se modelează în zona anterioară frontală mai ales versantul vestibular al şeii şi
gingia, pentru a reproduce naturaleţea

- Atenţia este concentrată în special asupra zonei de colet, care apare mai vizibilă în fonaţie
- La acest nivel relieful festonului gingival şi al papilei gingivale are un rol deosebit în
fizionomie
- Odată cu înaintarea în vârstă papila de rotunjeşte (se atrofiază) sau chiar se tumefiază
- Linia de colet la dinţii frontali se înscrie într-o anumită linie
- Culoarea gingiei e diferită ( frecvent la femei e mai deschisă comparativ cu bărbaţii)
- Linia de colet a caninilor e mai “ridicată” comparativ cu a incisivilor centrali
- Obiectivul menţinerii şi stabilităţii

31
 - Macheta trebuie modelată cu o anumită configuraţie nivelul marginilor şi la nivelul
versantelor şeilor
- Marginile machetei sunt modelate cu formă şi grosime funcţională
- În fundurile de sac e picurată ceară fierbinte roz pentru a le umple
- Versantele vestibulare sunt modelate progresiv, uşor convex pentru ca musculatura oro-
facială să se aplice pe aceste suprafeţe
- Zonele din dreptul frenurilor şi bridelor să fie adâncite corespunzător pentru a nu exista
riscul desprinderii protezelor datorită acţiunii buzelor şi obrajilor
- Versantul vestibular al şeii în zona frontală are o formă uşor concavă pentru a favoriza
aşezarea muşchiului orbicular
- Marginile V şi versantul V din zonele laterale sunt îngroşate pt. muşchiul buccinator
- Versantul L al protezei mandibulare e modelat a.î. să existe spaţiul în care să se mişte
limba (totdeauna plan sau concav, niciodată convex pt. că limba ar fi constrânsă,
deformată şi ar mobiliza proteza în mişcările sale)

Obiectivul menţinerii igienei

32
 - Viitoarele proteze trebuie menţinute într-o stare de igienă foarte bună
- De la faza de machetă se urmăreşte să se obţină suprafeţe netede, plane , fără spaţii
retentive, în special între dinţii artificiali, unde ar putea staţiona resturile alimentare
- Frontal are prioritate obiectivul fizionomic, pentru aplicarea căruia cel igienic e
sacrificat!
- În zonele retentive se acumulează resturi alimentare care pot întreţine un miros neplăcut
şi pot modifica aspectul protezei
- De aceea machetele vor fi f. bine finisate, netede, lustruite

Obiectivul fonetic
- Protezele introduse în cav. bucală şi aşezate pe câmpurile protetice trebuie să favorizeze
fonaţia
- În acest scop, vor prezenta un volum cât mai mic, cu un modelaj corespunzător
formaţiunilor anatomice pe care le acoperă
- Spaţiul funcţional al limbii trebuie respectat
- Vor fi reproduse rugile palatine, papila incisivă pt. ca limba să întâlnească şi după
protezare un relief identic sau asemănător
- Adaptarea limbii e de scurtă durată dacă întâlneşte suprafeţe şi reliefuri modelate simetric
- Versantele orale ale şeilor sunt modelate cu forme şi dimensiuni încât să rezulte simetria
de o parte şi de alta a acestora.

Obiectivul rezistenţei mecanice

- Protezele totale sunt supuse solicitărilor mecanice care au tendinţa să le deformeze şi să
le fractureze
- Efortul la care sunt supuse are valori specifice pentru fiecare pacient
- Efortul la care sunt supuse protezele depinde de:
 Forţa musculară dezvoltată la contracţia muşchilor ridicători ai mandibulei;
 Capacitatea ţesuturilor de a suporta presiunile;
 Consistenţa alimentelor.

33
-După controlul machetei şi retuşuri (cabinet, laborator), se trece în laborator la următoarea etapă
: ambalarea machetei. Calitatea protezei depinde de calitatea şi finisajul machetei!

TIPARUL PROTEZEI TOTALE

Tiparul reprezintă negativul protezei totale. Este o piesă cavitară delimitată de pereţi groşi,
obţinută în urma operaţiei de ambalare a machetei
Cavitatea tiparului are forma şi volumul machetei şi apare evidentă după ce a fost îndepărtată
ceara machetei
În alcătuirea tiparului intră însuşi modelul de lucru care reprezintă o parte din pereţi- unde se
desfăşoară procesul de polimerizare
Tiparul rezultă în urma ambalării

Ambalarea
Ambalarea constituie operaţia tehnică de acoperire a machetei aşezată pe model cu pastă de
ghips
Prin ambalare se creează condiţii favorabile ca ceara machetei să poată fi înlocuită cu răşina
acrilică, fără ca poziţia dinţilor şi raportul lor cu modelul să se modifice

Modelul împreună cu macheta sunt scoase din ocluzor sau din articulator. Dacă soclul e prea
înalt este redus pentru a fi posibilă intrarea în chiuveta conformator

Există 3 tehnici pentru ambalarea protezei totale:

1. ambalarea directă (cu val)
2. ambalarea indirectă (fără val)
3. ambalare mixtă

34
 Ambalare fără val

Ambalarea directă (cu val)

Modelul şi macheta sunt cuprinse într-o singură parte a chiuvetei, dinţii sunt acoperiţi de ghips
pe FV şi F orală

La deschiderea celor 2 părţi ale chiuvetei, după îndepărtarea cerii, dinţii artif. rămân într-o parte
a chiuvetei, iar în cealaltă parte rămâne o masă de ghips care reprezintă aşa numita “contră”

AMBALAREA DIRECTĂ
 Modelul şi macheta sunt cuprinse într-o singură parte a chiuvetei, dinţii sunt acoperiţi de
ghips pe faţa V şi ocluzală.
 Tehnica de ambalare cuprinde următoarele operaţii:
 Reducerea dimensiunilor soclului
 Prepararea pastei de ghips şi umezirea concomitentă a modelului
 Turnarea pastei de ghips într-o jumătate a chiuvetei şi introducerea modelului în aceasta
35
  Modelarea valului prin acoperirea cu ghips a feţelor V şi ocluzale ale dinţilor
 Izolarea în apă a primei părţi (după priza ghipsului)
 Asamblarea celui de-al 2-lea inel şi turnarea ghipsului pt. completarea ambalării
 Presarea chiuvetei

Secţiune în conformator
Dezavantajele ambalării directe
 Dpdv tehnic se realizează dificil
 Ceara machetei de la nivelul versantului V al şeilor se îndepărtează mai greu
 Dinţii,dacă au mai prezentat urme de ceară,se desprind din val fără posibilitatea să se
repună în aceeaşi poziţie
 Izolarea pereţilor tiparului se face greu
 Pasta de acrilat se introduce greu şi nu se poate controla dacă a pătruns în toată cavitatea
tiparului
 Valul de ghips se poate fractura la desfacerea celor 2 părţi ale chiuvetei sau la presarea
acrilatului.

Avantajele ambalării directe (cu val)
1. Conservarea înălţimii ocluziei, dacă nu se strâng corect cele 2 părţi ale chiuvetei
2. Păstrarea aceluiaşi raport al dinţilor faţă de modelul de lucru

!Totuşi, tehnica e folosită mai rar deoarece prezintă multe dezavantaje.

AMBALAREA INDIRECT (fără val)

Modelul şi macheta sunt cuprinse în ambele părţi ale chiuvetei

La deschiderea celor 2 părţi ale chiuvetei, după îndepărtarea cerii, dinţii rămân într-o parte iar
modelul în partea opusă

Ambalarea indirectă cuprinde următoarele operaţii:

36
  Reducerea dimensiunilor soclului
 Prepararea pastei de ghips şi umezirea concomitentă a modelului
 Turnarea pastei de ghips într-o jumătate a chiuvetei şi introducerea modelului în aceasta.
Pasta de ghips rămâne la nivelul marginilor machetei
 Izolarea şi netezirea suprafeţei ghipsului, după priză.
 Asamblarea celui de-al 2 inel şi prepararea pastei de ghips, turnarea ghipsului pt.
completarea ambalării
 Presarea chiuvetei, mecanic sau hidromecanic.

Avantajele ambalării indirecte:

- Dpdv tehnic e uşor de realizat
- Ceara machetei e îndepărtată uşor din ambalaj
- Dinţii îşi păstrează poziţia în tipar
- Izolarea se face bine şi simplu
- Pasta acrilică se introduce uşor

Dezavantajele ambalării indirecte:

Un singur dezavantaj: înălţarea ocluziei, dar acest dezavantaj este determinat de 2 cauze:
1. utilizarea unei chiuvete defecte, la care nu se mai pot asambla corect cele 2 părţi;
2. forţa de presare e insuficientă, e incapabilă să scoată excesul de pastă acrilică dintre cele 2
părţi ale tiparului.
Ambele cauze pot să fie eliminate dacă se lucrează atent!

37
Ambalarea mixtă
- Combină cele 2 tehnici descrise anterior
- Se foloseşte f. rar

Îndepărtarea cerii machetei

- După ambalare, în interiorul ghipsului din chiuvetă se află modelul funcţional, macheta
din ceară a bazei, a şeilor şi dinţii artificiali
- Macheta din ceară trebuie să fie îndepărtată din interiorul ghipsului, pentru a-i lua locul
răşina acrilică
- De aceea se pregăteşte un vas cu apă la 100*C, chiuveta e aşezată pe un scufundător şi se
introduce în apă pt.10-15 minute. Ceara din interior se plastifiază
- Se scoate chiuveta, se dezasamblează
- Se scoate ceara cu o spatulă, resturile de ceară se spală cu jet de apă fiartă

38
 - Se spală pereţii tiparului pt. a dizolva acizii graşi (din compoziţia cerii) cu apă fiartă (la
100*C)
- Niciodată chiuveta nu se ţine mai mult de 15 min. în apa fiartă pt. că ceara se topeşte şi
impregnează tiparul iar izolarea va fi dificilă!!!
- Izolarea tiparului
- Pereţii tiparului trebuie izolaţi pt. a împiedica contactul tiparului cu pasta de acrilat
- Izolarea se face cu diferite substanţe izolatoare
- Prepararea acrilatului
- Cantitatea de acrilat necesară pentru o proteză totală e de 150g pulbere la care se adaugă
cantitatea corespunzătoare de lichid
- După dozarea corectă a pulberii de acrilat roz cu lichidul (3:1) acrilatul se introduce în
tipar manual sau prin injecţie (mecanic, sub presiune f. mare)
- Urmează termoploimerizarea pastei acrilice respectând regimul termic de polimerizare,
astfel încât în interiorul tiparului să nu se depăşească temperatura de 100,30C (la această
temperatură monomerul se volatilizează şi apar pori în acrilat!)
- Regimul termic se desfăşoară în aparate speciale: polimerizatoare

Termopolimerizarea:
Temperatura se ridică progresiv în 2 trepte:
1.Timp de 30 min. Temp. ajunge la 60-65*C unde staţionează 60 min (prima treaptă)
2. Temperatura urcă din nou progresiv timp de 30 min. până la 100*C unde se menţine 60 de
minute (a 2-a treaptă)
Urmează răcirea lentă
Întotdeauna se respectă indicaţiile din prospectul răşinii acrilice cu care se lucrează

 DEZAMBALAREA: proteza polimerizată e scoasă din tipar (din masa compactă de

ghips) atunci când chiuveta e complet răcită. Proteza rămâne într-o parte sau alta a
chiuvetei şi după dezasamblare se taie ghipsul din aproape în aproape cu un cuţit.

39
 Proteza eliberată se spală sub un jet de apă cu o perie aspră
 Dacă izolarea a fost bună dezambalarea nu ridică probleme
 Dacă au fost defecte la izolare se poate introduce proteza în diferite soluţii care dizolvă
ghipsul (soluţii de citraţi de amoniu cu diferite concentraţii)
 Netezirea
 Este operaţia de prelucrare care constă în îndepărtarea plusurilor de acrilat rezultat la
îndesare
 Aceste plusuri sunt şlefuite cu pietre sau freze pentru acrilat
 Dacă pereţii tiparului au fost bine izolaţi, această operaţie nu durează mult şi e uşor de
realizat

40
Lustruirea

Este operaţia de prelucrare a protezelor la nivelul suprafeţelor externe pentru a se obţine un luciu
sticlos
Lustruirea
41
Aspectul lucios final al protezelor pe feţele externe se obţine cu instrumente speciale: filţuri,
perii şi pufuri montate la motorul orizontal de tehnică dentară.

Lustruirea protezelor este necesară pentru:

A favoriza alunecarea părţilor moi periprotetice în timpul exercitării funcţiilor ADM
A preveni producerea leziunilor de decubit în zonele de contact (limbă, planşeu bucal, mucoasă
buze, obraji)
A împiedica aderenţa şi stagnarea alimentelor lipicioase (cu miros fetid în timp)
A împiedica desprinderea protezei, prin “agăţarea” alimentelor lipicioase
A se menţine cât mai mult timp aspectul culorii iniţiale
Lustruirea:
 Se realizează cu filţuri, perii cu paste de lustruit specifice răşinilor acrilice
 Pastele se interpun între perie sau filţ (montate la motorul orizontal) şi suprafaţa protezei
e lustruită
 Se pot folosi pulberi (cuarţ cu apă, feldspat cu apă) pt lustruire

 Se lucrează la o turaţie a motorului orizontal de 1500-3000 de rotaţii/minut (turaţia e

reglabilă)
 Filţurile acţionează fără presiune şi doar cu pastă (altfel protezele se deteriorează prin
supraîncălzire)
 Peria acţionează după filţ, tot cu pastă
 Ultimul acţionează puful circular din bumbac, direct asupra protezei, fără a utiliza pasta.
Cu puful se obţine maximum de lustru
 În final proteza e spălată cu detergent, apoi se introduce într-un vas cu apă şi aşa se
trimite în cabinet (trebuie evitată deshidratarea până la aplicarea pe câmpul protetic)
 Recomandări practice pentru a preveni deteriorările posibile în faza de prelucrare:
 Netezirea pt. îndepărtarea plusurilor se face cu pietre cu granulaţie mare, la turaţie redusă
(evităm supraîncălzirea)
 Prelucrarea la nivelul dinţilor de acrilat se face atent, să nu se modifice forma (mai ales
frontal)
 Dinţii de porţelan se pot sparge sau îşi pot pierde luciul dacă se prelucrează neatent!

42
  Nu se prelucrează suprafaţa mucozală!
 Marginile se prelucrează fără a modifica forma şi dimensiunea lor, a.î. să rămână cu
aceeaşi configuraţie funcţională, aşa cum au fost modelate de marginile amprentei
funcţionale.

Aplicarea şi adaptarea protezelor pe câmpul protetic al pacientului NU reprezintă sfârşitul

tratamentului, ci marchează încheierea primei etape de tratament, în urma căreia au fost obţinute
piesele protetice.
Urmează acomodarea cu protezele pentru a se restabili, progresiv, funcţiile aparatului dento-
maxilar

redarea rugilor palatine

Aplicarea şi adaptarea protezelor

43
Medicul examinează protezele, prelucrarea
Examinează protezele după aplicarea în cavitatea bucală. Fiecare proteză e controlată separat, pt.
a se constata : dacă se produc dureri, menţinerea, se evaluează restabilirea funcţiilor fizionomice
Se observă relaţiile ocluzale în IM
Se fac probele fonetice
Se dau explicaţiile necesare (modul de întreţinere-igienizare, folosire, atitudinea pe care să o
manifeste faţă de proteze , instructajul alimentaţiei etc.)

44