Cuprins:

Introducere..................................................................................................................................................2
Principiile organizării administraţiei publice locale în Republica Moldova................................................3
Principiul autonomiei locale....................................................................................................................3
Principiul descentralizării serviciilor publice...........................................................................................4
Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale.............................................................4
Principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit...............................................4
Divizarea administrației publice locale........................................................................................................5
Consiliile locale ca autorităţi deliberative de nivelul întîi........................................................................6
Primarul ca autoritate executivă, ca subiect al administrării publice şi ca subiect al dreptului
administrativ........................................................................................................................................6
Secretarul consiliului local..................................................................................................................6
Administraţia publică locală de nivelul doi.............................................................................................7
Componenţa şi constituirea consiliului raional, ca organ deliberativ de nivelul doi............................7
Preşedintele raionului ca autoritate executivă, ca subiect al administraţiei publice şi ca subiect al
dreptului administrativ.........................................................................................................................8
Bibliografie.................................................................................................................................................9

1
Introducere
Administraţia publică locală este totalitatea autorităţilor cu competenţă generală sau specială,
constituie pentru satisfacerea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-
teritoriale.
Conform Constituţiei Republicii Moldova administraţia locală ţine să fie realizată prin voinţa
poporului, exercită prin forme ale democraţiei directe şi reprezentative, adică prin participarea
populaţiei la discutarea şi rezolvarea celor mai importante problem, alegerea organelor
reprezentative, participarea la rezolvarea hotărârilor adoptate şi exercitarea controlului asupra
activităţii organelor administrării locale.
Administraţia publică locală oferă infrastructura fizică şi politică care sprijină eforturile
comunităţii şi cetăţenilor în domeniul economic, politic, social şi cultural.
Rolul administraţiei publice locale se schimbă şi va continua să se schimbe pe măsură ce
problemele economice şi sociale pe care le întâmpină continuă să crească.
Conform Legii privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, art. 4 (1)
“Teritoriul Republicii Moldova este organizat sub aspect administrativ de judeţe, oraşe şi sate.
Organizarea administrativă a teritoriului Republicii Moldova se efectuează pe două niveluri:
satele (comunele) şi oraşele (municipiile) constituie primul nivel, iar judeţele, unitatea teritorială
autonomă Găgăuzia şi municipiul Chişinău constituie nivelul al doilea”.
Satul este o unitate administrativ teritorială care cuprinde populaţia rurală unită prin teritoriu,
condiţiile geografice, relaţii economice, social-culturale, tradiţii şi obiceiuri. Două sau mai multe
sate se pot uni, formând o singură unitate administrativ-teritorială numită comună.
Municipiul este o localitate de tip urban cu rol deosebit în viaţa economică, social-culturală,
ştiinţifică, politică, şi administrativă a republicii, cu importante structuri edilitar-gospodăreşti şi
unităţi din domeniul învăţământului, ocrotirii sănătăţii şi culturii.
Judeţul este o unitate administrativ-teritorială alcătuită din sate (comune) şi oraşe (municipii) şi
reprezintă denumirea unităţii administrativ-teritoriale de nivelul doi.
Unităţile administrativ-teritoriale au personalitate juridică, dispun de patrimoniu, beneficiază de
autonomie financiară, au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor
publice locale, exercitându-şi în condiţiile legii, autoritatea în limitele administrativ-teritoriale
stabilite.
Autorităţi ale administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în sate (comune),
oraşe (municipii) sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca autorităţi
executive. Consiliile locale şi primarii se aleg conform codului electoral, Consiliile locale şi
primarii funcţionează ca autorităţi administrative autonome şi gestionează treburile publice din
sate (comune), oraşe (municipii) în condiţiile Legii.
În fiecare judeţ şi municipiul Chişinău este un consiliu, ca autoritate deliberativă a administraţiei
publice, care coordonează activitatea consiliilor locale în vederea realizării serviciilor publice de
interes judeţean sau, respectiv, municipal. În executarea atribuţiilor lor, autorităţile administraţiei
publice locale dispun de autonomie consfinţită şi garantată de Legea supremă a Republicii şi alte
legi.
Pentru asigurarea autonomiei locale, autorităţile administraţiei publice locale elaborează şi
aprobă bugetele unităţilor administrativ-teritoriale şi au dreptul să instituie impozite şi taxe
locale, în condiţiile legii, deoarece o adevărată autonomie locală nu poate exista fără o

2
autonomie financiară, care ar cuprinde o serie de principii reglementare prin acte juridice
normative.
În Cartea Europeană  “Exerciţiul autonom al puterii locale” (art. 9)[23] cât şi în
“Declaraţia cu privire la autonomia locală” adoptată la Rio de Janero în 1985[24], la
compartimentele despre resursele colectivităţilor locale se menţionează că ele au dreptul în
cadrul politicii economice naţionale, la resursele proprii suficiente, de care ele pot dispune în
mod liber în exercitarea competenţelor lor, distincte de cele ale altor eşaloane administrative.

Principiile organizării administraţiei publice locale în Republica Moldova

Cadrul constituţional al problemei se regăseşte în capitolul VIII din Constituţia Republicii
Moldova, intitulat „Administraţia publică“. Art. 107 din acest capitol este consacrat
administraţiei publice centrale de specialitate, iar art. 109 determină principiile de bază ale
administraţiei publice locale.
Această divizare a administraţiei publice, în centrală şi locală, a fost interpretată în
doctrina administrativă în sensul că legiuitorul constituant a dorit să delimiteze, în cadrul
administraţiei publice, două sfere de regimuri diferite.
Constituţia Republicii Moldova prevede că administrarea publică în unităţile
administrativ– teritoriale se întemeiază pe următoarele principii:
1) autonomiei locale;
2) descentralizării serviciilor publice;
3) eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale;
4) consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

Aceste principii constituie începutul unei noi etape în dezvoltarea şi organizarea

administraţiei publice locale în republică, fiind bazate pe cele mai înaintate teorii existente în
acest domeniu în practica internaţională.

Principiul autonomiei locale

Conceptul de autonomie locală, definit prin art. 3 din Cartea Europeană “exerciţiul
autonom al puterii locale”, prevede dreptul şi capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de a
realiza şi de a gira în cadrul legii sub propria răspundere şi în favoarea populaţiei o parte
importantă din treburile publice.
Realizarea autonomiei locale în Republica Moldova este unul din obiectivele esenţiale ale
reformei administrative. Resursele financiare ale colectivităţilor provin din:

 impozite locale, în limitele stabilite de lege;

 venituri realizate din activităţi proprii (prin prestări de servicii descentralizate);
 subvenţii pe e posibil necondiţionate, acordate în condiţii de repartizare justă;
 taxe locale.

Principiul autonomiei locale nu presupune o independenţă totală, o izolare a organelor

administraţiei publice locale de administraţia publică centrală. Autonomia locală este o putere de
decizie liberă, în facultatea de a decide într-o sferă de atribuţii locale, în care interesele locale
trebuie reglate şi gestionate, dar sub un control al unei autorităţi superioare. Autorităţile

3
autonomiei locale nu au putere de decizie majoră, ele trebuie să-şi desfăşoare activitatea în
limitele şi condiţiile legii.
În art. 5 al Legii privind administraţia publică locală[26] se menţionează că autorităţi ale
administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în sate (comune), oraşe
(municipii), sunt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primarii ca autorităţi executive.
Consiliile locale şi primarii se aleg în condiţiile prevăzute de Codul electoral. În executarea
atribuţiilor lor, autorităţile administraţiei publice locale dispun de autonomie consfinţită şi
garantată prin Constituţie şi alte legi (art. 9).
În concluzie, autonomia locală este un principiu constituţional proclamat de Constituţia
Republicii Moldova, care conferă dreptul colectivităţilor locale de a-şi rezolva singure
problemele locale, în cadrul legii şi al statului unitar.

Principiul descentralizării serviciilor publice.

Descentralizarea serviciilor publice constă, în fapt, în recunoaşterea unei anumite autonomii şi

acordarea personalităţii juridice unor instituţii sau servicii publice organizate la nivelul unităţilor
administrativ–teritoriale.

În acelaşi timp, legiuitorul constituant, menţionînd principiul descentralizării serviciilor

publice ca principiu fundamental al administraţiei publice locale, a avut în vedere şi
descentralizarea teritorială, realizată prin recunoaşterea unei anumite autonomii colectivităţilor
locale, deci unităţii administrativ–teritoriale, comuna, oraşul (municipiul), raionul, care, pe baza
autonomiei locale şi în conformitate cu dispoziţiile legale, se administrează prin ele însele, aşa
cum se precizează în legislaţie, prin „autorităţi ale descentralizării teritoriale“

Principiul descentralizării serviciilor publice concură, pe de o parte, la crearea de servicii

publice deconcentrate şi mărimea competenţelor acestora, iar, pe de altă parte, la înfiinţarea de
servicii publice descentralizate în unităţile administrativ–teritoriale şi, respectiv, a unor instituţii
şi servicii publice de interes local organizate sub autoritatea consiliilor locale şi raionale.

Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale îşi are sediul

materiei şi îşi găseşte, în mod distinct, recunoaşterea în norma constituţională (art. 112), care
prevede că autorităţile administraţiei publice, prin care este exercitată autonomia locală în sate şi
în oraşe, sînt consiliile locale alese şi primarii aleşi.

Principiul eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale este unica formă de

realizare a prevederilor normei constituţionale (art. 2 din Constituţia RM), care stipulează că
„Suveranitatea naţională aparţine poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi
prin organele sale reprezentative în formele stabilite de Constituţie“.

Principiul consultării cetăţenilor în problemele locale de interes deosebit.

Instituţia referendumului local. Consacrat expres numai prin dispoziţiile art. 3 alin. (1)
din Legea privind administraţia publică locală, principiul consultării cetăţenilor în problemele
locale de interes deosebit este integrat şi subordonat principiului constituţional al autonomiei
local.

4
 Înscrierea acestui principiu la baza organizării şi funcţionării administraţiei publice locale
derivă din însuşi spiritul principiului constituţional al autonomiei locale, în procesul de
transformare şi reaşezare a instituţiilor administraţiei publice locale pe fundamentul acestui
principiu modern, principiu care deteremină un nou sistem de raporturi în planul administraţiei
publice locale, cetăţean, colectivitate locală.

Statuarea acestui principiu al consultării cetăţenilor în probleme de interes deosebit este şi

o exigenţă impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între prerogativele autorităţilor publice
locale şi puterea de supraveghere a colectivităţilor locale care le-au ales, şi care le-a conferit
misiunea de exercitare a unui mandat local. Din acest punct de vedere, în raport de procesul de
multiplicare şi de diversificare a instrumentelor legale puse la dispoziţia autorităţilor locale,
concomitent implicării acestora în variate domenii de activitate, principiul consultării semnifică
şi controlul societăţii civile asupra autorităţilor locale eligibile, mai cu seamă prin participarea
efectivă a cetăţenilor în procesul luării deciziilor în privinţa acelor probleme ce au impact
deosebit asupra vieţii colectivităţilor locale.

Conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea privind administraţia publică locală,
în probleme de interes local, care preocupă o parte din populaţia unităţii administrativ–teritoriale
pot fi organizate, cu această parte, diverse forme de consultări, audieri publice şi convorbiri, în
condiţiile legii. Iar în probleme de importanţă deosebită pentru unitatea administrativ–teritorială
populaţia poate fi consultată prin referendum local, organizat în condiţiile Codului electoral. Cu
alte cuvinte, legea organică instituţionalizează referendumul ca formă principală de consultare a
colectivităţilor locale, fără a se rezuma însă doar la aceasta. Nu sînt excluse, aşadar, nici alte
forme de participare a cetăţenilor la treburile publice, care, deşi şi cele neprevăzute, în mod
expres, se subsumează şi ele alături de referendumul local, modalităţilor de manifestare concretă
a principiului legal al consultării.

Divizarea administrației publice locale

Potrivit construcţiei administrativ–teritoriale a Republicii Moldova, autorităţile
administraţiei publice locale se divizează în două nivele: nivelul I şi nivelul II. Autorităţi ale
administraţiei publice locale de nivelul întîi sînt autorităţi publice, luate în ansamblu, care sînt
constituite şi activează pe teritoriul satului (comunei), oraşului (municipiului) pentru promovarea
intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale.

Autorităţi ale administraţiei publice locale de nivelul al doilea sînt autorităţi publice, luate
în ansamblu, care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului Chişinău,
municipiului Bălţi, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea
intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ–teritoriale respective.

Domeniile proprii de activitate pentru autorităţile publice locale de nivelul întîi. Orice
unitate administrativ–teritorială este persoană juridică de drept public şi dispune, în condiţiile
legii, de un patrimoniu distinct de cel al statului şi al altor unităţi administrativ–teritoriale.

Autorităţile publice în fiecare din aceste unităţi se întemeiază pe principiile autonomiei

locale, examinate în paragraful precedent, fiecare din ele beneficiază de autonomie decizională,

5
organizaţională, gestională şi financiară, are dreptul la iniţiativă în tot ce priveşte administrarea
treburilor locale, exercitîndu-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat.

Sistemul administraţiei publice locale. în fiecare din unităţile administrativ–teritoriale,

structura organizaţională a fiecărei autorităţi publice, formele şi metodele lor de activitate,
trebuie să fie raportate la domeniile proprii de activitate care sunt clar reglementate prin lege.

Consiliile locale ca autorităţi deliberative de nivelul întîi

Autorităţile administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală în sate
(comune), oraşe (municipii) sînt consiliile locale, ca autorităţi deliberative, şi primarii, ca
autorităţi executive.

Consiliile locale îşi organizează şi desfăşoară activitatea în domeniile stabilite de Legea

privind descentralizarea administrativă, dispunînd în acest scop de competenţe (ansamblul de
obligaţii şi drepturi ale autorităţilor publice locale în domeniile de activitate care le sînt stabilite)
depline care nu pot fi puse în cauză sau limitate de nicio autoritate publică, decît în condiţiile
legii. Competenţele autorităţilor publice locale sînt delimitate, în condiţiile legii, între
competenţele autorităţilor publice.

Primarul ca autoritate executivă, ca subiect al administrării publice şi ca subiect al dreptului

administrativ.
Puterea executivă la nivel local este reprezentată de către primari. Primarul este şeful
administraţiei publice locale. Acest statut primarul îl obţine din momentul apariţiei capacităţii
administrativ–juridice de subiect al administrării publice. Atît capacitatea de folosinţă, cît şi cea
de exerciţiu apar din momentul confirmării legalităţii alegerii primarului şi validării mandatului
acestuia.

Primarul participă la şedinţele consiliului local şi are dreptul să se pronunţe referitor la

toate problemele supuse dezbaterilor. Odată cu viceprimarii, el cade sub incidenţa Legii privind
statutul alesului local.

Validarea sau invalidarea mandatului de primar se aduce la cunoştinţa publică, se

comunică oficiului teritorial al Cancelariei de Stat şi se prezintă de către un judecător la prima
şedinţă sau, după caz, la o şedinţă extraordinară a consiliului.

Primarul este responsabil faţă de consiliul local şi alegătorii săi pentru onorarea
atribuţiilor ce îi revin. El prezintă, la cererea consiliului local, informaţii despre executarea
deciziilor adoptate de consiliu, alte informaţii despre activitatea sa de executare a anumitor
atribuţii ce îi revin potrivit legii.

Una din metodele de bază de realizare a atribuţiilor funcţionale de către primar este
elaborarea şi emiterea actelor administrative. În acest scop, primarul emite dispoziţii cu caracter
normativ şi individual.

Secretarul consiliului local.

Potrivit prevederilor locale, secretarul consiliului local este secretar al satului (comunei),
oraşului (municipiului)132 .

6
 Tradiţional, în administraţia publică locală, pe lîngă organele alese sau numite pe baza
unor criterii politice, au existat şi funcţionari care au avut statutul de funcţionari de carieră,
aceştia asigurând continuitatea133. Alături de notar, a început să apară şi funcţia de secretar al
consiliului local, funcţie care, treptat, prin diferite organizări administrative, a înlocuit funcţia de
notar, preluînd şi atribuţii ale acestuia.

otrivit legii, fiecare unitate administrativ–teritorială are un secretar salarizat din bugetul
local. Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie şi cade sub incidenţa Legii cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public134 .

Candidatul la funcţia de secretar este selectat în bază de concurs. Candidatul trebuie să fie
licenţiat al unei facultăţi (secţii) de drept sau de administraţie publică. Numirea în funcţie a
învingătorului concursului pentru ocuparea funcţiei de secretar, organizat în conformitate cu
legislaţia în vigoare, se face la prima şedinţă a consiliului local, după anunţarea rezultatelor
concursului.

Modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale secretarului se face, în

condiţiile legii, prin decizia (hotărîrea) consiliului. Evaluarea performanţelor profesionale ale
secretaraului se face de către primar, în baza deciziei consiliului.

Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ–teritoriale şi aparatul de

specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită
primăria satului (comunei), oraşului (municipiului), care conduce la îndeplinire deciziile
(hotărîrile) consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionînd problemele curente ale
colectivităţii locale.

Administraţia publică locală de nivelul doi

Pornind de la prevederile Legii privind descentralizarea administrativă, constatăm că
pentru autorităţile publice locale de nivelul al doilea se stabilesc următoarele domenii proprii de
activitate (art. 4 alin. (2)).

Autorităţile publice locale de nivelul întîi şi al doilea, în limitele legii, dispun de libertate
deplină de acţiune în reglementarea şi gestionarea oricărei chestiuni de interes local care nu este
exclusă din competenţa lor şi nu este atribuită unei alte autorităţi. Alte competenţe proprii
autorităţilor publice locale pot fi atribuite acestora numai prin lege.

Componenţa şi constituirea consiliului raional, ca organ deliberativ de nivelul doi

Consiliul raional este autoritatea reprezentativă a populaţiei raionului, este constituită din
consilieri aleşi, în condiţiile Codului electoral. Numărul de consilieri este stabilit în funcţie de
numărul de locuitori din raion de la data de 1 ianuarie a anului în care au loc alegerile, conform
datelor statistice, în modul stabilit de lege.

Constituirea consiliului şi şedinţele lui se desfăşoară, în modul stabilit de lege, pentru

consiliile locale. El se convoacă în prima şedinţă prin hotărîrea Comisiei Electorale Centrale.
Durata mandatului consiliului raional este stabilită de Codul electoral şi constituie 4 ani.

Mandatul se exercită de la data declarării ca legal constituit pînă la data constituirii legale
a consiliului nou ales. El poate fi prelungit, prin lege organică, numai în caz de război sau
catastrofă.
7
 Pornind de la domeniile de activitate ale autorităţilor administraţiei publice locale de
nivelul al doilea, consiliul raional realizează în teritoriul administrat următoarele competenţe de
bază prevăzute în art. 43 din Legea privind APL.

Preşedintele raionului ca autoritate executivă, ca subiect al administraţiei publice şi ca subiect al

dreptului administrativ
Puterea executivă la nivel raional este reprezentată de către preşedintele raionului. El este
şeful administraţiei publice raionale. Acest statut preşedintele raionului îl obţine din momentul
apariţiei capacităţii administrativ–juridice de subiect al administrării publice, care coincide cu
momentul alegerii în funcţie.

Preşedintele raionului este ales de către consiliul raional la propunerea a cel puţin o
treime din consilierii aleşi, cu votul majorităţii consilierilor aleşi136. În cazul în care candidatura
propusă nu întruneşte votul majorităţii consilierilor aleşi, în termen de 8 zile se convoacă o nouă
şedinţă în vederea efectuării votării repetate. Dacă şi după votarea repetată niciuna dintre
candidaturile propuse nu întruneşte votul majorităţii consilierilor aleşi, în termen de 3 zile se
organizează o votare suplimentară, în urma căreia se consideră ales candidatul care întruneşte cel
mai mare număr de voturi137 .

Pentru a asigura realizarea atribuţiilor de şef al executivului raionului, preşedintele este

asistat de vicepreşedinţi. numărul vicepreşedinţelor se stabileşte de consiliul raional, la
propunerea preşedintelui raionului. Vicepreşedinţii raionului sînt aleşi de consiliul raional, la
propunerea preşedintelui raionului, conform procedurii prevăzute de lege. În funcţia de
vicepreşedinte, poate fi aleasă orice persoană, inclusiv din rîndul consilierilor.

8
Bibliografie
1.Constituția Republicii Moldova din 27.08.1994.

2. Legea privind administraţia publică locală din 28.12.2006

3. Legea privind descentralizarea administrative din 28.12.2006

4. Guţuleac victor, Omarniţcaia Elena, Drept administrativ, Chișinău, 2013.

5. Prisacaru V. Tratat de drept administrativ. Partea generală. Bucureşti: Lumina Lex,

2002.