Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
agrafia)
TULBURARILE DE SCRIS-CITIT (dislexo-disgrafia, alexia-
agrafia)
TULBURARILE DE SCRIS-CITIT
(dislexo-disgrafia, alexia-agrafia)
Dislexo-disgrafia = o tulburare la copiii care in ciuda experientei de clasa conventionale nu pot dobandi
abilitatea de a citi, a scrie, de a silabisi corespunzator abilitatii lor intelectuale
Fichot :
Alti factori:
bilingvismul
fragilitate psihica
Dislexo-disgrafia de evolutie (de dezvoltare sau structurala) Subiectii nu pot inregistra progrese
insemnate in achizitia citit-scrisului Se manifesta fenomene disortografice ce se concretizeaza in
dificultati in intelegerea simbolurilor grafice, a literelor, cuvintelor, propozitiilor si sintagmelor. Apar
omisiuni ale grafemelor, literelor, cuvintelor, inlocuiri, substituiri, inversiuni si adaugiri in propozitii.
Dislexo-disgrafia spatiala sau spatio-temporala – se manifesta printr-o scriere si citire in diagonala, dar
apar si fenomene de separare a cuvintelor in silabe = scriere ondulata.
Dislexo-disgrafia lineara – incapacitatea de trecere de la randul parcurs la urmatorul, sarirea peste unele
spatii. Este mai accentuata in scris decat in citit.
Grupa I – grupa rigizilor – se caracterizeaza prin scris inclinat spre dreapta in care dominanta este
rigiditate si incordare, ceea ce duce la alcatuirea de forme colturoase, inguste si inghesuite, cuvantul
fiind dificil de citit.
Grupa II – grupa astenicilor – lipsiti de vigoare. Dimensiunea literelor este neregulata, scrisul labartat si
realizat cu lentoare si dificultate.
Gripa III – grupa impulsivilor - executa un traseu rapid, precipitat, lipsit de organizare, de fermiatate si
fara control.
Grupa IV – grupa neindemanaticilor - - grafism distrofic, cu multe retusuri si o slaba calitate a traseului,
au dificultati motorii
Grupa V – grupa incetilor – grafism ingrijit, respectarea traseului paginii, dar calitatea este fragila, apar
frecvente tremuraturi, curbe cu cocoasa.
In anumite etape de evolutie a dislexo-disgrafiei, subiectii se comporta diferit din punct de vedere al
constientizarii handicapului:
b. copii care sesizeaza dificultatea la altii dar nu isi dau seama de propriile dificultati
c. copii care isi dau seama de dificultatea respectiva, atat pentru ei, cat si la altii, dar manifesta o
incapacitate evidenta in a se corecta, si opun rezistenta la influentele pozitive odata cu trairea unor
fenomene de frustratie si anxietate
d. copii sensibili fata de deficienta si care fac progrese remarcabile pentru depasirea si indepartarea
acestora
Grupa I – citit-scris incet, lent, stacato. Acesti copii scriu si citesc extrem de incet. De multe ori ei trec
neobservati pentru ca scris–cititul lor este pus pe baza unui tip temperamental. Manifesta repulsie fata
de citit si intampina mari dificultati la scris. Intampina paradoxal dificultati mai ales la copierea unui text.
Sunt situatii cand copilul scrie puchinos, inghesuie grafemele dand impresia suprapunerii lor si alte
situatii cand grafemele sunt inegale ca marime si depasesc spatiul normal. Se manifesta la acesti copii o
stangacie sau o ambidextrie. E. Claparede – propune pentru aceasta grupa de copii termenul de
bradilexie.
Grupa III – Dificultati in respectarea regulilor gramaticale si caligrafice. Au tendinta de a ocolii acele
propozitii sau fraze la care nu erau siguri pe ortografierea corecta. Citesc si scriu fara sa respecte
punctul, virgula, semnul exclamarii, al intrebarii, linia de dialog. Alungesc unele grafeme, unele sunt prea
mari, iar altele sunt prea mici.
Grupa IV – Omisiuni de litere, grafeme, cuvinte, acestea sunt mai frecvente la logopatii ce prezinta
tulburari de pronuntie. Acest fenomen apare mai rar in copierea unui text. Apare mai des pe fondul
handicapului de intelect si a celui de auz. Are frecventa mai mare in cuvintele lungi, la sfarsitul
cuvantului si propozitiei.
Grupa V – Adaugiri de litere, grafeme, cuvinte. Se manifesta mai ales in scris. Se asociaza cu dereglari ale
atentiei si de perceptie si cu exacerbari ale motricitatii. Grafemele sunt adaugate la sfarsitul cuvintelor.
Pentru citit este specifica adaugarea literelor, a inceputului de cuvinte, sau a cuvantului intreg.
din punct de vedere fonematic, fie acustic si kinestezic – f-v, b-p, c-g, s-z, d-t
Grupa VII – Contopiri si comprimari de cuvinte – contopirile in scris se manifesta prin alungirea liniei de
la ultimul grafem incat se uneste cu primul grafem al cuvantului urmator. Se realizeaza contopiri de
cuvinte simple, textul este ilizibil si intelegerea deficitara.
Grupa VIII – Nerespectarea spatiului paginii, scrierea si suprapunerea randurilor. Fenomenul este
specific la deficientii de vedere, la cei cu stangacii, care scriu cu mana dreapta si la ambidextrici.
neindemanare
Grupa IX – Scrisul servil si citit-scrisul ca in oglinda. Iclinarea exagerata spre dreapta sau stanga –
deformarea grafemelor asemanatoare din punct de vedere optic. Se manifesta in debilitate mintala
grava si la copii stangaci.
DISLEXO-DISGRAFIA IN BRAIILE
Omisiunile de litere si silabe – cele cu o frecventa mai mare sunt: i, s, a, t, m, r, o, u, i, ao, ea, n.
In citit, cand dislexia este accentuata tinde sa se extinda de la emisiunea literelor la cea a silabelor.
Omisiuni de cuvinte, propozitii si sintagme – apar mai des spre sfarsitul compunerii sau dictarii. Apar
datorita faptului ca ideile si gandurile subiectului au o desfasurare mai rapida.
Contopiri de cuvinte – se constata mai ales in dictari sau copierea unui text. Fenomenele apar ca urmare
a perseverarii si neatentiei manifestata in scris, prin trecerea punctatorului este casuta care indica
spatiul liber dintre cuvinte.
Substituire de grafeme – cele mai frecvente sunt: u-a, i-e, o-u, o-e, e-i, a-u, x-g, m-c, p-m
Substituiri si deformari de cuvinte - se produc pe baza de asimilare si prin scrierea cuvintelor la plural.
Adaugiri de grafeme si cuvinte – la sfarsitul cuvantului, atunci cand acestea se gasesc si in cuvantul
urmator. Cele mai des adaugate sunt: a, t, l, i, b, p.
Inlocuirea unor cuvinte sau comprimarea lor – acest fenomen este intalnit mai rar si nu schimba de cele
mai multe ori sensul textului.
Dizortografii – multe dezacorduri gramaticale, omisiuni ale semnelor gramaticale, puncte, virgule,
semnul exclamarii, al mirarii, lipsa majusculei.
Randuri lasate libere sau suprapuse apar din cauza slabei coordonari dintre mana stanga, care
indeplineste rolul de control si cea dreapta, de executie. Determina o slaba intelegere a textului.
Nesiguranta in scriere – scrisul este zdrentuit sau se caracterizeaza printr-un relief slab.
a) repetarea cuvantului
Exista o corelatie semnificativa intre deslexo-disgrafie si deficienta de intelect. Cu cat deficienta este mai
grava cu atat fenomenul se extinde. La debilii mintal frecventa deslexo-disgrafiei este cuprinsa intre 60-
80% din totalul subiectilor.
Inlocuiri sau substituiri – m-n, u-n, t-t, b-d, s-s, a-a, s-z, b-p, d-t, b-g, f-v, ghe-ge, chi-ci, t-p, l-r, c-g, i-e, t-s,
etc.
Adaugiri: i,e,n.
Prezenta confuziilor – ce se produce pe baza principiului asemanarii optice - sunt confundate: b-p, n-m,
m-n, si al asemanarii acustice: p-b, t-d, f-v, s-z, s-j, ce-ci.
Tulburarile citit-scrisului sunt foarte variate atat ca forma cat si ca profunzime si continut. Cand boala
dureaza mai mult, deslexo-disgrafia tinde sa se transforme in agrafie si alexie.
Fenomenele care apar initial in agrafie-alexie sunt sub forma unor bizaritati. Bolnavul psihic nu este
constient de tulburarile sale. In scris-citit sunt prezente spasme, ticuri si manierisme, care duc la
intreruperi, nesincronizare.
Scrierea subiectului este sub forma de mazgalitura. Apare scrierea sub forma de ghirlanda, care
insoteste caracteristici de infantilism. Scris-cititul ca in oglinda apare si la cei care prezinta si leziuni
parietale sau sunt stangaci si scriu cu mana dreapta. Scrisul este oscilant, tremurat, colturos, grafemele
sunt inegale, nu respecta directia. Apar intreruperi si unele desene sau figuri care incarca pagina de scris.
Exercitiile de dezvoltare a musculaturii degetelor mainii trebuie si fie corelate cu exercitii fizice generale
cu scopul fortificarii generale a organismului, pentru dezvoltarea miscarilor fine, dar si pentru
combaterea handicapului de motricitate.
Exercitiile se pot desfasura sub forme variate: miscari ritmice de intindere a bratelor, prinderea si
apucarea mingii, mentinerea pe o perioada de timp atarnat pe o bara ori de o franghie, trasarea cu
degetul a unor contururi precise intr-o lada cu nisip, intinderea corpului paralel cu podeaua, sprijinirea
pe maini si pe varful picioarelor.
Pentru dezvoltarea musculaturii mici a degetelor si mainii se pot face urmatoarele exercitii:
Exersarea si dezvoltarea auzului fonematic – Dezvoltarea auzului fonematic la copiii prescolari si la cei cu
debilitate mintala se poate face sub forma de joc si prin recitarea cu intonatie a unor poezioare scurte
sau prin ghicirea vocii unor copii pe care nu-i vede. Logopedul trebuie sa aiba la indemana o serie de
cuvinte pe care sa le recomande, o serie de paronime:
d) distingerea si desprinderea unui obiect sau fiinta dintr-un context mai mult sau mai putin aglomerat
Inlaturarea atitudinii negative fata de citit si scris si educarea personalitatii. Pentru inlaturarea unor
astfel de comportamente cel mai eficace procedeu este psihoterapia. Trebuie sa se urmareasca
inlaturarea sentimentului de inferioritate instalat. Un rol important il are jocul curativ logopedic, cand se
creeaza posibilitatea de a se substitui poetilor, regizorilor si actorilor. Se mai folosesc: desenul si
dramatizarea, dar si discutia libera sau pe o tema data.
a) In prima etapa, se citeste de catre logoped un text de cate ori este intalnita litera sau literele
afectate, subiectul urmeaza sa le semnaleze sau sa le sublinieze apoi le va reproduce in scris.
b) In a doua etapa logopatul citeste singur textul si isi subliniaza literele sau cuvintele la care
intampina dificultati si apoi le transpune corect in scris. Mai este indicat si procedeul de citire a unor
litere, a grupurilor de litere si cuvinte dupa principiul de la simplu la complex, de la scheme planse,
alcatuite dinainte, apoi ele vor fi reproduse in scris. Se mai pot folosi si imagini cu denumiri de lucruri,
fiinte sau actiuni umane, izolate sau in suita.
Metoda lui S. Borel-Maisonny – de copiere a unor serii de cuvinte grupate pe principiul structurii
gramaticale asemanatoare – este eficienta.
Se mai folosi dictari si citire de propozitii si fraze scurte ca apoi sa se treaca la autodictare.
Se mai pot folosi si comparatiile pentru distingerea asemanarilor si deosebirilor dintre diferite grafeme
sau litere (p-b-d, m-n, s-s, z-j, f-v).
b) Citit-scrisul selectiv – consta in indicarea cuvintelor si propozitiilor apreciate ca fiind critice sau
care au un anumit grad de dificultate
c) Citirea simultana si scrisul sub control – subiectul citeste in acelasi timp cu logopedul si scrie sub
supravegherea nemijlocita a acestuia. Astfel, imita modelul si fiecare greseala este corectata pe loc.
d) Citirea si scrierea in pereche – doi subiecti sunt rugati sa citeasca si sa scrie in acelasi timp si sa se
corecteze reciproc prin schimbarea alternativa a rolurilor. Se creeaza o competitie si se dezvolta
motivatia competitionala si creste satisfactia pentru succesul implinit
e) Citirea si scrierea in stafeta. Fiecare subiect dintr-un anumit grup sa citeasca si sa scrie una sau
mai multe propozitii, apoi el trebuie sa indice un coleg care sa continue actiunea.
f) Citirea si scrierea in stafeta greselilor. Subiectul primeste sarcina sa scrie sau sa citeasca pana in
momentul comiterii unei greseli pe care colegii trebuie sa o semnaleze. Se poate alcatui un grafic in care
sa puna in evidenta numarul punctelor obtinute de subiect, notandu-se cu minus fiecare greseala si cu
plus citirea si scrierea unui text cat mai lung.
g) Citirea si scrierea cu caracter ortoepic – fiecare silaba care se citeste ori se scrie cu dificultate
este repetata de doua ori spre deosebire de celelalte ce se scriu si se citesc obisnuit – o singura data.
h) Citirea si scrierea pe roluri. Fiecare subiect va indeplini un anumit rol in cadrul unei povestiri si va
citi sau va scrie numai acea parte care se refera la rolul cu care este investit.
i) Citirea si scrierea pe sintagme – Subiectul trebuie invatat sa sesizeze sensul celor citite sau scrise
si sa cuprinda in campul sau perceptiv unitatile sintactice, sintagmatice, astfel devenind foarte eficace
invatarea subiectului sa imparta textul de citit pe unitati logice, iar dictarile si autodictarile sa se
realizeze tot pe unitati sintagmatice.
j) Exercitii de copiere dictare si compunere, esential pentru reusita copierii, dictarii este stabilirea
unor raporturi tonifiante dublate de increderea subiectului in fortele proprii si in eficienta activitatii
logopedice.
Corectarea tulburarilor de vorbire – se face inainte sau concomitent cu terapia dislexo-disgrafiei. Este
necesar pentru ca majoritatea tulburarilor vorbirii orale se suprapun limbajului citit-scris.
Corectarea confuziilor de grafeme si de litere – este o conditie de baza. Cele mai frecvente confuzii ale
unor litere si foneme sunt: p-b-m, t-d-n, p-b, f-v, s-s, s-j, c-g, r-l. Se vor folosi exercitii care sa urmareasca
formarea capacitatii de discriminare, mai intai a grafemelor si literelor separate, iar apoi in combinatii de
cuvinte monosilabice, si plurisilabice. Pozitia ocupata in cuvinte de grafemele si literele afectate trebuie
sa varieze.
Se mai pot indica prin sageti directia buclelor si a formelor. Acestea pot fi exersate intr-o lada de nisip
sau pe sticla.
Mai este folosita si metoda expunerii scurte la tahotoscop a unor litere, cuvinte mono si bisilabice, a
propozitiilor cu si fara sens pentru dezvoltarea capacitatii de analiza si sinteza, de atentie si memorare
dar si pentru invatarea deosebirilor si asemanarilor dintre grafeme.
De rezultatele terapiilor logopedice depinde de cele mai multe ori traiectoria adoptata de subiect in
activitatile de tip formativ si nu in ultimul rand evolutia sa psihica.