Bujor Dragos

Hanul lui Manjoala

Povestirea este o specie a genului epic, in proza, de dimensiuni reduse cu actiune
liniara si cu putine peqrsonaje in care se prezinta o singura intamplare, un singur episode
semnificativ din viata protagonistului. Ca intindere povestirea se situeaza intre schita si
nuvela.
Creatia ,,Hanul lui Manjoala’’ de I.L Caragiale este o opera epica deoarece faptele si
intamplarile sunt prezentate in naratiune si exista un narrator, instanta comunicarii specifica
epicului.
Naratorul din opera caragialiana este homodiegetic, protagonistul operei este un tanar
aventurier. Felul in care este introdusa opera, metoda prin care este prezentata opera oferiind
senzatia ca este la present, descrierile personajelor, toate acestea sunt produse prin
intermediul naratiunii.
Actiunea operei este linear, din punctual de plecare al adventurierului pana in
punctual in care sta cu Iordache la masa si discuta despre cele intamplate. Pe decursul operei
se intampla lucruri bizare, un lant continuu de intamplari neobisnuite care se intampla la
hanul Manjoalei.
Ca orice alta opera care este la baza povestire si ,,Hanul lui Manjoala’’ are un numar
mic de personaje, acestea sunt: protagonistul, Manjoloaia si povenicul Iordache, restul
neavand o importanta asa de mare. Cea mai mare importanta, evident, avand-o protagonistul
adica tanarul indraznet.
Opera lui Caragiale are ca scop prezentarea unor intamplari caudate, iesite din comun
cu scopul de a transmite un sentiment ambiguu catre cititor. Intamplarile din opera sunt
caracteristice fantasticului, mai exact fabulosului fantastic.
Ca in orice alta proza fantastica personajele nu sunt complexe, scriitorulconcentrandu-
se asupra intamplarilor. Iar evident din nou ca in orice opera fantastica este prezenta
naratiunea ca mod de expunere predominant.
De asemenea nararea episodului la present are un scrop important catre transmiterea
cititorului a intensiunii produse in opera. La final se realizeaza ca este doar un episode din
trecutul naratorului, in concluzie naratiunea ulterioara era de fapt prezenta. Ea are o
importanta specifica in proza fantastica fata de celalalte tipuri de proze.
De la absenta icoanelor care atrag atentia si implicir oferirea unei explicatii rationale
perfect plauzibile pana la imposibilul de a nu se putea indeparta de rau decat cu forta.
Gradul de intensitate si team ape care il provoaca straniul este crescator, se poate
observa tehnica realizarii ambiguitati prin alternarea straniului cu explicatii rationale date de
sine.
Iar finalul, ca in orice proza fabuloasa fantastica tipica este unul ambiguu, inexplicabil
si lipsit de detalii.
Bujor Dragos

Comentarii:
 Am incercat sa fac o transformare, plecand de la povestire si ajungand la proza
fabuloasa fantastica ( gen-specie-fabulos )
 Aceasta tema asteapta sa fie trimisa din saptamana altfel ^ _ ^
 Este primul tip de eseu, cel de incadrare in specie ( sa se demonstreze ca este fabulos
fantastic )
 Multa sanatate!