CRONICA CERCETĂRILOR

ARHEOLOGICE
DIN ROMÂNIA
2018

CAMPANIA 2017
 Volum editat de către: Institutul Național al Patrimoniului
în parteneriat cu
Muzeul Național de Istori4e al Transilvaniei, Cluj

Bucureşti, str. Ienăchiţă Văcărescu nr. 16, sector 4,

cod 040157 tel. +4021 336.60.73; +4021 336.54.24;
fax: +0211 336 99.04; +4021 336.50.69;
www.patrimoniu.gov.ro

Volum editat cu consultarea Comisiei Naționale de Arheologie

Colegiu științific: dr. Florian Matei-Popescu, dr. Ioan Carol Opriș, dr. Ovidiu Țentea

CRONICA
Colegiul de redacție: Ruxandra Șerban CERCETĂRILOR
Ciprian Sandu
ARHEOLOGICE DIN
Grafică, machetare, tehnoredactare: Ruxandra Șerban
Secretar de redacție: Ruxandra Șerban ROMÂNIA
CAMPANIA 2017
Copyright © autorii textelor, INP și MNIT
Autorii textelor își asumă responsabilitatea conținutului rapoartelor publicate
a LII-a SESIUNE NAȚIONALĂ DE
RAPOARTE ARHEOLOGICE
Versiunea pe internet a Cronicii Cercetărilor Arheologice din România. Campania 2017: www.patrimoniu.gov.ro
MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE
AL TRANSILVANIEI, CLUJ

Coperta I: r.1 – Luncavița, jud. Tulcea (foto Daniel Costea), Râșnov, jud. Brașov (foto Ioana Oltean); r.2 – Capidava, jud.
Constanța (foto Dan Ștefan), Bologa, jud. Cluj (foto Felix Marcu); r.3 – Potaissa/ Turda, jud. Cluj (foto Mariana Andone),
15 – 17 NOIEMBRIE 2018
Mălăiești, jud. Prahova (foto Daniel Costea).
Coperta IV: r.1 – Racovița, jud. Vâlcea (foto Daniel Costea), Troesmis/ Turcoaia, jud. Tulcea (foto Daniel Costea); r.2 -
Hoghiz (foto Daniel Costea), Drobeta/ Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți (foto Daniel Costea); r.3 – Sacidava/ Dunăreni,
jud. Constanța (foto Daniel Costea), Câmpulung-Jidova, jud. Argeș (foto Daniel Costea)

ISSN 2343 – 919X MINISTERUL CULTURII ȘI IDENTITĂȚII NAȚIONALE

INSTITUTUL NAȚIONAL COMISIA NAŢIONALĂ DIRECŢIA PATRIMONIU MUZEUL DE ISTORIE AL

AL PATRIMONIULUI DE ARHEOLOGIE CULTURAL TRANSILVANIEI, CLUJ
Cuprins

Lista abrevierilor ................................................................................................................................. 6

Lista rapoartelor de cercetare – cercetări arheologice sistematice ....................................................10
Rapoartele de cercetare arheologică – cercetări sistematice ............................................................ 12
Lista rapoartelor de cercetare – cercetări arheologice preventive .................................................. 158
Rapoartele de cercetare arheologică – cercetări preventive ........................................................... 159
Lista rapoartelor de cercetare – cercetări de diagnostic arheologic și evaluări de teren ..................222
Rapoartele de cercetare arheologică – cercetări de diagnostic arheologic și evaluări de teren ..... 223
Anexe ............................................................................................................................................... 241
Planșe............................................................................................................................................... 265
 Lista abrevierilor

APPAT Asociaţia pentru Promovarea Patrimoniului Arheologic din Transilvania MJ Argeş Muzeul Judeţean Argeş
BCU București Biblioteca Centrală Universitară - București MJ Botoșani Muzeul Județean Botoșani
CICE Iași Centrul de Istorie și Civilizație Europeană - Iași MJ Buzău Muzeul Judeţean Buzău
CMIA Bacău Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, Bacău MJ Ialomiţa Muzeul Judeţean Ialomiţa
CMJ Bistriţa Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud MJ Mureş Muzeul Judeţean Mureş
CMJ Neamţ Complexul Muzeal Judeţean Neamţ, Piatra-Neamţ MJ Satu Mare Muzeul Judeţean Satu Mare
CMNM Iaşi Complexul Muzeal Naţional „Moldova”, Iaşi MJ Teleorman Muzeul Judeţean Teleorman
CNADNR Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA MJ Vaslui Muzeul Județean Vaslui
CNMA Sibiu Complexul Naţional Muzeal “Astra” Sibiu MJ Vâlcea Muzeul Judeţean Vâlcea
CNMCD Târgovişte Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” ,Târgovişte MJERG Caransebeş Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță - Caransebeș
DAI Berlin Deutsches Archäologisches Institut, Berlin MJI Braşov Muzeul Judeţean de Istorie Braşov
DC Alba Direcţia pentru Cultură a județului Alba MJIA Maramureş Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş
DC Harghita Direcţia pentru Cultură a județului Harghita MJIA Prahova Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
DC Hunedoara Direcţia pentru Cultură a județului Hunedoara MJIA Zalău Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Zalău
FIB Facultatea de Istorie Bucureşti MM Bucureşti Muzeul Municipiului Bucureşti
GeoEcoMar Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Geologie şi Geoecologie Marină MM Huși Muzeul Municipal Huși
IA Iaşi Institutul de Arheologie Iaşi MM Tecuci Muzeul Mixt Tecuci
IAB Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, Bucureşti MN Brukenthal Muzeul Naţional Brukenthal, Sibiu
IAIA Cluj Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca MNCR Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, Sfântu Gheorghe
ICAFR București Institutul de Cercetări Antropologice “Francisc Rainer” Bucureşti MNIR Muzeul Naţional de Istorie a României
ICEM Tulcea Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea MNIT Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj
INFIN București Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară “Horia Hulubei”, Bucureşti MNUAI Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia
INP Institutul Național al Patrimoniului, București MO Craiova Muzeul Olteniei Craiova
IPJ Neamț Inspectoratul de Poliție a județului Neamț MSC Miercurea Ciuc Muzeul Secuiesc al Ciucului, Miercurea Ciuc
ISER București Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”, Bucureşti MTC Oradea Muzeul Țării Crișurilor Oradea
M Brăila Muzeul Brăilei SNR Filiala Craiova Societatea Numismatică Română, Filiala Craiova
M Caracal Muzeul Câmpiei Romanațiului Caracal U Bucureşti Universitatea din Bucureşti
M Gheorghieni Muzeul „Tarisznyás Márton” Gheorghieni UAIC Iaşi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ Iaşi
M Sebeș Muzeul Municipal „Ioan Raica” Sebeș UAUIM Bucureşti Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ Bucureşti
MA Mangalia Muzeul de Arheologie „Callatis”, Mangalia UBB Cluj Universitatea „Babeş - Bolyai” Cluj-Napoca
MAE Corabia Muzeul de Arheologie şi Etnografie Corabia UCDC Bucureşti Universitatea Creştină „Dimitrie Cantemir” Bucureşti
MB Suceava Muzeul Bucovinei Suceava UDJ Galaţi Universitatea Dunării de Jos Galaţi
MCIN Ministerul Culturii și Identității Naționale ULB Sibiu Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu
MC Franța Ministerul Culturii - Franța Univ. Alba Iulia Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia
MCC Hunedoara Muzeul „Castelul Corvinilor”, Hunedoara Univ. Craiova Universitatea din Craiova
MCDR Deva Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva UO Constanţa Universitatea „Ovidius” Constanţa
MCG Olteniţa Muzeul Civilizaţiei Gumelniţa, Olteniţa UPM Târgu Mureș Universitatea „Petru Maior” Târgu Mureș
MDJ Călăraşi Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi USH București Universitatea „Spiru Haret” București
MG Năsăud Muzeul Grăniceresc Năsăudean USM Suceava Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava
MI Galaţi Muzeul de Istorie Galaţi UV Târgovişte Universitatea „Valahia” Târgovişte
MI Turda Muzeul de Istorie Turda UV Timişoara Universitatea de Vest Timişoara
MINAC Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa

6 7
 Abstract:
The rescue excavation conducted during the spring of
2017 in the archaeological site known as Moșnița Nouă-7/
Hotarul Satului has led to the discovery of 20 archaeological
features (post holes, refuse pit, one pit house, one fountain)
attributed to the Vinča culture (phase A3 possible B1).
Bibliografie:
Măruia, L.; Micle, D.; Floca, C.; Stavilă, A.; Berzovan, A.;
A.; Bolcu, L.; Borlea, O.; Rogozea, O.; Forţiu, S.; Magina,
A.; Pîrpîliţă, E.; Vedrilă, I.; Horak, P.; Vidra, L.; Gogoșanu,
A., Geografia istorică a zonei Moşniţa Veche. Rezultatele
cercetărilor arheologice de teren, BioFlux, Cluj-Napoca, 2012.
Rogozea, Octavian; Seculici, Bogdan, Contribuţii la repertoriul
arheologic al aşezărilor vinciene din Banat, Banatica, 24, 1,
2014, 281-291.
Perioada de desfășurare: 01.09-08.09.2017
Cercetările arheologice preventive din toamna anului
2017 din situl cunoscut în bibliografia de specialitate ca
Moșnița Nouă - 71 au fost determinate de edificarea unui
imobil de locuit. Suprafața excavată, cu dimensiunile de 13,2
x 7,8 m, acoperă întreaga zonă ce urmează să fie afectată de
lucrările de construcție.
Stratigrafia s-a dovedit a fi în general simplă, formată
din cinci straturi în zona de nord și centrală a secțiunii. În
profilul nordic se mai pot distinge de altfel cinci straturi:
1 - Stratul superior, strat vegetal discontinuu. Lipsește
uneori în partea de nord a secțiunii. Grosimea acestuia variază
între 0 și 0,5/0,7 cm.
2 - Strat de argilă galbenă compactă, cu fragmente de
țigle moderne și fragmente de sticlă (provenită cel mai proba-
bil de la excavarea canalelor de hidroameliorații și împrăștiată
pe suprafață pentru nivelare). Apare între 0,5 și 0,20 cm. Acest
strat nu apare pe toată suprafața ci numai în zona nordică, sub
humus sau în zonele în care acesta lipsește.
3 - Strat compact, cenușiu-albicios, cu fragmente cera-
mice (rare) și mici fragmente de chirpici (fostul strat arabil).
Apare între 0,20 - 0,40 cm.
4 - Stratul de cultură, negru, compact, cu numeroase
fragmente ceramice. Apare între 0,40 - 0,60 cm.
5 - Strat de argilă de culoare brun-deschis, foarte com-
pact, cu concrețiuni calcaroase, steril din punct de vedere arhe-
ologic. Apare între 0,60 - 0,90 cm.
În profilul sudic se pot distinge doar trei straturi, aici
lipsind stratul de cultură din cauza proximității meandrului și
stratul de argilă pentru nivelare (stratul 2 din profilul de nord).
1 - Strat de humus (humus), între 0 - 10 cm.
2 - Strat compact, cenușiu-albicios, cu fragmente
ceramice (rare) și mici fragmente de chirpici. Apare între 0,10
- 0,40 cm.
3 - Strat de argilă de culoare brun-deschis, foarte
compactă, cu concrețiuni calcaroase, sterilă din punct de
vedere arheologic. Apare între 0,40 - 0,90 cm.
În zona de nord a suprafeței, la adâncimea de 0,8 - 0,9
m au fost identificate trei complexe arheologice:
Cx. 1 - Groapă de stâlp circulară, cu dimensiunile Ø
=0,36; ▼max = 0,7 m.
Cx. 2 - Groapă menajeră, de formă circulară, cu
dimensiunile Ø = 1,38 m; ▼max = 0,16 m. Umplutura
complexului a constat într-un sol de culoare neagră, lutos,
compact cu fragmente ceramice și chirpici.
1
Rogozea, Seculici 2014; Măruia et alii 2012, p.190-198.
198
Cx. 3 - Groapă circulară, cu dimensiunile Ø = 1,42 m;
▼max = 0,22 m. Umplutura a fost format dintr-un sol de culoare
neagră, lutos, compact cu fragmente ceramice și chirpici. Sub
aspectul funcționalității complexul a funcționat ca groapă
menajeră.
Materialele descoperite pot fi fi încadrate cronologic
pe baza materialului salvat, în neoliticul dezvoltat, subfaza A3
posibil B1 a culturii Vinča.
Utilajul litic cioplit descoperit este destul de sărac, fiind
descoperite mai multe resturi de debitaj (așchii) trecute prin
foc și un fragment proximal de lamă din „silex brun de Banat”.
Toate piesele litice provin din Cx. 3.
Materialul ceramic descoperit este destul de fragmentar.
Din punct de vedere al tehnologiei acesta poate fi încadrat în
trei categorii distincte: ceramică fină, ceramică semifină și
ceramica grosieră.
Ceramica fină, cu excepția fragmentelor provenite
de la vasele cu picior/cupe, este caracterizată de o ardere
reducătoare (suprafețe negre, cenușii sau diverse nuanțe ale
acestor culori). Pentru cupe/vase cu picior este caracteristică
culoarea roșie. Suprafețele acestor vase sunt acoperite cu o
angobă fină. În cazul unor fragmente arderea fost realizată în
tehnica blacktopped. La majoritatea fragmentelor starea de
conservare este relativ proastă, suprafețele fiind afectate, dar
cel mai probabil unele vase au fost lustruite (sporadic acest
lustru fiind încă păstrat).
Pentru ceramica semifină sunt specifice fragmentele
arse într-o atmosferă oxidantă, mai rar reducătoare. Degresantul
preferat în acest caz a fost nisipul cu bobul mare. Suprafețele
sunt netezite.
Ceramica grosieră are în majoritatea cazurilor
suprafețele netezite. Sunt specifice nuanțele de brun, roșu
și portocaliu. Pentru degresarea pastei au fost preferate
pietricelele, nisipul cu bobul mare și în unele cazuri chiar
pleavă.
Dintre formele de vase au putut fi reconstituite și
identificate picioarele de cupă-tip I, străchinile, carenate-tip
B VIIIa, străchini simple, tronconice, adânci cu gura largă-tip
III2. Decorul vaselor a fost realizat în principal prin incizarea
unor benzi umplute cu mici incizii triunghiulare.
Statistic, ponderea cea mai mare o dețin fragmentele
atribuite speciei grosiere care au o pondere de 71% (206 frag-
mente). Aceasta este urmată de ceramica semifină care are o
pondere de 17% (49 fragmente) și ceramica fină care repre-
zintă 12% (36 fragmente) din totalul fragmentelor analizate.
Abstract:
Rescue excavation in the the archaeological site
Moșnița Nouă – 7 / Hotarul Satului during the autumn of
2017 has led to the excavation of an area of 13,2 x 7,8 m and
the discovery of three archaeological features: one post hole
and two refuse pits with pottery assigned to the Vinča culture
(phase A3 possible B1).
Bibliografie:
Lazarovici Gh., Neoliticul Banatului, Cluj-Napoca, 1979.
Măruia, L.; Micle, D.; Floca, C.; Stavilă, A.; Berzovan, A.;
A.; Bolcu, L.; Borlea, O.; Rogozea, O.; Forţiu, S.; Magina,
A.; Pîrpîliţă, E.; Vedrilă, I.; Horak, P.; Vidra, L.; Gogoșanu,
A., Geografia istorică a zonei Moşniţa Veche. Rezultatele
cercetărilor arheologice de teren, BioFlux, Cluj-Napoca,
2012.
Rogozea, O.; Seculici, B., Contribuţii la repertoriul arheologic
al aşezărilor vinciene din Banat, Banatica, 24, 1, 2014, 281-291.
2
Materialele au fost încadrate în tipologia întocmită de Gh. Lazarovici.
Vezi Lazarovici 1979, fig. 9.
94. Moșnița Veche, jud. Timiş
Punct: CF nr. 407815/Moșnița Veche, Situl arhe-
ologic de la Moşniţa Veche. Obiectiv 16 - Dealul
Sălaş
Tip sit: 111 (așezare deschisă)
Încadrare cronologică: 13 (neolitic)
Cod RAN: 157861.03
Autorizație nr. 310/05.10.2017
Colectiv: Octavian-Cristian Rogozea - responsabil
științific, Alexandru Hegyi (Universitatea de Vest din
Timișoara), Sofia Bertea, Gal Darius.
Punctul Moșnița Veche - 16 a fost identificat în
contextul cercetărilor de teren din 2010, care au avut ca
rezultat descoperirea a 92 de noi obiective arheologice de
o mare varietate cronologică ce acoperă un interval de timp
cuprins între perioada neolitică și cea modernă. Din ansamblul
punctelor descoperite în teren se numără și obiectivul Moșnița
Nouă 16 (M.N. 16) 1.
Cercetările arheologice desfășurate în situl Moșnița
Veche – 16 / Dealul Sălaș din toamna anului 2017 au fost
determinate de ridicarea unei case și au prilejuit cercetarea unei
suprafețe de 8,5 m x 9 m. În urma excavării acestei suprafețe
a fost posibilă identificarea a două complexe arheologice,
acestea putând fi încadrate cronologic pe baza materialului
descoperit, în neoliticul târziu/eneoliticul timpuriu, mai precis
materialele aparțin grupului cultural Foeni-Petrești A:
Cx. 1 - Groapă menajeră de formă circulară, Ø = 1, 4 m;
▼max = 0,9 m. Umplutura formată din două straturi: în partea
superioară sol negru lutos cu numeroase fragmente de oase,
ceramică și chirpici; la bază un strat de cenușă cu fragmente
rare de cărbune de lemn.
Cx. 2 - Groapă menajeră cu umplutura omogenă,
circulară, tăiată de Cx, 1, Ø = 1 m; ▼max = 0,8 m.
Stratigrafia s-a dovedit a fi în general simplă, formată
din două straturi:
1- Stratul superior, strat vegetal între 0 și 0,4 cm (ni-
velul arabil).
2- Strat negru-lutos, compact, cu materiale arheologice
Foeni. Stratul de cultură apare între 0,4 și 0,65/0,7 cm. De
la -0,7 m apare un sol argilos, brung-gălbui, steril din punct
de vedere arheologic.
Utilajul litic cioplit descoperit este destul de numeros,
fiind descoperite mai multe resturi de debitaj (așchii), gratoare
și o lamă din „silex brun de Banatˮ.
Din inventarul uneltelor din os menționam un fragment
de străpungător, confecționat dintr-un os de pasăre, descoperit
în Cx. 1.
Materialul ceramic de aici este destul de fragmentar.
Din punct de vedere al tehnologiei acesta poate fi încadrat în
trei categorii distincte: ceramică fină, ceramică semifină și
ceramica grosieră.
Ceramica fină este caracterizată de o ardere blacktopped
sau reducătoare. Suprafețele acestor vase au fost lutruite cu
atenție, însă starea proastă de conservare face ca lustrul să
fie păstrat numai pe alocuri. Pentru degresarea pastei a fost
utilizat nisipul fin.
Pentru ceramica semifină sunt specifice fragmentele
arse într-o atmosferă oxidantă, mai rar reducătoare. Degresantul
preferat în acest caz a fost nisipul cu bobul mare. Suprafețele
sunt netezite.
1
Măruia et alii, 2012.
Ceramica grosieră are în majoritatea cazurilor
suprafețele netezite. Sunt specifice nuanțele de brun, roșu și
portocaliu. Pentru degresarea pastei au fost utilizate cioburile
pisate și nisipul cu bobul mare sau un amestec de cioburi și
nisip cu bobul mare.
Dintre formele de vase, au putut fi reconstituite și
identificate străchini tronconice (tip A2, A3a, A3b), străchini
globulare (tip B5a), amfore (tip E1) și tăvi de pește (tip H) 2.
Statistic, ponderea cea mai mare o dețin fragmentele
atribuite speciei grosiere care au o pondere de 60% (308
fragmente). Aceasta este urmată de ceramica semifină care are o
pondere de 22% (117 fragmente) și ceramica fină care reprezintă
18% (89 fragmente) din totalul fragmentelor analizate.
Pe lângă fragmente ceramice provenite de la diverse
vase, în partea superioară a lui Cx. 2, a fost descoperit și
un fragment dintr-o statuetă antropomorfă. Piesa, ruptă din
vechime, a fost modelată dintr-o pastă degresată cu nisip cu
bobul mare și arsă într-o atmosferă oxidantă. Gâtul acesteia
este deosebit de lung, sânii sunt semisferici și mâinile scurte.
Ochii sunt sugerați ușor, la fel și nasul.
În stratul de cultură au fost descoperite fragmente de
oase (în general prost conservate) provenite de la rumegătoare
mari, porc (?), moluște (fragmente de valve de la scoici Unio)
și pește (crap?).
Abstract:
During autum 2017 we have excavated a surface of 8,5
m × 9 m in the archaeological site of Moșnița Veche-16/Dealul
Sălaș. In this area two archaeological features (refuse pits)
with pottery and lithic tools assigned to the Late Neolithic/
Early Eneolithic - Foeni/Petrești A Group were identified.
Bibliografie:
Draşovean Fl., Die Petreşti-Kultur im Banat, în Praehistorische
Zeischrift, 72, 1997, pp. 54-80.
Măruia, L.; Micle, D.; Floca, C.; Stavilă, A.; Berzovan, A.;
A.; Bolcu, L.; Borlea, O.; Rogozea, O.; Forţiu, S.; Magina,
A.; Pîrpîliţă, E.; Vedrilă, I.; Horak, P.; Vidra, L.; Gogoșanu,
A., Geografia istorică a zonei Moşniţa Veche. Rezultatele
cercetărilor arheologice de teren, BioFlux, Cluj-Napoca, 2012.
95. Moşniţa Veche, com. Moşniţa Nouă,
jud. Timiş
Punct: Obiectiv Moşniţa Veche 17
Tip sit: 111 (așezare deschisă)
Încadrare cronologică: 153 (epoca târzie a bronzului),
161 (Hallstatt timpuriu) 33 (epoca postromană), 431
(epoca medievală timpurie) 432 (epoca medievală târzie)
Cod RAN: 157861.01
Autorizație nr. 160/08.06.2017
Colectiv: Dorel Micle - responsabil științific, Andrei
Stavilă, Bogdan Alin Craiovan (Universitatea de Vest
din Timișoara)
2
Materialele au fost încadrate în tipologia întocmită de Fl. Drașovean
1997. Vezi Fl. Drașovean 1997, Abb. 2.
199
 Situl arheologic Moșnița Veche 17 este amplasat la
1,64 km NV față de biserica ortodoxă din localitatea Moșnița
Nouă și la 1,77 km V față de biserica ortodoxă din localitatea
Moșnița Veche, aflându-se din punct de vedere administrativ
în teritoriul celei din urmă localități. Geografic situl se află
poziționat în Câmpia Timișoarei, aceasta reprezentând o
subunitate a Câmpiei de Vest, speculând unul dintre grindurile
caracteristice zonei. Situl arheologic a fost identificat în
contextul unor cercetări sistematice de teren realizate în
hotarul localității Moșnița Veche, pe parcursul anilor 2010-
2011, de către o echipă de cercetători a Universității de Vest
din Timişoara1.
Cercetarea arheologică desfășurată în vara anului
2017 a debutat ca urmare a excavării nesupravegheate a unui
șanț destinat introducerii de infrastructură specifică rețelei
electrice, distribuită perimetral pe străzile Jimbolia și Lugoj
a localității Moșnița Veche, fapt care a dus la distrugerea
în diverse proporții a unor complexe arheologice aflate în
acest areal. Obiectivele principale ale cercetării s-au legat de
identificarea, salvarea și documentarea complexelor afectate
de lucrări, stabilirea stratigrafiei zonei și descărcarea de
sarcină arheologică a întreg perimetrului integrat proiectului
investițional. Metodologia de cercetare a presupus practicarea
în jurul complexelor afectate de către proiect și surprinse în
cele două profile ale șanțului, a unor casete cu dimensiuni
variabile. Au fost astfel cercetate doar complexele afectate
de lucrările edilitare, punctual fiind abordate și alte structuri
arheologice aflate în relație cu acestea.
Cercetările realizate în cadrul proiectului au relevat
78 de complexe arheologice, acestea putând fi încadrate în
cuprinsul mai multor perioade precum finalul neoliticului
târziu (grupul cultural Foeni), sfârșitul epocii bronzului
(cultura Cruceni-Belegiš), începutul epocii fierului (grupul
cultural Susani); secolele II-IV d.H (Sarmaţi); Evul Mediu
Timpuriu și Dezvoltat.
Orizontul de locuire încadrabil perioadei de final a
neoliticului târziu a fost documentat prin prezența a două gropi
(Cx.79 și 82) din cadrul cărora a fost salvat material ceramic
specific manifestărilor culturale ale grupului Foeni. Totodată
din cele două complexe au fost recoltate numeroase piese litice
constând în lame sau așchii de silex.
Complexele a căror datare se leagă de etapa finală
a epocii bronzului pot fi clasificate din punct de vedere
al funcționalității în spații de locuit și gropi de provizii,
transformate ulterior în gropi menajere. Locuințele sunt de tipul
celor adâncite, a căror forme sunt circulare sau rectangulare
cu colțurile rotunjite și fundul neregulat. Locuințele sunt în
general de dimensiuni mari, astfel suprafața acestora variază
între 10 m2 și 15 m2. În cadrul categoriei structurilor de locuit
se individualizează Cx.6 reprezentând o locuință adâncită, de
formă rectangulară cu colțurile rotunjite a cărei dimensiuni
surprinse au fost de 1,8 m x 2,3 m și o adâncime maximă
de 1,46 m. Cercetarea complexului a presupus în primă fază
documentarea a trei nivele de material ceramic și chirpici,
acestea fiind definite între adâncimea de 0,56 m şi 0,78 m față
de nivelul actual de călcare. În cadrul acestor aglomerări se
remarcă trei piese de tip ansa cornuta, o cană miniaturală şi
un fragment de pyraunos. Complexul s-a adâncit ulterior până
la cota de 1,46 m raportat la nivelul actual de călcare, fiind
documentate în acest sens două straturi constând într-un sol
lutos, afânat în amestec cu cenușă (Pl.1/1-5). Complexul poate
fi încadrat manifestărilor culturale de tip Cruceni-Belegiš,
faza a II-a, ocupând astfel din punct de vedere cronologic
1
Măruia, L.; Micle, D.; Floca, C.; Stavilă, A.; Berzovan, A.; A.;
Bolcu, L.; Borlea, O.; Rogozea, O.; Forţiu, S.; Magina, A.; Pîrpîliță,
E.; Vedrilă, I.; Horak, P.; Vidra, L.; Gogoșanu, A. (2012), Geografia
istorică a zonei Moșnița Veche. Rezultatele cercetărilor arheologice
de teren, Editura BioFlux, Cluj-Napoca, 2012, p. 614-678.
200
etapa Bronzului Târziu II2. Totodată în cadrul acestui tip de
structură se remarcă Cx.56-57 având o formă elipsoidală cu
dimensiunile de 2,6 m x 4,2 m şi o adâncime maximă de 1,1
m față de nivelul său de conturare. Umplutura complexului a
fost una stratificată, comportând trei nivele de umplere. Atât pe
latura sudică, cât şi în cea vestică a complexului a fost posibilă
documentarea a patru situații în care locuința este tăiată de o
serie de gropi încadrabile epocii bronzului sau secolelor II-IV
d.Hr (Pl.1/6-8).
Grupul cultural Susani s-a evidențiat printr-un
singur complex arheologic reprezentând o groapă a cărei
funcționalitate nu poate fi precizată, de formă rectangulară
cu colțurile rotunjite. Din cadrul complexului au fost salvate
fragmente ceramice și vase tipice ale acestei manifestări
culturale, în acest sens evidenţiindu-se o cană cu decor canelat
dispus în arcade pe corpul acesteia și în benzi la baza vasului,
aceasta găsindu-și bune analogii la Susani3.
Locuirea sarmatică (sec. II-IV d.H), este documentată
prin gropi de provizii, a căror formă este cilindrică sau
bitronconică, având un diametru la gură care variază între 1,2
m și 1,6 m. În categoria structurilor de locuit poate fi încadrat
un bordei de formă rectangulară cu colțuri rotunjite, acesta
având o stare slabă de conservare, fiind afectat atât de lucrările
edilitare, cât și de alte complexe medievale. De această etapă
cronologică se leagă și cele patru morminte de inhumație
cercetate în latura de vest a sitului. Două dintre morminte (M.2
și M.4) au fost distruse prin săparea necontrolată a șanțului
necesar introducerii de utilități, din cadrul acestora fiind salvate
părți ale membrelor inferioare, precum și vasele ceramice
depuse ca ofrandă (Pl.2/2). Un al treilea mormânt (M.1) a fost
identificat într-o stare slabă de conservare, păstrându-se doar
fragmente ale craniului defunctului și vasul depus ca ofrandă
în zona membrelor inferioare. O stare de conservare mai bună
a presupus-o M.3, acesta fiind însă răscolit din Antichitate.
Inventarul mormântului a fost format dintr-un vas ceramic
depus între membrele inferioare ale defunctului și parte a unei
fibule din fier (Pl.2/1).
Complexele arheologice încadrabile evului mediu
timpuriu se leagă de o fântână (C.21) și părțile inferioare
ale unor gropi menajere (Cx.41; Cx.62; Cx.64). Materialul
arheologic recuperat este puțin numeros și se rezumă la
fragmente ceramice decorate cu incizii dispuse în val,
caracteristice perioadei, iar buzele de vas reconstituie în
general oale borcan. Evului mediu dezvoltat îi poate fi încadrat
un cuptor de olar (Cx. 37), două locuințe adâncite (Cx. 70; Cx.
75) și o groapă menajeră (Cx.72). Inițial cuptorul a prezentat
o stare de conservare bună, fiind păstrată și cupola acestuia,
însă șanțul practicat de către constructor a traversat complexul
prin mijlocul acestuia distrugând mare parte din el. Cuptorul a
presupus o singură gură de alimentare, fiind prevăzut cu placă
de reverberație dispusă în cruce sau în stea. Din interiorul
cuptorului au fost recuperate fragmente ceramice care
reîntregeau vase borcan (Pl.2/3-6). Locuinţa adâncită (C.70)
este de formă circulară, se adânceşte în sol cu 0,9 m faţă de
nivelul său de conturare, din cadrul acestuia fiind salvate cinci
lame de cuţit aflate în diferite stări de conservare (Pl.2/7-8).
Abstract:
The research from Moşniţa Veche – „Dealu Sălaş”
(Obiectiv 17) began as a result of unauthorized excavations
aimed at extending infrastructure related to the electrical
network. During the archaeological research carried in the
above mentioned site, a number of archeological features
have been identified, these being attributed to the end of the
2
Fl. Gogâltan, Aspecte privind metalurgia bronzului în bazinul car-
patic.Ciocanele şi nicovalele cu toc de înmănuşare din România, în
Ephemeris Napocensis, IX-X, 1999-2000 (2000), p. 40.
3
I. Stratan, Al. Vulpe, Der Hügel von Susani, în PZ, 52, 1, 1977, Taf. 8.
Neolithic (Foeni cultural group), Late Bronze Age (Cruceni-
Belegiš culture), the First Iron Age (Susani cultural group),
Sarmatian period and early and developed Middle Ages. The
archaeological features can be categorized from a functional
point of view as living spaces (huts), storage pits, graves,
being also documented the presence of a potter furnace.
Bibliografie:
Măruia Liviu, Micle Dorel, Floca Cristian, Stavilă Andrei,
Berzovan Alexandru, Bolcu Lavinia, Borlea Oana, Rogozea
Octavian, Forţiu Sorin, Magina Adrian, Pîrpîliță Elena, Vedrilă
Ioan, Horak Petru, Vidra Lucian, Gogoșanu Andreea, Geogra-
fia istorică a zonei Moșniț a Veche. Rezultatele cercetărilor
arheologice de teren, Cluj-Napoca, 2012.
Fl. Gogâltan, Aspecte privind metalurgia bronzului în bazinul
carpatic. Ciocanele şi nicovalele cu toc de înmănuşare din
România, în Ephemeris Napocensis, IX-X, 2000, p. 5-59.
I. Stratan, Al. Vulpe, Der Hügel von Susani, în PZ, 52, 1, 1977,
p. 28-86.
96. Negrileşti, com. Negrileşti,
jud. Galaţi
Punct: Negrileşti-Curtea Şcolii
Cod tip de sit: 111, 22
Cod de epoca: 131, 153, 33, 42, 5
Cod RAN: 75285.01; Cod LMI/2004-Gl-I-s-B-02988
Autorizaţie nr: 88/2017
Colectiv: Ilie Costel (Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”
Galaţi) - responsabil științific; Ciobotaru Paul (Muzeul
de Istorie „Teodor Cincu” Tecuci), Mandache Tudor
(Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi)
Cercetarea efectuată în anul 2017 a dus la deschiderea
a patru suprafeţe de săpătură, casete cu dimensiuni diferite,
amplasate în sectorul topo B7 („Curtea Școlii”) și sectorul
topo C3 („Pin”). Cercetarea a urmărit degrevarea de sarcină
arheologică a suprafeței de teren pe care Primăria Negrilești
intenționează să construiască o magazie, pe latura de sud a
școlii (sectorul topo B7), precum și verificarea stării sitului,
a gradului în care au fost afectate complexele arheologice de
intervențiile neautorizate în sit (sectorul topo C3).
Sector topo B7 („Curtea Școlii”)
Suprafaţa Sp.1/2017 (12m/6m) a fost deschisă la
12 m est de colțul de SV al școlii și la 3,6 m de zidul sudic.
Orientarea suprafeței este E-V. În urma cercetării au fost
identificate patru complexe (Cx.1/CS, Cx.2/CS, Cx.3/CS,
Cx.4/CS) care sunt încadrate cronologic în secolele VIII-X și
XIX-XX. Sporadic au apărut și fragmente ceramice datate în
epoca târzie a bronzului.
Suprafaţa Sp.2/2017 (6m/4m), deschisă cu scopul de
a surprinde continuarea Cx.2, este situată la 3,6 m sud de zidul
sudic al școlii și la est de Sp.1 Între cele două suprafețe a fost
păstrat un martor de 0,5 m. Orientarea casetei este N-S. Cx.2,
groapa de var, a fost surprinsă încă de la -0,40 m și se închidea
la -1,95 m. Materialul arheologic, a apărut la adâncimi mari,
între -1,30 m și -2,10 m. După adâncimea de 2,10 m nu au mai
fost sesizate urme de locuire umană.
Stratigrafia din sectorul topo B7 este diferită de cea
constatată în restul sitului, fiind o succesiune de straturi
rezultate atât din intervenții antropice, cât și din depuneri de
diluviuni venite de pe versantul situat la est, peste drumul
comunal. Astfel s-a putut constata că sub solul vegetal actual
se găsesc depuneri succesive de microprundişuri cu grosimi
de 0,10 m - 0,15 m, pământ galben nisipos (grosime 0,40 m),
pământ negru granulos (grosime 0,40 m - 0,70 m), în care
apar uneori şi elemente de intervenţie antropică din perioada
modernă, urmat de un alt nivel de galben nisipos (grosime
0,40 m). După adâncimea de -1,20 m - 1,40 m apar straturile
de pământ în care au fost surprinse nivele arheologice, antice
și preistorice, corespunzătoare celor din alte zone ale sitului,
situate mai la vest de acest punct.
Cx.1/CS este o aglomerare de chirpic și materiale
arheologice ce a fost surprins pe suprafața carourilor 6AB,
între adâncimile de -0,20 m și -0,50 m și constituie resturile
unei locuințe moderne dezafectate. De formă rectangulară,
cu dimensiunile surprinse de 2,60 m (E-V)/1,70 m (N-S),
complexul se continuă sub profilele de vest și sud ale Sp.1
Cx.2/CS a fost surprins în carourile 1-2BC, începând
cu adâncimea de -0,20 m și se continuă în Sp.2. Este o fostă
groapă de var, golită parțial, în care au fost aruncate resturi de
materiale de construcție provenite de la ridicarea școlii. Spre
bază a fost găsit un strat de var cu grosimea de 0,20 m - 0,80 m.
Groapa de var avea o formă rectangulară, cu colțurile rotunjite,
cu dimensiunile de 5,4m/2m și se închidea la adâncimea de
-1,95 m.
Cx.3/CS reprezintă urmele unei vetre de fierărie din
perioada modernă, cu dimensiunile de 1,3m/1,2m, ce a fost
surprinsă în caroul 4B, între adâncimile de -0,40 m -0,50 m.
Avea o formă relativ circulară, cu dimensiunile de 1,40 m(E-V)
și de 1,80 m(N-S). Grosimea crustei arse la negru vinețiu a fost
de 0,5 cm, iar difuziunea la roșu a pământului ars era de 2-3
cm. În partea de est a vetrei a fost identificată zona prin care
era evacuată cenușa. Au fost identificate și urme de la gropile
în care se aflau parii, ce susțineau un acoperiș și/sau foalele
fierăriei. Din zonele de arsură și din cenușă au fost recuperate
bucăți de zgură și numeroase fragmente metalice, în special
cuie și caiele.
Cx.4/CS a apărut în caroul 6A la adâncimea de -1,65 m
și se continuă sub profilul de vest. Este vorba de o groapă care se
observă în profil începând de la adâncimea de -1,20 m. Groapa,
cu dimensiunile surprinse de 0,40 m(E-V) și 1,40 m(N-S), se
închidea la -1,80 m. Din umplutura gropii au fost recoltate
fragmente ceramice din perioada secolelor VIII - X p. Chr.
Sector topo C3 („Pin”)
Cercetarea din sectorul topo C3 a fost determinată
de punerea în evidență, ca urmare a agresării sitului, prin
practicarea unor gropi de împrumut pământ vegetal, a unor
urme de locuire din epoca bronzului, perioada post-romană
și cea modernă. Casetele (Cas.1/2017, Cas.2/2017) au fost
trasate în funcție de zonele afectate de gropile de împrumut
pământ vegetal, întrucât o parte din complexele arheologice
din această zonă au fost distruse parțial sau total. Având în
vedere diferenţele de nivel a fost stabilită o cotă 0, pe latura de
nord a casetelor 1 şi 2, începând din colţul de NE.
Caseta 1/2017 (9m/5m) este situată la N de S8/2012
şi V de Cas.1/2016. Profilul de Est al Cas.1/2017 corespunde
cu limita vestică a Cas.3/2012. Au fost surprinse 17 complexe
cu material specific neoliticului timpuriu (Cultura Starčevo-
Criş), epocii bronzului (Cultura Noua), perioadei migraţiilor
(Cultura Sântana de Mureş - Černjachov) şi epocii moderne.
Caseta 2/2017 (12m/6m) a fost trasată la 4 m vest de
Cas.1/2017 și la 0,50 m de Cas.3/2016. La vest s-a păstrat
un martor de 0,50 m înspre Cas.1/2016. A fost deschisă cu
intenția de a surprinde continuarea locuinței Cx.21/2016,
apărută în partea nord-estică a Cas.3/2016; în această suprafață
au fost puse în evidență un număr de 17 complexe de locuire
201