SARCINI DE LUCRU:

1. Infrastructura pieții Republicii Moldova

2. Cercetarea produselor fabricate în Republica Moldova
3. Selectarea top-brandurilor autohtone
4. Analiza relațiilor și formelor de proprietate
SARCINI DE LUCRU:
1. Cercetarea sarcinilor și fucțiilor agenției pentru protecția
consumatorului
2. Aaliza pieții monetare și valutare a Republicii Moldova
3. Cercetare sistemului bancar și a BNM
4. Topul băncilor în Republica Moldova
Cercetarea sarcinilor și funcțiilor agenției pentru protecția consumatorilor
Competenţele Agenţiei
Agenţia este o autoritate administrativă, subordonată Ministerului Economiei, responsabilă de
implementarea politicii în domeniul protecţiei consumatorilor şi de efectuare a controlului de stat
asupra respectării prevederilor legislaţiei în acest domeniu, precum şi a controlului de stat privind
corespunderea produselor şi/sau a serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor prescrise sau declarate şi
respectarea prevederilor actelor normative în domeniul metrologiei legale, a normelor şi regulilor de
desfăşurare a activităţilor de comerţ.
Agenţia are misiunea de implementare a politicii şi strategiilor în domeniul protecţiei consumatorilor,
precum şi de supraveghere a respectării actelor normative din domeniul respectiv în limitele
competenţelor atribuite.
 
În vederea realizării misiunii sale, Agenţiei ii revin următoarele funcţii de bază:
1) organizarea şi desfăşurarea activităţilor de supraveghere a pieţei privind corespunderea produselor
plasate pe piaţă şi a serviciilor prestate cu cerinţele prescrise şi/sau declarate, inclusiv prin efectuarea
controlului, în numele statului, la toate etapele ciclului vital al produsului sau al prestării serviciului;
2) efectuarea controlului metrologic legal asupra normelor privind asigurarea metrologică, starea
etaloanelor, mijloacelor de măsurare şi a materialelor de referinţă din domeniul metrologiei legale;
3) efectuarea controlului de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de
comerţ;
4) desfăşurarea activităţilor privind protecţia intereselor economice ale consumatorilor;
5) desfăşurarea activităţilor de informare şi educare a cetăţenilor privind drepturile pe care le au în
calitate de consumatori.
Agenţia are următoarele atribuţii:
1) implementează politica în domeniul protecţiei consumatorilor, în comun cu organele centrale de
specialitate ale administraţiei publice, cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii în
domeniu şi cu asociaţiile obşteşti de consumatori;
2) examinează şi înaintează propuneri la proiectele de acte legislative sau de alte acte normative în
domeniile protecţiei consumatorilor, supravegherii pieţei şi metrologiei privind fabricarea, ambalarea,
etichetarea, conservarea, depozitarea, transportarea, importul şi comercializarea produselor, privind
prestarea serviciilor, astfel încît acestea să nu pună în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea
consumatorilor, să nu afecteze drepturile şi interesele lor legitime, precum si privind regulile de
desfăşurare a activităţilor de comerţ;
3) participă, în colaborare cu organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate, la realizarea programelor
interne şi internaţionale în domeniile protecţiei consumatorilor, supravegherii pieţei şi metrologiei, în
limitele competenţelor ce îi revin, conform legii;
4) organizează activităţi de informare, consiliere şi educare a consumatorilor în ceea ce priveşte
drepturile lor legitime, inclusiv prin:
a) elaborarea, editarea şi distribuirea materialelor informative şi educative pentru consumatori;
b) prezentarea pentru mass-media a informaţiilor din domeniul protecţiei consumatorilor, supravegherii
pieţei şi metrologiei;
c) acordarea consultaţiilor consumatorilor, inclusiv prin linia telefonică directă;
5) informează consumatorii asupra produselor şi serviciilor ce prezintă riscuri pentru sănătatea şi
securitatea lor, precum şi asupra practicilor comerciale incorecte care le pot afecta interesele
economice;
6) colaborează cu asociaţiile obşteşti de consumatori în vederea informării consumatorilor asupra
drepturilor lor legitime şi a modalităţii de apărare a acestora;
7) acordă persoanelor fizice şi juridice consultanţă de specialitate în domeniul protecţiei consumatorilor;
8) realizează protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor prin mijloacele prevăzute de
legislaţie;
9) examinează reclamaţiile consumatorilor în vederea protejării drepturilor legitime ale acestora;
10) efectuează controlul respectării prevederilor legislaţiei în domeniul protecţiei consumatorilor,
reglementărilor tehnice şi altor acte normative ce stabilesc cerinţe obligatorii privind securitatea
produselor şi a serviciilor, controlul corespunderii produselor şi serviciilor plasate pe piaţă cerinţelor
prescrise şi/sau declarate, cu excepţia controalelor privind respectarea regulilor sanitaro-igienice şi
sanitar-veterinare de către producătorii de produse alimentare;
11) efectuează prelevări de probe la produsele plasate pe piaţă pentru analize şi încercări de laborator în
laboratoare acreditate;
12) efectuează controlul metrologic legal, inclusiv supravegherea metrologică a respectării de către
persoanele juridice şi/sau fizice a prevederilor actelor legislative şi altor acte normative în domeniul
metrologiei legale referitor la:
a) utilizarea adecvată a unităţilor de măsură şi simbolurilor acestora;
b) respectarea obligaţiilor de către utilizatorii mijloacelor de măsurare legale;
c) respectarea obligaţiilor de către producătorii şi importatorii mijloacelor de măsurare la introducerea
lor pe piaţă;
d) respectarea condiţiilor de desfăşurare a activităţilor metrologice efectuate de către persoanele juridice
şi fizice desemnate sau înregistrate conform cerinţelor prescrise;
e) corespunderea parametrilor mijloacelor de măsurare legale cu modelul aprobat;
f) respectarea cerinţelor privind produsele preambalate;
g) respectarea cerinţelor metrologice expuse în reglementările tehnice şi reglementările de metrologie
legală;
h) asigurarea metrologică a proceselor şi serviciilor;
13) efectuează controlul de stat privind respectarea normelor şi regulilor de desfăşurare a activităţilor de
comerţ;
14) prezintă periodic rapoarte şi sinteze Ministerului Economiei şi autorităţilor publice centrale
interesate referitor la activitatea proprie în domeniul protecţiei consumatorilor şi referitor la rezultatele
supravegherii pieţei;
15) generalizează rezultatele supravegherii pieţei şi efectuează analiza cauzelor nerespectării
prevederilor actelor normative în domeniu;
16) constată contravenţii, examinează cauze contravenţionale şi aplică sancţiuni în conformitate cu
prevederile Codului contravenţional al Republicii Moldova;
17) emite decizii de remediere, înlocuire, restituire a contravalorii produsului, serviciului
necorespunzător, de reducere a preţului acestora, conform Legii nr.105-XV din 13 martie 2003 privind
protecţia consumatorilor, ce urmează a fi executate în termen de cel mult 14 zile calendaristice de la
data recepţionării de către agentul economic;
18) emite decizii de încetare a practicilor comerciale incorecte;
19) emite decizii de interzicere a practicilor comerciale incorecte, chiar dacă acestea nu au fost aplicate,
dar acest lucru este iminent;
20) solicită informaţii privind măsurile întreprinse de către agenţii economici în vederea remedierii
neajunsurilor depistate;
21) sesizează autoritatea de licenţiere şi/sau autorităţile administraţiei publice locale, în cazul constatării
cazurilor de comercializare a produselor falsificate (contrafăcute) şi/sau periculoase ori în cazul altor
încălcări, în scopul suspendării sau retragerii licenţei, autorizaţiei de amplasare şi funcţionare ori a
certificatului de clasificare;
22) sesizează organismele de evaluare a conformităţii, în baza constatărilor proprii, sesizărilor
consumatorilor sau sesizărilor asociaţiilor obşteşti de consumatori, în ceea ce priveşte neconformitatea
produselor şi serviciilor plasate pe piaţă, însoţite de certificate de conformitate;
23) asigură evidenţa actelor de control şi a păstrării provizorie a acestora în decursul a cel puţin 5 ani de
la data întocmirii;
24) îndeplineşte orice alte sarcini stabilite prin lege, în domeniul său de activitate. 

Analiza pieței monetare și valutare

Piaţa valutară a Republicii Moldova este caracterizată de dinamica cursului valutar şi de rulaj.
Cursul valutar este calculat ca rata de schimb medie ponderată la volumul tranzacţiilor care au
avut loc pe piaţa valutară. Rulajul pieţei valutare cuprinde totalitatea tranzacţiilor de schimb
valutar cu exceptia celor efectuate de către Banca Naţionala a Moldovei (BNM), care au avut loc
pe cele mai diferite segmente ale pieţei. Printre segmentele pieţei monitorizate în particular se
numară piaţa interbancara (tranzacţiile de schimb valutar efectuate între bancile comerciale
autorizate) şi piaţa intrabancara (tranzacţiile de schimb valutar efectuate între bănci si clienţii
acestora); piaţa operaţiunilor la vedere (cu decontările ce se efectuează cel tîrziu timp de doua
zile bancare) şi piaţa operaţiunilor la termen (cu decontările ce se efectuează de regulă peste
perioade fixe, cum ar fi: una, două saptămîni, o luna sau mai mult). În timp ce cursul valutar
reprezintă echilibrul dinamic al cererii si ofertei de valută în cadrul pieţei, rulajul denotă
activitatea generală a participanţilor pieţei valutare.
Principalul obiectiv al BNM este de a menţine stabilitatea monedei naţionale prin adaptarea
politicilor monetară, de creditare şi valutară la condiţiile principiilor economiei de piaţă.
Pe parcursul ultimilor ani BNM a continuat să practice o politică monetară orientată spre
stabilitatea preţurilor şi a cursului valutar. S-a înregistrat o creştere a cererii pentru bani, fapt ce
denotă o scădere a inflaţiei. Piaţa valutara autohtonă a ramas transparentă, relativ stabilă,
mişcîndu-se în paralel cu inflaţia şi parţial sensibilă la unii factori interni sau externi.
Intervenţiile in piaţa valutară au fost limitate la şlefuirea fluctuaţiilor de termen scurt a cursului
valutar şi atingerea obiectivelor propuse.
Cursul valutar este un indicator important, deoarece prezintă legătura dintre preţurile locale şi
cele străine. Moldova a pus în circulaţie propria monedă, Leul, în Noiembrie 1993. Din 1995
pîna la finele lui August 1998, rata nominală de schimb Lei/US$ s-a depreciat foarte încet, graţie
susţinerii din partea BNM. În prezent, politicile monetară şi financiară a BNM promovează un
regim de flexibilitate a cursului valutar şi stabileşte rata de schimb oficială pe baza ratelor de
schimb predominante de pe piaţa valutară. BNM se orientează spre consolidarea şi menţinerea
rezervelor internaţionale şi spre uşurarea fluctuaţiilor excesive a cursului valutar cu scopul final
de a stabili condiţii favorabile pentru creşterea exportului.
La moment, BNM are în fată două probleme: pe de o parte sunt fluxurile valutare în continuă
creştere ce vin de peste hotare în urma remiterilor şi investiţiilor străine, şi acest exces de valută
trebuie scos de pe piaţă pentru a uşura presiunea şi supra-aprecierea monedei naţionale, iar pe de
altă parte este nevoia de a şterge de pe piaţă leii ce sunt emişi în cantitate masivă ca rezultat a
achiziţionării de către BNM a valutei străine. Scoaterea din circulaţie a monedei naţionale (adica
sterilizarea) este posibilă atît prin emiterea obligaţiunilor cît şi prin alte instrumente. Dacă acest
proces nu ar avea loc, ne-am confrunta cu o creştere a procesului inflaţional, ceea ce este în
contrazicere cu pricipalul obiectiv al BNM. Totuşi, ar trebui să nu uităm că inflaţia este un
impozit asupra celor săraci, după cum de repetate ori au menţionat cei de la FMI; prin urmare,
orice creştere a preţurilor cel mai mult afectează categoriile vulnerabile a populaţiei.
Fluxurile de capital au efecte pozitive dar şi negative asupra economiei ţării.
Efectele negative se manifestă prin crearea presiunilor pe piaţa valutară internă, şi în consecinţă
ne confruntăm cu tendinţa de majorare a ratei inflaţiei, care se poate neutraliza prin sterilizarea
excesului de lei în circulaţie. În acest context, Banca Naţională, având ca obiectiv principal
stabilitatea preţurilor, are de ales între aprecierea monedei naţionale, sau majorarea ratelor
dobânzii. În final ne confruntăm cu decapitalizarea Băncii Naţionale. Şi aceasta nu trebuie să ne
sperie, căci este o manifestare caracteristică tuturor ţărilor care suportă influxuri masive de
capital. Ne place sau nu, dar banca centrală a statului are de suportat consecinţele sterilizării şi
aceste costuri sunt inerente, fapt ce trebuie conştientizat.
Efectele pozitive ale influxurilor de capital sunt, însă, mult mai mari. În acest context, dl
Mathisen a atras atenţia că a început procesul de convergenţă a veniturilor în Moldova spre
nivelurile din statele UE. Acum totul va depinde deja de aceea cum acest proces este derulat şi ce
fel de investiţii va atrage Moldova. Ţara are nevoie de investiţii pentru majorarea productivităţii
muncii şi doar aşa vom reuşi să fim competitivi şi vor creşte veniturile noastre.
 Cercetarea sistemului bancar și a BNM
1. Banca Naţională a Republicii Moldova (BNM);
2. Structura şi competenţa BNM;
3. Băncile comerciale;
4. Constituirea, activitatea şi lichidarea băncilor comerciale.
1.      Banca Naţională a Republicii Moldova
BNM este persoană juridică de drept public, autonomă reponsabilă faţă de Parlament. Ea este
formată din departamente, direcţii şi alte subdiviziuni.
Banca Naţională a Moldovei (BNM) a fost înfiinţată prin Decretul Preşedintelui Republicii
Moldova la 4 iunie 1991, cu desemnarea guvernatorului – Leonid Talmaci. Obiectivul
fundamental al Băncii Naţionale a Moldovei este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.
BNM are următoarele atribuţii de bază:
 stabilirea şi implementarea politicii monetare şi valutare în stat;
 activitatea de bancher şi agent fiscal al statului;
 licenţierea, supravegherea şi reglementarea activităţii instituţiilor financiare;
 supravegherea sistemului de plăţi în Republica Moldova şi facilitarea
funcţionării eficiente a sistemului de plăţi interbancare; etc.
Banca Naţională a Moldovei are un rol important în procesul de tranziţie la economia de piaţă a
Republicii Moldova. Din 1991 şi până în prezent au fost elaborate şi implementate un şir de
măsuri eficiente în vederea stabilizării mediului monetar şi de credit. Cel mai important pas în
acest sens a constituit introducerea în circulaţie la 29 noiembrie 1993 a monedei naţionale – leul
moldovenesc – cu promovarea ulterioară a unei politici monetare şi de credit antiinflaţioniste.
Astfel s-a reuşit stoparea inflaţiei galopante de la începutul anilor 90.
GUVERNATORUL BNM
Guvernatorul este preşedintele consiliului de administraţie al BNM, este responsabil de
formularea iniţiativelor în domeniul politicii monetare, valutare, pentru a fi prezentate
Consiliului de Administrare şi de Executare a lor.
Guvernatorul reprezintă BNM în relaţiile cu alte instituţii interne şi internaţionale şi în caz de
lipsă, poate fi substituit în funcţie de către unul din vice-guvernatori.
Conform prevederilor legii cu privire la BNM, guvernarea corporativă a BNM include 2 niveluri
de control:
a)      Controlul extern, realizat prin:
 auditul extern;
 controlul FMI al siguranţei BNM;
 auditul Curţii de Conturi al R.M.
b)     Controlul intern, realizat prin:
 Auditul intern;
 Controlul operaţional la nivel de subdiviziune, aplicîndu-se Codul de
Conduită al salariatului BNM, Politica anti-fraudă a BNM şi Planul de acţiuni
al BNM pentru prevenirea şi combaterea fraudei şi corupţei.
 
2.      Structura şi competenţa BNM
Banca Naţională a Moldovei este condusă, conform Legii nr. 548-XIII din 21.07.1995, de un
Consiliu de administraţie format din cinci membri şi reprezentat actualmente de:
a)      Guvernatorul BNM – preşedintele Consiliului de administraţie: Dorin Drăguţanu;
b)      Prim-viceguvernatorul BNM – vicepreşedintele Consiliului de administraţie: Marin
Moloşag;
c)      Viceguvernator al BNM: Emma Tăbîrţă;
d)     Viceguvernator al BNM: Aureliu Cincilei;
e)      Viceguvernator al BNM: Ion Sturzu.
Conform Legii cu privire la Banca Naţională a Republicii Moldova, BNM are următoarea
competenţă:
a)      încheierea contractelor şi emiterea obligaţiilor;
b)      achiziţionarea şi dispunerea de bunuri mobile şi imobile în scopul exercitării atribuţiilor
sale;
c)      intentarea acţiunilor în instanţa de judecată şi participarea la proces în calitate de subiect.
ATRIBUŢIILE BNM:
 Emisiunea monetară (moneda naţională a statului). Emisiunea bănească are
înţelesul doar de bani în cont. Emisiunea monetară trebuie să includă 4
elemente:
v  Crearea semnelor băneşti;
v  Stocarea semnelor băneşti;
v  Punerea lor în circulaţie;
v  Retragerea lor din circulaţie.
BNM are drept:
v  Monopolul de emitere, prin Legea cu privire la bani (15.12.1992);
v  De a stabili valoarea nominală, dimensiunea, greutatea, design-ul monedei;
v  Să anuleze, să retragă din circulaţie orice bancnotă sau monedă şi să pună în circulaţie altele.
Obligaţiile BNM:
v  Să administreze direct rezerva de bancnote şi monede;
v  Să asigure tipărirea, păstrarea în siguranţă a bancnotelor şi monedelor ce nu sînt puse în
circulaţie;
v  Păstrarea sau distrugerea matriţelor;
v  Schimbarea la cerere, fără taxe şi comisioane a bancnotelor emise, cu excepţia celor care
prezintă deformări, perforări;
v  Informează publicul privind masa monetară aflată în circulaţie şi privind tendinţele din
domeniul micro şi macroeconomic;
v  Politica monetară
Cantitatea de monedă aflată în circulaţie reprezintă, conform teoriei monetariste, principala
cauză de creştere a preţurilor şi, respectiv, a inflaţiei.
Doctrina defineşte politica monetară ca acele acţiuni întreprinse de banca centrală, în sensul
influenţării masei monetare sau a ratelor dobînzilor, în încercarea de stabilizare a economiei. Cît
de mare are autoritatea BNM în influenţarea politicilor monetare, depinde şi de gradul de
independenţă a ei, faţă de puterea executivă. De facto, BNM este considerată a fi o autoritate
relativ independentă. Politica monetară este stabilită şi condusă în cadrul politicii economice şi
financiare a statului, responsabilitatea căreia cade şi asupra Guvernului.
În cadrul BNM funcţionează Departamentul de Politici Monetare. Astfel, obiectivul principal
este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor exprimat prin menţinerea ratei inflaţiei la un
nivel redus şi stabil, care trebui să contribuie la creşterea economică a statului.
Instrumentele prin care BNM acţionează în conducerea politicii monetare sînt:
1. Operaţiuni pe piaţa monetară, prin care BNM promovează regimul de flotare
gestionată a cursului de schimb, fără a avea o ţintă prestabilită a cursului de
schimb valutar a leului;
2. Cumpără, păstrează şi vinde valorile imobiliare ale statului (hîrtii de valoare);
3. Facilităţile permanente, facilităţi pe care BNM le pune la dispoziţia băncilor
comerciale la iniţiativa acestora, cum ar fi:
 Facilităţi de credit (over night) – credite peste noapte acordate băncilor
comerciale pentru asigurarea efectuării plăţilor acestora şi pentru menţinerea
rezervelor obligatorii, sau pentru o zi, în lei sau în baza garanţiilor în hîrtii de
valoare de stat disponibile în portofoliile băncilor. În acest caz, creditele durează
de la 1 la 10 zile. Creditele respective se înregistrează în conturile lawro, pe care
băncile le au la BNM.
 Depozitele overnight  – depunerea banilor pentru o noapte la BNM.
 Facilităţi de lombard  – cînd BNM cumpără activele eligibile vîndute de o bancă
(activele emise de către Ministerul Finanţelor), la un preţ determinat, urmat mai
 apoi de răscumpărarea lor de aceleaşi bănci, la un preţ determinat (maximum 5
zile).
1. Rezervele obligatorii. Toate băncile licenţiate în RM deţin rezerve obligatorii la
BNM, pentru a influenţa asupra cererii de bani de scurtă durată şi asupra ratei de
dobîndă pe termen scurt menţinute în conturile lawro.
2. Supravegherea bancară. Aceasta este determinată de faptul că băncile:
 Deţin cea mai mare parte a masei monetare din stat;
 Ele sînt principala sursă de fonduri pentru persoanele fizice şi juridice;
 Desfăşoară sistemul naţional de plăţi;
 Asigură intermedierea financiară între economii şi investiţii;
 BNM urmăreşte menţinerea încrederii publicului în sistemul bancar naţional;
 Protejarea fondurilor de deponenţilor şi protecţia consumatorilor;
 Realizarea unui sistem bancar eficient care să asigure servicii financiare de
înaltă calitate la un cost rezonabil;
 Asigură respectarea legislaţiei financiare. Pentru aceasta BNM emite
reglementări ce se referă la condiţiile de autorizaţie a băncilor comerciale,
fixîndu-le restricţiile privind activităţile acestora;
 Poate să retragă autorizaţiile băncilor;
 Indică criteriile de solvabilitate şi lichiditate pe care băncile trebuie să le
respecte;
 Asigurarea sistemului de plăţi.
 Obligaţia BNM de a deschide conturi curente pentru băncile autorizate, pentru
băncile centrale ale statelor stăine şi pentru instituţiile financiare internaţionale;
 Acordă asistenţă băncilor prin organizarea serviciilor de clearing interbancar şi
de plăţi interbancare, dar şi plăţi prin diverse instrumente de plată (cecuri,
cambii, bilete la ordine, etc);
 3.      Băncile comerciale
Activitatea instituţiilor bancare este reglementată de Legea instituţiilor financiare din
21.07.1995. BNM are dreptul exclusiv de eliberarea autorizaţiilor, de stabilire şi de schimbare a
capitalului mimin pentru băncile care se înfiinţează (actual, după ultimile revizuiri, capitalul
minim care-l au este de 100 de milioane).
BNM ţine registrul băncilor licenţiate care este deschis publicului. Pentru obţinerea licenţei de
activitate bancară trebuie să se îndeplinească nişte condiţii:
1. Să se respecte condiţiile de capital minim de 100 milioane. Acţiunile se achită
integral, din mijloace băneşti.
2. La cererea de obţinere a licenţei se anexează:
  Datele biografice precum şi date privind experienţa şi calificarea
administratorilor viitoarei bănci şi activitatea profesională în ultimii 10 ani;
 Date privind capitalul viitoarei bănci care se prevede a fi plătit;
 Bussines – planul viitoarei bănci, care cuprinde: structura băncii, tipurile de
activităţi ce urmează să le desfăşoare şi pronosticul rezultatelor financiare pentru
următorii 3 ani;
 Informaţii privind numele sau denumirea, domiciliul sau sediul, activitatea
comercială în ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care
intenţionează să deţină 5% şi mai mult din acţiunile cu drept de vot, precum şi
orice altă informaţie cerută de regulamentele BNM.
În termen de 3 luni de la data depunerii cererii, BNM o acceptă preventiv sau o respinge,
aducîndu-i la cunoştinţa solicitantului. Refuzul trebuie motivat. BNM poate să refuze eliberarea
licenţei dacă nu este pe deplin convinsă de seriozitatea  viitoarei bănci sau de acţionarii viitoarei
bănci, provenienţa banilor, etc.
După aprobarea preliminară, BNM stabileşte următoarele cerinţe de acordare a licenţei:
1. Depunerea capitalului iniţial minim necesar (nu mai mic de 100 milioane lei);
2. Angajare de specialişti;
3. Încheierea unui contract cu o firmă de audit;
4. Închirierea sau cumpărarea de echipament necesar pentru activitatea bancară.
Dacă în decurs de 1 an nu îndeplineşte aceste condiţii, aprobarea preliminară se
anulează. Dacă cerinţele sunt satisfăcute, BNM eliberează licenţa de activitate,
care este emisă pe un termen nedeterminat, şi nu este transmisibilă.
Fiecare bancă poate să-şi deschidă filiale şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova, şi în
afara teritoriului ţării, cu aprobarea BNM.
Filiala este o subdiviziune separată, juridic dependentă de bancă. Poate desfăşura toate tipurile
de activităţi financiare sau doar unele din ele, în limita împuternicirilor băncii. La rîndul său,
filialele pot avea subdiviziuni proprii, agenţii, puncte de schimb valutar, care se află de regulă, în
afara sediului ei, nu au un bilanţ contabil separat.
Reprezentanţele sunt subdiviziuni separate care se află în afara sediului, juridic dependente de
bancă, cu rol de informare, de reprezentare şi apărare a intereselor băncii. Nu are competenţa de
desfăşurare a activităţilor financiare.
Sucursala este o persoană juridică în care o altă persoană juridică sau un grup de persoane care
acţionează împreună, deţin jumătate sau mai mult din acţiunile cu drept de vot, ceea ce le
permite acestora să exercite un control asupra managementului sucursalei şi a activităţii ei.
Pentru obţinerea licenţei de băncile străine, BNM cere suplimentar prezentarea licenţei de
atragere a depozitelor sau altor fonduri rambursabile, de la Banca Centrală a ţării de origine a
băncii, şi aprobarea în scris din partea Băncii Centrale, ca aceasta să-şi deschidă filiale în
străinătate, plus, să demonstreze că este supravegheată adecvat de autorităţile competente din
ţara de origine.
BNM poate să retragă autorizaţia băncilor comerciale pe parcursul activităţilor lor:
1. La solicitarea băncii;
2. În cazul în care banca a comis încălcări grave a legislaţiei în vigoare (operaţiuni
riscante care au dus la micşorarea capitalului minim, mai mic de 1/3 de capitalul
reglementat) sau banca nu este capabilă să execute cerinţele creditorilor. Art. 38
din Legea instituţiilor financiare stabileşte modalitatea de lichidare a instituţiilor
financiare lovite de insolvabilitate.
3. Cînd licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant
sau referitoare la ele;
4. Banca nu a început activitatea timp de 1 an de la eliberarea licenţei sau a fost
incapabilă timp de 6 luni să efectueze operaţiuni de atragere a depozitelor sau a
altor fonduri rambursabile;
5. A fost retrasă licenţa unei alte bănci care deţine o cotă substanţială din activele
băncii respective;
6. A avut loc fuziunea băncilor sau vinderea unor părţi substanţiale din activele
băncii;
7. Banca este lichidată conform hotărîrii luate de către proprietari sau încetează să
existe ca comunitate juridică independentă;
8. Activităţile financiare din primii 3 ani se deosebesc considerabil de cele
preconizate în cererea de eliberare a licenţei;
9. Acţionarii băncii nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei
gestiuni prudente a băncii sau nu permit efectuarea unei supravegheri eficiente;
10.În caz de insolvabilitate, iar pentru băncile străine şi filialele lor, atunci cînd
pierd licenţa în statul propriu de a desfăşura activitităţi de acceptare a
depozitelor.
4.      Constituirea, activitatea şi lichidarea băncilor comerciale.
Constituirea băncilor. Băncile comerciale din Republica Moldova sînt constituite în baza
legislaţiei bancare în vigoare, în special Legea cu privire la instituţiile financiare.
Articolul 4 al legii menţionate, arată expres că Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv
de a elibera licenţe băncilor. În baza licenţei eliberate, banca intră în legalitate şi poate desfăşura
activitate financiară.
Suma minimă subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 100 de milioane
de lei. Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
Articolul 6 al aceleiaşi legi reglementează modul de depunere a cererii pentru licenţiere. Astfel,
cererea se depune la Banca Naţională, o cerere scrisă privind licenţierea băncii, la care se adaugă
şi diferite acte cerute de lege, cum ar fi:
a)      acte care atestă existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale, precum şi informaţii
referitoare la calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea
lor profesională din ultimii 10 ani;
b)      date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;
c)      business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi
financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;
În termen de 3 luni de la data primirii cererii, Banca Naţională aprobă preliminar sau respinge
cererea, aducînd în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera licenţă
trebuie să fie motivat.
Băncile pot desfăşura, în limita licenţei acordate, următoarele activităţi:
a)      acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;
b)      acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres,
finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
c)      împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor
(cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:
 instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);
 futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;
 instrumente privind rata dobînzii;
 titluri de valoare;
d)     acordarea de servicii de decontări şi încasări;
e)      emiterea şi administrarea instrumentelor de plată (cărţi de credit sau de plată, cecuri de
voiaj, cambii bancare etc.);
f)       cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
g)      leasing financiar;
h)      acordarea de servicii aferente la credit;
i)        acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar;
j)        ooeraţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;
k)      acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi
administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;
l)        acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii
privind investiţiile;
m)    subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
n)      orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului
financiar, permise de Banca Naţională.
Lichidarea băncilor. Sînt 2 modalităţi de lichidare a băncilor comerciale:
a)      lichidarea silită;
b)      lichidarea benevolă.
Lichidarea silită (art.38/3 Legea instituţiilor financiare)
Banca Naţională retrage licenţa şi iniţiază procesul de lichidare silită a băncii în cazul în care se
constată că banca se află în una din următoarele situaţii de insolvabilitate:
a)      banca nu este capabilă să execute cererile creditorilor privind plata obligaţiilor pecuniare
scadente (incapacitate de plată);
b)      activele băncii nu mai acoperă obligaţiile acesteia (supraîndatorarea);
c)      capitalul băncii este mai mic de 1/3 faţă de capitalul reglementat.
În cazul în care o bancă se află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată, sau există
pericolul să intre în incapacitate de plată, conducătorul organului executiv al băncii este obligat
să înştiinţeze imediat Banca Naţională.
Lichidarea băncii în baza hotărîrii luate de acţionari (lichidarea benevolă) se efectuează în
modul prevăzut de actele legislative ce reglementează lichidarea societăţilor comerciale, ţinînd
cont de prevederile prezentei legi.
Hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii poate fi luată de către adunarea generală a
acţionarilor numai în cazul în care banca nu se află în situaţie de insolvabilitate. Hotărîrea
adunării generale a acţionarilor se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul total de voturi ale
acţionarilor reprezentate la adunare.
În cazul adoptării hotărîrii privind lichidarea benevolă, banca solicită Băncii Naţionale, printr-o
cerere, retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă. Cererea se
depune la Banca Naţională în termen de 5 zile de la data adoptării hotărîrii adunării generale a
acţionarilor. La cerere se anexează hotărîrea privind lichidarea benevolă, planul lichidării aprobat
de adunarea generală a acţionarilor, care va cuprinde etapele lichidării, modul şi termenele de
onorare a creanţelor creditorilor, bilanţul ce confirmă suficienţa mijloacelor necesare onorării
creanţelor, informaţia privind componenţa comisiei de lichidare (lichidatorul numit) şi alte date
necesare.
Banca Naţională examinează cererea în termen de 2 luni de la data depunerii corespunzătoare a
documentelor şi eliberează permisiunea privind lichidarea benevolă dacă constată că:
a)      hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii a fost luată cu respectarea legislaţiei;
b)      banca este solvabilă şi poate executa fără amînare obligaţiile faţă de creditori;
c)      documentele prezentate conţin informaţie completă şi suficientă;
d)     planul propus de lichidare este în interesul creditorilor băncii;
e)      banca a prezentat în termenul stabilit documentele suplimentare solicitate de Banca
Naţională, necesare pentru a constata dacă sînt întrunite condiţiile de eliberare a permisiunii.
Anunțuri

Top băncile în Republica Moldova

Potrivit Băncii Naționale a Moldovei, cea mai mare creștere a înregistrat-o Moldova
Agroindbank și Victoriabank, care au adăugat un profit net după impozitare de peste 62, și
respectiv 41 de milioane de lei. În același timp, este de notat faptul că Victoriabank și-a dublat
profitul de la 36 de milioane în luna februarie, la 77 de milioane de lei în luna martie.
Deși au avut profituri mai mici, unele bănci de asemenea și-au dublat sumele.
Spre exemplu, Eximbank și-a dublat profitul de la 5,1 mln lei înregistrate în luna februarie, la
10,3 milioane înregistrate în martie.
O situație aproximativă este și în cazul FinComBank, care de la 5,2 milioane de lei în luna
februarie a ajuns la 10,3 milioane de lei în luna martie.
Singura bancă care a înregistrat o diminuare a sumei profitului este ProCreditBank. În luna
februarie aceasta înregistra un profit de 7,6 mln lei, iar până în martie suma acesteia a scăzut
până la 6,3 milioane de lei.
În continuare vedeți, Topul băncilor cu cele mai mari cifre de profit din Republica
Moldova și cât au adăugat în luna martie:
MOLDOVA-AGROINDBANK – total: 173,4 mln lei  (martie: + 62,7 mln lei )
Moldindconbank –  total: 107,5 mln lei  (martie: + 30,9 mln lei )
MOBIASBANCA – Groupe Societe Generale –  total: 80 mln lei  (martie: +24,1  mln lei)
VICTORIABANK – total: 77 mln lei (martie: + 40,8 mln lei)
ENERGBANK - total:  22,4 mln lei  (martie: + 8,2 mln lei)
EXIMBANK- Gruppo Veneto Banca –  total: 11,5 mln lei (martie: + 6,4 mln lei)
FinComBank –  total: 10,3 mln lei  (martie: + 5,1 mln lei)
ProCreditBank – total: 6,3 mln lei (martie: -1,3 mln lei)
BCR Chișinău – total: 5,1 mln lei  (martie: +2,1 mln lei)
COMERȚBANK – total: 4 mln lei  (martie: +1,9 mln lei)
EuroCreditBank – total:  1,7 mln lei (martie: +0,7 lei)