Partidul verde

Adunarea Comună din cadrul CECO și Parlamentele celor două Comunități poartă,
începând cu 21 martie 1958, denumirea de Parlament European. Parlamentul European,
denumit și “vocea popoarelor”, reprezintă popoarele Uniunii Europene și exprimă voința
europenilor în cadrul Uniunii și în lume. Spre deosebire de parlamentele naționale, membrii
acestuia, nu sunt aleșii unui popor aparținând unui stat sau ai unui popor unic și nu au toate
competențele rezervate unui organ legislativ.
Parlamentul European are trei roluri principale: legislativ, de control și bugetar. Rolul
legislativ este reprezentat prin adoptarea legislației UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza
propunerilor Comisiei Europene, ia decizii cu privire la acordurile internaționale și la
extinderea UE, revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte
legislative. Rolul de control se materializează prin exercitarea unui control democratic asupra
tuturor instituțiilor UE, analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă,
adresează interpelări Comisiei și Consiliului, alege președintele Comisiei și poate recurge la o
moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze. În privința bugetului, Parlamentul
European stabilește împreună cu Consiliul bugetul UE pe termen lung.
Membrii Parlamentului sunt aleși prin vot universal, direct, liber, egal și secret.
Regulile unice de alegeri se referă doar la data alegerilor, conținutul concret al mandatelor,
incompatibilități, verificarea mandatelor, lăsând autonomie statelor membre cu privire la
elaborarea regulilor de votare. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că Parlamentul nu are
un regulament propriu privind alegerile, fiind aplicate legile electorale din fiecare stat
membru. Pânâ în 1979, parlamentarii erau aleși dintre membrii parlamentelor naționale. Acest
sistem nu a funcționat într-un mod eficient, deoarece durata mandatului național și cel
european era diferită, iar parlamentarii anume desemnați aveau o dublă încărcătură, lucrând
simultan în două Parlamente. Primele alegeri directe au avut loc în 1979, în timp ce ultimele
datează din 23-26 mai 2019, iar cele viitoare urmează să fie organizate în anul 2024. Odată
aleși, deputații europeni, în funcție de “familia politică” din care provin, se grupează în
fracțiuni sau grupuri politice, formațiuni politice în care aceștia se pot organiza în funcție de
afinitățile politice. Este interzisă apartenența unui membru al Parlamentului European la mai
multe grupuri politice.
Pentru a se înființa un astfel de grup politic este necesar un număr minim de 25 de
deputați care să provină din cel puțin 7 state membre. Mai precis, grupul trebuie să reprezinte
cel puțin ¼ din statele membre. În prezent există următoarele fracțiuni parlamentare:
● Grupul Partidului Popular European (182)
● Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (154)
● Conservatorii și Reformiștii Europeni (73)
● Renew Europe (108)
● Grupul Confeseral al Stângii Unite Europene/ Stânga Verde Nordică (41)
● Grupul Verzilor/ Alianța Liberă Europeană (74)
● Europa Națiunilor și Libertăților (36)
● Deputați neafiliați (40)
 Rezultă de aici faptul că în Parlamentul European prezent avem un număr de 751 de
membrii, numărul fiind egal cu cel din 2014-2019. Totuși, în legislatura 2009-2014, în
Parlamentul European numărul de deputați a fost mai mic, ajungând la 736.
Un grup politic care stârnește tot mai mult interesul este Partidul Verde. Acesta s-a
bucurat de o creștere în privința numărului de voturi obținute la ultimele alegeri. Gradul
ridicat de poluare, schimbările climatice pe care le vedem în jurul nostru și dezastrele naturale
fac să ne trezim la realitate și să conștientizăm că trebuie să luptăm cu poluarea. Așadar, când
vine vorba despre problemele legate de mediu, Partidul Verde este cel mai credibil înspre a
acționa și a le rezolva. Aceștia s-au descurcat bine în țările din Vestul Europei, precum Franța,
Germania (unde au câștigat 22 de locuri din 69), Regatul Unit. Totuși, în țările din Estul
Europei nu au fost votați, popularitatea și puterea în această zonă geografică nefiind
consolidată.
Partidul Verde este un grup politic din Parlamentul European format din Partidul
Verde, Pirații, deputați independenți și deputați care reprezintă minoritățile și persoanele
dezavantajate. Această formă a apărut în iulie 1999, când două fracțiuni europene și-au unit
forțele în Parlament. Partidul Verde se bazează pe principii care privesc protecția omului și a
mediului înconjurător: educație, un sistem medical performant, cultură, un nivel ridical al
calității vieții, reforme economice și sociale sustenabile pentru om și natură, descentralizare și
implicarea directă a cetățenilor în procesul decizional. Aceștia luptă și pentru garantarea
drepturilor și a oportunităților, diversitate culturală, șanse egale pentru femei în ceea ce
privește munca și nediscriminarea, solidaritate atât pentru cetățenii unionali, cât și pentru
persoanele din afara Uniunii Europene.
Partidul Verde și-a făcut apariția pe scena politică pentru prima dată în 1984, când
primii membrii ai partidului au fost votați ca să facă parte din Parlamentul European.
Germania a trimis un număr de 7 deputați, alți 2 deputați din Belgia, iar 2 membrii din
Olanda. Deoarece nu erau suficienți pentru a forma un grup parlamentar, aceaștia s-a aliat cu
alți deputați din Italia, Danemarca și Irlanda, constituind în cele din urmă GRAEL. Fracțiunea
s-a preocupat de problemele privind mediul înconjurător, energia nucleară datorită dezastrului
de la Cernobîl din 1986, protecția animalelor.
Popularitatea acestora a crescut, ducând la alegerile din 1989-1994 la primul Partid
Verde în Parlamentul European, cu un număr de 30 de deputați. Deputații din Germania,
Belgia și Olanda au primit membrii din Franța, Italia și Portugalia. Pentru a susține egalitatea
între sexe, Partidul Verde a introdus un sistem inovativ prin care conducerea era garantată de
două persoane, iar cel puțin un loc să fie deținut de o femeie. Astfel, Maria Santos
(Portugalia) și Alexandru Langer (Italia) au fost aleși ca fiind primii copreședinți. La
jumătatea mandatului, au fost înlocuiți de Adelaide Aglietta (Italia) și Paul Lannoye (Belgia).
Schimbările climatice au fost prioritățile de top ale partidului, aceștia fiind implicați să
participe la numeroase întâlniri pe plan global, precum Summit-ul Pământului de la Rio de
Janeiro - 1992. Alte priorități ale partidului au fost menținerea păcii în urma războiului din
Golf, dar și integrarea țărilor din estul europei, după căderea Cortinei de Fier. Conștientizarea
diferențelor de mentalitate, a stilui de viață și a protecției mediului între țările din vestul și
estul Europei, au dus la o mai bună integrare pe plan internațional.
Alegerile pentru al 5-lea Parlament European au fost suficient de slabe pentru Partidul Verde,
ducând la scăderea numărului deputaților. Germania a câștigat un număr record de locuri, dar
Franța și Portugalia au pierdut toate voturile. Totuși, aderarea Austriei, Finlandei și Suediei în
Uniunea Europeană în anul 1995 au adus 4 noi membrii în partid, ridicând numărul acestora
la 27. Alexander Langer este reales copreședinte împreună cu omologul german Claudia Roth.
Discursul noului președinte francez Jacques Chirac la Parlamentul European a reprezentat o
oportunitate pentru Partidul Verde de a atrage atenția și asupra politicii anti-nucleare, cu
precădere împotriva testelor din atolul Mururoa. Aceștia au reușit să capteze interesul presei și
asupra clonării. Războiul sângeros petrecut în fostele republici ale Iugoslaviei, au fost centrul
de interes pentru Verzi, dezbătând problema la Forumul din Verona pentru a se găsi o soluție
pașnică în Balcani. Din păcate, anul 1995 a fost marcat de o tragedie în partid. Copreședintele
Alexander Langer s-a sinucis, iar în locul lui a fost aleasă Magda Aelvoet (Belgia), urmând ca
Roth Claudiu să fie realeasă în funcție în 1997. În același an, Partidul Verde a înființat P7,
contrar cu evenimentul G7, care aduna laolaltă cele mai puternice și dezvoltate țări ale lumii.
Grupul P7 era format din cele mai sărace țări ale planetei și discuta probleme cu care acestea
se confruntă. P7 au avut un total de 6 întâlniri, fiind invitați la conferințe activiști de seamă,
precum Vandana Shiva din India, pentru a discuta probleme și să găsească soluții. Ultima
întâlnire în cadrul acestul grup s-a desfășurat în 2003, în Kenya, un reprezentant important
fiind ministrul mediului kenyan, Wangari Mathai. A se aprecia faptul că Partidul Verde s-a
extins cu mult față de ce înseamnă Europa, deoarece în lupta cu poluarea nu te poți concentra
doar pe o singură zonă, arie geografică, problema fiind de natură transfrontalieră.
În 1999 Partidul Verde a câștigat cel mai mare număr de voturi în Parlamentul
European din 1984, având un total de 38 de deputați. Împreună cu 10 noi deputați ai Alienței
Liberei Europene, cele două partide au format un grup politic, devening a patra cea mai
puternică formațiune în Parlamentul European. Heidi Hautana (Finlanda) și Paul Lannoye
(Belgia) au fost realeși în funcția de copreședinți. În același an, Michaele Schreyer
(Germania) a devenit primul comisar european de natură politică verde.
Partidul Verde a reușit să preia conducerea guvernului în cinci state ale Uniunii
Europene: Italia, Finlanda, Franța, Germania și Belgia. Acestă mișcare importantă a avut
consecințe pozitive, în special pentru purtarea negocierilor în ceea ce privește impactul
protocolului de la Kyoto. Totuși, prioritatea în Partidul Verde rămâne schimbarea climatică,
aceștia ducând o politică împotriva lui Bush și a Statelor Unite, cerând boicotarea companiilor
petroliere care nu se îngrijesc de mediu. Această campanie a fost desăvârșită cu discursul
susținut de Bianca Jagger cu ocazia Summitului European din Gothenburg în iunie 2001.
Alte preocupări ale Partidului Verde au fost creșterea protecției sănătății omului prin
prisma protecției mediului înconjurător. Această luptă a fost purtată de Partidul Verde încă de
la înființare, fiind împotriva organismelor modificate genetic și promovarea agriculturii
organice. În acest sens, în 2003 au demarat un program privind alimentele și stilul de viață
sănătos.
Verzii conștientizează diferențele ideologice dintre un partid politic și altul, diferențele
de mentalitate de la nivelul fiecărui stat și încearcă uniformizarea și împăcarea tuturor. Acest
principiu este viziune, nefiind limitat doar la nivelul unui anumit stat. Un exemplu este
reprezentat de doi deputați ai partidului. Cohn-Bendit, un german care a fost liderul grupării
studențești în 1968, a câștigat alegerile în Franța ca cetățean german înscris pe listele
electorale ale partidului Verde din Franța. La fel, Monica Frassoni, din Italia, a fost aleasă pe
listele partidului Verde din Belgia.
 Un moment important pentru Partid a fost în 21 februarie 2004 la Roma, unde a luat
naștere Partidul Verde European, care are o mai vastă popularitate. Liderii Partidului Verde au
semnat documentul de înființare în aceeași cameră unde în anul 1957 a fost semnat Tratatul de
instituire a Comunității Europene.

La alegerile din iunie 2004, Partidul Verde a căștigat 34 de locuri, dar a fost un
moment de deznădejde, datorită faptului că nu au reușit să căștige voturi în niciuna dintre cele
10 noi țări ale Uniunii Europene. Verzii s-au realiat cu Alianța Liberă Europeană, iar
împreună cu alți deputați independenți au acumulat un număr de 42 de deputați, devenind al
patrulea grup politic din Parlament. Această legislatură s-a caracterizat prin numeroase
dispute cu celelalte grupuri din Parlament, cu precădere cu cele din sectorul industrial. Un
proiect pentru implementarea unui software în spațiul european a stârnit reacția partidului.
Similar cu programele din State Unite, Verzii au reușit oprirea acestui program, după mai bine
de 3 ani de studii. Campania pentru mediul înconjurător din februarie 2006 s-a bazat pe
reducerea emisiilor și a energiei, măsuri cu impact mai puternic asupra schimbărilor climatice
și transport. S-a dorit informarea cetățeanului cu privire la acțiunile sale din viața de zi cu zi și
cum acestea afectează mediul, dorindu-se o mai bună conștientizare.
La nivel național, Verzii s-au bucurat de un val de succes, fiind în fruntea a cinci
guverne din spațiul Uniunii Europene. Aici o noutate este Cehia, deschizând drumul către
Estul Europei.
Anii următori au dus la apariția unor noi programe, precum manifestul “Un nou pact
verde pentru Europa” sau organizarea de conferințe în diverse domenii, întălnirea de la Kiev
cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la dezastrul de la Cernobîl.