Universitatea din Pitești

Facultatea de Științe, Educație Fizică și Informatică

Master Monitorizarea și Protecția Mediului

CAPTAREA DIOXIDULUI DE CARBON

1
Masterand: Mihalcea Elena

CUPRINS

2
1. Introducere........................................................................................................3

2. Tehnologii preconizate de captare a Dioxidului de Carbon.............................8

3. Stocarea Dioxidului de Carbon.......................................................................16

4. Legislație privind procedeele de captare a Dioxidului de Carbon..................24

5. Concluzii........................................................................................................26

CAPTAREA ŞI STOCAREA CO2 ÎN VEDEREA REDUCERII EMISIEI

DE GAZE CU EFECT DE SERĂ

1. Introducere

3
 Industria energetică, industria chimică, metalurgia, fabricarea cimentului, transporturile,
arderea deşeurilor, sunt cele mai importante surse de emisie a gazelor cu efect de seră care
contribuie la încălzirea globală. În prezent, la nivel global sunt emise în atmosferă 22 mld. tone
de CO2, din care 8 mld. tone provin din arderea cărbunelui.
Sistemul energetic bazat pe cărbune este responsabil în mare parte de emisiile poluante.
În acelaşi timp, însă rămânem dependenţi de cărbune în următorii ani: cărbunele este mai ieftin
şi la îndemână.
Combustibilii fosili sunt deosebit de importanţi pentru producerea de energie. Peste 50%
din producţia de energie a Uniunii Europene provine în prezent din combustibili fosili (mai ales
din cărbune şi gaze naturale).

Cu toate acestea, toate tipurile de întrebuinţări ale combustibililor fosili produc emisii de
dioxid de carbon (CO2), care reprezintă în prezent sursa principală de încălzire globală. Pentru a
întreţine rolul important al combustibililor fosili în amestecul energetic, trebuie găsite soluţii
care să reducă impactul folosirii lor la niveluri compatibile cu obiectivele legate de un climat
durabil.

Emisiile de CO2 corespunzătoare activităţilor umane actuale se datorează: 35%

producţiei si distribuţiei de energie (incluzând arderea combustibililor fosili - cărbune, gaz si
petrol, cat si extragerea lor, rafinarea si transportul), 30% industriilor, 20% transporturilor şi
15% sectorului rezidenţial si altor activităţi.

4
 Recunoscând că activităţile umane contribuie semnificativ la schimbările climatice,
Uniunea Europeană a adoptat obiective ambiţioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de
seră în deceniile care vor urma. Aceste obiective nu pot fi realizate fără o reducere
semnificativă a emisiilor de CO2 produse de sectorul energetic, prin utilizarea combustibililor
fosili, în principal cărbune şi gaz, pentru generarea de energie electrică.

Generarea de energie bazată pe cărbune în statele UE-27 (cele 27 state membre ale
Uniunii Europene) a produs circa 950 milioane de tone de emisii de CO2 în 2005, ceea ce
reprezintă 24% din totalul emisiilor de CO2 din UE. Emisiile provenind din energia generată pe
bază de cărbune la nivel global se ridică la aproximativ 8 miliarde de tone de CO2 anual.

Deoarece combustibilii fosili rămân o parte importantă a producţiei de energie electrică

la nivelul UE şi la nivel mondial, strategiile de abordare a schimbărilor climatice trebuie să
cuprindă soluţii de generare a energiei electrice din combustibili fosili, cu o emisie de CO2
redusă. În acest context, tehnologiile de captare şi stocare a CO2 (CSC) reprezintă un element
de o importanţă crucială în spectrul tehnologiilor existente şi emergente cu potenţial de reducere
a emisiilor de CO2 la nivelul obiectivelor stabilite pentru perioada următoare anului 2020.

5
 Nigel Yaxley, fost preşedinte al asociaţiei Euracoal, spune că sursa de energie cu cea
mai rapidă creştere la nivel mondial rămâne cărbunele (3,1 % creştere în 2008). Drept urmare,
tehnologiile care să permită extragerea şi exploatarea curată a cărbunelui sunt indispensabile:
"Captarea şi stocarea cărbunelui trebuie să fie parte din soluţia de reducere a emisiilor".
Uniunea Europeană a adoptat obiective ambiţioase de reducere a emisiilor de gaze cu
efect de seră, care nu pot fi îndeplinite fără o reducere semnificativă a emisiilor de CO2 produse
prin utilizarea combustibililor fosili.
Această reducere este posibilă din punct de vedere tehnic şi prin aplicarea a trei tipuri de
măsuri :
• îmbunătăţirea eficienţei energetice;

• utilizarea surselor de energie regenerabilă;

• captarea şi stocarea bioxidului de carbon emis în mod curent.
Eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie reprezintă, pe termen lung, cele
mai durabile soluţii atât pentru siguranţa aprovizionării cu energie cât şi pentru conservarea
climatului. Se preconizează că Uniunea Europeană trebuie să reducă cu 8 % emisiile de gaze cu
efect de seră în perioada 2008 - 2012, iar pe termen lung, emisiile de gaze cu efect de seră
trebuiesc reduse cu aproximativ 70 %, comparativ cu anul 1990. Ţintele stabilite nu pot fi
realizate fără captarea şi stocarea dioxidului de carbon în formaţiuni geologice .

> Directiva pentru modificarea Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi

extinderii schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de

seră (EU-ETS);

> Decizia privind efortul SM de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră (GES),

astfel încât să se respecte angajamentele CE de reducere a emisiilor de GES până

în anul 2020 (30%);

> Directiva privind promovarea utilizării surselor regenerabile de energie (RES) ;

> Directiva privind captarea şi stocarea geologică a dioxidului de carbon (CCS).

> Linii directoare privind ajutorul de stat in domeniul mediului (AS)

> Reducerea cu 20% a emisiilor de GES, faţă de 1990 ^

obligatorie (cu 30% dacă se va ajunge la un acord internaţional)

6
> Creşterea la 20% a ponderii energiilor regenerabile în consumul final

de energie al UE ^ obligatorie

• include -10% biocarburanţi în transporturi ^ obligatorie

• energie electrică ^ ţinte naţionale şi Planuri de Acţiune

• căldura şi frig ^ ţinte naţionale şi Planuri de Acţiune

> 20% reducere în consumul de energie primară (prin eficienţa energetică la

consumatorii finali)

> O nouă EU-ETS cu plafon UE şi licitarea certificatelor care va conduce la

21% reducere emisii GES comparativ cu 2005

> Noi ţinte naţionale pentru 10% reducere emisii GES în sectoarele non-ETS

> Cadrul legal pentru promovarea dezvoltării captării şi stocării CO2

> Prima evaluare a Planurilor Naţionale de Acţiune pentru Eficienţa

Energetică

> O noua directivă cu ţinta 20% energie regenerabilă în consumul final de

energie şi 10% biocarburanţi în transport

> Noi linii directoare privind Ajutorul de Stat în domeniul mediului

> Fiecare SM va trebui să implementeze Directiva CCS în 2 ani de la data

aprobării (prognozat 2011)

> Cadrul legal pentru obţinerea autorizaţiei de exploatare a sitului de stocare,

monitorizare în timpul funcţionării şi post-închidere, competenţe şi

responsabilităţi

> Obligaţii pentru centralele electrice noi cu Pt > 300 MW:

• Prevederea spaţiului pentru viitoarea instalaţie de captare a CO2

7
 • Dimensionarea utilităţilor pentru sursa + instalatia de captare CO2

• Stabilirea modului de transport

• Stabilirea sitului geologic de stocare adecvat

> Criteriu in alegerea amplasamentului unei centrale electrice noi

> Întrucât cererea de energie la nivel global este în continuă creştere cu o viteză fără

precedent, iar sursele de energie regenerabilă nu sunt încă în măsură să satisfacă

necesităţile energetice este clar că, în viitorul apropiat, combustibilii fosili vor continua

să asigure o parte importantă a mixt-ului energetic

> Pe de altă parte, schimbările climatice ne obligă să acţionăm pentru a face

combustibilii fosili cât mai nepoluanţi.

> Aplicarea tehnologiei de Captare şi Stocare a CO 2 (CCS), va permite funcţionarea

industriei, fără afectarea sa, concomitent cu reducerea impactului industriei asupra

schimbărilor climatice.

SURSELE DE CO2

8
 Cea mai importantă sursă de

CO2 o reprezintă producerea

de energie electrică şi

termică pe bază de

combustibili fosili în centrale

electrice pe cărbune, care

emit volume mari de CO2

direct în atmosferă.

9
 SCHEMA DE PRINCIPIU A TEHNOLOGIEI CCS

2. Tehnologii preconizate de captare a dioxidului de carbon

Captarea şi stocarea de CO2 este o măsură care împiedică eliberarea în atmosferă a

bioxidului de carbon rezultat din arderea combustibililor fosili.
Deoarece bioxidul de carbon este un gaz cu efect de seră important, Grupul
interguvernamental de experţi în evoluţia climei (IPCC) consideră că tehnologia captării şi
stocării CO2 ar putea contribui la limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 15^55%, prin
urmare la combaterea schimbărilor climatice.
În multe ţări se realizează cercetări intense pentru studiul unor noi şi promiţătoare
concepte privind îmbunătăţirea tehnologiilor existente în scopul reducerii costurilor şi a energiei
consumate în procesul de captare [5].
Potrivit IPCC, există trei tehnologii de captarea a dioxidului de carbon:
- tehnologia pre-combustiei;
- tehnologia oxi-combustiei;
- tehnologia post-combustiei.

10
Metoda avansată de reducere a emisiilor de CO2 se adaptează fără greutăţi la

centralele electrice funcţionând pe cărbune, gaze naturale sau cu ciclu

combinat;rezultatele recente ale cercetărilor confirmă că prin această metodă se poate

reţine până la 90% CO2 din gazele de ardere;metoda constă în separarea CO2 din

gazele de ardere utilizând un solvent (Rectisol,Purisol, Selexol, MEA-monoetanolamina,

MDEA- metildietilamina, Sulfinol, etc).

a. Tehnologia pre-combustiei

Aceasta constă în transformarea prin gazeificare a unui combustibil bogat în carbon

(carbune sau derivaţi petrolieri) într-un gaz sintetic constituit din monoxid de carbon şi
hidrogen. Sunt necesare mai multe etape de transformare şi purificare a gazului astfel obţinut,
îndepărtarea CO2 şi obţinerea unui flux de hidrogen pur ce poate fi ars într-o centrală cu ciclu
combinat. Cu toate că gazeificarea este un proces industrial bine cunoscut, producerea energiei
electrice din hidrogen la scară industrială şi integrarea mai multor tehnologii complexe similare
cu cele utilizate în industria petrochimică, acest procedeu necesită perfecţionat. Tehnologia nu
poate fi utilizată în centralele termoelectrice existente, are un cost investitional ridicat, este
dificilă de pus în aplicare şi prezintă un grad ridicat de risc.

11
Diagrama simplificată a procesului IGCC

12
 Randamentul IGCC fără / cu captare CO2

b. Tehnologia oxi-combustiei

Metoda oxi - combustiei constă în arderea combustibililor în oxigen în loc de aer.

Produsele rezultate din această ardere sunt în principal apa şi CO 2, care sunt uşor de captat la
sfârşitul procesului prin condensarea vaporilor de apă rezultaţi din ardere.
Metodă de captare prezintă un dezavantaj foarte important: procesul de separare a
oxigenului din aer necesită multă energie reducând astfel eficienţa globală a instalaţiilor.

13
Schema de principiu a unei centrale electrice cu funcţionare pe combustibil fosil solid şi
oxicombustie

Schema de principiu a unei centrale electrice cu funcţionare pe combustibil fosil solid şi

oxicombustie

14
Randamentul pentru o centrală cu oxicombustie cu parametri supracritici cu captare CO2

c. Tehnologia post-combustie

Post-combustia este astăzi cea mai avansată tehnologie şi poate fi adaptată cu uşurinţă la
capacităţile mari instalate în centralele electrice pe bază de cărbune. Aceasta constă în separarea
CO2 din gazele de ardere utilizând un solvent (amina sau amoniac răcit). Ultimele rezultate ale
cercetărilor arată că metoda de captare cu amoniac răcit poate îndepărta până la 90 % din CO2
reţinut în gazele de ardere. Tehnologie poate fi aplicată atât la centralele pe cărbune cât şi la
centralele pe gaze combustibile sau la alte instalaţii staţionare de mare capacitate. Îmbogăţirea
în oxigen a aerului de combustie poate conduce la ameliorarea acestei tehnologii.
Deşi există unele tehnologii adecvate, captarea CO2 nu a fost încă optimizată pentru
aplicarea pe scară largă la centralele termoelectrice. În multe ţări se realizează cercetări intense
pentru studiul unor noi concepte şi pentru îmbunătăţirea tehnologiilor existente.

15
Schema generala a unei centrale electrice

Schema de principiu a procesului de absorbţie a CO2

16
 Randamentul centralei electrice cu captare CO2

Metoda constă în arderea combustibililor solizi în oxigen, în loc de aer, produsele

rezultate fiind H2O şi CO2, uşor de captat la sfârşitul procesului;poate fi utilizată şi
la centralele electrice existente, în prezent fiind studiate condiţiile de adaptare;

Prima centrală electrică demonstrativă de 30 MWt realizată de Vattenfall este

amplasată lângă centrala electrică existentă Schwartze Pumpe din Germania şi care a
fost pusă în funcţiune în 9.09.2008.

TRANSPORTUL CO2

• În general, sursele de emisii de CO2 şi amplasamentele de stocare sunt localizate

departe una de cealaltă, astfel încât, transportul reprezintă o etapă a captării şi stocării
CO2 care face legătura între sursa de emisie şi amplasamentul de stocare.

• Transportul CO2 poate fi făcut:

17
 ^ Prin intermediul conductelor obişnuite de oţel de acelaşi tip cu cele destinate
transportului gazului natural;

^ Prin intermediul navelor maritime, similar transportului gazului petrol

lichefiat (GPL) sau a gazului natural lichefiat (GNL).

3 .Stocarea dioxidului de carbon

In zacaminte de petrol si gaze:

• Utilizat pentru mărirea producţiei de petrol sau gaz natural;

• Formaţiuni geologice foarte bine cunoscute;

• Costuri de explorare minime;

• Rezervoare cu capacităţi de reţinere a fluidelor dovedite;

• Se poate refolosi echipamentul de producţie şi de transport al petrolului şi a gazelor

naturale;

UNDE STOCAM CO2?

In strate de carbune neexploatabile:

18
• CO2 poate fi injectat în strate de cărbune unde va fi adsorbit în pori şi pe suprafaţa
acestuia;

• CO2 va înlocui metanul din stratele de cărbune ajutând la recuperarea acestuia,

mărirea producţiei;
După ce CO2 a fost captat poate fi stocat sau reutilizat. Reutilizarea constă în folosirea acestuia
ca resursă la fabricarea băuturilor răcoritoare sau în sere, pentru a ajuta la creşterea plantelor.
Deoarece piaţa reutilizării CO2 este în prezent redusă, majoritatea CO2 extras trebuie să fie
stocat.

Figura 1. Căile de stocare a dioxidului de carbon.

Cercetătorii în domeniul schimbărilor climatice au constatat că pădurile constituie

mijlocul natural cel mai performant de stocare a CO2 pe lungi perioade de timp, dar cantitatea
stocată scade de la an la an datorită în special defrişărilor masive.
A doua cale naturală de stocare a dioxidului de carbon o reprezintă oceanul planetar. În
urma cercetărilor realizate la nivel mondial oamenii de ştiinţa au constata recent o scădere a
cantităţii de CO2 absorbită de oceane. Această scădere este cauzată de amestecarea apei de la
suprafaţă cu cea din adâncuri care conţine o cantitate mult mai mare de dioxid de carbon produs
în urma eutrofizării fitoplanctonul marin. Excedentul dioxidului de carbon adus din străfunduri
de către valurile puternice conduce la scăderea capacităţii oceanului de absorţie a CO2.
Soluţia imediată de stocare a excedentului de dioxid de carbon produs de activităţile
antropogene recomandată de IPCC constă în stocarea geologică.
Depozitare geologică se face prin injectare sub mare presiune a CO2 la adăncimi mai
mari de 0,8 km, în rocile adânci şi stabile în care se gasesc nenumăraţi pori mici care atrag
fluidele naturale. Odată injectat, gazul va fi prins în pori rocilor iar cu timpul se va combina
chimic cu rocile din jur formând minerale stabile.

19
 extracţie petrol sau gaz injectare CO2 CO2 stocat
Figura 2. Modalităţi de stocare geologică a CO2 [4].

1.-zăcăminte epuizate de petrol sau gaze 2.-injectarea CO2 pentru extracţia petrolului sau
gazului 3.- acvifere saline 4.- straturi de cărbune neexpolatabile 5.- injectarea CO2 pentru
producerea metanului din straturi de cărbune 6.- alte opţiuni (strat bazaltic, cavităţi).

Tabelul 1. Capacitatea globală de stocare a dioxidului de carbon [4].

Stocare CO2 Capacitatea globală
Gt CO2 Procente din emisiile totale
din perioada 2000 - 2050
Rezervoare epuizate de 920 45 %
petrol sau gaz natural
Straturi de cărbune >15 >1 %
neexploatabile
Acvifere saline adânci 400 - 10000 20 - 500 %

Zăcămintele de petrol sau gaze, care în general au fost bine cercetate, sunt considerate a
fi depozite sigure pentru stocarea CO2 deoarece aceste zăcăminte au conţinut petrol, gaze şi
uneori CO2 timp de milioane de ani. Injectarea CO 2 în unele dintre aceste zăcăminte ar

20
conduce la o producţie suplimentară de petrol/gaze. Veniturile provenite din petrolul/gazele
extrase suplimentar ar compensa parţial cheltuielile cu stocarea CO2.

Figura.2.Zonele cu cele mai bune roci pentru stocarea CO2 [1] [3].

Recuperare secundară cu CO2, a fost aplicată în SUA câţiva ani, dar nu în scopul stocării
CO2, ci pentru a creşte producţia de petrol. În Canada, injecţia de gaz acid (un produs rezidual
obţinut din rafinarea gazelor naturale, ce constă în principal din CO2 şi H2S) în zăcămintele de
petrol/gaze şi în acvifere saline adânci se practică de mai multi ani.
Acviferele saline adânci oferă un potenţial enorm de stocare. Ele sunt prezente în cele mai
multe ţări, deseori în apropierea surselor de CO2 şi au o capacitate de stocare ridicată. Injecţia
de CO2 în aceste formaţiuni este similară injecţiei în zacamintele de petrol sau gaze.
În straturile subterane de cărbuni care nu pot fi exploatate se injectează CO2 şi s-a
demonstrat că acesta se „ataşează" de cărbune mai bine decăt metanul, eliberandu-l pe acesta.
Proiectul norvegian Sleipner, primul proiect comercial de injecţie a CO 2 în cadrul caruia
se introduc anual circa 1 milion de tone de CO 2 într-un acvifer situat sub Marea Nordului,
demonstrează că CO2 poate fi efectiv stocat în cantităţi mari [7].
România are un potenţial geologic foarte bun pentru captarea şi stocarea dioxidului de
carbon în zăcămintele de petrol şi gaz epuizate şi în acviferele saline. Se estimează capacităţile
de stocare a carbonului: 18,5 Gigatone în acvifere saline şi 4 Gigatone în zăcămintele de petrol
epuizate [10].
Proiectele româneşti de stocare - captare a CO2 vizează două situri care îndeplinesc
condiţiile de capacitate şi de etanşeitate şi anume Tătaru şi Gherceşti - Malu Mare, destinate
pentru instalaţii energetice de mare putere (> 300 MW) ca: Rovinari - bloc nou 500 MW
(lignit), Craiova SE Isalnita - bloc nou 500 MW (lignit), Termoelectrica - EON - ENEL Braila

21
800 MW (huila), RAAN Romag - Termo 2x600MW (huila), Electrocentrale Deva 500 MW
(huila) [10].

Prin urmare, stocarea geologică a dioxidului de carbon înseamnă:

• utilizarea responsabilă a combustibililor fosili;
• încetarea sursei principale de gaze cu efect de seră;
• reintroducerea carbonului în pământ;
• câştigarea timpului necesar pentru dezvoltarea unor noi surse energetice, care să nu
afecteze clima terestră.

MECANISMELE DE RETINERE A CO2

• CO2 poate suferi reacţii geochimice cu roca sau formaţiunea de apă. Mai întâi are
loc procesul de dizolvare (captură prin solubilitate).

22
 • O parte din CO2 dizolvat, pe măsură ce roca de dizolvă, va fi
transformat în minerale stabile (captură minerală), formă de stocare
permanentă.

Siguranţa stocării depinde de efectul combinat al celor 5 mecanisme de reţinere. De-a

lungul timpului, procesul rezidual de captură a CO2, captura prin solubilitate şi captura

minerală se intensifică.

CAPACITATE DE STOCARE GEOLOGICA A CO2

23
 ETAPELE STOCARII GEOLOGICE A CO2

1.Etapa pre-injectie

^ Identificarea şi selecţia sitului;

^ Caracterizarea sitului (structura geologică, mineralogia,

geochimia acviferului şi a rocilor);

^ Impactul asupra mediului înconjurător şi sănătăţii populaţiei

şi managementul riscului;

^ Acceptul publicului.

2. Etapa de injectie propriu-zisa

3. Etapa post-injectie (monitorizare)

24
 PROIECTE EXISTENTE DE STOCARE GEOLOGICA A CO2

Costurile CCS

Captarea (circa 75 - 80% din investiţia totală)

- Costuri de operare ridicate (abur necesar pentru regenerare solvent sau pentru
înlocuire absorbant;

- Comprimarea CO2 la o presiune ridicată (8-10 MPa pentru sistemul de distributie);

- Pretratare (reducerea umidităţii şi impurităţilor din debitul de CO2);

- Reducerea eficienţei energetice (6 -10%).

Transportul (circa 5 - 10% din investiţia totală) în funcţie de modul de transport

(conducte, nave) şi de distanţa faţă de situl de stocare.

25
 Stocarea (circa 15% din investiţia totală), on-shore sau off-shore, în funcţie de
capacitatea de stocare şi asigurarea facilităţilor necesare.

Consiliul European din 19 şi 20 iunie 2008 a îndemnat Comisia să propună cât mai curând un
mecanism care să stimuleze investiţiile statelor membre şi ale sectorului privat pentru a asigura
construirea şi exploatarea până în 2015 a unui număr 12 instalaţii demonstrative de captare şi
stocare a dioxidului de carbon.

4. Legislație privind procedeele de captare a Dioxidului de Carbon

Necesitatea unui cadru legal privind stocarea CO2 :

Obiectivul Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite asupra Schimbărilor Climatice

(UNFCCC)1 este realizarea stabilizării concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă la
un nivel care să prevină orice perturbare antropică nocivă a sistemului climatic.

În contextul reducerii preconizate de gaze cu efect de seră cu 50 % până în 2050, trebuie

realizată o reducere de 30 % în ţările dezvoltate până în 2020. Deşi această reducere este tehnic
fezabilă, iar beneficiile sunt mai mari decât costurile, pentru a se putea realiza acest lucru
trebuiesc exploatate toate măsurile de reducere a emisiilor.

Eficienţa energetică şi sursele regenerabile de energie reprezintă, pe termen lung, cele mai
durabile soluţii atât pentru siguranţa aprovizionării, cât şi pentru conservarea climatului. Cu
toate acestea, nu putem reduce emisiile de CO2 cu 50% până în 2050 la nivelul Uniunii
Europene şi pe plan mondial dacă nu folosim şi posibilitatea de a capta CO2 emis de instalaţiile
industriale şi de a-l stoca în formaţiuni geologice.

Pe cât este posibil, Directivele existente pot fi aplicate pentru a gestiona riscurile legate de
CSC:

1 Decizia 94/69/CE a Consiliului din 15 decembrie 1993 privind încheierea Convenţiei-cadru a Organizaţiei
Naţiunilor Unite privind schimbările climatice

26
 ^ Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluării (IPPC) este
folosită pentru reglementarea riscurilor legate de captarea CO2;

^ Directiva 85/337CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private

asupra mediului (EIA) este folosită pentru evaluarea impactului de mediu al captării,
transportului prin conducte şi stocării;

^ Directiva 2004/35/CE privind răspunderea pentru mediul înconjurător reglementează

răspunderea pentru daunele aduse mediului pe plan local de CSC;

^ Directiva 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de

gaze cu efect de seră se utilizează pentru reglementarea răspunderii pentru daunele
aduse climatului prin solicitarea restituirii cotelor în caz de scurgeri.

În Europa există pentru câteva secole capacităţi suficiente de stocare a CO2 provenit din
producerea de energie, şi din acest motiv necesar o reglementare a UE privind politicile pentru
CSC, în aşa fel încât:

^ să fie garantată desfăşurarea corectă, sigură şi fiabilă din punct de vedere al mediului a
activităţilor CSC;

^ să fie eliminate din legislaţia actuală obstacolele nejustificate din calea activităţilor
CSC;

^ să fie oferite stimulente direct proporţionale cu avantajele rezultate din reducerea CO2.

Cadrul de reglementare pentru stocarea de CO2 trebuie să se bazeze pe evaluarea integrată

a riscurilor unor scăpări de CO2, inclusiv în ceea ce priveşte practicarea unor criterii de selecţie
a amplasamentului concepute pentru a minimaliza riscul unor astfel de scurgeri, instituirea unor
regimuri de monitorizare şi raportare la verificarea stocurilor şi aplicarea de remedii eficace în
cazul oricărei scurgeri apărute

27
 Preocuparea primordială a Comisiei Europene este de a evalua toate aspectele de mediu
privind captarea şi stocarea CO2. Astfel că, este necesară pe de-o parte asigurarea că CO2
captat şi stocat rămâne izolat de atmosferă pe termen lung, iar pe de altă parte, că aspectele
legate de captare, transport şi stocare nu prezintă riscuri asupra sănătăţii şi asupra ecosistemului.
Deşi aspectele legate de captarea şi stocarea CO2 sunt bine cunoscute şi dezvoltate la scară
comercială, sistemele integrate sunt noi şi se impune crearea unui cadru legal.

Pe 23 ianuarie 2008, Comisia Europeană a propus o Directivă care să asigure, în condiţii

de siguranţă pentru mediu, captarea şi stocarea în formaţiuni geologice a CO2, care va stabili
cadrul legal pentru stocarea geologică a CO2.

Propunerea prevede simplificarea legislaţiei, simplificarea procedurilor administrative

din sarcina autorităţilor publice (din UE sau naţionale).

Dacă nu se întreprinde nicio măsură, numeroase acte legislative privind deşeurile, apa şi
emisiile industriale s-ar putea aplica tehnicilor CSC şi situaţia ar fi incertă din punct de vedere
juridic. Prezenta propunere stabileşte în mod clar ce dispoziţii anume din legislaţia existentă ar
trebui să se aplice diferitelor aspecte ale tehnicilor de captare şi stocare a dioxidului de carbon.

5. Concluzii

• Studiile recente apreciază că mărirea eficienţei energetice şi dezvoltarea utilizării

resurselor regenerabile de energie nu sunt măsuri suficiente pentru stabilizarea concentraţiei de
CO2 în atmosferă şi stoparea încălzirii globale. Din acest motiv devine necesară captarea şi
stocarea CO2.
• În prezent se dezvoltă trei metode de captare a CO 2 generat din procesele de ardere:
post- combustia, oxi-combustia şi pre-combustia. Deşi post-combustia reprezintă tehnologia de
captare cea mai dezvoltată sunt necesare încă cercetări pentru perfecţionarea acestei metode.
• Se apreciază că stocarea în structuri geologice a CO2 se remarcă prin capacitate mare şi
risc scăzut, spre deosebire de stocare în oceane, iar costurile de stabilizare a concentraţiei de
gaze cu efect de seră ar fi mai reduse.

28
 • România dispune de capacităţi importante de stocare geologice a CO2 în zăcămintele
subterane de ţiţei şi gaze naturale aflate într-un grad avansat de epuizare. Sunt necesare studii
urgente de evaluare a condiţiilor de eligibilitate a siturilor potenţiale, în vederea implementării
unor proiecte demonstrative cu sprijin U.E.

29
 Bibliografie

[1] Benson, S. - Status and current issues in geologic storage of carbon dioxide. Presentation at
the 7 International Conference on Greenhouse Gas Control Technologies, 5-9 September,
Vancouver, Canada.
[2] Biris, I., Deac Cristina. - Contributions to the increase of the eco-energetic efficiency of
metallurgical furnaces for steel heating .Forumul regional al energiei - FOREN 2006, Neptun.
[3] . Borla, Maria - Studii privind captarea şi stocarea CO2 în vederea prevenirii fenomenului
de încălzire globală. Teză de disertaţie. Conducător ştiinţific Biriş Ioan, U.T.C. - N. 2009, Cluj -
Napoca.
[4] Constantin, C., Tomescu, C., Mircea, I. - Captarea şi stocarea CO2 - Obligaţii legislative în
perspectiva imediată. Forumul regional al energiei - FOREN 2008, Neptun.
[5] Deac, Cristina, Biris, I. - Controlul arderii combustibililor în instalaţii industriale. În : Ştiinţă
şi inginerie. Vol.9.Ed. AGIR,Bucureşti, , 2006, pp. 369-374.
[6] DIRECTIVE C.E. privind stocarea geologică a dioxidului de carbon: 85/337/CEE;
96/61/CE; 2000/60/EC; 2001/80/CE; 2004/35/CE; 2006/12/CE şi Regulamentul(CE) nr.
1013/2006.

30