Nepomneașcih Roxana, clasa 12 “A”

Eseu: Efectele radiației nucleare

Radioactivitatea este un fenomen fizic prin care nucleul unui atom instabil, numit și
radioizotop, se transformă spontan (se dezintegrează), degajând energie sub formă de radiații
diverse (alfa, beta sau gama), într-un atom mai stabil. Prin dezintegrare atomul pierde și o parte
din masă. Termenul de radioactivitate a fost folosit pentru prima dată de Marie Curie.
Radiațiile nucleare pot fi atât extrem de benefice, cât și extrem de periculoase. Depinde doar de
modul în care îl folosești. Mașinile cu raze X, unele tipuri de echipamente de sterilizare și
centrale nucleare folosesc toate radiațiile nucleare - dar la fel și armele nucleare . Anumite
elemente sunt în mod natural radioactive în toți izotopii lor. Uraniul este cel mai bun exemplu de
astfel de element și este cel mai greu element radioactiv. Există alte opt elemente radioactive în
mod natural: poloniu, astatină, radon, franciu, radiu, actinium, toriu și protactinium. Toate
celelalte elemente artificiale mai grele decât uraniul sunt de asemenea radioactive.
Pentru început, trebuie explicat cum se măsoară radiaţiile. Sievert este unitatea de măsură a
dozei de radiaţii absorbită de ţesutul uman. Un sievert corespunde la o mie de milisieverţi. În
Franţa, doza medie primită de o persoană într-un an de zile este de sub 4 milisieverţi - e vorba de
radiaţii provenite fie din natură unde există radon de exemplu dar şi razele cosmice, fie de la
diverse diagnostice medicale - radigrafii, scanere, etc. În cazul unor accidente nucleare,
persoanele în contact cu reactorul pot fi contaminate cu mai mulţi sieverţi - la Cernobâl,
muncitorii care au lucrat pe şantierul catastrofei au fost iradiaţi cu 6 sieverţi dar după o lună au şi
murit. La centrala japoneză de la Fukushima, dozele nu sunt pentru moment cuprinse decât între
30 şi 400 de milisieverţi. Pe măsură ce materialul radioactiv se descompune, sau se descompune,
energia eliberată în mediu are două moduri de a dăuna unui corp care este expus acestuia. Poate
ucide direct celulele sau poate provoca mutații ale ADN-ului. Dacă acele mutații nu sunt
reparate, celula poate deveni canceroasă. Iodul radioactiv tinde să fie absorbit de glanda tiroidă și
poate provoca cancer tiroidian. Copiii au cel mai mult risc de cancer tiroidian, deoarece glandele
tiroidiene sunt de 10 ori mai mici decât cele ale adulților, a spus el. Iodul radioactiv ar fi mai
concentrat în ele. Accidentul de la Cernobâl a eliberat o atmosferă de materiale radioactive în
atmosferă într-o fracțiune de secundă. În anii următori, incidența cancerului tiroidian în rândul
celor expuși pe măsură ce copiii au crescut în Ucraina și în țările din apropiere. Cancerul a apărut
între patru și 10 ani după accident. Riscul unei persoane de a se îmbolnăvi depinde de câtă
radiație absoarbe organismul. Cei expusi la niveluri ridicate de radiatii, aproximativ 200 de rem
(2000 milisievert) ar putea dezvolta boala de radiatii. O radiografie toracică este de aproximativ
0,02 rem (0,2 milisieverts mSv), potrivit Agenției Internaționale de Energie Atomică. De
asemenea, radiațiile afectează părul. Pierderea părului rapid și în aglomerații are loc cu
expunerea la radiații la 200 de secvențe sau mai mare; Creierul: deoarece celulele creierului nu
se reproduc, nu vor fi deteriorate direct decât dacă expunerea este de 5.000 de rems sau mai
mare. Ca și inima, radiațiile ucid celulele nervoase și vasele mici de sânge și pot provoca
convulsii și moarte imediată. O expunere intensă la material radioactiv la 1.000 până la 5.000 de
remi ar face daune imediate vaselor mici de sânge și, probabil, ar provoca insuficiență cardiacă și
moarte direct.
În mod similar oamenilor și animalelor, plantele și solul sunt, de asemenea, afectate negativ de
cantitățile mari de radiații nucleare. La fel ca la om, materialul radioactiv poate deteriora țesutul
plantelor, precum și inhiba creșterea plantelor. Mutațiile sunt, de asemenea, posibile datorită
daunelor cauzate ADN-ului. Materialul radioactiv din sol poate împiedica prelevarea de nutrienți
de către plante, determinând ca acesta să fie infertil.

Efectele radiațiilor nucleare pot schimba uneori complet biodiversitatea unei zone. Luând ca
exemplu „Pădurea Roșie” din Cernobâl, Rusia, zona este umplută cu materiale radioactive, cum
ar fi Iodul-131 și Cesium-137, din cauza dezastrelor centralei nucleare. Multe plante și
organisme au murit în câteva zile de la dezastru, iar pământul pădurii nu a putut susține viața. Cu
toate acestea, după mulți ani, pe măsură ce materialul radioactiv a început să-și atingă timpul de
înjumătățire, plantele și animalele mai rezistente au început să locuiască în zona contaminată.
Deși Pădurea Roșie este încă prea radioactivă pentru oameni, s-a dovedit că biodiversitatea vieții
din pădure este în prezent mai mare decât a fost înainte de dezastrul nuclear. În prezent pădurea
este un refugiu pentru animale sălbatice, unde toate tipurile de specii de animale și plante
prosperă.
Astfel, putem concluziona că energia nucleară și radiațiile pot fi atât benefice, cât și dăunătoare
pentru om și mediu. Energia nucleară este periculoasă și instabilă și poate duce la daune mari
mediului dacă ceva nu merge bine. Cu toate acestea, dacă este utilizat în mod corespunzător,
poate furniza cantități mari de energie în locul combustibililor fosili și a altor resurse care nu
sunt regenerabile. Radiația nucleară s-a dovedit, de asemenea, eficientă în anumite tratamente
medicale și în procesarea alimentelor care beneficiază umanitatea. Pe de altă parte, mulți sunt
sceptici cu privire la utilizarea radiațiilor în viața de zi cu zi, datorită naturii volatile și
periculoase a radiațiilor.