Simbolismul

Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al

XIX-lea, care se opunea romantismului, naturalismului si parnasianismului, și
potrivit căreia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare
poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se
înțelege și modul de exprimare, de manifestare, propriu acestui curent.
În literatura română, simbolismul pătrunde prin poemele și textele
teoretice ale lui Alexandru Macedonski. Alți reprezentanți sunt Stefan Petica,
Ion Miculescu și, mai ales, George Bacovia, care folosește poezia simbolistă
drept pretext, pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste sau
existențialiste.
Definit în sens strict, simbolismul reprezintă un cerc literar restrâns din
care făceau parte poeți cum ar fi Stuart Merrill, Albert Samain și Jean Moréas.
Ultimul a publicat manifestul mișcării în 1886, în ziarul Le Figaro.
Numele curentului a fost dat de Jean Moreas in articolul-manifest
intitulat "Le symbolisme" (1886). Simbolismul are meritul de a reface
sensibilitatea poeziei, apeland la simbol, aluzie, sugestie.

Trăsăturile simbolismului:
Apare in Franta in a doua jumatate a secolului XIX ca reactie impotriva
parnasianismului.
Termenul este impus de Jean Moreas care in 1866 scrie un manifest
literar.
Precursorul simbolismului este considerat Baudelaire prin volumul
“Corespunderi”.
Simbolul este o figura de stil prin care se prezinta o idee abstracta ,cu
ajutorul unui obiect ce apartine lumii fizice , pe baza unei analogii.

Această mișcarea „decadentă” exprimă starea de spirit a unei generații

dezamăgite de limitarea spiritului de către o gândire materialistă și de
adoptarea unor principii utilitariste.
Trăsături:
1. Respingerea prozaismului, poezia fiind definita ca arta de a simtii. Poezia
simbolista seconstituie din “corespondente”,”sugestii”, “sinestezii” si simboluri-
ea nu descrie, nu nareaza cisugereaza stari ale spiritului;
2. Cultivarea simbolului care sa exprime corespondentele si afinitatile dintre
diferite elemente aleuniversului;
3. Folosirea fortei de sugestiei pt a exprima poetic corespondentele intre eul
poetic si mareleunivers prin: cultivarea senzatiilor olfactive, coloristice si
auditive. Sinestezia consta incombinarea mai multor senzatii de natura diferita:
olfactive, vizuale, auditive intr-un epitetmetaforic sau o metafora (“sunet
violet” ,”Primavara...o pictura parfumata cu vibrari de violet”);
4. Obsesia culorilor si a unor instrumente: violet, alb, negru,
galben/vioara,flaut, pianul, fluier,clavirul, pt a exprima anumite stari sufletesti;
5. Inclinatia catre stari sufletesti nedefinite;
6. Muzicalitatea interiorizata realizata cu ajutorul refrenului (laitmotiv);
7. Preferinta pentru anumite teme si motive: iubirea ca motiv de reverie, targul
de provincie ca motival izolarii, natura ca loc al corespondentelor;
8. Cultivarea versului liber prin cadenta, repetitii, refrene, armonii, cuvinte rare
si sonore, ritmul launtric. Poezia tinde spre incantatie;
9. Preferinta pentru mediul citadin (anost, noroios, imund) cu cafenele, ospicii,
cazarmi, taverne, periferii, cocioabe, parcuri dezolante. Oamenii sunt deseori:
nebuni, vagabonzi, femei pierdute si morti. Natura citadina devine simbol
simbolist prin parcurile desfrunzite , solitare , autumnale si prinmomente
crepusculare de penumbra si amurguri dezolante;
10. Teme simboliste: soarta poetului condamnat si izolat, obsesia mortii si
pustiul sufletului;
Trăsături:
În opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai
intim și confesiv, iar spre deosebire de răceala și formalismul parnasianismului,
se îndreaptă spre emoția și muzica interioară a ideii.
Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia, sugestia. Prin simbol
cuvintele capătă altă semnificație ("Plumbul" din poeziile bacoviene capătă
înțelesul greutății, apăsării sufletești, și nu mai reprezintă un element chimic).
Sugestia este constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică
este muzicalitatea versurilor și a ideilor. Această este dată de repetarea unui
cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers (formându-se astfel refrenul).
Simbolismul se diferențiază de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului
liber și a corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive,
motorii.
Trăsăturile simbolismului literar:
Raportul dintre simbol (semn, cuvânt) și eul poetic care nu este exprimat,
ci sugerat, așadar sugestia este o manieră artistică obligatorie a creației
simboliste;
Tema generală o constituie starea confuză și nevrotică a poetului într-o
societate superficială, meschină, incapabilă să perceapă, să înțeleagă și să
aprecieze nivelul artei adevărate; alte teme și motive simboliste: orașul de
provincie sufocant, natura ca stare de spirit, anotimpurile apocaliptice,
dezintegrarea de materie, iubirea sâcâitoare, moartea ca proces de
descompunere, solitudinea dezolantă, motivul apei ca substanța erozivă,
motivul instrumentelor muzicale, motivul cromatic, olfactiv, etc.
Poezia simbolistă exprimă numai atitudini poetice sau stări sufletești
specifice acestui curent literar: tristețea, dezgustul, oboseala psihică,
disperarea, apăsarea, spaima, nevroza, toate fiind sugerate prin simboluri, fără
a fi numite;
Corespondența dintre cuvintele-simbol și elementele din natură este
principalul procedeu artistic de construire a poeziilor simboliste. Trăsăturile
obiectului din natură sugerează stările interioare ale eului liric. (De ex:
cuvântul-simbol "plumb" are drept corespondent un metal greu, de culoare
cenușie, maleabil și cu o sonoritate surdă)
Preferința pentru imagini imprecise, difuze, fără contur;
Muzicalitatea creației simboliste se construiește fie prin prezența
instrumentelor muzicale, fie prin muzicalitatea interioară a versurilor (prin
verbe sau interjecții auditive);
Cromatica este de asemenea fie exprimată direct prin culori cu putere de
simbol, fie sugerată prin corespondențe;
Olfactivul se manifestă prin mirosuri puternice;
Sinestezia este un procedeu artistic care marchează asocierea
concomitentă a mai multor percepții diferite (sunet, culoare, parfum) și trezirea
simultană a simțurilor;
Versul liber este o noutate prozodică; refrenul accentuează starea
poetică, prin repetiția cromatică, olfactivă sau muzicală a simbolurilor.