isica persană (denumită și cincila) este o rasă de pisică cu păr lung, solidă, cu un cap masiv,

proporțional cu mărimea corpului. Capul este rotund și lat, urechile sunt mici și rotunjite,
depărtate și situate destul de jos pe cutia craniană, iar fața este scurtă și lată, cu un nas cârn.
Pielea de pe nas trebuie să fie complet formată, iar marginea de sus a nasului nu trebuie să
depășească marginea de jos a ochilor. Bărbia este puternică, iar botul este plin. Ochii sunt mari
și rotunzi, de culoarea briliantLa început a fost cunoscută ca pisica Agouti reprodusă din pisica
pestriță argintie cu păr lung. Impreună cu pisicile argintii și smoke formau deja in 1902 o
categorie separată de încadrare. Primul motan cincila a văzut lumina zilei, după toate
probabilitățile, în 1885. Crescătorul acestuia, englezul Vallence, prin „împerecherea unei femele
argintii pestrițe cu un motan smoke a creat-o” pe mama celebrului motan numit Silver Lambkin.
Motanul a fost prezentat in 1888 la expoziția de pisici organizată în Cruptal Palace. Datorită
renumelui cuerit, după moarte, la vârsta de 17 ani, a fost împăiat și este și astăzi o personalitate
a Muzeului de Istorie Naturală din Londra. Un pasionat crescător de cincila a fost si unul din
nepoții reginei Victoria, precum și prințesa Victoria al cărei motan, Puck al treilea de reproducere
stătea la dispozițiCorpul este compact și de mărime medie, pieptul lat, cu umeri masivi, picioarele
sunt scurte, groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și stufoasă. Face
parte din categoria pisicilor cu păr lung. La pisica persană, speranța de viață este de 9 până la 15
ani.

Descriere fizică[modificare | modificare sursă]

Pisica persană cu păr lung este o pisică solidă, cu un cap masiv, proporțional cu mărimea
corpului. Capul este rotund și lat. Urechile sunt mici și rotunjite, depărtate și situate destul de jos
pe cutia craniană. Fața este scurtă și lată, cu un nas cârn. Pielea de pe nas trebuie să fie complet
formată, iar marginea de sus a nasului nu trebuie să depășească marginea de jos a ochilor.
Bărbia este puternică, iar botul este plin. Ochii sunt mari și rotunzi, de culoarea briliantului. Sunt
îndrăzneți și depărtați. Corpul este compact și de mărime medie. Pieptul este lat, cu umeri masivi.
Picioarele sunt scurte, groase și puternice, cu labe mari și rotunde. Coada este scurtă și
stufoasă.
Cincila[modificare | modificare sursă]

Puful pisicii cincila este alb imaculat, spatele, urechile, flancurile, capul și coada, fața și picioarele
prezintă o umbră fină de negru. Bărbia, smocurile de păr de la urechi, pieptul, burta, picioarele -
fața internă și suprafața interioară a cozii sunt albe. 1/8 din lungimea părului cincilei este colorat.
Oglinda botului cincilei este cărămizie cu contur negru, pernițele labelor sunt negre sau de
culoarea
a doamnelor pisici în călduri coReproducerea puternic selectivă, cu tendința obținerii unui profil
prescurtat, are urmări negative, printre care se numără deformarea osăturii, ceea ce influențează
în mod neplăcut dispoziția și starea de sănătate a animalului.
Anomaliile dinților, deformarea mușcăturii pot conduce la incapacitatea pisicii de a-și mânca
prada. Maxilarele unor exemplare puternic selective nu se închid normal și vârful limbii le atârnă
din gură. O altă anomalie neplăcută, frecventă la pisicile persane, este lăcrimarea ochilor.
Canalele lacrimale sunt scurte și foarte curbate, încât lacrimile nu curg pe cale naturală. Dacă
ochii pisicii nu sunt tratați cu grijă, pot apărea în jurul lor ulcerații inestetice. În cazuri grave, botul
pisicii se deformează în așa măsură, încât pot apărea deficiențe respiratorii. Aproximativ 38 -
40% dintre pisicile persane suferă de PKD (rinichi polichistic), o boală de natură genetică.
Lungimea excesivă a blănii determină la persane o sensibilitate deosebită a pielii, precum și
hipersecreții seboreice sau eczeme.
Din punct de vedere energetic, pisicile persane nu sunt foarte active.

ntra prețului de 2,50 lire sterline.[1]uluiCaracter și comportament[modificare |

modificare sursă]
Compatibilitate cu alte pisici este medie, iar compatibilitate cu copiii este tot medie.
Persana, cu șarmul și frumusețea ei de neîntrecut, este considerată "aristocrata" pisicilor. Calmă
și calculată, persana este perfect satisfăcută de viața de apartament. Sociabilă, pașnică,
niciodată agresivă, dulce și afectuoasă, ea manifestă un atașament deosebit față de stăpân. Se
înțelege perfect cu copiii și cu câinii. Față de străini se arată distantă. Miaună discret și destul de
rar. Atinge maturitatea în jurul vârstei de 16 - 18 luni, iar perioada de pubertate durează 4 - 6 luni.
Nu este zvăpăiată din fire, sufocantă, ci mai degrabă precaută în relațiile cu oamenii. Pentru
creșterea ei este nevoie de timp, de răbdare și de capacitatea de păstrare a calmului. Animalul
bine educat, în special motanul, este fermecător și devine o companie plăcută. Nu este frământat
de curiozitatea caracteristică altor rase, nu dorește să destrame și nici să cerceteze totul.

Întreținere[modificare | modificare sursă]

Aceste pisici necesită o îngrijire specială, încă din fază de pui, întreținerea blănii fiind o activitate
complicată. Altfel, blana persanei va deveni încâlcită și îi va provoca animalului o stare de
disconfort. Perierea trebuie să dureze cel puțin 15 minute și se face în sens invers creșterii firelor
de păr, având ca scop îndepărtarea firelor moarte, a prafului și a nodurilor. Coada, lăbuțele și
abdomenul sunt zone foarte sensibile, așa că trebuie să le tratați cu delicatețe. Baia nu reprezintă
probleme pentru pisicile persane și este bine să le faceți una o dată pe săptămână. Temperatura
apei trebuie să fie potrivită. Folosiți un șampon special, evitând zona ochilor. După spălare,
ștergeți blana foarte bine și uscați-o la temperatura camerei. Rasa este predispusă unei puternice
căderi de păr, dar chiar acest fapt îi face blana de iarnă mai deasă și mai strălucitoare.[2]

Reproducere[modificare | modificare sursă]