ATENŢIA

Definirea:
Atenţia este orientarea, selectivitatea şi concentrarea conştiinţei noastre asupra unor stimuli aflaţi în afara
noastră sau în interiorul nostru.
Caracterizarea atenţiei:
• A fi atent, înseamnă a fi orientat către ceva anume.
• A fi atent înseamnă a fi atras de ceva anume.
• A fi atent înseamnă a ignora cât mai mult din tot ceea ce există şi se întâmplă în jurul a ceva anume de care ne
ocupăm.
• A fi atent înseamnă a fi concentrat asupra a ceva anume.
- este legată strâns de starea de veghe a persoanei, ceea ce înseamnă că persoana nu poate fi atentă în
timpul somnului sau în oricare altă situaţie în care conştiinţa este afectată: stare de comă, stare de
ebrietate, febră mare, consum de droguri etc.
- nu face parte nici din categoria proceselor de cunoaştere, deoarece nu are un conţinut informaţional-
reflectoriu propriu, nici din categoria activităţilor psihice.
- apare mai mult în calitate de condiţie facilitatoare pentru acestea.
- mecanismul atenţiei îndeplineşte două funcţii: a) de flltrare-selectare; b) de activare focalizată.
Formele atenţiei:
A. în funcţie de prezenţa sau absenţa efortului depus şi a gradului de conştientizare:
l. Atenţia involuntară. Această formă a atenţiei se confundă aproape cu reflexul de orientare. atenţia involuntară
este legată de stimularea externă şi ea poate fi provocată de o serie de aspecte ale acesteia, cum ar fi:
• apariţia şi oprirea bruscă a unor stimuli;
• caracterul inedit al unor stimuli;
• intensităţi mari ale unor stimuli;
• contrastul dintre stimuli;
• mişcarea stimulilor.
2. Atenţia voluntară presupune mobilizarea şi concentrarea din interior, depunerea unui efort pentru a atinge
un anumit obiectiv, pentru a finaliza o anumită sarcină
3. Atenţia postvoluntară se bazează pe deprinderea de a fi atent.
B. în funcţie de direcţia principală de orientare:
1. Atenţia internă este orientată către diferite aspecte ale psihologiei proprii: gânduri, imagini, sentimente etc.
2. Atenţia externă este orientată către lumea exterioară (obiecte, persoane, fenomene).
Mai putem diferenţia şi atenţia expectativă sau de aşteptare, atunci când suntem în aşteptarea iniţierii sau
finalizării unor acţiuni.
Însuşirile atenţiei şi educarea lor:
a)Volumul se referă la aspectul cantitativ, adică la numărul de elemente (stimuli) pe care le putem include
concomitent în sfera de cuprindere a atenţiei.
- în medie la omul normal, acest număr este între 5 şi 9 (7 ± 2).
b)Concentrarea atenţiei este abordarea racordării atenţiei la un stimul din perspectiva intensităţii.
- gradul de concentrare a atenţiei depinde atât de anumite particularităţi psiho-fiziologice ale individului, cât şi
de o serie de factori, precum: motivaţia pentru sarcină; nivelul de importanţă şi de utilitate a sarcinii; experienţa
privind confruntarea cu factori perturbatori.
c) Stabilitatea este capacitatea de a menţine racordată atenţia la un stimul o perioadă mai mare de timp.
- la copilul mic media privind durata stabilităţii este de 10-15 minute, la adulţi această medie creşte până la 45-
60 de minute.
d) Distributivitatea se referă la capacitatea persoanei de a-şi concentra simultan atenţia asupra a doi sau mai
mulţi stimuli.
e) Mobilitatea este uşurinţa comutării atenţiei de la un stimul la altul, de la o activitate la alta.
- opusul ei ar fi fixitatea sau rigiditatea, în sensul că persoana nu-şi poate deplasa uşor atenţia.
f) Distragerea este incapacitatea de a fi atent, adică persoanele sunt „distrase" de orice modificare a mediului
extern sau intern.