ION

De Liviu Rebreanu
(1920)
INTRODUCERE:
„Ion” este un roman interbelic, scris de Liviu Rebreanu între anii 1913-1920, cel din urmă fiind și
anul în care a fost publicat pentru prima dată. Opera constituie un roman obiectiv, realist, și
tradițional înfățișând universul satului ardelenesc din primele decenii ale secolului XX-lea.
ROMAN TRADIȚIONALIST:
„Ion” se încadrează în romanul de tip tradițional prin prezentarea spațiului rural cu obiceiurile vieții
specifice (nuntă, horă, etc.). De asemenea opera prezintă în detaliu relațiile sociale economice
(bogați și săraci), și culturale (universul țăranilor și universul intelectualității rurale și relațiile dintre
aceștia), descrierea caselor, a drumului, și a oamenilor.
ROMAN REALIST:
Romanul ilustrează întâmplări veridice precum: căsătoria (Anei cu Ion), mersul la biserică (fapt în
care Ion este mustrat pentru faptele sale),nașterea (lui Petrișor).
Autorul se inspiră din realitatea înconjurătoare, construiește opera plecând de la 3 scene
reprezentative (un țăran îmbrăcat în haine de sărbătoare îngenunchează și sărută pământul, fata
unuia din cei mai bogați țărani este bătută pentru că a rămas însărcinată cu un tânăr sărac și
discuția autorului cu un țăran pe nume Ion Pop al Glanetașului, care își mărturisea necazurile).
ROMAN OBIECTIV:
„Ion” este un roman obiectiv deoarece relatarea se face la persoana a 3-a, de un narator care nu se
implică în acțiune. Naratorul este omniscient și omniprezent, el cunoscând toate trăirile interioare
ale personajelor.
ELEMENTE DE STRUCTURĂ ROMANULUI:
Romanul este alcătuit din 13 capitole, care se împart în două volume, intitulate „Glasul Pământului”
și „Glasul Iubirii”. Între aceste două concepte (iubirea și pământul) se zbate Ion pe tot parcursul
romanului.
-Structura romanului sugerează lupta interioară a personajului principal, întrucât cele treisprezece
capitole ale acestuia se împart în două volume, intitulate „Glasul pământului”, și „Glasul iubirii”.
Între aceste două concepte (pământul și iubirea, averea și sentimentele) se zbate Ion pe tot
parcursul romanului. El este, așadar, prins în permanență între dorința de a se îmbogăți, care îl
dezumanizează, și dragostea pentru Florica, o fată frumoasă, dar săracă. Sentimentele lui Ion petru
Florica sunt cele care l-ar putea umaniza, care ar scoate la iveală aspectele pozitive ale personalității
bărbatului, care, însă, alege să se căsătorească cu Ana, întrucât ea deținea pământuri și provenea
dintr-o familie înstărită.
-Conflictul central al acestui roman este determinat de lupa pentru pământ în satul tradițional,
ardelenesc. Drama lui Ion, țăran sărac, este aceea de a fi neînsemnat societății, din cauza lipsei de
avere.
Principalul conflict exterior, se manifestă între Ion al Glanetașului, și Vasile Baciu, care își dispută
pretențiile pentru posesia pământului, Ana fiind pretextul confruntării. Alte conflicte secundare
completează tabloul relațiilor umane: Herdelea-preotul Belciug, Ion-George, Ion-Simion Lungu.
Adevărata dramă a personajului principal o dă conflictul interior, precizat în structura romanului
prin cele două părți: „Glasul Pământului”, și „Glasul Iubirii”, două voci ce se ascund în adâncul
sufletului personajului principal.
-Titlul romanului anticipă numele personajului principal, Ion. Astfel, este evidențiat faptul că Ion se
află în centrul acțiunii romanului, destinele celorlalte personaje fiind influențate de evoluția
protagonistului.

TEMA ROMANULUI:
„Ion” de Liviu Rebreanu este un roman complex, de aceea putem identifica o multitudine de teme:
condiția țăranului, satul tradițional ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea, iubirea și tema
pământului. Tot de aici putem deduce și viziunea realistă a autorului, precum și dorința acestuia de
a reda cât mai veridic realitatea rurală.
Tema principală este lumea satului, autorul prezentând universul rural în toată complexitatea lui,
insistând asupra modului în care societatea poate influența viața țăranului ardelean. Așadar soarta
personajelor este puternic influențată de barierele pe care le ridică societatea. Pământul este văzut
ca un element care face diferența între cei bogați și cei săraci, iar orice încercare de depășire a
condiției sociale va fi aspru pedepsită, după cum putem observa urmărind destinul tragic pe care îl
are personajul principal.
Patima pentru pământ a lui Ion se reflectă evident prin scena sărutării pământului. Ion devine
stăpânul pământurilor lui Vasile Baciu, după ce reușește să-i seducă fata. Însă apropierea sa de
pământ are o dublă conotație: împlinirea unei pofte dar și apropierea de moarte, de coborârea în
pământ.
Totodată, de menționat este și faptul că tema iubirii și tema pământului se află în opoziție. Pe de o
parte, observăm setea lui Ion pentru pământ, iar pe de cealaltă parte, dorința protagonistului de a-
și împlini dragostea alături de Florica. Alte dovezi ale viziunii realiste a autorului sunt plasarea
exactă în spațiu, precum și caracterul obiectiv al operei, naratorul fiind omniscient și omniprezent.
CONCLUZIE:
În concluzie, autorul Liviu Rebreanu, prin romanul Ion, a reușit să surprindă veridic viața din mediul
rural de la sfârșitul secolului al XX-lea, abordând problematica țăranului sărac, neacceptat de
societate din pricina condiției sale.